ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1613/2023

Ședința publică din data de 22 martie 2023

Asupra contestației de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 12 mai 2022, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal, contestatoarea A., în contradictoriu cu intimatul Consiliul Superior al Magistraturii ("CSM", "Consiliul"), a solicitat anularea Hotărârii nr. 544 din 22 martie 2022, emisă de Consiliul Superior al Magistraturii, secția pentru procurori și admiterea cererii de transfer de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Ilfov la una dintre următoarele unități de parchet: Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 București, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 București sau Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 București.

În motivarea cererii, contestatoarea susține că soluția de respingere a cererii sale de transfer și admiterea cererilor similare formulate de alți procurori, care erau deja delegați la unitățile de parchet respective, reprezintă o măsură nelegală și discriminatorie.

Arată contestatoarea că aceasta este cea de-a șaptea cerere de transfer formulată în ultimii șase ani și a doua în raport de cele două sesiuni de transfer derulate în luna martie 2022, iar intimatul nu a ținut cont de criteriile prevăzute de art. 61

2

din Legea nr. 303/2004, respectiv de vechimea mai mare în magistratură, de evaluările profesionale, de situația familială și personală a contestatoarei, precum și de naveta efectuată zilnic, la 50 km distanță de domiciliu, împrejurare de natură să afecteze performanțele sale profesionale, în contextul problemelor cronice de sănătate (hipertensiune și hipertiroidie) și a faptului că este singurul întreținător de familie pentru doi copii.

Mai arată că intimatul nu a ținut cont nici de avizul favorabil transferului, emis de unitatea de parchet de la care se solicită transferul și nici de încărcătura pe procuror, care este inferioară celor de la parchetele unde se solicita a fi transferată. Totodată, în ședința de transferuri din 01.03.2022, s-a admis transferul doamnelor procuror B. și C. la Parchetul de pe lângă Tribunalul Ilfov, astfel încât admiterea cererii de transfer a contestatoarei nu conduce la îngreunarea situației parchetului de la care se solicită transferul.

Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

Arată intimatul că, prin Hotărârea nr. 544/22.03.2022 a secției pentru procurori, a respins cererea de transfer a contestatoarei de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Ilfov la una dintre următoarele unități de parchet: Parchetul de pe lângă Tribunalul București, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 București, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 București sau Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 București.

Din analiza traseului profesional al contestatoarei, a rezultat că aceasta avea o vechime în funcția de procuror de 15 ani și opt luni, din care 6 ani și o lună la Parchetul de pe lângă Tribunalul Ilfov.

Conform evidențelor direcției de resort, intimatul a reținut că la Parchetul de pe lângă Tribunalul Ilfov, unitate de la care s-a solicitat transferul, din cele 14 posturi de procuror prevăzute în schemă (4 posturi de conducere și 10 posturi de execuție), erau ocupate toate posturile de conducere și 9 posturi de execuție, postul vacant fiind indisponibilizat pentru concursul de promovare efectivă în funcții de execuție. În anul 2021, la Parchetul de pe lângă Tribunalul Ilfov încărcătura dosarelor/procuror a fost de 113, comparativ cu media națională de 183, iar încărcătura dosarelor/schemă a fost de 113, comparativ cu media națională de 124.

Pe de altă parte, arată intimatul, s-a reținut că la unitățile de parchet la care s-a solicitat transferul, situația era următoarea:

a) la Parchetul de pe lângă Tribunalul București, dintre cele 81 de posturi de procuror prevăzute în schemă (8 posturi de conducere și 73 de posturi de execuție), erau ocupate 6 posturi de conducere și 69 de posturi de execuție, fiind vacante două posturi de conducere și 4 de execuție, iar un post era indisponibilizat pentru concursul de promovare efectivă în funcții de execuție. Totodată, 6 procurori erau detașați, 3 procurori erau delegați în funcții de conducere la aceeași unitate, iar 4 procurori erau delegați la alte unități de parchet.

