ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4449/2022

Ședința publică din data de 5 octombrie 2022

Asupra cererii de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele;

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2022, contestatoarea A. a chemat în judecată pe pârâtul Consiliului Superior al Magistraturii, solicitând anularea Hotărârii nr. 647 din 01.03.2022 a secției pentru Judecători a C.S.M. și obligarea pârâtului la emiterea unei hotărâri de admitere a transferului său de la Judecătoria Pașcani la Judecătoria Iași.

În motivarea cererii sale, reclamanta a arătat că, a absolvit cursurile Institutului Național al Magistraturii, promoția 2014-2016, a deținut funcția de judecător stagiar în cadrul Judecătoriei Botoșani în perioada iulie 2016- ianuarie 2018, am susținut și promovat examenul de capacitate în perioada iunie- noiembrie 2017, fiind numită în funcția de judecător definitiv în cadrul Judecătoriei Pașcani începând cu data de 2 februarie 2018.

S-a căsătorit la data de 3 martie 2018, soțul acesteia, numitul B., fiind judecător în cadrul Judecătoriei Iași, începând cu data de 2 februarie 2018. Locuiește efectiv, împreună cu soțul sau, în municipiul Iași, iar la data de 20 ianuarie 2020 s-a născut minorul C. care, la momentul formulării prezentei cereri, are vârsta de 2 ani și 4 luni.

Mai arată reclamanta că a formulat, până în prezent, un număr de șapte cereri de transfer, care au fost respinse, invocându-se, în esență, volumul ridicat de activitate al Judecătoriei Pașcani, mai ridicat decât cel al Judecătoriei Iași, precum și faptul că schema de judecători a Judecătoriei Pașcani nu era, la momentul formulării fiecărei cereri de transfer, în mod complet ocupată.

Arată, însă, faptul că, în etapa I a sesiunii de transfer a judecătorilor, organizată de pârât în perioada 06.01.2022-21.01.2022, din cele 11 locuri de judecător, existente pe schemă, erau ocupate efectiv 10 locuri, fiind vacant un post care, la acel moment, era indisponibilizat pentru concursul de admitere în magistratură, aflat în derulare. Un post, pentru care se aprobase ocuparea în condițiile art. 134

1

din Legea 304/2004 era vacant, iar un judecător funcționa, la acel moment, prin delegare de la altă instanță. În cadrul sesiunii de transfer în discuție, Judecătoria Pașcani nu avea niciun loc disponibil, spre a fi ocupat prin admiterea unei cereri de transfer.

Pe de altă parte, pentru Judecătoria Iași, existau patru locuri vacante, menționate în anunțul de organizare a sesiunii de transfer ca fiind disponibile pentru a fi ocupate prin transfer.

În conținutul Hotărârii nr. 647/01.03.2022, contestată, s-a reținut faptul că, în cadrul sesiunii de transfer în discuție, au fost formulate trei cereri de transfer de la Judecătoria Pașcani la Judecătoria Iași, respectiv cererea formulată de contestatoare, precum și cele formulate de domnii judecători D. și E.. S-a reținut faptul că domnii judecători E. și D. au aceeași vechime în funcție și în instanță, de 8 ani și 3 luni, respectiv 4 ani și 11 luni și că vechimea mea în funcție este de 7 ani și 3 luni în funcție și 3 ani și 11 luni în instanță. De asemenea, s-a reținut că, doar în privința domnului judecător D., Curtea de Apel Iași și Tribunalul Iași au comunicat avize pozitive, în timp ce, pentru celelalte două solicitări, au fost comunicate avize negative.

Prin Hotărârea nr. 645/1.03.2022 a Consiliului Superior al Magistraturii, secția pentru Judecători, a fost admisă cererea de transfer a domnului judecător D. de la Judecătoria Pașcani la Judecătoria Iași, reținându-se că domnul judecător are o vechime în funcție de 8 ani și 3 luni, și o vechime în instanță de 4 ani și 11 luni, precum și faptul că, numai cu privire la domnul judecător D. s-a comunicat un aviz favorabil al Tribunalului Iași și al Curții de Apel Iași.

În raport de criteriile prevăzute de art. 61

2

lit. a)-j) din Legea 303/2004, se constată că nu este reglementată o ordine de prioritate între aceste criterii enumerate de articolul de lege în discuție, astfel încât pârâtul ar trebui să procedeze la o apreciere globală a criteriilor enumerate de art. 61

2

din Legea nr. 303/2004 sau, cel puțin, să procedeze la o analiză și la o aplicare transparentă a acestora.

În cadrul Hotărârii nr. 647/1.03.2022, a cărei anulare se solicită, s-a menționat faptul că atât Tribunalul Iași, cât și Curtea de Apel Iași au comunicat avize negative pentru cererea sa de transfer, comunicând avize pozitive pentru domnul judecător D., însă, la momentul solicitării transferului, domnul judecător D. ocupa, prin delegare, funcția de președinte a Judecătoriei Pașcani, motiv pentru care Judecătoria Pașcani nu a emis niciunul din avizele consultative cu privire la cererile de transfer formulate de judecătorii de la această instanță, aceste avize fiind emise de Tribunalul Iași.

