ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 627/2023

Ședința publică din data de 8 februarie 2023

Asupra contestației de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 23 septembrie 2022, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal, contestatoarea A., în contradictoriu cu intimatul Consiliul Superior al Magistraturii ("CSM", "Consiliul") a solicitat anularea Hotărârii nr. 1762 din 23.06.2022, emisă de Consiliul Superior al Magistraturii, secția pentru judecători și obligarea intimatului la emiterea unei noi hotărâri având ca obiect transferul contestatoarei de la Judecătoria Pașcani la Judecătoria Iași.

În motivarea cererii, contestatoarea arată că a absolvit cursurile Institutului National al Magistraturii, promoția 2013-2015 și a deținut funcția de judecător stagiar în cadrul Judecătoriei Onești în perioada iulie 2015- ianuarie2017. În urma promovării examenului de capacitate și a opțiunii formulate, a fost numită judecător la Judecătoria Pașcani prin Decretul prezidențial nr. 81 din 26 ianuarie 2017. De la data numirii în funcție, a fost titular al unui complet specializat în soluționarea cauzelor - minori și familie, dar și a cauzelor civile nespecializate. De asemenea, față de specificul organizării activității în cadrul Judecătoriei Pașcani, în toată această perioadă a fost și judecător de drepturi și libertăți conform unor planificări de permanență prestabilite.

Menționează contestatoarea că domiciliul său este situat în localitatea Lețcani, jud. Iași, localitate aflată în zona metropolitană a municipiului Iași și la circa 60 de km de municipiul Pașcani.

Prin hotărârea atacată, intimatul CSM a respins cererea contestatoarei de transfer de la Judecătoria Pașcani la Judecătoria Iași, motivat de împrejurarea că Judecătoria Pașcani are un volum de activitate ridicat și nu ar fi oportună vacantarea unui post.

Se arată în cuprinsul hotărârii că la Judecătoria Pașcani se înregistrează un număr de 1203 dosare/judecător, comparativ cu media națională de 1085 și încărcătura cauzelor pe schemă de 897 dosare, comparativ cu media națională de 855 dosare. În pofida acestei situații, arată contestatoarea că în etapa a doua a sesiunii de transfer a fost formulată, de un judecător de la Judecătoria Botoșani, o cerere de transfer la Judecătoria Pașcani, care a fost respinsă prin Hotărârea secției pentru judecători nr. 1768/23.06.2022. În condițiile în care volumul de activitate la Judecătoria Botoșani era mult mai scăzut decât cel de la Judecătoria Pașcani, consideră contestatoarea că nu este explicabilă hotărârea CSM, în urma căreia rămân neocupate cele trei locuri vacante ale Judecătoriei Pașcani.

Susține contestatoarea că în sesiunea de transfer respectivă au fost formulate șase cereri de transfer la Judecătoria Iași, din care a fost admisă doar cererea formulată de doamna judecător B., judecător în cadrul Judecătoriei Brăila. Consideră că intimatul CSM a procedat, pe de-o parte, la o analiză trunchiată a cererii de transfer a contestatoarei, iar pe de altă parte, la o analiză inconsecventă în raport de celelalte cereri de transfer cu care s-a aflat în concurs.

Astfel, arată contestatoarea, analiza cererii sale s-a făcut exclusiv pe aspectul încărcăturii instanței de la care se solicită transferul, fără a fi examinate aspectele referitoare la situația familială, domiciliu, condițiile de navetă, vechimea la instanța de la care se solicită transferul, vechimea efectivă în funcția de judecător. Pe de altă parte, în cuprinsul Hotărârii nr. 1766/23.06.2022, prin care s-a admis cererea de transfer formulată de solicitanta B., intimatul a avut în vedere motivele de ordin familial invocate de aceasta. Consideră contestatoarea că este nelegală practica intimatului de a ignora aspectele de ordin personal invocate de un solicitant, pe când în cazul celuilalt aceste aspecte să fie reținute ca având un rol determinant în admiterea cererii. Dublul standard cu care s-a operat este unul care conturează arbitrariul și depășește astfel limitele marjei de apreciere recunoscută autorității publice.