În anul 2021, încărcătura dosarelor/procuror la acest parchet a fost de 295, comparativ cu media națională de 183, iar încărcătura dosarelor/schemă a fost de 261, comparativ cu media națională de 124.

b) la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București, dintre cele 42 de posturi de procuror prevăzute în schemă (3 posturi de conducere și 39 de posturi de execuție), erau ocupate cele 3 posturi de conducere și 36 de posturi de execuție, fiind vacante 3 posturi de execuție. Totodată, 3 procurori erau detașați și 5 procurori erau delegați la alte unități de parchet.

În anul 2021, încărcătura dosarelor/procuror la acest parchet a fost de 1634, comparativ cu media națională de 1608, iar încărcătura dosarelor/schemă a fost de 1457, comparativ cu media națională de 1204.

c) la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București, dintre cele 38 de posturi de procuror prevăzute în schemă (3 posturi de conducere și 35 de posturi de execuție), erau ocupate cele 3 posturi de conducere și 33 de posturi de execuție, fiind vacante 2 posturi de execuție. Totodată, 2 procurori erau delegați în funcții de conducere la același parchet și 3 procurori erau delegați la alte unități de parchet. secția pentru procurori a mai reținut că urma a dispune transferul unui procuror la un alt parchet, începând cu data de 01.05.2022, iar în ședința din 17.03.2022, a avizat favorabil numirea la DIICOT a 4 procurori, din care 2 de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 București.

În anul 2021, încărcătura dosarelor/procuror la acest parchet a fost de 2519, comparativ cu media națională de 1608, iar încărcătura dosarelor/schemă a fost de 2283, comparativ cu media națională de 1204.

d) la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 București, dintre cele 27 de posturi de procuror prevăzute în schemă (3 posturi de conducere și 24 de posturi de execuție), erau ocupate cele 3 posturi de conducere și 22 de posturi de execuție, fiind vacante 2 posturi de execuție. Totodată, un procuror era detașat și 3 procurori erau delegați la alte unități de parchet.

În anul 2021, încărcătura dosarelor/procuror la acest parchet a fost de 1906, comparativ cu media națională de 1608, iar încărcătura dosarelor/schemă a fost de 1613, comparativ cu media națională de 1204.

e) la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 București nu erau posturi vacante de execuție.

Învederează intimatul că, pentru Parchetul de pe lângă Tribunalul București, s-au aflat în concurs cererile formulate de 7 procurori, astfel încât aceste cereri au fost analizate concomitent, în raport de motivele invocate de toți solicitanții și de criteriile prevăzute de lege. S-a reținut că trei dintre magistrații care au formulat cereri de transfer erau delegați la Parchetul de pe lângă Tribunalul București, respectiv doamnele procuror D. și E., precum și domnul procuror F., acestea fiind și singurele cereri de transfer avizate favorabil de toate unitățile de parchet implicate.

Pentru Parchetele de pe lângă Judecătoriile Sectoarelor 1, 2, 3, 5 și 6 București, intimatul arată că s-au aflat în concurs cererile formulate de 32 procurori, astfel încât aceste cereri au fost analizate concomitent, în raport de motivele invocate de toți solicitanții și de criteriile prevăzute de lege. S-a mai reținut că doi dintre magistrații care au formulat cereri de transfer erau delegați la unitățile de parchet unde s-a solicitat transferul, respectiv domnii procurori G. și H., aceste cereri de transfer fiind avizate favorabil de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București.

Constatând concursul cererilor de transfer formulate pentru ocuparea celor 3 posturi vacante existente la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București și analizând concomitent aceste cereri în raport de motivele invocate de solicitanți, precum și în raport de criteriile prevăzute de lege, care nu au o ordine de prioritate și reclamă o evaluare comparativă și cumulativă, văzând și avizele emise în temeiul art. 60 din Legea nr. 303/2004, secția pentru procurori a apreciat în mod corect că erau prioritare cererile formulate de domnii procurori I. și J. lonuț, precum și de doamna procuror K., fiind avute în vedere inclusiv distanțele mari dintre municipiul București și unitățile de parchet de la care proveneau solicitanții (Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara, Parchetul de pe lângă Judecătoria Brăila, Parchetul de pe lângă Judecătoria Giurgiu), distanțe ce împiedicau efectuarea unei navete între localitățile menționate.