În raport de dispozițiile art. 60 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, în mod nelegal, Tribunalul Iași a emis avizul consultativ cu privire la cererile de transfer formulate de judecătorii din cadrul Judecătoriei Pașcani, deoarece dispozițiile Legii 303/2004 nu reglementează nicio situație în care Tribunalul ar fi competent să emită avizul consultativ cu privire la cererile de transfer. Motivul pentru care avizele consultative pentru cererile de transfer formulate de judecătorii de la Judecătoria Pașcani nu au fost date de președintele instanței a fost faptul că domnul D., președinte delegat la acel moment, formulase, la rândul său, o cerere de transfer, dorindu-se asigurarea unei garanții de imparțialitate, prin emiterea avizului consultativ de către Tribunalul Iași, însă, având în vedere faptul că Tribunalul este, de asemenea, implicat în procedura de înaintare a propunerilor de delegare în funcțiile de conducere aferente instanțelor din circumscripția sa, contestatoarea consideră că este necesar a se analiza motivarea avizului pozitiv emis pentru domnul judecător D., comparativ cu motivarea avizului negativ emis pentru cererea sa de transfer, pentru a vedea dacă motivele emiterii avizelor în acest mod au fost unele obiective. In acest sens, este necesară atașarea la dosar de către pârât a documentației care a stat la baza emiterii Hotărârii nr. 645/1.03.2022 de admitere a cererii de transfer a domnului judecător D..

De asemenea, așa cum prevăd dispozițiile art. 61

2

lit. a) din Legea nr. 303/2004, pârâta este obligată să aibă în vedere motivele cuprinse de avizele consultative ale președintelui instanței, respectiv de punctul de vedere al președintelui Curții de Apel. Or, în cuprinsul Hotărârii nr. 647/1.03.2022, s-a reținut simplul fapt că Tribunalul Iași și Curtea de Apel Iași au emis avize pozitive pentru domnul judecător D., și negative pentru cererea sa, nefiind menționate și analizate motivele pentru care avizul, respectiv punctul de vedere au fost emise în acest mod.

Contestatoarea mai precizează faptul că motivarea avizului Tribunalului Iași și al punctului de vedere al Curții de Apel Iași nu i-au fost aduse la cunoștință în niciun mod, nici în prezent, nu cunoaște motivele pentru care s-a emis un aviz negativ cu privire la cererea sa de transfer, respectiv un aviz pozitiv pentru transferul domnului judecător D..

Astfel, apreciază că modul de aplicare al criteriului prevăzut de art. 61

2

lit. a) din Legea nr. 303/2004 a fost unul lipsit de transparență și previzibilitate, având în vedere faptul că pârâta nu a procedat la o analiză efectivă a motivării avizului și punctului de vedere emis de instanțele superioare, limitându-se doar la a preciza că avizul emis pentru reclamantă este negativ, iar cel emis pentru domnul judecător D., pozitiv.

În analiza comparativă a vechimii în funcție a contestatoarei și a domnului judecător D., s-a reținut în mod greșit faptul că vechimea în funcție de judecător a domnului D. este de 8 ani și 3 luni, având în vedere faptul că domnul judecător D. a deținut funcția de procuror stagiar, în perioada iulie 2015- ianuarie 2017, în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Hârlău, optând pentru trecerea din funcția de procuror în funcția de judecător începând cu luna februarie 2017, iar contestatoarea deținea funcția de judecător stagiar în cadrul Judecătoriei Botoșani.

Nu în ultimul rând, din analiza atât a conținutului Hotărârii nr. 647/01.03.2022, de respingere a cererii sale de transfer, cât și a Hotărârii nr. 645/01.03.2022, de admitere a cererii de transfer a domnului D., contestatoarea susține se că nu au fost analizate criteriile personale invocate în ambele cereri de transfer, deși art. 61

2

lit. j) din Legea nr. 303/2004 enunță situația familială ca fiind un criteriu de avut în vedere la analiza cererilor de transfer.

Atât timp cât dispozițiile Legii nr. 303/2004 nu instituie o ordine de prioritate a motivelor enumerate de art. 61

2

, privind criteriile ce necesită a fi avute în vedere la soluționarea unei cereri de transfer, pârâtul, în calitate de organ de gestiune a carierei magistraților, este obligat să procedeze la o analiză concretă și completă a tuturor criteriilor stabilite de lege, cu enunțarea motivelor pentru care înțelege să dea prioritate unui criteriu în locul celuilalt.

Contestatoarea a reiterat situația sa familială, astfel cum a precizat inițial, precizând suplimentar că alocarea a trei ore pe zi pentru efectuarea drumului din municipiul Iași către Judecătoria Pașcani și retur presupune un efort foarte mare, ce presupune un consum semnificativ de energie, care îi afectează atât viața personală, cât și performanța profesională, distanța dintre cele două localități, fiind de 71 km, fiind parcursă pe E58, pe ruta Iași-Târgu Frumos, respectiv pe DTM 28 A, pe ruta Târgu Frumos-Pașcani: E58 este un drum foarte aglomerat și periculos, cu o bandă și jumătate de circulație, pe care se petrec foarte des accidente rutiere (fiind notoriu faptul că, în această zonă a țării, nu este construită nicio porțiune de autostradă), fiind chiar implicată într-un accident de circulație la data de 29 octombrie 2018, în cursul dimineții, în timp de se deplasam la instanță, dinspre Iași către Pașcani, organele de poliție stabilind că nu a avut nicio vină pentru producerea accidentului.

Astfel, în concret, în zilele de lucru, este nevoită să lipsească 10-11 ore de acasă, această absența îndelungată fiind resimțită de copil, vârsta sa fragedă presupunând prezența mamei, mai ales în cazul intervenției unei urgențe. În zilele în care îndeplinește serviciul de permanență pentru cauzele de competența judecătorului de drepturi și libertăți, în situația înregistrării unui dosar în a doua parte a zilei, se întâmplă să se întoarcă acasă în jurul orei 20:00-21:00, copilul fiind tulburat și neliniștit din cauza faptului că, efectiv, în acele zile, poate petrece maxim o oră cu el înainte de culcare.

Contestatoarea mai arată că această stare de fapt nu este nici în beneficiul sau, și nici în beneficiul instanței la care lucrează în prezent și consideră că ar da mai mult randament profesional și s-ar putea concentra mai bine asupra lucrului, dacă nu ar fi nevoită să conducă trei ore zilnic, intervalul de timp dedicat zilnic efectuării navetei de la domiciliu către locul de muncă și retur reprezentand un timp mort, ce nu poate fi alocat nici activității profesionale, și nici petrecerii timpului cu copilul de vârstă foarte mică. Apreciază că ar trebui asigurat un echilibru între activitatea profesională a judecătorului și dificultățile pe care la presupune viața sa personală, deoarece greutatea acestora din urmă poate afecta calitatea actului de justiție.

