ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 247/2024

Ședința publică din data de 18 ianuarie 2024

Asupra contestației de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecare înregistrată la data de 30 iunie 2023, sub număr unic de dosar x/2023 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, contestatorul A. a formulat contestație împotriva Hotărârii nr. 525 din 11 aprilie 2023 a Consiliului Superior al Magistraturii, secția pentru Procurori, solicitând anularea acesteia și obligarea intimatului la emiterea unui hotărâri prin care să dispună transferul său de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraș Severin la oricare dintre unitățile următoare de Parchet de pe lângă Tribunalul: București, Ilfov, Prahova sau Constanța.

În motivarea contestației, s-a susținut că a formulat multe cereri de transfer, atât din motive personale, cât și din motive profesionale având în vedere că unitățile la care cere transferul sunt unități cu o cazuistică mai amplă și mai diversificată decât Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraș-Severin.

Consideră că are dreptul la familie, iar după 13 ani departe de familie a făcut suficiente sacrificii pentru ca interesele legitime ale Ministerului Public să fie satisfăcute.

Referitor la interesul public pe care secția pentru Procurori l-a menționat ca motivare în respingerea cererilor sale, menționează că nu este vina sa, că la promovarea efectivă la parchetele neatractive nu s-a înscris nimeni.

A arătat punctual în funcție de criteriile prevăzute de art. 192 din Legea nr. 303/2022, că avizul negativ de la unitatea de la care cere transferul, nu este legal, întrucât nu i s-a permis să activeze pe sectorul urmărire penală sau judiciar; volumul real al PT Caras-Severin este denaturat prin preluarea a sute de dosare cu complexitate redusă de la PJ Reșița (de unde se aprobă transferuri/delegări) volumul real fiind de 27 rechizitorii pe 2022; specializarea sa este complexă (urmărire penală 24 de ani inclusiv ca ofițer SICE (evaziune fiscală, contrabandă, spălarea banilor, corupție, trafic de migranți, infracțiuni contra vieții și pe sectorul judiciar de 13 ani); vechime efectivă la unitatea de unde se solicită transferul 7 ani; vechimea efectivă ca procuror 13 ani; are disponibilitate de a activa pe orice sector; domiciliul familiei com. Snagov, jud. Ilfov, reședința mea Reșița, jud. Caraș-Severin; distanța între domiciliul și locul de muncă - 550 km, deplasare cu autoturismul 8-9 ore, cu avionul 5 ore inclusiv deplasarea la aeroportul din Timișoara; situația familială este una critică, fiind de 13 ani departe de soția, fiica minoră se confruntă cu probleme deosebite de navetă la școală (București) și problemele părinților săi.

Susține că soluția dată prin hotărârea secției pentru Procurori din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii este nelegală, netemeinică și arbitrară față de motivarea în fapt.

Secția pentru procurori a reiterat condițiile legale pentru transfer menționând dispozițiile art. 192 din Legea nr. 303/2022, deși la soluționarea cererilor de transfer ale judecătorilor la alte instanțe și ale procurorilor la alte parchete aceste criterii nu au o pondere prestabilită în fapt, acordând importanță unui singur criteriu, cel al avizelor pozitive si negative eludând chiar dispozițiile legale care acordă nu felului avizului (pozitiv sau negativ) calitatea de criteriu ci motivării acestuia, restul argumentelor si susținerilor fiind fie simple analize comparative ale căror concluzii nu sunt în concordantă cu elementele comparate fie pure speculații.

De altfel din experiența transferurilor anterioare deciziile secției se centrează pe consfințirea unei practici nelegale, lipsită de transparență și obiectivitate, aceea de a acorda transferuri procurorilor care sunt în prealabil delegați, celelalte transferuri fiind excepția de la această unică regulă, nescrisă dar practicată de ani de zile, regulă care reiese și din motivarea hotărâri.