Învederează contestatoarea că este căsătorită și are un copil de 1 an și 3 luni, astfel că efectuarea unei navete zilnice de peste două ore aduce atingere timpului ce se impune a fi alocat vieții personale și implicit fiicei sale. La vârste atât de fragede copiii sunt susceptibili a contacta foarte ușor diverse boli, astfel că este dificil pentru contestatoare să revină la domiciliu în timp util,de la o distanță de circa 60 de km, în cazul în care fiica sa ar avea o urgență medicală. Arată că a efectuat naveta zilnică pe o durata de minim 2 ore pe unul dintre cele mai periculoase drumuri - E583 și DN28A, pe care au loc frecvent accidente de circulație grave, pentru o perioadă efectivă de peste 4 ani, iar reluarea navetei zilnice pe această distanță ar putea avea consecințe negative inclusiv asupra randamentului la serviciu, în condițiile în care, spre deosebire de perioada anterioară intrării în concediile specifice sarcinii și nașterii, în prezent trebuie să acorde mai mult timp vieții personale.

Subliniază contestatoarea că, deși prin hotărârea atacată s-a reținut că Judecătoria Pașcani se confruntă cu o situație dificilă sub aspectul gradului de ocupare a posturilor prevăzute în schema și a volumului de activitate care revine fiecărui judecător, s-a acordat totuși prioritate unei cereri de transfer formulate de un judecător cu o vechime în magistratură și o vechime la instanța respectivă mult mai mici decât ale contestatoarei, judecător ce activa în cadrul unei instanțe cu o încărcătură efectivă cu mult peste media națională, dar și peste media Judecătoriei Pașcani. Astfel, în anul 2021, încărcătura efectivă în cadrul Judecătoriei Pașcani a fost de 1203 dosare/judecător, raportat la media națională de 1085 dosare/judecător, în timp ce încărcătura efectivă la Judecătoria Brăila a fost de 1381 dosare/judecător, respectiv cu 27 % mai ridicată decât media națională și cu 14% mai mare decât cea a Judecătoriei Pașcani. În aceeași sesiune de transfer a fost admisă o cerere de transfer către Judecătoria Brăila, însă acest aspect nu influențează în nici un fel volumul de activitate al acestei instanțe, având în vedere numărul ridicat de posturi vacante și volumul de activitate astfel cum a fost anterior menționat.

Mai arată contestatoarea că, la data formulării cererii, avea o vechime în funcție de 8 ani și 8 luni și o vechime la instanță de 5 ani și 4 luni, în timp ce doamna judecător B. avea o vechime în funcție de doar 4 ani și 5 luni, iar aceste aspecte nu a fost avute în vedere.

În concluzie, contestatoarea apreciază că Hotărârea nr. 1762/23.06.2022 emisă de Consiliul Superior al Magistraturii, secția pentru Judecători nu a avut ca fundament o analiză riguroasă și transparentă a criteriilor prevăzute de art. 60 alin. (1) din Legea 303/2004.

Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

Susține intimatul că, prin Hotărârea nr. 1762/23.06.2022 a secției pentru judecători, a respins cererea de transfer a contestatoarei de la Judecătoria Pașcani la Judecătoria Iași, fiind avute în vedere toate criteriile prevăzute de lege, în principal volumul de activitate ridicat al instanței de la care provine, situația posturilor vacante de la Judecătoria Pașcani, motivele personale și profesionale invocate, precum și motivele cuprinse în avizele emise de instanțele implicate în procedura transferului.

Din analiza traseului profesional a rezultat că doamna judecător A. avea o vechime de 8 ani și 7 luni în funcția de judecător, din care 5 ani și 3 luni la Judecătoria Pașcani.

Conform evidențelor direcției de resort, s-a reținut că la Judecătoria Pașcani, instanța de la care se solicita transferul, din cele 11 de posturi de judecător prevăzute în schemă, erau ocupate 8 de posturi, fiind vacante 3 posturi. De asemenea, erau vacante funcțiile de președinte și vicepreședinte, ocupate prin delegare, iar un post era ocupat în condițiile art. 134

1

din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare. S-a avut în vedere și împrejurarea că, în anul 2021, la Judecătoria Pașcani încărcătura cauzelor/judecător a fost de 1203 dosare, comparativ cu media națională de 1085, iar încărcătura cauzelor/schemă a fost de 897, comparativ cu media națională de 855.