Totodată, constatând concursul cererilor de transfer formulate pentru ocuparea celor 2 posturi vacante existente la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București și analizând concomitent aceste cereri în raport de motivele invocate de solicitanți, precum și în raport de criteriile prevăzute de lege, care nu au o ordine de prioritate și reclamă o evaluare comparativă și cumulativă, văzând și avizele emise în temeiul art. 60 din Legea nr. 303/2004, secția pentru procurori a apreciat în mod corect că erau prioritare cererile formulate de doamna procuror L., față de motivele detaliate în cuprinsul cererii de transfer, avizată favorabil de toate unitățile de parchet implicate, respectiv de domnul procuror G., care era delegat la această unitate de parchet.

De asemenea, constatând concursul cererilor de transfer formulate pentru ocuparea posturilor vacante existente la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 București și analizând concomitent aceste cereri în raport de motivele invocate de solicitanți, precum și în raport de criteriile prevăzute de lege, văzând și avizele emise în temeiul art. 60 din Legea nr. 303/2004, secția pentru procurori a apreciat în mod corect că erau prioritare cererile formulate de domnul procuror M., față de motivele detaliate în cuprinsul cererii de transfer, respectiv de domnul procuror H., care era delegat la această unitate de parchet, ambele solicitări fiind avizate favorabil de toate unitățile de parchet implicate.

În ceea ce privește posturilor vacante existente la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 București, analizând concomitent aceste cereri în raport de motivele invocate de solicitanți, precum și în raport de criteriile prevăzute de lege, văzând și avizele emise în temeiul art. 60 din Legea nr. 303/2004, secția pentru procurori a apreciat în mod corect că era prioritară cererea formulată de domnul procuror N., față de motivele detaliate în cuprinsul cererii de transfer, solicitarea fiind avizată favorabil de toate unitățile de parchet implicate.

Prin urmare, arată intimatul, fără a ignora motivele de ordin personal invocate de solicitanta A., raportat și la faptul că majoritatea unităților de parchet implicate au avizat nefavorabil transferul acesteia, în mod corect cererea de transfer a reclamantei a fost respinsă, apreciindu-se că nu este oportun transferul acesteia.

Susține intimatul CSM că gestionarea resurselor umane în sistemul judiciar reprezintă atributul Consiliului Superior al Magistraturii, astfel încât ocuparea posturilor vacante trebuie să se raporteze la rațiunile și necesitățile sistemului judiciar, pentru evitarea provocării unor grave disfuncționalități în activitatea parchetelor. Astfel fiind, secția pentru procurori a analizat toate cererile de transfer concurente prin raportare la criteriile legale, în mod comparativ și cumulativ, fără o ordine de prioritate, având în vedere necesitatea menținerii unui echilibru între interesul public și interesul privat al solicitantului.

Secția pentru procurori a analizat în mod efectiv și motivele personale invocate de reclamantă (faptul că locuiește în municipiul București, că are doi copii în întreținere, că face naveta de aproximativ 50 km zilnic și că este interesată de continuarea studiilor universitare), care nu au însă caracter excepțional și care au fost coroborate cu datele obiective privind situația posturilor, volumul de activitate și situația personalului de la parchetele implicate în procedura transferului, avizele unităților de parchet implicate și necesitatea asigurării bunei funcționări a acestor parchete. Soluționarea unei cereri de transfer nu poate fi raportată exclusiv la situația personală a unui magistrat, cu ignorarea criteriilor prevăzute de lege, după cum rezultă din practica instanței supreme.

În opinia intimatului, îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege pentru ca un procuror să obțină transferul conferă acestuia o vocație la transfer, care poate fi valorificată doar în anumite condiții care să corespundă, totodată, nevoilor sistemului judiciar pentru asigurarea premiselor unui act de justiție de calitate, efectuat cu celeritate. motivele invocate de reclamantă în susținerea cererii de transfer nu pot prevala față de interesele unităților de parchet implicate, în caz contrar fiind încălcat justul echilibru dintre în eresele publice ale unităților de parchet implicate și interesele private ale solicitantei. Contrar susținerilor reclamantei, toate criteriile prevăzute de lege au fost analizate coroborat, fără a exista o ordine de prioritate a acestora.