Deși specializarea completului său este de civil și dreptul familiei, și-a exprimat, în cadrul cererii de transfer, disponibilitatea de a-și schimba specializarea și a primi/prelua un complet de drept penal, contestatoarea precizând faptul că, în toată perioada petrecută la Judecătoria Pașcani, a asigurat, alături de colegii săi de pe specializarea de drept civil, permanență pentru cauzele de competența judecătorului de drepturi și libertăți.

În condițiile în care motivele personale, familiale, sunt principalele motive pentru care magistrații procedează la formularea de cereri de transfer, contestatoarea apreciază că lipsa totală a analizei acestora echivalează cu o lipsă a motivării Hotărârii nr. 647/1.03.2022. Și în acest sens, solicită obligarea pârâtului la atașarea la dosar a documentației în baza căreia a fost emisă Hotărârea nr. 645/1.03.2022, de admitere a cererii de transfer a domnului D., care este celibatar și nu are minor în întreținere.

În aceste condiții, consideră că lipsa totală a analizării motivelor personale invocate în cele două cereri de transfer este discriminatorie pentru contestatoare și procedând la o analiză superficială a celor două cereri de transfer, pârâta a ignorat cu desăvârșire situația sa de fapt și dificultățile pe care le întâmpină în viața de zi cu zi. Deși vechimea în cadrul instanței a domnului judecător D. este mai mare cu un an față de vechimea sa în instanță, situația personală a unei mame cu un copil de vârstă foarte fragedă în grijă, pentru care este necesară o implicare personală covârșitoare, este, în fapt, mai dificilă decât cea a unei persoane celibatare.

În drept, contestatoarea și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 60-61

2

din Legea nr. 303/2004 privind Statutul procurorilor și al judecătorilor, art. 29 din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, solicitând, în temeiul art. 254 C. proc. civ., încuviințarea și administrarea probei cu înscrisurile depuse la dosar, constând în: acte de stare civilă, extras din contractul de închiriere cu privire la imobil, cerere de transfer din data de 21 ianuarie 2022, Hotărârea nr. 647/01.03.2022 emisă de pârât, Hotărârea nr. 645/1.03.2022 emisă de pârât, hotărârile emise de pârât cu privire la cererile de transfer anterioare, precum și a probei materiale constând în planșe foto, ce surprind vehiculele implicate în accidentul rutier din data de 28.10.2018. De asemenea, a solicitat obligarea pârâtei la atașarea la dosar a documentației care a stat la baza emiterii Hotărârii nr. 645/1.03.2022, privind admiterea cererii de transfer a domnului judecător D. de la Judecătoria Pașcani la Judecătoria Iași.

La data de 29.06.2022, pârâtul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată, reiterând aspectele de fapt reținute în actul administrativ contestat și dispozițiile legale incidente și concluzionând că contestatoarea nu a răsturnat prezumția de legalitate a actului administrativ, atașând înscrisuri considerate relevante.

La data de 04.07.2022, contestatoarea solicitat citarea în cauză a Consiliului Național pentru combaterea Discriminării, atașând de asemenea înscrisuri considerate relevante și la care a făcut trimitere în cuprinsul contestației.

De asemenea, la aceeași dată, contestatoarea a formulat o nouă cerere completatoare, prin care nu a completat obiectul cererii ci a adus argumente de fapt și de drept suplimentare în susținerea contestației.

La data de 13.07.2022, contestatoarea a formulat, în temeiul art. 201 alin. (2) din C. proc. civ., răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat înlăturarea apărărilor invocate și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și precizată.

Analizând actele și lucrările dosarului, Hotărârea contestată, prin raportare la motivele de fapt și de drept reținute în cuprinsul acesteia, dispozițiile legale și regulamentare incidente, susținerile părților și probatoriul administrat în cauză Înalta Curte, cu majoritate, apreciază contestația ca fiind întemeiată, pentru următoarele considerente:

3.1. Situația de fapt

Contestatoarea, A., a absolvit cursurile Institutului Național al Magistraturii, promoția 2014-2016, a deținut funcția de judecător stagiar în cadrul Judecătoriei Botoșani, în perioada iulie 2016- ianuarie 2018, și, urmare a promovarii examenului de capacitate, a fost numită în funcția de judecător definitiv în cadrul Judecătoriei Pașcani începând cu data de 02 februarie 2018.

La data de 21.01.2022, contestatoarea s-a adresat Consiliului Superior al Magistraturii, secția pentru Judecători, prin cererea înregistrată cu numărul x/21.01.2021, solicitând, în temeiul art. 60 și următoarele din Legea nr. 303/2004, transferul în cadrul Judecătoriei Iași.

La data formulării cererii de transfer, astfel cum s-a reținut și în actul administrativ contestat, împrejurare necontestată în cauză, contestatoarea avea o vechime în funcția de judecător de 7 ani și 3 luni, dintre care 3 ani și 11 luni la Judecătoria Pașcani, aceasta invocând în argumentarea cererii în principal pe aspecte de natură personală, familială, astfel după cum a susținut și prin prezenta contestație, respectiv că s-a căsătorit la data de 03 martie 2018, soțul acesteia, numitul B., fiind judecător în cadrul Judecătoriei Iași, începând cu data de 02 februarie 2018, că locuiește efectiv, împreună cu soțul sau, în municipiul Iași, iar la data de 20 ianuarie 2020 s-a născut minorul C. care, la momentul formulării cererii, are vârsta de 2 ani și 4 luni.