Pe de altă parte, arată intimatul, s-a reținut că la Judecătoria Iași, instanța la care s-a solicitat transferul, dintre cele 61 de posturi de judecător prevăzute în schemă, erau ocupate 58 posturi, fiind vacante 3 posturi, 5 posturi erau ocupate în condițiile art. 134

1

din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare, 1 judecător era delegat la altă instanță și 1 judecător se afla în concediu pentru creșterea și îngrijirea copilului în vârstă de până la 2 ani. La această instanță, în anul 2021, încărcătura cauzelor/judecător a fost de 1043 dosare, comparativ cu media națională de 1085, iar încărcătura cauzelor/schemă a fost de 867, comparativ cu media națională de 855.

Susține intimatul CSM că gestionarea resurselor umane în sistemul judiciar reprezintă atributul Consiliului Superior al Magistraturii, astfel încât ocuparea posturilor vacante trebuie să se raporteze la rațiunile și necesitățile sistemului judiciar, pentru evitarea provocării unor grave disfuncționalități în activitatea instanțelor.

În ceea ce privește situația Judecătoriei Pașcani, secția pentru judecători a reținut faptul că erau vacante 3 posturi dintr-o schemă de 11 posturi, iar 1 post era ocupat de un judecător stagiar, activitatea instanței fiind asigurată de doar 7 judecători definitivi în condițiile în care încărcătura de cauze pe judecător depășise media națională. În aceste condiții, vacantarea unui alt post de judecător ar fi fost de natură să accentueze situația dificila cu care se confrunta instanța sub aspectul gradului de ocupare a posturilor prevăzute în schemă și a volumului de activitate care revenea fiecărui judecător, aspect față de care secția pentru judecători a apreciat în mod corect că în respectiva etapă de transferuri nu se impunea admiterea niciuneia dintre cele 2 cereri de transfer formulate de către magistrați de la Judecătoria Pașcani. În raport de aceste considerente, fără a ignora motivele personale invocate în susținerea cererii de transfer, reținând totodată și avizele nefavorabile exprimate de instanțele implicate în procedura transferului, în mod corect secția pentru judecători a respins cererea formulată de contestatoare, apreciind că la acel moment nu era oportun transferul acesteia.

Contrar susținerilor contestatoarei, intimatul CSM arată că secția pentru judecători a analizat în mod efectiv și motivele personale invocate de aceasta, care au fost coroborate cu datele obiective privind situația posturilor, volumul de activitate și situația personalului de la instanțele implicate în procedura transferului, avizele instanțelor implicate și necesitatea asigurării bunei funcționari a acestor instanțe. Motivele de ordin personal invocate de contestatoare în cadrul procedurii de transfer nu reprezentau situații excepționale, apte să determine inversarea raportului de preeminență dintre interesul public și interesul privat, iar pe de altă parte, nu constituiau singurele criterii legale avute în vedere și nu exista nicio împrejurare pentru care să se acorde prioritate doar acestor criterii.

În opinia intimatului, îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege pentru ca un judecător să obțină transferul conferă acestuia o vocație la transfer, care poate fi valorificata doar în anumite condiții care să corespundă, totodată, nevoilor sistemului judiciar pentru asigurarea premiselor unui act de justiție de calitate, efectuat cu celeritate. Astfel, motivele invocate de contestatoare în susținerea cererii de transfer nu pot prevala față de interesele instanțelor implicate în procedura transferului, respectiv asigurarea resurselor umane necesare bunei funcționări și echilibrarea volumului de muncă, în caz contrar fiind încălcat justul echilibru dintre interesele publice ale instanței de la care se solicită transferul și interesele private ale solicitantului.

Totodată, susține intimatul că motivele personale invocate de contestatoare au fost efectiv analizate de secția pentru Judecători, chiar dacă nu au fost amplu detaliate în hotărârea atacată, pentru a proteja dreptul acesteia la viață privată și datele cu caracter personal, întrucât hotărârile sunt publice, putând fi accesate pe pagina de internet a Consiliului.

Cât privește avizele emise de instanțele implicate în transferuri, arată intimatul că acestea au doar caracter consultativ, potrivit art. 60 alin. (1) și art. 61 alin. (1) din Legea nr. 303/2004.