Potrivit jurisprudenței constante a Înaltei Curți de Casație și Justiție, analiza unei cereri de transfer prin prisma criteriilor prevăzute, nu trebuie să fie formală ci trebuie să asigure luarea unei decizii obiective, în condiții de transparență, legalitate și oportunitate, în raport de circumstanțele concrete ale fiecărei cereri de transfer, cu menținerea unui echilibru între interesul public pe care C.S.M. are obligația să-t ocrotească în exercitarea rolului său de garant al independenței justiției și interesului legitim privat al persoanei care a formulat o cerere de transfer. (Decizia ICCJ nr. 721/13.02.20I3). În prezenta cauză nu a fost asigurat acest deziderat.

Contestatorul a expus pe larg la fiecare punct detalii pe care le-a apreciat pertinente în susținerea cererii sale. Astfel, a precizat faptul că CSM nu a luat în calcul motivul din cuprinsul avizului, ci doar faptul că este pozitiv sau negativ, și a menționat în funcție de parchet la care a solicitat transferul motivul pentru care fiecare instituție l-a refuzat, iar volumul a fost verificat după preluarea a sute de dosare de la parchetele ierarhic inferioare, deși factorul gradului de ocupare a schemei nu are aproape nici o relevată comparativ cu zone suprapopulate ca București, Ilfov, Constanța.

A susținut că unitatea de la care a solicitat transferul este încadrată cu 25% - 37% cu 4 procurori (cu cel transferat în această etapă), dar în realitate în cadrul unității funcționând alți 3 procurori delegați de la PJ Timișoara, prezența acestora fiind asigurată chiar de secția pentru procurori cu delegație din anul 2019.

În ce privește celelalte criterii volumul activității unității, vechimea la instanța de la care se cere transferul, specializarea procurorului, vechimea în funcția de procuror, vechimea în gradul aferent instanței, disponibilitatea de a activa în orice secție, domiciliul, starea de sănătate și familia sa, a precizat că acestea nu au avut nici o relevanță în aprecierea secției.

În mod nelegal CSM a concluzionat că transferul său ar crea o perturbare majoră în activitatea unității chiar în condițiile în care secția a aprobat în cadrul aceleiași sesiuni transferul unui procuror.

A apreciat că, prin crearea și menținerea unui sistem de transfer în care se acordă prioritate procurorilor delegați la transfer, în condițiile în care delegările nu se publică și nu există criterii obiective de selecție, procedura nu contribuie la sporirea independenței sistemului judiciar, ci dimpotrivă o subminează.

Pentru toate aceste motive a solicitat admiterea contestației.

Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare prin care, a solicitat respingerea ca inadmisibilă a cererii de chemare în judecată formulate de contestatorul A. având ca obiect obligarea sa la emiterea unei hotărâri prin care să se dispună admiterea cererii sale de transfer de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraș Severin la Parchetul de pe lângă Tribunalul Ilfov sau la Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș și respingerea ca neîntemeiată a cererii având ca obiect emiterea unei hotărâri prin care să se dispună transferul contestatorului de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraș Severin la Parchetul de pe lângă Tribunalul București, Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova sau Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța.

Prin Hotărârea nr. 525 din data de 11.04.2023 a secției pentru procurori din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii s-a respins cererea de transfer formulată de contestatorul A. de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraș Severin la Parchetul de pe lângă Tribunalul București, Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova sau Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța.

În cuprinsul actului administrativ contestat au fost expuse date relevante privind traseul profesional al contestatorului, situația de personal și volumul de activitate al unităților de parchet implicate în procedura transferului, au fost detaliate motivele menționate în avizele conducătorilor parchetelor în discuție, precum și considerentele care au fundamentat soluția de respingere a cererii de transfer.

Astfel, ținând cont de situația existentă la Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraș Severin, în care gradul de ocupare a posturilor de execuție era de 37,5%, secția pentru procurori a apreciat că era necesară menținerea unui just echilibru între interesul personal al magistratului și interesul public, respectiv asigurarea resurselor umane pentru buna funcționare a acestei unități de parchet.