A mai susținut reclamanta prin cererea adresată autorității pârâte că naveta între Iași și Pașcani este lungă și obositoare, aspect care îi afectează atât viața profesională cât și personală și îngrijirea minorului, că drumul este unul periculos fiind chiar implicată, fără a fi vinovată, într-un accident soldat cu avarierea în totalitate a autoturismului și că uneori nevoile instanței o pune în situația de a lipsi foarte mult din viața minorului aflat la o vârstă fragedă.

De asemenea, reclamanta a invocat și aspecte de natură obiectivă arătând că plecarea sa nu era de natură să afecteze activitatea Judecătoriei Pașcani, întrucât, în etapa I a sesiunii de transfer a judecătorilor, organizată de pârât în perioada 06.01.2022-21.01.2022, din cele 11 locuri de judecător, existente pe schemă, erau ocupate efectiv 10 locuri, fiind vacant un post care, la acel moment, era indisponibilizat pentru concursul de admitere în magistratură, aflat în derulare, existând chiar o cerere de transfer de la Judecătoria Onești la Judecătoria Pașcani și că își manifestă disponibilitatea să-și schimbe specializarea în funcție de nevoile instaței și să judece în materie penală, asigurând la Judecătoria Pașcani permanență pentru cauzele judecătorului de drepturi și libertăți.

Prin Hotărârea nr. 647/01.03.2022 a secției pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii s-a respins cererea de transfer a reclamantei de la Judecătoria Pașcani la Judecătoria lași, reținându-se în esență că, conform evidențelor direcției de resort, la Judecătoria Pașcani, dintre cele 11 posturi de judecător prevăzute în schemă, erau ocupate 10 posturi, fiind vacant 1 post, indisponibilizat pentru concursul de admitere în magistratură aflat în derulare, un post pentru care s-a aprobat ocuparea în condițiile art. 134

1

din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare era vacant, iar un judecător funcționa prin delegare de la o altă instanță.

În anul 2021, la Judecătoria Pașcani, încărcătura cauzelor/judecător a fost de 1203 cauze, comparativ cu media națională de 1085, iar încărcătura cauzelor/schemă a fost de 897, comparativ cu media națională de 855.

Conform evidențelor direcției de specialitate, la Judecătoria Iași, instanța la care se solicitase transferul, dintre cele 61 de posturi de judecător prevăzute în schemă, erau ocupate 58 de posturi, fiind astfel vacante 3 posturi din care 2 începând cu data de 24.02.2022, iar unul începând cu data de 15.03.2022. La această instanță, 4 posturi temporar vacante pentru care a fost aprobată ocuparea în condițiile art. 134

1

din Legea nr. 304/2004 erau vacante, alte 2 asemenea posturi erau ocupate, iar un judecător era detașat ia altă instanță.

La Judecătoria lași, în anul 2021, încărcătura cauzelor/judecător a fost de 1043, comparativ cu media națională de 1085, iar încărcătura cauzelor/schemă a fost de 867, comparativ cu media națională de 855.

S-a mai reținut că, în temeiul art. 60 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, Curtea de Apel Iași, Tribunalul lași și Judecătoria Iași au transmis avize negative privind cererea de transfer.

Având în vedere că la Judecătoria Pașcani, deși schema de personal era aproape integral ocupată, încărcăturile cauzelor pe judecător și pe schemă depășeau mediile naționale, astfel încât, la acel moment era oportună admiterea unei singure cereri de transfer.

În ceea ce privește argumentele invocate de contestatoare prin cererea adresată autorității pârâte, s-a procedat la analiza comparativă a celor 3 cereri de transfer formulate de judecătorii din cadrul Judecătoriei Pașcani, reținându-se că domnii judecători E. și D. aveau aceeași vechime în funcție și la instanță, de 8 ani și 3 luni, respectiv 4 ani și 11 luni, pe când reclamanta A. avea o vechime de 7 ani și 3 luni și la instanță de 3 ani și 11 luni, precum și că doar în privința domnului judecător D. Curtea de Apel lași și Tribunalul Iași au comunicat avize favorabile, cu privire la celelalte două solicitări fiind transmise avize negative, astfel că s-a admis cererea de transfer de la Judecătoria Pașcani la Judecătoria Iași, formulată de domnul judecător D., fiind respinse celelalte solicitări.

Se mai reține că, în fața Inaltei Curți contestatoarea a invocat și faptul că a formulat, până în prezent, un număr de șapte cereri de transfer, care au fost respinse, invocându-se, în esență, volumul ridicat de activitate al Judecătoriei Pașcani, mai ridicat decât cel al Judecătoriei Iași, precum și faptul că schema de judecători a Judecătoriei Pașcani nu era, la momentul formulării fiecărei cereri de transfer, în mod complet ocupată.

Reclamanta s-a adresat instanței de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, solicitând efectuarea unui control de legalitate asupra Hotărârii nr. 647/01.03.2022 a secției pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, prin care i-a fost respinsă cererea de transfer și anularea acesteia cu consecința admiterii cererii de transfer de la Judecătoria Pașcani la Judecătoria Iași.

3.2. Analiza motivelor de nelegalitate invocate

Potrivit dispozițiilor art. 60 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată "(l) Transferul judecătorilor și procurorilor de la o instanță ia altă instanță sau de la un parchet la alt parchet ori la o instituție publică se aprobă, la cererea celor în cauză, de secția corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii, cu avizul consultativ motivat al președintelui instanței sau al conducătorului parchetului de unde se transferă și unde se transferă, însoțite de punctul de vedere al președinților curților de apel sau al procurorilor generali ai parchetelor de pe lângă curțile de apel în circumscripția cărora se află instanța sau parchetul de unde se transferă și unde se transferă. În cazul în care transferul se solicită în circumscripția aceleiași curți de apel sau a aceluiași parchet de pe lângă o instanță din circumscripția aceleiași curți de apel este necesar punctul de vedere al președintelui respectivei curți de apel sau al procurorului general al parchetului de pe lângă respectiva curte de apel."