Mai arată intimatul că hotărârea a cărei anulare o solicită a fost adoptată în limitele competențelor sale legale și cu respectarea dispozițiilor prevăzute la art. 32 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, nefiind adoptată cu exces de putere și nici cu vătămarea vreunui drept al contestatoarei. Solicită a se avea în vedere jurisprudența Înaltei Curți, precum și jurisprudența CEDO din hotărârile din 23 iulie 1968, 16 septembrie 1996 și 6 iulie 2004, pronunțate în cauzele "Aspecte privind regimul lingvistic în școlile belgiene" împotriva Belgiei, paragraful 10, Gaygusuz împotriva Austriei, paragraful 42, Bocancea și alții împotriva Moldovei, paragraful 24.

În ceea ce privește susținerile contestatoarei referitoare la transferul doamnei judecător B., consideră că acestea sunt nefondate și că instanța nu este învestită cu verificarea legalității hotărârilor adoptate de CSM cu privire la cererea de transfer formulată de alt magistrat. Consiliul analizează fiecare cerere de transfer în funcție de circumstanțele specifice și de criteriile legale. În aceste condiții, rațiunile avute în vedere de secția pentru judecători în cadrul soluțiilor respective sunt diferite, întrucât au avut la bază cereri formulate de titulari diferiți, instanțele implicate în procedura transferului având situații distincte cu privire la situația posturilor vacante, încărcătura și volumul de activitate, fiind invocate și circumstanțe personale și profesionale diferite. Prin urmare, nu se poate vorbi de o practică neunitară a Consiliului Superior al Magistraturii în materia cererilor de transfer, atât timp cât solicitările magistraților sunt analizate în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărui caz în parte.

II. Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând contestația formulată, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale aplicabile, constată că aceasta este întemeiată, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Prin cererea înregistrată la Consiliul Superior al Magistraturii sub nr. x/26.05.2022, contestatoarea A., judecător în cadrul Judecătoriei Pașcani, a solicitat transferul la Judecătoria Iași.

Prin Hotărârea nr. 1762/23.06.2022 secția pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii a respins cererea de transfer formulată de contestatoare, în temeiul art. 60 și art. 61

2

din Legea nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor și procurorilor.

În considerentele Hotărârii nr. 402/24.02.2022 a secției pentru judecători au fost expuse situația posturilor vacante la Judecătoria Pașcani și la Judecătoria Iași, precum și volumul de activitate la ambele instanțe, respectiv încărcătura/judecător în cursul anului 2021, față de media națională. În contextul datelor expuse, intimatul a apreciat că nu este oportun transferul contestatoarei, întrucât vacantarea unui post de judecător ar fi de natură să accentueze situația dificilă cu care se confurntă Judecătoria Pașcani sub aspectul gradului de ocupare a posturilor prevăzute în schemă și a volumului de activitate care revine fiecărui judecător.

Totodată, secția pentru judecători a avut în vedere și avizele nefavorabile emise de instanțele implicate în transfer.

Înalta Curte reține că dispozițiile art. 61

2

din Legea nr. 303/2004 stabilesc următoarele criterii de soluționare a cererilor de transfer formulate de judecători/procurori:

a) motivele cuprinse în avizele consultative motivate și punctele de vedere prevăzute la art. 60 alin. (1);

b) volumul de activitate al instanței sau al parchetului de la care se solicită transferul și la care se solicită transferul, numărul posturilor vacante și al posturilor temporar vacante la instanțele sau la parchetele implicate și dificultățile de ocupare a acestora;

c) specializarea judecătorului sau a procurorului, specializările complementare, vechimea în cadrul secției sau al completului corespunzător specializării;

d) vechimea la instanța sau la parchetul de la care se solicită transferul;

e) vechimea efectivă în funcția de judecător sau, după caz, de procuror;

f) vechimea în gradul aferent instanței sau parchetului la care se solicită transferul;

g) disponibilitatea de a activa în secția sau în completul corespunzător specializării postului vacant;

h) domiciliul sau, după caz, reședința solicitantului;

i) distanța dintre domiciliul sau, după caz, reședința și sediul instanței sau al parchetului la care funcționează judecătorul sau procurorul și posibilitățile reale de navetă, inclusiv timpul afectat acesteia;

j) starea de sănătate și situația familială.