Afirmă intimatul că hotărârea contestată este motivată într-o manieră ce garantează legalitatea, oportunitatea și previzibilitatea măsurilor dispuse de Consiliul Superior al Magistraturii, argumentele prezentate în hotărârea contestată fiind coerente, clare și lipsite de ambiguități sau de contradicții, permițând urmărirea raționamentului care a condus la adoptarea acesteia. În considerentele hotărârii s-au reținut solicitarea reclamantei, motivele de ordin personal și profesional invocate de aceasta, datele statistice și cele referitoare la situația parchetelor implicate în procedura de transfer, argumentele pentru care s-a dat prevalentă unor criterii și s-a motivat aplicarea acestor criterii în soluționarea cererilor de transfer concurente.

Consideră intimatul că dreptul de apreciere al secției pentru procurori referitor la procurorii care pot fi transferați de la o unitate de parchet sau la o unitate de parchet în cadrul aceleiași sesiuni de transferuri (oportunitate) se află în strânsă legătură cu puterea discreționară a administrației publice, existând o marjă de libertate lăsată la libera apreciere a unei autorități, astfel ca în vederea atingerii scopului indicat de legiuitor să poată recurge la orice mijloc de acțiune, în limitele competenței sale. Potrivit dispozițiilor Legii nr. 554/2004, în competența instanței de contencios administrativ intră verificarea legalității actului administrativ atacat, ceea ce presupune un control de legalitate a modului în care acesta a fost adoptat și a respectării procedurii și etapelor de adaptare a acestuia, însă nu și un control de oportunitate întrucât nu are o viziune de ansamblu asupra mobilității personalului din sistemul judiciar.

În speță, arată intimatul, cu respectarea limitelor competenței sale și prin analiza coroborată a criteriilor prevăzute de lege, secția pentru procurori a apreciat oportun ca, în soluționarea cererilor de transfer concurente formulate pentru Parchetul de pe lângă Tribunalul București sau pentru unitățile de Parchet de pe lângă Judecătoriile Sectoarelor 1, 2, 3, 5 și 6 din București, să dea prioritate procurorilor care funcționau efectiv în cadrul unităților de parchet la care se solicita transferul, precum și celor care au primit aviz pozitiv de la toate unitățile de parchet implicate, fiind avute în vedere și motivele invocate de solicitanți în cuprinsul cererilor de transfer formulate. S-a apreciat în mod corect că admiterea cererilor acestora era de natură să asigure stabilitatea personalului, continuitatea activității, precum și evitarea efectelor negative ale fluctuației de personal, fără a afecta în mod semnificativ activitatea unităților de la care se solicita transferul, în condițiile în care magistrații respectivi nu își desfășurau efectiv activitatea în cadrul acestora, ținând cont și de avizele exprimate de unitățile de parchet implicate și de motivele invocate în cererile de transfer.

Contrar susținerilor reclamantei, intimatul susține că în mod corect secția pentru procurori a avut în vedere delegarea procurorilor la unitățile de parchet la care au solicitat transferul, această situație fiind cuprinsă în criteriul prevăzut de art. 61

2

lit. a) din Legea nr. 303/2004 republicată, respectiv motivele cuprinse în avizele consultative și punctele de vedere prevăzute la art. 60 alin. (1) din același act normativ.

Prin urmare, în cauză nu se poate discuta despre un exces de putere în sensul art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004, sens în care solicită a se avea în vedere jurisprudența Înaltei Curți, care a stabilit că transferul la o altă instanță reprezintă un aspect de oportunitate ce intră în marja de apreciere a Consiliului Superior al Magistraturii, Decizia Curții Constituționale nr. 685/2018, precum și jurisprudența CEDO din hotărârile din 23 iulie 1968, 16 septembrie 1996 și 6 iulie 2004, pronunțate în cauzele "Aspecte privind regimul lingvistic în școlile belgiene" împotriva Belgiei, paragraful 10, Gaygusuz împotriva Austriei, paragraful 42, Bocancea și alții împotriva Moldovei, paragraful 24.

II. Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând contestația formulată, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale aplicabile, constată că aceasta este întemeiată, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Prin cererea înregistrată la Consiliul Superior al Magistraturii sub nr. x/10.02.2022, contestatoarea A., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Ilfov, a solicitat transferul la una dintre următoarele unități de parchet: Parchetul de pe lângă Tribunalul București, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 București, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 București sau Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 București.

Prin Hotărârea nr. 544/22.02.2022, secția pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii a respins cererea de transfer formulată de contestatoare, în temeiul art. 60 și art. 61

2

din Legea nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor și procurorilor.

În considerentele Hotărârii nr. 544/22.02.2022 a secției pentru procurori au fost expuse: situația posturilor vacante și volumul de activitate la unitățile de parchet implicate în transfer, respectiv încărcătura/procuror în cursul anului 2021, față de media națională; avizul favorabil față de cererea de transfer a contestatoarei, emis de Parchetul de pe lângă Tribunalul Ilfov, precum și avizele negative emise de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și celelalte unități de parchet implicate în transfer; condițiile de vechime în funcție și vechime la parchetul la care activează contestatoarea; existența unui concurs de cereri formulate pentru fiecare parchetele la care s-a solicitat transferul.

Reținând concursul cererilor de transfer, intimatul CSM a decis respingerea cererii formulate de contestatoare și admiterea cererilor concurente, după cum urmează:

- în ceea ce privește Parchetul de pe lângă Tribunalul București, au fost admise trei din cele șapte cereri de transfer concurente, în raport de delegarea preexistentă a solicitanților la această unitate de parchet;

- în ceea ce privește Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București, au fost admise două cereri de transfer, față de motivele de ordin personal detaliate de acești solicitanți în cuprinsul cererilor de transfer formulate;

- în ceea ce privește Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București, au fost admise două cereri de transfer, una în raport de de motivele de ordin personal detaliate în cuprinsul cererii de transfer formulate, iar cea de-a doua în raport de delegarea preexistentă a solicitantului la această unitate de parchet;

- în ceea ce privește Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 București, au fost admise două cereri de transfer, una în raport de de motivele de ordin personal detaliate în cuprinsul cererii de transfer formulate, iar cea de-a doua în raport de delegarea preexistentă a solicitantului la această unitate de parchet;

- în ceea ce privește Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 București, a fost admisă o cerere de transfer, față de motivele de ordin personal detaliate de solicitant în cuprinsul cererii de transfer formulate;

- la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 București s-a constatat că nu există posturi vacante de execuție.

Alăturat acestor motive de admitere a cererilor de transfer concurente, secția pentru procurori a reținut și că, în cazul contestatoarei A., s-au formulat avize negative de toate unitățile de parchet implicate în procedura de transfer, cu excepția Parchetului de pe lângă Tribunalul Ilfov.

Înalta Curte reține că dispozițiile art. 61

2

din Legea nr. 303/2004 stabilesc următoarele criterii de soluționare a cererilor de transfer formulate de judecători/procurori:

a) motivele cuprinse în avizele consultative motivate și punctele de vedere prevăzute la art. 60 alin. (1);

b) volumul de activitate al instanței sau al parchetului de la care se solicită transferul și la care se solicită transferul, numărul posturilor vacante și al posturilor temporar vacante la instanțele sau la parchetele implicate și dificultățile de ocupare a acestora;

c) specializarea judecătorului sau a procurorului, specializările complementare, vechimea în cadrul secției sau al completului corespunzător specializării;

d) vechimea la instanța sau la parchetul de la care se solicită transferul;

e) vechimea efectivă în funcția de judecător sau, după caz, de procuror;

f) vechimea în gradul aferent instanței sau parchetului la care se solicită transferul;

g) disponibilitatea de a activa în secția sau în completul corespunzător specializării postului vacant;

h) domiciliul sau, după caz, reședința solicitantului;

i) distanța dintre domiciliul sau, după caz, reședința și sediul instanței sau al parchetului la care funcționează judecătorul sau procurorul și posibilitățile reale de navetă, inclusiv timpul afectat acesteia;

j) starea de sănătate și situația familială.