Conform art. 61 alin. (1) din aceeași lege "(1) Cererile de transfer se depun la Consiliul Superior al Magistraturii în termen de 15 zile de la data publicării anunțului prevăzut la art. 61 alin. (1). Cererea de transfer va conține informații privind specializarea judecătorului sau a procurorului și, dacă este cazul, disponibilitatea asumată a acestuia de a activa la instanța sau la parchetul la care solicită transferul, în oricare dintre secțiile sau completurile sau compartimentele la care cerințele acestei instanțe sau ale acestui parchet o impun."

Totodată, potrivit art. 61

2

din același act normativ, "La soluționarea cererilor de transfer ale judecătorilor la alte instanțe și ale procurorilor la alte parchete se au în vedere următoarele criterii: a) motivele cuprinse în avizele consultative motivate și punctele de vedere prevăzute la art. 60 alin. (1); b) volumul de activitate al instanței sau al parchetului de la care se solicită transferul și la care se solicită transferul, numărul posturilor vacante și al posturilor temporar vacante la instanțele sau la parchetele implicate și dificultățile de ocupare a acestora; c) specializarea judecătorului sau a procurorului, specializările complementare, vechimea în cadrul secției sau al completului corespunzător specializării; d) vechimea la instanța sau la parchetul de la care se solicită transferul; e) vechimea efectivă în funcția de judecător sau, după caz, de procuror; f) vechimea în gradul aferent instanței sau parchetului la care se solicită transferul; g) disponibilitatea de a activa în secția sau în completul corespunzător specializării postului vacant; h) domiciliul sau, după caz, reședința solicitantului; i) distanța dintre domiciliul sau, după caz, reședința și sediul instanței sau al parchetului la care funcționează judecătorul sau procurorul și posibilitățile reale de navetă, inclusiv timpul afectat acesteia; j) starea de sănătate și situația familială."

Înalta Curte constată că prin însuși actul administrativ ce face obiectul controlului de legalitate se reține că aceste criterii legale nu au o ordine de prioritate a criteriilor de transfer și reclamă o evaluare comparativă și cumulativă, în vederea menținerii echilibrului între interesul public-buna funcționare a instanțelor-pe care CSM are obigația să-l ocrotească și interesul privat al persoanei care a formulat cererea de transfer, revenind într-adevăr secției pentru judecători atribuția de a analiza incidența fiecăruia dintre acestea prin prisma raportului dintre interesul individual și cel general.

În acest context, în speță, secția pentru judecători constatând faptul că de la Judecătoria Pașcani au solicitat transferul un număr de 3 judecători, respectiv: domnul judecător E., domnul judecător D. și doamna judecător A., toți pentru Judecătoria Iași, a apreciat oportun să încuviințeze o singură cerere de transfer, argumentat de faptul că la Judecătoria Pașcani, deși schema de personal era aproape integral ocupată, încărcăturile cauzelor pe judecător și pe schemă depășeau mediile naționale.

Este în afara oricărei discuții că secția pentru Judecători a CSM are dreptul de apreciere asupra numărului de cereri concomitente de trasfer pe care le poate aproba în cursul unei sesiuni de transfer de la o singură instanță, în raport de situația schemei de personal și încărcătura pe cauze, însă modalitatea de soluționare a celor trei cereri trebuia să se facă fără să se creeze o situație inechitabilă între aceștia astfel încât, prin aprobarea unei cereri de transfer să nu fie vătămate interesele legitime legate de cariera de judecător a celorlalți, cu referire la posibilitatea transferării la o altă instanță.

Din acest punct de vedere, nu se contestă în cauză decizia CSM, secția pentru judecători, care a analizat datele statistice ale instanțelor implicate în transfer și a stabilit ca oportună aprobarea unei singure cereri de transfer, ci în discuție este modul de exercitare a dreptului de apreciere în analiza situației personale a contestatoarei, prin raportare la relația dintre competența CSM de a gestiona mobilitatea personalului din sistemul judiciar corespunzător nevoilor acestui sistem și obligația acestuia de a asigura toate garanțiile necesare în exercitarea atribuțiilor legate de cariera magistraților, pentru respectarea principiului independenței judecătorilor.

Or, tocmai aceasta a fost rațiunea pentru care legiuitorul a prevăzut la art. 61

2

lit. a)-j) din Legea nr. 303/2004, mai multe criterii de natură diferită, atât obiectivă cât și subiectivă, care astfel cum autoritatea pârâtă reține "nu au o ordine de prioritate a criteriilor de transfer și reclamă o evaluare comparativă și cumulativă,", tocmai pentru a oferi suficiente elemente de analiză și o imagine clară asupra situației magistratului și apoi, în situația mai multor cereri, cum este cazul în speță, pentru a-i departaja, astfel încât soluția preferată să reprezinte o analiză completă și o justificare rezonabilă a justeței sale.

Or, în speță, se constată că singurul criteriu de departajare a fost criteriul vechimii, care și acesta nu este unul suficient de concludent, (diferență doar de un an), fără ca autoritatea pârâtă să analizeze și celelalte susțineri ale reclamantei în cererea administrativă, care vizau și alte criterii prevăzute de art. 61

2

lit. a)-j) din Legea nr. 303/2004, respectiv cele de la lit. g), h), i) și j), și fără să facă o analiză rezonabilă, comparativă, cu modul în care au fost analizate celelalte criterii în cazul cererii preferate. Din această perspectivă actul administrativ de refuz este nemotivat prin neanalizarea tuturor criteriilor supuse analizei.