Este de observat că textul de lege nu prevede o ordine de prioritate a criteriilor de analiză a cererilor de transfer, astfel că examinarea solicitărilor de către Consiliul Superior al Magistraturii trebuie realizată prin raportare, în egală măsură, atât la criteriile referitoare la situația instanțelor/parchetelor implicate în procedură, cât și la criteriile de ordin personal, tocmai pentru a se asigura un just echilibru între interesul public ce trebuie ocrotit și drepturile ori interesele legitime private ale titularilor cererilor de transfer.

Examinând modalitatea în care aceste criterii au fost analizate în cazul cererii de transfer formulate de contestatoarea A., Înalta Curte constată că sunt întemeiate criticile expuse în contestație, considerentele Hotărârii nr. 1762/23.06.2022 evidențiind analiza incompletă și inegală a criteriilor amintite.

Argumentația contestatoarei se referă, în esență, la neluarea în considerare a unora dintre criterii în cazul cererii sale de transfer, concomitent cu valorificarea lor în cazul altei cereri de transfer, formulate de doamna judecător B., care a solicitat transferul de la Judecătoria Brăila la Judecătoria Iași și căreia i-a fost admisă cererea conform Hotărârii nr. 1766/23.06.2022 .

Contrar susținerilor intimatului, Înalta Curte constată că în analiza legalității Hotărârii CSM nr. 1762/23.06.2022, prin care s-a respins cererea de transfer a contestatoarei A., nu se poate face abstracție de existența unei alte cereri de transfer la aceeași instanță, care a avut parte de o soluție diferită, conform Hotărârii nr. 1766/23.06.2022, în aceeași sesiune de transferuri. Este adevărat că instanța nu este învestită cu examinarea legalității acestei din urmă hotărâri, însă, fiind în prezența a două cereri concurente, care au primit soluții diferite și având în vedere criticile contestatoarei, care invocă o analiză inegală a celor două cereri, Înalta Curte are obligația examinării comparative a modului în care intimatul, prin secția pentru judecători, a făcut aplicarea criteriilor legale în soluționarea cererilor cu care a fost sesizat.

În ceea ce privește criteriul prevăzut de art. 61

2

lit. a) din Legea nr. 303/2004, Înalta Curte constată că textul de lege statuează obligația CSM de a avea în vedere motivele cuprinse în avizele consultative, nu doar caracterul favorabil/nefavorabil transferului.

În speță se observă că avizul negativ emis de Judecătoria Iași nu cuprinde nicio motivare cu privire la cererea de transfer formulată de contestatoare, rezumându-se la prezentarea structurii de personal a instanței și la susținerea generică a dinamicii fluctuației de personal în perioada 2019-2022, fără a explica modul în care această fluctuație ar fi afectată și mai mult de transferul contestatoarei. Aceasta, în condițiile în care contestatoarea a solicitat transferul și în considerarea domiciliului său, situat în zona metropolitană a municipiului Iași și a întemeierii familiei în acea localitate, ceea ce prezumă intenția sa de a activa pe o perioadă îndelungată la instanțele din acest municipiu, împrejurare de natură să conducă la creșterea stabilității personalului judecătoresc, iar nu la mărirea fluctuației de personal.

Cât privește cererea doamnei B., aceasta a primit avize nefavorabile de la Curtea de Apel Galați, Tribunalul Brăila și Judecătoria Brăila și aviz favorabil de la Judecătoria Iași.

În ceea ce privește criteriile volumului de activitate și al încărcăturii instanțelor implicate în transfer (art. 61

2

lit. b) din Legea nr. 303/2004), se observă că, în anul 2021, la Judecătoria Pașcani încărcătura cauzelor/judecător a fost de 1203 dosare, comparativ cu media națională de 1085, iar încărcătura cauzelor/schemă a fost de 897, comparativ cu media națională de 855.

La Judecătoria Brăila, instanță de unde s-a admis transferul doamnei judecător B., încărcătura cauzelor/judecător a fost de 1381 dosare, comparativ cu media națională de 1085, iar încărcătura cauzelor/schemă a fost de 856, comparativ cu media națională de 855.