Pe fondul contestației, arată că legea conferă procurorului o vocație la transfer care poate fi valorificată doar în anumite condiții, care să corespundă, totodată, cerințelor sistemului judiciar pentru asigurarea premiselor unui act de justiție de calitate, efectuat cu celeritate, secția pentru procurori a apreciat în mod corect că motivele personale și familiale invocate de reclamant nu puteau prevala la acel moment față de interesele parchetului de la care acesta provenea, respectiv asigurarea resurselor umane necesare bunei funcționări și echilibrarea volumului de muncă.

De asemenea, aspectele reprezentate de volumul de activitate și de schemele de personal ale parchetelor implicate în procedura transferului constituie criterii prevăzute de lege care se analizează coroborat cu celelalte criterii legale, fără a exista o ordine de prioritate a acestora. S-a avut în vedere și faptul că unul dintre domnii procurori din cadrul Parchetului Caraș Severin s-a pensionat începând cu data de 7 iunie 2023.

Pentru a evita perturbarea gravă a activitații Parchetului de pe lângă Tribunalul Caraș Severin, secția pentru procurori a apreciat că nu era oportun transferul reclamantului, fiind avută în vedere inclusiv împrejurarea că, în eventualitatea transferului efectele negative s-ar fi amplificat la această ultimă unitate, conducând la un procent de ocupare a schemei posturilor de execuție mult mai redus (doar 3 procurori pe funcții de execuție) și la o creștere mult mai mare a încărcăturii dosarelor pe procuror. S-a mai menționat că de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraș Severin a fost eliberat din funcție prin pensionare urmare Decretului Președintelui României nr. 802/07.06.2023 publicat în Monitorul Oficial nr. 498/07.06.2023 domnul procuror B..

Cu privire la avizele unităților de parchet, în mod corect secția pentru procurori a avut în vedere avizul nefavorabil emis de toate instituțiile implicate în procedură, Parchetul de pe lângă Tribunalul Caras Severin, Parchetul de pe lângă Tribunalul București, Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova și Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța.

Acest criteriu care a fost analizat prin coroborare cu alte criterii legale relevante, precum volumul de activitate și schema de personal și motivele personale invocate în susținerea cererii și faptul că se află în cea de-a doua etapă a sesiunii de transferuri.

Astfel, s-a menționat că în a doua etapă a sesiunii de transferuri de la începutul anului 2023, secția pentru procurori a avut în vedere faptul că reclamantul A. a formulat cerere de transfer și în prima etapă a respectivei sesiuni, cerere respinsă prin Hotărârea nr. 290 din 04.04.2023, în considerarea situației dificile a Parchetului de pe lângă Tribunalul Caraș Severin, unitate de parchet cu un grad extrem de scăzut de ocupare a schemei de personal.

Secția pentru procurori a constatat că în prima etapă a respectivei sesiuni s-a admis o cerere de transfer la Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraș Severin, astfel încât în a doua etapă, gradul de ocupare a posturilor de execuție la această unitate de parchet a crescut de la 25% la 37,5%. Totodată, s-a reținut că în măsura în care s-ar fi admis cererea de transfer a contestatorului, gradul de ocupare a posturilor de execuție la Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraș Severin ar fi revenit la un procent de 25%.

Ca atare, arătă că în mod corect s-a apreciat că nu era oportună admiterea cererii de transfer a contestatorului, având în vedere gradul redus de ocupare a schemei de procurori la Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraș Severin, volumul de activitate și posibilitățile de ocupare a posturilor pe termen scurt, aceasta fiind o unitate de parchet neatractivă, care s-a confruntat în mod constant cu dificultăți de ocupare a posturilor, precum s-a relevat în punctul de vedere al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.

Se menționează că în etapa a II-a nu a fost admisă nicio cerere de transfer la Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța nefiind posturi utile pentru transfer în sensul art. 190 alin. (3) din Legea nr. 303/2022 și că, în această etapă, fiind admisă o cerere de transfer la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucuresti si o cerere de transfer la Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova.