Instanța de contencios administrativ are posibilitatea să verifice, pe baza dovezilor administrate și a înscrisurilor avute în vedere de Consiliu, analizarea criteriilor legale pentru dispunerea transferului și poate aprecia, în raport de modul de îndeplinire a criteriilor asupra oportunității ca și dimensiune a legalității. În caz contrar s-ar goli de conținut practic controlul de legalitate al instanței de judecată, prevăzut de lege, care trebuie să fie efectiv, cu alte cuvinte să poate conduce la un remediu, în ipoteza unui exces de putere din partea autorității, adică prin exercitarea dreptului de apreciere de către autoritatea pârâtă cu încălcarea drepturilor reclamantului ce vizează cariera de magistrat.

O autoritate administrativă dispune de puterea discretionară (puterea de apreciere) atunci când are dreptul de a alege intre mai multe decizii, care trebuie să fie conforme cu legalitatea. Ea rămâne liberă de a aprecia oportunitatea în funcție de circumstanțe, soluția care îi pare mai bună adaptată la situație, legea în vigoare lăsându-i acesteia o marjă de autonomie în acest sens. Puterea discreționară a administrației nu este un scop în sine. Acesta este, în termeni simplificați, un mijloc de realizare a obiectivului impus administrației.

Tocmai din acest raționa­ment, puterea discreționară este un mijloc de bună administrare, noțiune ce vizează, imple­mentarea, exercitarea cu succes a puterii discreționare. Insă în­vestirea administrației prin lege cu puterea de a acționa liber nu este o condiție suficientă pentru o bună administrare. În plus, este nevoie de respectarea dreptului la bună administrare, drept fundamental al omului ce trebuie ocrotit în sistemul adminis­trației publice.

Potrivit art. 6 Titlul I din versiunea consolidată a TFUE, așa cum a fost modificat prin Tratatul de la Lisabona, Uniunea recunoaște drepturile, libertățile și principiile enunțate în Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, proclamată de Parlamentul European, Consiliul Europei și Comisiei Europene 2007/C 303/01, Uniunea Europeană, la art. 41 fiind prevăzut dreptul la bună administrare, iar potrivit acestei prevederi, orice persoană are dreptul de a beneficia, în ceea ce privește problemele sale, de un tratament imparțial, echitabil și într-un termen rezonabil din partea instituțiilor, organelor, oficiilor și agenților Uniunii. Acest include în principal: a) dreptul oricărei persoane de a fi ascultată înainte de luarea oricărei măsuri individuale care ar putea să-i aducă atingere; b) dreptul oricărei persoane de a avea acces la dosarul propriu, cu respetarea intereselor legitime legate de confidențialitate și secretul profesional și comercial; c) obligația administrației de a-și motiva deciziile.

O bună administrare înseamnă ca structurile administrației publice să facă tot ceea ce este posibil din punct de vedere legal pentru a obține rezultate rezonabile și echitabile în orice situație. Cercetarea administrativă a unei chestiuni include, în mod necesar, o analiză juridică, dar aceasta trebuie să arate, în primul rând, ce s-ar putea face - în condițiile legii - pentru a obține o soluție echitabilă pentru cetățean și nu pentru a apăra, în mod rigid, poziția administrației.

Respectarea obligației de obiectivitate ce incumba autorității, în jurisprudența CJUE, este exprimata prin exigenta imparțialității atașată principiului bunei administrări, exigenta sinonima obiectivității.

Astfel, în Hotărârea Schwiering (cauza C-321/85) CJUE a atașat principiului bunei administrări obligația de imparțialitate a autorității atunci când ea statuează cu privire la o situație individuala. Aceasta obligație presupune ca administrația sa tina cont nu numai de interesul pe care ea trebuie sa-l apere, care este interesul general al societății, ci deopotrivă și de interesul persoanei vizata de decizia administrației.

Dreptul la un tratament echitabil impune "obligația ca instituția competenta sa examineze cu imparțialitate toate elementele pertinente cazului în speță (…)", așa cum judecătorul arata în cauza C-269/90 Technische Universität München c. Hauptzollamt München-Mitte: "Dar, în cazurile în care instituțiile Comunității dispun de o astfel de putere de apreciere, respectarea garanțiilor conferite de ordinea juridica comunitara în procedurile administrative îmbracă o importanta cu atât mai mult fundamentala. Printre aceste garanții figurează, în special, obligația pentru instituția competenta de a examina, cu grija și imparțialitate, toate elementele pertinente din cazul în speță, dreptul persoanei interesate de a-si face cunoscut punctul sau de vedere ca și cel de a avea o decizie motivata într-o maniera suficienta. Numai în acest fel Curtea poate verifica daca elementele de fapt și de drept de care depinde exercitarea dreptului de apreciere sunt îndeplinite".

Oportunitatea actului administrativ se manifestă prin posibilitatea emitentului de a alege în mod subiectiv și conjunctural momentul și amploarea intervenției, soluția sa corespunzând interesului concret pe care își propune să îl asigure. Apreciind oportunitatea față de anumite circumstanțe, emitentul trebuie să respecte limitele legale și constituționale. Oportunitatea văzută ca posibilitate de apreciere pe care legea o permite unei structuri administrative ține de legalitatea actului, jurisprudența actuală consacrând această abordare.

Or, exercitarea marjei de apreciere trebuie să se facă în concordanță cu principiile bunei administrări, astfel cum au fost expuse mai sus, pentru a putea emite decizii adecvate, în concordanță cu realitatea faptică, măsurile autorităților să fie legale, nediscriminatorii și proporționale, adecvate scopului reglementării, pentru a nu conduce la restrângeri nejustificate ale drepturilor fundamentale.

În speță, într-adevăr normele ce reglementează instituția transferului judecătorilor conferă o vocație și nu un drept, însă exercitarea marjei de apreciere de către Consiliul Superior al Magistraturii trebuie să respecte principiile dreptului la bună administrare, acesta având obligația de a examina, cu grija și imparțialitate, toate elementele pertinente din cazul în speță și de a oferi petentului un tratament echitabil, prin raportare la situația sa și a celorlalți colegi care au formulat cereri de transfer, prin modul de soluționare a cererii sale fiindu-i vătămat un interes legitim ce vizează cariera de magistrat.