Prin urmare, Înalta Curte reține că există o diferență de volum/încărcătură între cele două instanțe, dar apreciază că aceasta nu are un caracter însemnat, care, prin ea însăși, să conducă la prioritizarea unei cereri de transfer față de cealaltă.

Referitor la numărul de posturi vacante, la Judecătoria Pașcani erau vacante 3 posturi, iar funcțiile de președinte și vicepreședinte sunt ocupate prin delegare, pe când la Judecătoria Brăila sunt vacante 10 posturi, iar funcțiile de conducere sunt ocupate prin delegare. Prin urmare, la Judecătoria Brăila numărul de posturi vacante era mult mai ridicat decât la Judecătoria Pașcani, instanța se confrunta cu o situație mai dificilă, însă intimatul a admis transferul unui judecător, fără a aprecia, ca în cazul contestatoarei, că transferul ar fi de natură să producă dezechilibre în activitatea instanței, ceea ce demonstrează inconsecvența în aplicarea criteriilor de transfer.

Această inconsecvență este relevată și de împrejurarea că o cerere de transfer de la Judecătoria Botoșani la Judecătoria Pașcani a fost respinsă în aceeași sesiune de transfer, prin Hotărârea nr. 1768/23.06.2022, în condițiile în care Judecătoria Botoșani are un volum de activitate mai scăzut față de Judecătoria Pașcani.

Așadar, criteriul volumului de activitate al Judecătoriei Pașcani nu a primit aceeași relevanță și nu a fost interpretat identic în analiza cererilor de transfer formulate în aceeași sesiune, în cazul contestatoarei având caracter hotărâtor în respingerea cererii de transfer, pe când în celălalt caz a avut o importanță minoră.

În ceea ce privește vechimea în funcție și vechimea la instanța la care activează contestatoarea (art. 61

2

lit. d) și e) din Legea nr. 303/2004), respectiv doamna judecător B., Înalta Curte reține că, la data formulării cererii, contestatoarea avea o vechime de 8 ani și 7 luni în funcția de judecător, din care 5 ani și 3 luni la Judecătoria Pașcani, pe când solicitanta B. avea o vechime de 4 ani și 5 luni în funcția de judecător și la instanță.

Prin urmare, în privința criteriilor vechimii la instanța de la care solicită transferul și a vechimii efective în funcție, cererea contestatoarea avea prioritate față de cererea solicitantei B., întrucât beneficia de o vechime mai îndelungată.

Referitor la dispozițiile art. 61

2

lit. c) și g) din Legea nr. 303/2004, care prevăd criterii referitoare la specializarea judecătorului, specializările complementare, vechimea în cadrul secției sau al completului corespunzător specializării, respectiv disponibilitatea de a activa în secția sau în completul corespunzător specializării postului vacant, din analiza înscrisurilor existente la dosar nu au fost relevate aspecte care să diferențieze cele două cereri de transfer concurente.

În ceea ce privește motivele de ordin personal expuse în cadrul cererilor de transfer, Înalta Curte constată o greșită aplicare a criteriilor prevăzute de art. 61

2

lit. h) – j) din Legea nr. 303/2004. Motivele privind situația personală și familială prezentate de contestatoare atât în susținerea cererii de transfer, cât și pe calea prezentei contestații, au fost dovedite cu înscrisuri și justificau, în opinia Înaltei Curți, admiterea cererii de transfer, însă, contrar susținerilor intimatului, aceste motive nu au fost analizate la emiterea Hotărârii nr. 1762/23.06.2022.

Astfel, în cuprinsul hotărârii nu sunt redate motivele de ordin personal invocate de contestatoare cu privire la situația familială și domiciliul situat în zona metropolitană a municipiului Iași, iar din conținutul actului nu rezultă, cum greșit susține Consiliul, că acestea ar fi fost avute în vedere în mod efectiv la analiza cererii.

Intimatul a susținut că redarea acestor date cu caracter personal în cuprinsul hotărârii nu era adecvată, față de necesitatea ocrotirii dreptului la viață privată al contestatoarei, întrucât hotărârea urma a fi publicată pe pagina de internet a CSM, însă Înalta Curte constată că, în cazul solicitantei B., motivele de ordin personal invocate se găsesc în cuprinsul Hotărârii nr. 1766/23.06.2022, fiind puse la dispoziția publicului în formă anonimizată, în raport cu prevederile Regulamentului UE 2016/679.