Referitor la cererea de transfer admisă pentru Parchetul de pe lângă Tribunalul București (respectiv solicitarea doamnei procuror C. prin Hotărârea secției pentru procurori nr. 526/11.04.2023), la care a făcut trimitere contestatorul, precizează că secția pentru procurori a avut în vedere că la această unitate de parchet era un singur post util pentru transfer în etapa a II-a, astfel încât, în mod evident nu puteau fi admise toate solicitările celor trei procurori care au optat să fie transferați la acest parchet. De altfel, s-a acordat preferință cererii doamnei procuror C. întrucât avea vechimea în funcția de procuror și în parchet cea mai mare (14 ani și 9 luni, respectiv 11 ani și 3 luni) față de 14 ani și 6 luni, respectiv 8 ani și 5 luni - domnul D. și 12 ani și 7 luni, respectiv 6 ani și 7 luni - contestatorul A..

Secția pentru procurori a avut în vedere și motivele de ordin personal indicate prin cerere, însă a apreciat că primează interesul public, prevalând necesitatea obiectivă a unității de parchet, a cărei activitate ar urma să fie afectată în mod semnificativ în ipoteza în care s-ar admite transferul. Motivele personale invocate nu puteau prevala față de interesele unității de parchet de la care provenea acesta, respectiv asigurarea resurselor umane necesare bunei funcționări și echilibrarea volumului de muncă, în caz contrar fiind încălcat justul echilibru dintre interesul public și interesele private ale solicitantului.

S-a arătat că soluționarea unei cereri de transfer nu poate fi raportată exclusiv la situația personală a unui magistrat, cu ignorarea dispozițiilor legale, după cum rezultă inclusiv din practica instanței supreme.

Secția pentru procurori nu s-a îndepărtat de la scopul legii și nu a acționat în mod nerezonabil ori cu încălcarea limitelor marjei de apreciere atunci când a respins cererea de transfer formulată de reclamant.

Dimpotrivă, hotărârea a cărei anulare o solicită reclamantul a fost adoptată în limitele competențelor legale și cu respectarea dispozițiilor prevăzute la art. 188 din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, iar normele care reglementează instituția transferului au caracter supletiv și conferă doar o vocație în sensul arătat, fără a crea în mod automat un drept solicitantului.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a contestației și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 200-201 din C. proc. civ.

În temeiul art. 201 alin. (3) și (6) C. proc. civ., prin Rezoluția Președintelui completului învestit aleatoriu cu judecarea dosarului, s-a fixat primul termen pentru soluționarea contestației la data de 18.01.2024, în ședință publică, cu citarea părților.

Pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii a depus, în condițiile art. 13 din Legea nr. 554/2004, Hotărârea nr. 525 din 11 aprilie 2023 a Consiliului Superior al Magistraturii, secția pentru Procurori, însoțită de documentația care a stat la baza emiterii acesteia, respectiv acte în circumstanțiere atașate de contestator cererii de transfer (acte medicale, extrase privind volumul de activitate, etc.).

Examinând Hotărârea nr. 525 din 11 aprilie 2023 a Consiliului Superior al Magistraturii, secția pentru Procurori, prin prisma criticilor formulate de contestator, a apărărilor intimatului și față de prevederile legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte apreciază că prezenta contestație este neîntemeiată.

Instanța de control judiciar reține că a fost învestită în temeiul art. 191 din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor, coroborate cu cele ale art. 29 alin. (5) - (7) din Legea nr. 305/2022 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările și completările ulterioare, cu o contestație ce are ca obiect Hotărârea nr. 525 din 11 aprilie 2023 a Consiliului Superior al Magistraturii, secția pentru Procurori, prin care s-a respins cererea de transfer a domnului A. de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraș Severin la Parchetul de pe lângă Tribunalul București, Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova și Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța.

Potrivit dispozițiilor art. 188 din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată: "Transferul judecătorilor și procurorilor de la o instanță la altă instanță sau de la un parchet la alt parchet, inclusiv la și de la instanțele și parchetele militare, ori la o instituție publică se aprobă, la cererea celor în cauză, de secția corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii, cu avizul motivat al președintelui instanței sau al conducătorului parchetului de unde se transferă și unde se transferă, însoțite de punctul de vedere al președinților curților de apel sau al procurorilor generali ai parchetelor de pe lângă curțile de apel în circumscripția cărora se află instanța sau parchetul de unde se transferă și unde se transferă. În cazul în care transferul se solicită în circumscripția aceleiași curți de apel sau a aceluiași parchet de pe lângă curtea de apel este necesar punctul de vedere al președintelui respectivei curți de apel sau al procurorului general al parchetului de pe lângă respectiva curte de apel."