În ceea ce privește avizele, acestea, astfel cum se arată expres în lege au caracter consultativ nu conform, este obligatorie solicitarea lor dar autoritatea decidentă nu este ținută de acestea, decizia administrativă trebuind să aibă în vedere analiza efectivă a tuturor criteriilor prevăzute de lege prin raportare la temeiurile de fapt și de drept invocate de magistrat în susținerea cererii de transfer.

Nu este mai puțin relevant nici faptul că deși nu a făcut obiectul analizei, reclamanta a mai formulat până în prezent un număr de șapte cereri de transfer, care au fost respinse, argumentat în esență pe volumul ridicat de activitate al Judecătoriei Pașcani decât cel al Judecătoriei Iași, precum și faptul că schema de judecători a Judecătoriei Pașcani nu era, la momentul formulării fiecărei cereri de transfer, în mod complet ocupată.

Însă această împrejurare reprezintă de asemenea o încalcarea dreptului la bună administrare, printr-o respingere repetată a cererii magistratului fără să se facă o analiză a situației concrete din punct de vedere al demersului său, a motivelor avute în vedere la soluționarea negativă a celorlalte cereri pentru a-i oferi un tratament echitabil, prin raportare la situația sa și a celolalți colegi care au formulat cereri de transfer.

Fără îndoială că situația personală a fiecărui magistrat căruia i s-a admis cererea de transfer nu poate fi pusă la îndoială că nu justifica decizia de transfer, însă ceea ce devine concludent este că, în analiza tuturor aspectelor relevante cazului în speță, trebuie să se aibă în vedere, în primul rând dacă contestatoarea prezenta la rândul său argumente de natură suficientă de ordin personal care să fi justificat transferul, pentru a fi evaluată situația sa și prin prisma nesesității oferirii unei soluții echitabile din perspectiva desfășurării activității de magistrat în vederea înlăturării obstacolelor de ordin personal, dreptul la bună administrare obligând autoritatea competentă la o abordare pozitivă, printr-o analiză de ansamblu a situației magistratului în cauză și nu punctual prin soluționarea fiecărei cereri în parte comparativ cu a celorlale cereri formulate, în mod repetitiv.

Prin urmare, se constată o exercitare a dreptului de apreciere cu privire la situația personală a contestatoarei, din perspectiva carierei magistratului prin raportare la atribuțiile pârâtului privind mobilitatea personalului judiciar, de natură să veteme interesele legitime ale acestuia, disproporționtă, neadecvată scopului reglementării, care a condus la respingerea cererii .

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 61

2

lit. a)-j) din Legea nr. 303/2004, art. 29 alin. (7) și (9) raportat la art. 40 lit. i) din Legea nr. 317/2004 și art. 1 și 18 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte, cu majoritate, va admite contestația, va anula Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 647 din 1 martie 2022 și va obliga Consiliul Superior al Magistraturii să emită o nouă hotărâre prin care să dispună transferul contestatoarei A. de la Judecătoria Pașcani la Judecătoria Iași.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Cu majoritate,

Admite contestația formulată de contestatoarea A. împotriva hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii nr. 647 din 1 martie 2022.

Anulează hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 647 din 1 martie 2022.

Obligă Consiliul Superior al Magistraturii să emită o nouă hotărâre prin care să dispună transferul contestatoarei A. de la Judecătoria Pașcani la Judecătoria Iași.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 5 octombrie 2022.

Cu opinie separată,

Respinge contestația formulată de contestatoarea A. împotriva Hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii nr. 647 din 1 martie 2022, ca neîntemeiată.

Opinie separată redactată conform dispozițiilor art. 426 alin. (1) C. proc. civ.

În opinie minoritară, examinând contestația formulată în raport de criticile formulate, apărările din întâmpinare și dispozițiile legale incidente, se constată că aceasta este neîntemeiată pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Prin Hotărârea secției pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii nr. 647 din 1 martie 2022 a fost respinsă cererea de transfer formulată de contestatoarea A., în considerarea volumului de activitate al instanțelor implicate, cât și a situației concrete a solicitantei.

Criticile contestatoarei au vizat în esență caracterul discreționar al soluționării cererii de transfer, lipsit de transparență și previzibilitate, precum și motivarea necorespunzătoare a hotărârii contestate în condițiile în care nu au fost analizate motivele personale invocate în cererea de transfer.

Analizând criticile de nelegalitate care vizează depășirea marjei de apreciere a secției pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii în analiza cererii de transfer, în opinie minoritară se reține că la soluționarea cererii de transfer, secția pentru Judecători a analizat coroborat și unitar toate criteriile de transfer prevăzute de lege, cu menținerea unui echilibru între interesul public pe care Consiliul Superior al Magistraturii are obligația să îl apere în exercitarea rolului său de garant al independenței justiției și interesul legitim privat al contestatoarei.

Instituția transferului este reglementată de dispozițiile art. 60 și următoarele din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată (în vigoare la data soluționării cererii de transfer).

Potrivit dispozițiilor art. 60 alin. (1) din această lege "Transferul judecătorilor și procurorilor de la o instanță la altă instanță sau de la un parchet la alt parchet ori la o instituție publică se aprobă, la cererea celor în cauză, de secția corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii, cu avizul consultativ motivat al președintelui instanței sau al conducătorului parchetului de unde se transferă și unde se transferă, însoțite de punctul de vedere al președinților curților de apel sau al procurorilor generali ai parchetelor de pe lângă curțile de apel în circumscripția cărora se află instanța sau parchetul de unde se transferă și unde se transferă. În cazul în care transferul se solicită în circumscripția aceleiași curți de apel sau o aceluiași parchet de pe lângă o instanță din circumscripția aceleiași curți de apel este necesar punctul de vedere al președintelui respectivei curți de apel sau al procurorului general al parchetului de pe lângă respectiva curte de apel."