Este de observat că textul de lege nu prevede o ordine de prioritate a criteriilor de analiză a cererilor de transfer, astfel că examinarea solicitărilor de către Consiliul Superior al Magistraturii trebuie realizată prin raportare, în egală măsură, atât la criteriile referitoare la situația instanțelor/parchetelor implicate în procedură, cât și la criteriile de ordin personal, tocmai pentru a se asigura un just echilibru între interesul public ce trebuie ocrotit și drepturile ori interesele legitime private care pot fi lezate prin hotărârea administrativă.

Examinând modalitatea în care aceste criterii au fost analizate în cazul cererii de transfer formulate de contestatoarea A., Înalta Curte constată că sunt întemeiate criticile expuse în contestație, considerentele Hotărârii nr. 544/22.03.2022 evidențiind folosirea de către intimat a unui criteriu neprevăzut de lege.

Este de observat că, prin contestația dedusă judecății, reclamanta nu a criticat respingerea cererii sale de transfer la Parchetul de pe lângă Tribunalul București, astfel că instanța nu va analiza modalitatea de aplicare, de către secția pentru procurori, a criteriilor legale prevăzute de art. 61

2

din Legea nr. 303/2004, în soluționarea acestei cereri.

În ceea ce privește transferul contestatoarei la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 București, Înalta Curte constată că cererea a fost în mod corect respinsă, câtă vreme la acest parchet nu au existat posturi de execuție vacante, astfel cum prevede art. 61 din Legea nr. 303/2004, aspect care împiedică în mod obiectiv transferul contestatoarei. Este de observat și că reclamanta nu a prezentat argumente care să conteste această împrejurare, tratând nediferențiat motivele respingerii cererii sale de transfer la toate unitățile de parchet vizate.

În ceea ce privește transferul solicitat de contestatoare la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București sau la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 București, intimatul CSM a reținut existența unor cereri de transfer concurente cu cea formulată de contestatoare, iar câte o cerere formulată pentru fiecare din aceste parchete a fost considerată prioritară la transfer pe motivul existenței delegării anterioare a procurorilor G., respectiv H., la aceste parchete.

Înalta Curte reține că, deși instituția delegării nu este menționată printre criteriile enumerate limitativ de art. 61

2

din Legea nr. 303/2004, argumentul delegării a prevalat în analiza cererilor de transfer, fiind valorificat cu prioritate de secția pentru procurori, față de criteriile legale. Contrar susținerilor din întâmpinare, existența delegării nu se suprapune cu criteriul avizelor consultative emise de instanțele/parchetele implicate în transfer, prevăzut la lit. a) a art. 61

2

din Legea nr. 303/2004. Chiar dacă, în emiterea avizului negativ/pozitiv, parchetul sau instanța de judecată au în vedere și existența unor delegări anterioare ale titularilor cererilor de transfer, acestea reprezintă argumente în sprijinul avizelor exprimate, iar nu criterii de prioritate a cererilor de transfer, în cazul existenței unui concurs.

Astfel, se observă că intimatul CSM nu a analizat criteriile legale prevăzute de art. 61

2

din Legea nr. 303/2004, respectiv nu a examinat comparativ volumul de activitate al parchetelor implicate în transfer, cerințele de specializare, vechime în funcție și la parchetul de la care se solicită transferul sau considerentele de ordin personal invocate de fiecare dintre solicitanți, motivul principal al admiterii cu prioritate a cererilor de transfer formulate de cei doi procurori, respectiv al respingerii cererii contestatoarei, fiind exclusiv acela al delegării procurorilor G. și H. la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București, respectiv la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 București.

S-a reținut și că parchetele implicate în transfer, cu excepția Parchetului de pe lângă Tribunalul Ilfov, au emis avize negative față de cererea de transfer formulată de contestatoare, însă motivele acestor avize nu au fost analizate în vreun fel de Consiliu, după cum nu au fost analizate nici motivele avizelor favorabile emise de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București în cazul procurorilor G. și H. și nu s-a precizat dacă, în cazul acestor solicitanți, au fost emise avize favorabile sau nefavorabile de către celelalte unități de parchet implicate în transfer.