Înalta Curte constată că secția pentru judecători nu a analizat motivele contestatoarei referitoare la situarea domiciliului în apropierea localității unde se află sediul instanței la care se solicită transferul, precum și întemeierea unei familii în această localitate, respectiv nașterea fiicei sale, în vârstă de nici doi ani, aspecte care relevă necesitatea de a fi aproape de familie. Sunt de necontestat și argumentele referitoare la timpul pe care îl necesită naveta zilnică la Judecătoria Pașcani și oboseala resimțită de contestatoare, de natură a-i afecta performanțele în activitate, în contextul în care are în îngrijire un copil mic.

Toate aceste aspecte, omise în cazul contestatoarei, au fost analizate în cazul solicitantei B., în favoarea cererii de transfer formulate de aceasta fiind avut în vedere domiciliul situat tot într-o localitate din apropierea municipiului Iași, precum și împrejurarea că, între anii 2007-2014, solicitanta a activat în cadrul Judecătoriei Iași în calitate de grefier. Acest din urmă aspect nu este apreciat de Înalta Curte ca având relevanță în prioritizarea cererii de transfer, dat fiind că activarea în cadrul aceleiași instanțe, anterior formulării cererii de transfer, nu reprezintă un criteriu din cele prevăzute de art. 61

2

din Legea nr. 303/2004, iar solicitanta a lucrat la Judecătoria Iași cu 9 ani anterior cererii de transfer, neputând fi reținut argumentul CSM în sensul unei "familiarizări" a titularei cererii cu activitatea Judecătoriei Iași.

Rezumând considerentele anterior expuse, cererea contestatoarei A. întrunea mai multe criterii de admitere a transferului față de cererea solicitantei B., contestatoarea având o vechime la instanța de la care solicită transferul și o vechime efectivă în funcție mai mari. Totodată, instanța de la care solicita transferul (Judecătoria Pașcani) avea un număr mai mic de posturi vacante și o activitate mai redusă decât cea de la care solicita transferul doamna judecător B. (Judecătoria Brăila), iar contestatoarea a prezentat și motive personale întemeiate pentru aprobarea cererii de transfer, care au fost omise de secția pentru judecători la analiza cererii. Mai mult, nu este explicat sau explicabil avizul nefavorabil dat contestatoarei de Judecătoria Iași, la care se solicita transferul, în comparație cu avizul pozitiv dat celeilalte solicitări de transfer.

Înalta Curte constată că cererea de transfer formulată de contestatoare a fost analizată exclusiv în raport de încărcătura și volumul de activitate al instanței unde activa, fără a fi luate în seamă celelalte criterii legale. Totodată, intimatul nu a recurs la o analiză comparativă a cererilor de transfer formulate pentru aceeași instanță, iar modalitatea de examinare a cererilor denotă o aplicare inegală și inconsecventă a criteriilor prevăzute de art. 61

2

din Legea nr. 303/2004, motive pentru care soluția de respingere a cererii dispusă de Consiliul Superior al Magistraturii s-a făcut cu greșita aplicare a legii și cu exces de putere.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 29 alin. (7) – (9) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii raportat la art. 61

1

din Legea nr. 303/2004, Înalta Curte va dispune admiterea contestației, anularea Hotărârii nr. 1762 din 23 iunie 2022, emisă de Consiliul Superior al Magistraturii, secția pentru judecători și obligarea intimatului Consiliul Superior al Magistraturii la emiterea unei hotărâri prin care să dispună transferul contestatoarei A. de la Judecătoria Pașcani la Judecătoria Iași.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestația formulată de contestatoarea A. împotriva Hotărârii nr. 1762 din 23 iunie 2022, pronunțată de Consiliul Superior al Magistraturii – secția pentru Judecători.

Anulează Hotărârea nr. 1762 din 23 iunie 2022, emisă de Consiliul Superior al Magistraturii, secția pentru judecători.

Obligă intimatul Consiliul Superior al Magistraturii la emiterea unei hotărâri prin care să dispună transferul contestatoarei A. de la Judecătoria Pașcani la Judecătoria Iași.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 8 februarie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.