ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4903/2023

Ședința publică din data de 27 octombrie 2023

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Prin contestația înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal la data de 1 martie 2023, contestatorul A. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, anularea Hotărârii Consiliului Superior Al Magistraturii nr. 1637 de la data de 22 noiembrie 2022, publicată la data de 22 februarie 2023.

În motivare, în esență, contestatorul a susținut că a solicitat transferul de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Pașcani la Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași, invocând atât motive obiective privind latura profesională, cât motive de ordin personal. În ceea ce privește împrejurările care au fost analizate de intimat la pronunțarea hotărârii prin care a fost respinsă cererea de transfer a contestatorului a precizat că s-au avut în vedere numărul de posturi ocupate la unitatea de parchet la care a solicitat transferul, încărcătura dosarelor la cele două unități de parchet implicate în transfer, avizele acordate, situația unei alte cereri care a fost admisă în aceeași sesiune, fiind oferită de intimat o motivare care ar face inaplicabilă instituția transferului. Astfel, încuviințarea unei cereri de transfer conduce, în mod automat, la supraîncărcarea celorlalți procurori prin redistribuirea dosarelor persoanei transferate iar dacă s-ar valida raționamentul intimatului nu ar mai fi admisă nicio cerere de transfer.

În drept, a invocat disp. art. 60 - 61 indice 2 din Legea nr. 303/2004, art. 29 alin. (7)-(9) din Legea nr. 317/2004.

La data de 11 octombrie 2023, contestatorul a formulat cerere de renunțare la judecată, invocând temeiul de drept de la art. 9 și art. 406 C. proc. civ.

Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a depus întâmpinare la data de 26 aprilie 2023, solicitând respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

A precizat că în sesiunea de transferuri în care a fost analizată cererea contestatorului au mai fost analizate alte două cereri de transfer tot de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Pașcani, urmare a aplicării criteriilor prevăzute de art. 61

2

din Legea nr. 303/2004 și a disp. art. 60 din aceeași lege s-a apreciat că se impune transferul unui alt procuror, față de vechimea pe care o avea în muncă și de motivele familiale invocate.

La data de 23 octombrie 2023 intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a depus punct de vedere asupra cererii de renunțare la judecata contestației, solicitând instanței de control judiciar să ia act de manifestarea ce voință a contestatorului.

II. Soluția instanței cu privire la cererea de renunțare la judecată.

La data de 11 octombrie 2023, contestatorul A. a depus la dosar o cerere prin care a susținut că renunță la judecată, întemeiată pe disp. art. 9 și art. 406 C. proc. civ.

Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, căruia i-a fost comunicată cererea de renunțare la judecata contestației, a formulat un punct de vedere, solicitând instanței, față de momentul procesual al depunerii cererii, să ia act de manifestarea de voință a contestatorului.

Potrivit art. 406 din C. proc. civ.:

(1) Reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în ședință, fie prin cerere scrisă.

(3) Dacă renunțarea s-a făcut după comunicarea cererii de chemare în judecată, instanța, la cererea pârâtului, îl va obliga pe reclamant la cheltuielile de judecată pe care pârâtul le-a făcut.

(4) Dacă reclamantul renunță la judecată la primul termen la care părțile sunt legal citate sau ulterior acestui moment, renunțarea nu se poate face decât cu acordul expres sau tacit al celeilalte părți. Dacă pârâtul nu este prezent la termenul la care reclamantul declară că renunță la judecată, instanța va acorda pârâtului un termen până la care să își exprime poziția față de cererea de renunțare. Lipsa unui răspuns până la termenul acordat se consideră acord tacit la renunțare.

Analizând în continuare cererea de renunțare la judecata contestației formulate de contestatorul A., Înalta Curte reține aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 9 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., cu privire la dreptul de dispoziție al părților, normă legală în conformitate cu care obiectul și limitele procesului sunt stabilite prin cererile și apărările părților, iar partea reclamantă poate oricând renunța la judecată, în condițiile legii.

Înalta Curte constată că manifestarea de voință, în sensul de a se renunța la judecata contestației, reprezintă o desistare, un act de dispoziție al contestatorului, conform principiului disponibilității care guvernează procesul civil, prevăzut de art. 9 C. proc. civ.

Totodată, față de momentul procesual la care a fost formulată cererea de renunțare, respectiv după comunicarea cererii de chemare în judecată către intimat, care a solicitat instanței să ia act de manifestarea de voință a contestatorului, Înalta Curte, în temeiul art. 406 C. proc. civ., va lua act de cererea formulată de contestator privind renunțarea la judecata contestației.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de renunțarea la judecata contestației formulate de A., împotriva Hotărârii nr. 1637 din 22 noiembrie 2022, pronunțate de Consiliul Superior al Magistraturii, secția pentru procurori.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 27 octombrie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.