Potrivit art. 190 alin. (1) din același act normativ:

"(1) Cererile de transfer se depun la Consiliul Superior al Magistraturii în termen de 15 zile de la data publicării anunțului prevăzut la art. 189 alin. (1). Cererea de transfer va conține informații privind specializarea judecătorului sau a procurorului și, dacă este cazul, disponibilitatea asumată a acestuia de a activa la instanța sau la parchetul la care solicită transferul, în oricare dintre secțiile sau completurile ori compartimentele la care cerințele acestei instanțe sau acestui parchet o impun."

Art. 192 din Legea 303/2022 prevede criterii ce trebuie avute în vedere la soluționarea cererilor de transfer ale judecătorilor la alte instanțe și ale procurorilor la alte parchete, respectiv:

a) motivele cuprinse în avizele motivate și punctele de vedere prevăzute la art. 188 alin. (1);

b) volumul de activitate al instanței sau al parchetului de la care se solicită transferul și la care se solicită transferul, numărul posturilor vacante și al posturilor temporar vacante la instanțele sau la parchetele implicate și dificultățile de ocupare a acestora;

c) specializarea judecătorului sau a procurorului, specializările complementare, vechimea în cadrul secției sau completului corespunzător specializării;

d) vechimea la instanța sau la parchetul de la care se solicită transferul;

e) vechimea efectivă în funcția de judecător sau, după caz, de procuror;

f) vechimea în gradul aferent instanței sau parchetului la care se solicită transferul;

g) disponibilitatea de a activa în secția sau în completul corespunzător specializării postului vacant;

h) domiciliul sau, după caz, reședința solicitantului;

i) distanța dintre domiciliul sau, după caz, reședința și sediul instanței sau al parchetului la care funcționează judecătorul sau procurorul și posibilitățile reale de navetă, inclusiv timpul afectat acesteia;

j) starea de sănătate și situația familială.

Înalta Curte reiterează, așa cum rezultă din jurisprudența sa constantă, că art. 192 din Legea nr. 303/2022 nu stabilește o ordine de prioritate a criteriilor de transfer, incidența fiecăruia dintre acestea urmând a fi apreciată în fiecare caz individual, prin prisma raportului dintre interesul individual și cel general.

Prealabil prezentării, în concret, a argumentelor pe care își întemeiază concluzia în sensul netemeiniciei criticilor contestatorului, Înalta Curte amintește, astfel cum a statuat deja în jurisprudența sa constantă, că, în exercitarea atribuțiilor sale, Consiliul Superior al Magistraturii dispune de o marjă de apreciere, astfel că, în situația în care nu pot fi identificate motive de nelegalitate formală ori elemente din care să rezulte că emitentul actului administrativ, prin conduita lui, s-a îndepărtat de la scopul legii ori a încălcat principiul proporționalității între interesul public și cel privat, o evaluare a substanței măsurilor dispuse, făcută de instanța de contencios administrativ însăși, ar constitui o ingerință nepermisă în atribuțiile administrației publice.

Intimatul C.S.M. are posibilitatea, în funcție de interesul public al desfășurării actului de justiție, să ia în considerare și alte aspecte relevante în cauză sau invocate de partea interesată. Este important însă ca eventualul refuz al autorității să nu se transforme în ceea ce dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ denumesc excesul de putere, respectiv depășirea limitelor dreptului de apreciere prin încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor, prevăzute de Constituție sau de lege.

Înalta Curte constată că sunt neîntemeiate argumentele contestatorului de ordin critic privind analiza efectuată de secția pentru procurori din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii cu privire la îndeplinirea în cauză a criteriilor prevăzute de art. 192 din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată.