Conform art. 61

1

din aceeași lege "(1) Cererile de transfer se depun la Consiliul Superior al Magistraturii în termen de 15 zile de la data publicării anunțului prevăzut la art. 61 alin. (1). Cererea de transfer va conține informații privind specializarea Judecătorului sau a procurorului și, dacă este cazul, disponibilitatea asumată a acestuia de a activa ia instanța sau la parchetul la care solicită transferul în oricare dintre secțiile sau completurile sau compartimentele la care cerințele acestei instanțe sau ale acestui parchet o impun."

Totodată, potrivit art. 61

2

din același act normativ, "La soluționarea cererilor de transfer ale judecătorilor la alte instanțe și ale procurărilor la alte parchete se au în vedere următoarele criterii:

a) motivele cuprinse în avizele consultative motivate și punctele de vedere prevăzute la art. 60 alin. (1);

b) volumul de activitate al instanței sau al parchetului de ia care se solicită transferul și la care se solicită transferul, numărul posturilor vacante și al posturilor temporar vacante la instanțele sau la parchetele implicate și dificultățile de ocupare a acestora;

c)specializarea judecătorului sau a procurorului, specializările complementare, vechimea în cadrul secției sau al completului corespunzător specializării;

d) vechimea la instanța sau la parchetul de ta care se solicită transferul;

e) vechimea efectivă în funcția de judecător sau, după caz, de procuror;

f) vechimea în gradul aferent instanței sau parchetului la care se solicită transferul;

g) disponibilitatea de a activa în secția sau în completul corespunzător specializării postului vacant;

h) domiciliul sau, după caz, reședința solicitantului;

i) distanța dintre domiciliul sau, după caz, reședința și sediul instanței sau al parchetului ia care funcționează judecătorul sau procurorul și posibilitățile reale de navetă, inclusiv timpul afectat acesteia;

j) starea de sănătate și situația familială."

Din interpretarea acestor dispoziții legale rezultă că gestionarea resurselor umane în sistemul judiciar, prin ocuparea posturilor vacante raportat la necesitățile sistemului judiciar reprezintă atributul exclusiv al Consiliului Superior al Magistraturii .

În speță, având în vedere că trei judecători de la Judecătoria Pașcani au solicitat transferul la Judecătoria Iași, în condițiile în care încărcătura pe judecător și pe schemă la Judecătoria Pașcani depășește media națională, secția pentru Judecători a apreciat ca fiind oportună admiterea unei singure cereri de transfer.

Procedând la analiza comparativă a celor trei cereri de transfer prin prisma criteriilor legale care au vizat volumul de activitate al celor două instanțe, numărul posturilor vacante și temporar vacante, vechimea în funcție a solicitanților, avizele exprimate, secția pentru Judecători a admis cererea de transfer formulată de dl. judecător D. și a respins celelalte solicitări.

Contrar susținerilor contestatoarei, soluționarea cererii de transfer s-a realizat cu respectarea criteriilor prevăzute de lege, în condiții de transparență, legalitate și oportunitate, în scopul asigurării unui just echilibru între interesul public al bunei funcționări a justiției și interesul individual al contestatoarei.

Astfel, s-a reținut că domnii judecători E. și D. aveau aceeași vechime în funcție și la instanță, de 8 ani și 3 luni, respectiv 4 ani și 11 luni, pe când reclamanta A. avea o vechime de 7 ani și 3 luni și la instanță de 3 ani și 11 luni, precum și că doar în privința domnului judecător D. Curtea de Apel Iași și Tribunalul Iași au comunicat avize favorabile, cu privire la celelalte două solicitări fiind transmise avize negative.

În ceea ce privește modalitatea de aplicare a criteriului privind vechimea în funcția de judecător și la instanță din perspectiva susținerilor reclamantei în sensul că în mod eronat la calculul vechimii domnului judecător D. a fost inclusă și perioada când acesta a avut calitatea de procuror stagiar, se reține că atât vechimea efectivă în funcția de judecător, cât și vechimea la instanța de la care se solicită transferul reprezintă criterii legale care sunt avute în vedere la analiza unei cereri de transfer, domnul D. având o vechime efectivă la Judecătoria Pașcani care o exceda cu un an pe cea a contestatoarei (anume de 4 ani și 11 luni față de 3 ani și 11 luni).

Referitor la criticile reclamantei privind pretinsa omisiune a secției pentru judecători de a lua în considerare la analiza cererii de transfer motivele personale invocate, în susținerea cererii de transfer, se constată că acest argument nu poate fi reținut de vreme ce chiar din considerentele hotărârii rezultă că solicitarea a fost analizată în raport de toate motivele invocate, inclusiv cele personale.

Sub acest aspect, se impune a se menționa faptul că motivele de ordin personal și familial invocate de către intimata-contestatoare (criteriul distanței dintre domiciliu și sediul instanței la care funcționează, precum și posibilitățile reale de navetă și timpul afectat acestuia) reprezintă criterii care trebuie avute în vedere la soluționarea cererii de transfer, însă acestea nu constituie, prin ele însele, motive determinate în admiterea cererii, fiind supuse cerinței coroborării cu celelalte criterii regulamentare, astfel încât prin admiterea unei cereri de transfer să se asigure buna funcționare a instanțelor implicate în procedură.

Constatând, așadar, că hotărârea contestată satisface exigențele vizând motivarea, fiind efectuată o justă interpretare și aplicare a dispozițiilor legale în raport de circumstanțele concrete profesionale ale titularului cererii de transfer, în opinie separată se reține că autoritatea publică și-a exercitat dreptul de apreciere în limita marjei de apreciere permisă de lege, fără a se constata un exces de putere în sensul art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004.