Prevederile art. 61

2

lit. a) din Legea nr. 303/2004 statuează obligația CSM de a avea în vedere motivele cuprinse în avizele consultative, nu doar caracterul favorabil/nefavorabil transferului.

Înalta Curte constată că avizele nefavorabile cererii de transfer formulate de contestatoare, emise de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București și Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 București, se fundamentează pe faptul avizării pozitive anterioare a procurorilor delegați în cadrul acestor unități de parchet. Așadar, argumentele CSM din hotărâre se suprapun cu cele din avizele negative emise de aceste parchete, întemeindu-se pe o pretinsă prioritate a delegării preexistente a unor procurori, în condițiile în care, cum s-a arătat anterior, delegarea nu reprezintă un criteriu de valorificat în cazul transferului la o altă instanță/parchet.

Trebuie subliniat că existența delegărilor produce efecte asupra situației personalului dintr-o instanță/parchet, însă trebuie privită doar din această perspectivă, a ocupării sau nu a locurilor vacante, iar nu din perspectiva priorității la transfer a procurorilor care au fost delegați să desfășoare activitatea la parchetul unde doresc să se transfere.

Deși scopul asigurării continuității activității și al diminuării efectelor negative ale fluctuației de personal, expus de CSM în hotărâre, are caracter legitim, îndeplinirea acestui scop nu poate fi urmărită prin încălcarea prevederilor legale în materia transferului, respectiv prin crearea unei situații preferențiale la transfer procurorilor delegați în cadrul parchetului unde doresc transferul.

În consecință, Înalta Curte constată că intimatul CSM, prin secția pentru procurori, s-a raportat în mod nelegal la existența delegărilor unor procurori la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București, respectiv la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 București, la care se solicită transferul, pentru a da preferință cererilor acestora în detrimentul cererii contestatoarei, creând astfel o situație de inegalitate de tratament juridic care afectează legalitatea Hotărârii nr. 544/22.03.2022.

Înlăturând din analiza cererilor de transfer criteriul avut în vedere de intimatul CSM, referitor la existența delegării la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București, respectiv la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 București, precum și cel referitor la avizele negative al acestor parchete, care s-au bazat în principal tot pe argumentul delegării, Înalta Curte constată că cererea contestatoarei A. nu a fost analizată comparativ cu cererile concurente depuse de procurorii G. și H., strict în raport de criteriile prevăzute de art. 61

2

din Legea nr. 303/2004. Ca atare, nu rezultă din hotărârea contestată prioritatea la transfer a contracandidaților reclamantei.

Reținând și motivele de ordin profesional și personal invocate de contestatoare în cererea de transfer și înscrisurile depuse în susținere, în contextul neindicării de către intimatul CSM a vreunui argument (cu excepția celui al delegării, care a fost invalidat prin considerentele anterioare) referitor la admiterea cererilor de transfer ale procurorilor G. și H. față de cererea omonimă formulată de contestatoare, Înalta Curte constată că se impune anularea hotărârii atacate și obligarea intimatului să dispună transferul contestatoarei A. de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Ilfov la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București sau la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 București.

Față de această soluție și de considerentele pe care se întemeiază, Înalta Curte constată că nu mai este necesară analiza cererii de transfer formulată de contestatoare la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București sau la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 București.

În concluzie, pentru toate considerentele expuse, în temeiul art. 29 alin. (7) – (9) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii raportat la art. 61

1

din Legea nr. 303/2004, Înalta Curte va dispune admiterea contestației, anularea Hotărârii nr. 544 din 22 martie 2022, emisă de Consiliul Superior al Magistraturii, secția pentru procurori și obligarea intimatului Consiliul Superior al Magistraturii la emiterea unei hotărâri prin care să dispună transferul contestatoarei A. de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Ilfov la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București sau la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestația formulată de contestatoarea A., în contradictoriu cu intimatul Consiliul Superior al Magistraturii.

Anulează Hotărârea nr. 544 din 22 martie 2022, emisă de Consiliul Superior al Magistraturii, secția pentru procurori.

Obligă intimatul Consiliul Superior al Magistraturii la emiterea unei hotărâri prin care să dispună transferul contestatoarei A. de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Ilfov la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București sau la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 București.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 22 martie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.