Analizând conținutul actului administrativ atacat în cadrul coordonatelor astfel configurate, Înalta Curte constată că Hotărârea nr. 525 din 11 aprilie 2023 a Consiliului Superior al Magistraturii, secția pentru Procurori respectă limitele și scopul prevederilor legale în executarea cărora a fost adoptată, iar măsura a fost în mod exhaustiv și adecvat motivată, neexistând elemente pe baza cărora să poată fi decelată o exercitare abuzivă a dreptului de apreciere, în sensul art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004.

Raportat la rațiunile și necesitățile sistemului judiciar, analiza cererilor de transfer s-a efectuat prin prisma acestor criterii, tocmai pentru a asigura luarea unei decizii obiective, în condiții de legalitate și oportunitate și în raport de circumstanțele concrete ale fiecărei solicitări, cu menținerea unui echilibru între interesul public pe care Consiliul Superior al Magistraturii are obligația să-l ocrotească în exercitarea rolului său de garant al independenței justiției și interesul legitim privat.

Pe de altă parte, din interpretarea tuturor dispozițiilor legale și regulamentare privitoare la cariera judecătorilor și procurorilor, rezultă cu evidență, că gestionarea resurselor umane în sistemul judiciar, prin ocuparea posturilor vacante, raportat la rațiunile și necesitățile sistemului judiciar, reprezintă atributul exclusiv al intimatului Consiliul Superior al Magistraturii.

Din interpretarea dispozițiilor legale anterior enunțate rezultă că normele care reglementează instituția transferului au caracter supletiv și conferă doar o vocație în sensul arătat, fără a crea în mod automat un drept solicitantului, iar în speță, intimatul a fost consecvent, în sensul în care, analizând cererea formulată, în raport de motivele invocate, precum și în raport de criteriile prevăzute de art. 192 din Legea 303/2022, corelând și avizele emise în temeiul art. 188 din aceeași lege, de parchetele implicate în procedura transferului, a apreciat că nu este oportună admiterea cererii de transfer a contestatorului.

Sub aspectul conținutului hotărârii atacate, Înalta Curte reține că secția pentru procurori a analizat în mod efectiv toate motivele personale și profesionale invocate de contestator, iar acestea au fost coroborate cu datele obiective privind situația posturilor unităților implicate în procedura de transfer, încărcătura pe procuror și pe schemă, la acel moment, precum și cu avizele emise în cauză.

S-a avut în vedere în a doua etapă a sesiunii de transferuri de la începutul anului 2023, faptul că domnul procuror A. a formulat cerere de transfer și în prima etapă a respectivei sesiuni, cerere respinsă prin Hotărârea nr. 290 din 04.04.2023, în considerarea situației dificile a Parchetului de pe lângă Tribunalul Caraș Severin, unitate de parchet cu un grad extrem de scăzut de ocupare a schemei de personal.

De altfel, secția pentru procurori a constatat că în prima etapă a respectivei sesiuni s-a admis o cerere de transfer la Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraș Severin, astfel încât în a doua etapă, gradul de ocupare a posturilor de execuție la această unitate de parchet a crescut de la 25% la 37,5%, dar, dacă s-ar admite cererea de transfer a contestatorului, gradul de ocupare a posturilor de execuție ar reveni la un procent de 25%.

Ca atare, nu era oportună admiterea cererii de transfer a domnului procuror, având în vedere că este o unitate de parchet neatractivă, ce se confruntă în mod constant cu dificultăți de ocupare a posturilor, aspect ce rezultă și din punctul de vedere al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.

Raportat la criteriul avizelor, prevăzute la art. 192 lit. a) din Legea 303/2022, Înalta Curte constată că transferul domnului procuror A. a fost avizat nefavorabil de toate unitățile de parchet implicate, inclusiv de Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraș Severin la care funcționează în acest moment.

Controlul de legalitate pe care Înalta Curte îl efectuează în temeiul art. 191 din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor, coroborate cu cele ale art. 29 alin. (5) - (7) din Legea nr. 305/2022 privind Consiliul Superior al Magistraturii implică cenzurarea excesului de putere al autorității în exercitarea atribuțiilor prevăzute de lege, astfel cum este acesta definit de art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea 303/2022.

Înalta Curte precizează că legiuitorul nu a stabilit o anumită ordine de prioritate a criteriilor de transfer, acestea fiind lăsate a fi apreciate în ansamblu de către instituția abilitată în acest sens.

Secția pentru procurori și-a întemeiat parțial hotărârea pe faptul că toate unitățile de parchet au dat aviz negativ, întrucât le-a analizat prin coroborare cu alte criterii legale relevante, precum volumul de activitate și schema de personal ale unității de parchet de la care s-a solicitat transferul, în sensul că procentul de ocupare a schemei posturilor ar scădea la 25% dacă s-ar admite cererea de transfer a domnului procuror A..

Înalta Curte constată că hotărârea emisă are o bază legală și este fundamentată pe un raționament obiectiv și nediscriminatoriu.

Referitor la criticile contestatorului referitoare la transferul altor colegi se constată, că, în etapa a II-a nu a fost admisă nicio cerere de transfer la Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța neexistând posturi utile pentru transfer, fiind admisă doar o cerere de transfer la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucuresti si o cerere de transfer la Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova.

Din cuprinsul înscrisurilor depuse la dosar de către instituția pârâtă în combaterea cererii de chemare în judecată rezultă că prin Hotărârea nr. 526/11.04.2023, secția pentru procurori a admis cererea doamnei procuror C., pentru Parchetul de pe lângă Tribunalul București, având în vedere că era un singur post, 3 cereri și doamna procuror vechimea în funcția de procuror și în parchet cea mai mare (14 ani și 9 luni, respectiv 11 ani și 3 luni) față de 14 ani și 6 luni, respectiv 8 ani și 5 luni - domnul D. și 12 ani și 7 luni, respectiv 6 ani și 7 luni - contestatorul A..

Înalta Curte a observat că fiecare cerere de transfer este analizată în funcție de împrejurările existente la data formulării și soluționării acesteia, de situația unităților de parchet implicate în procedura transferului la acea dată.

Totodată, secția pentru procurori din cadrul CSM a reținut în mod temeinic că motivele personale invocate de către contestator și care sunt prevăzute la lit. h), i) și J) nu primează în fața interesului public.

Astfel, intimatul a dat putere în cauză criteriului b), cel care vizează volumul de activitate al parchetului de la care se solicită transferul și situației în care, prin transfer s-ar da naștere unor efecte negative la Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraș Severin, conducând la un procent de ocupare a schemei posturilor de execuție mult mai redus de doar 25% (doar 3 procurori pe funcții de execuție) și la o creștere mult mai mare a încărcăturii dosarelor pe procuror.

A avut un impact și faptul că, de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraș Severin a fost eliberat din funcție prin pensionare urmare Decretului Președintelui României nr. 802/07.06.2023 publicat în Monitorul Oficial nr. 498/07.06.2023, domnul procuror B..

În mod corect secția pentru procurori a reținut avizul nefavorabil emis de toate instituțiile implicate în procedură, pe care l-a analizat prin coroborare cu alte criterii legale relevante, precum volumul de activitate și schema de personal și motivele personale invocate în susținerea cererii și faptul că se află în cea de-a doua etapă a sesiunii de transferuri.

Înalta Curte observă că, situația nu s-a schimbat în cea de-a doua etapă a sesiunii de transferuri de la începutul anului 2023, în ceea ce privește unitatea de la care se solicită transferul. Astfel, în prima etapă a sesiuni, contestatorului - procuror A. i-a fost respinsă cererea de transfer, prin Hotărârea nr. 290 din 04.04.2023, în considerarea faptului că Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraș Severin avea o situație dificilă și un grad extrem de scăzut de ocupare a schemei de personal.

Secția pentru procurori a constatat că, în prima etapă a sesiuni 2023 a fost admisă o cerere de transfer la Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraș Severin, astfel încât, în a doua etapă, gradul de ocupare a posturilor de execuție a crescut de la 25% la 37,5% . În această situație, dacă s-ar admite cererea de transfer a contestatorului, gradul de ocupare a posturilor de execuție la Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraș Severin ar fi revenit la un procent de 25%. Totodată, în cuprinsul hotărârii atacate s-a menționat și că, în etapa a II-a a fost admisă o cerere de transfer la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucuresti si o cerere de transfer la Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova.

S-a mai arătat că, deși la Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova erau disponibile două posturi, schema de ocupare a posturilor la această unitate era de 81% comparativ cu 37,5% la cea de la care dorea să plece contestatorul, astfel că nu i se putea admite cererea pentru acest aspect. În ce privește Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța, era un post vacant ce nu putea fi ocupat prin transfer conform art. 188 alin. (3) din Legea nr. 303/2022, întrucât procurorul transferat deținea funcție de conducere.

În consecință, în cauză nu se conturează ipoteza excesului de putere la adoptarea hotărârii contestate, noțiune definită de art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004 ca fiind "exercitarea dreptului de apreciere al autorităților publice prin încălcarea limitelor competenței prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor și libertăților cetățenilor".

Prin hotărârea contestată, secția a reținut în considerentele hotărârilor motivele personale invocate de reclamant, a expus datele statistice și cele referitoare la situația parchetelor implicate în procedura de transfer, care constituie criterii legale prevăzute de art. 188 -192 din Legea nr. 303/2022, a indicat argumentele pentru care a dat prevalență unor criterii și a argumentat aplicarea acestora la soluționarea cererii de transfer, fără a fi încălcat justul echilibru dintre interesele publice ale parchetului de la care se solicita transferul și interesele private ale contestatorului.

Înalta Curte, în exercitarea rolului său constituțional de unificare a jurisprudenței, consacrat și la nivelul jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza Beian împotriva României reamintește jurisprudența sa, potrivit căreia motivele de ordin personal și familial reprezintă criterii care trebuie avute în vedere la soluționarea cererii de transfer, însă acestea nu constituie, prin ele însele, motive determinante în admiterea cererii, fiind supuse cerinței coroborării cu celelalte criterii legale, astfel încât prin admiterea cererii de transfer să se asigure, în primul rând, buna funcționare a unităților de parchet implicate în procedura transferului. (deciziile nr. 4847/20.10.2022 și nr. 4638/13.10.2022, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal).

Conform jurisprudenței constante a instanței supreme, oportunitatea se află în strânsă legătură cu puterea discreționară a administrației publice, existând o marjă de libertate lăsată la libera apreciere a unei autorități, astfel ca în vederea atingerii scopului indicat de legiuitor să poată recurge la orice mijloc de acțiune, în limitele competenței sale). Iar "transferul la o altă instanță trebuie să corespundă și nevoilor sistemului judiciar, aspect de oportunitate ce intră în marja de apreciere a Consiliului Superior al Magistraturii" (decizia nr. 29/16.01.2018).

În speță, noțiunea de oportunitate se analizează prin raportare la măsura ce urmează a fi dispusă de organul emitent, în speță transferul, și constă în capacitatea acestuia de a alege, dintre mai multe soluții posibile și egale în aceeași măsură, pe cea care corespunde cel mai bine interesului public care trebuie satisfăcut.

Simpla existență a unor posturi vacante într-o sesiune de transferuri nu creează în mod automat premisele pentru admiterea cererii de transfer a contestatorului, în atribuțiile secției pentru procurori din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii intrând și o analiză de oportunitate, prin raportare la nevoile sistemului judiciar.

Pentru considerentele expuse, în baza art. 18 din Legea nr. 554/2004 și a art. 191 din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor, coroborate cu cele ale art. 29 alin. (5)-(7) din Legea nr. 305/2022 privind Consiliul Superior al Magistraturii, Înalta Curte va respinge contestația formulată, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația formulată de A. împotriva Hotărârii nr. 525 din 11 aprilie 2023, pronunțate de Consiliul Superior al Magistraturii, secția pentru procurori, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 18 ianuarie 2024.