ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 975/2023

Ședința publică din data de 22 februarie 2023

Asupra contestației de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal reclamanta A. a solicitat, în temeiul art. 611 alin. (7) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, anularea Hotărârii nr. 1479/26.05.2022 și obligarea pârâtului Consiliul Superior al Magistraturii, secția pentru judecători la emiterea unei noi hotărâri având ca obiect transferul său de la Judecătoria Botoșani la Judecătoria Iași, cu obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că este absolventă a Facultății de Drept din cadrul Universității Alexandru Ioan Cuza din Iași precum și a unui program de master din cadrul aceleași facultăți.

Începând cu anul 2013 a urmat cursurile de formare inițială din cadrul Institutului Național al Magistraturii, iar din data de 01.07.2015 a fost judecător stagiar în cadrul Judecătoriei Brăila.

Din data de 01.02.2017 este judecător definitiv în cadrul Judecătoriei Botoșani, secția civilă.

Este căsătorită din anul 2015 și are doi copii, B. și C.. Domiciliul său este cel din str. x, sat și comuna Valea Lupului, localitate limitrofa Municipiului Iași.

Atât familia extinsă a sa cât și a soțului său domiciliază în apropierea Municipiului Iași.

Datorită acestor motive a formulat pe parcursul celor 5 ani de când activează în cadrul Judecătoriei Botoșani 10 cereri de transfer și una de delegare, toate către Judecătoria Iași și toate respinse cu aceeași motivare și anume situația defavorabilă a Judecătoriei Botoșani.

Nelegalitatea Hotărârii contestate rezultă din modul incorect în care sunt valorificate criteriile prevăzute de art. 612 din Legea nr. 303/2004 potrivit căruia la soluționarea cererilor de transfer ale judecătorilor la alte instanțe și ale procurorilor la alte parchete se au în vedere următoarele criterii:

- motivele cuprinse în avizele consultative motivate și punctele de vedere prevăzute la art. 60 alin. (1);

- volumul de activitate al instanței sau al parchetului de la care se solicită transferul și la care se solicită transferul, numărul posturilor vacante și al posturilor temporar vacante la instanțele sau la parchetele implicate și dificultățile de ocupare a acestora;

- specializarea judecătorului sau a procurorului, specializările complementare, vechimea în cadrul secției sau al completului corespunzător specializării;

- vechimea la instanța sau la parchetul de la care se solicită transferul;

- vechimea efectivă în funcția de judecător sau, după caz, de procuror;

- vechimea în gradul aferent instanței sau parchetului la care se solicită transferul;

- disponibilitatea de a activa în secția sau în completul corespunzător specializării postului vacant;

- domiciliul sau, după caz, reședința solicitantului;

- distanța dintre domiciliul sau, după caz, reședința și sediul instanței sau al parchetului la care funcționează judecătorul sau procurorul și posibilitățile reale de navetă, inclusiv timpul afectat acesteia;

- starea de sănătate și situația familială.

În urma analizei acestui text se poate observa clar că intenția legiuitorului a fost ca decidentul să evalueze o cerere de transfer atât sub aspectul bunei funcționări a sistemului cât și sub aspectul interesului privat, al magistratului. Este adevărat că prevalează primul aspect, cu respectarea unui anumit echilibru, astfel cum rezultă din modul în care legiuitorul a înțeles să enumere aceste criterii, nelăsând nicăieri să se înțeleagă că acestea sunt doar exemplificative sau că ar acorda pârâtului o marjă atât de mare care să îi permită aprecierea ca fiind determinant un anume motiv, de la caz la caz.

Față de hotărârea menționată învederează faptul că analiza cererii de transfer s-a redus la o simplă comparație a schemei de judecători, fără a se analiza amănunte de natură personală, familială, aspecte care dau individualitate fiecărei cereri de transfer și legitimitate hotărârii aferente.

Nu s-au luat în considerare aspectele personale precum disponibilitatea de a activa în oricare dintre secțiile Judecătoriei Iași fără niciun fel de rezervă.

Nu s-a analizat cererea sub aspectul vechimii (avea cea mai mare vechime dintre judecătorii ce și au exprimat intenția de a pleca de la Judecătoria Botoșani către Judecătoria Iași) și nici faptul că are cel mai mare număr de cereri de transfer respinse, respectiv 10 cereri de transfer și una de delegare, toate către Judecătoria Iași și toate respinse cu aceeași motivare.

Mai departe, aspectele familiale nu au cântărit în niciun fel la luarea hotărârii atacate, faptul că este căsătorită de aproximativ 7 ani, are doi copii mici care frecventează cursurile grădiniței din cadrul Școlii Valea Lupului, în localitatea de domiciliu. Nici faptul că soțul său își desfășoară activitatea în Iași sau că are locuință proprie pentru a cărei finalizare a contractat un credit bancar cu un termen de rambursare de 20 de ani.

Nu a fost valorificată în niciun fel imposibilitatea de navetare zilnică a distanței Valea-Lupului-Botoșani. Această navetă ar presupune randament scăzut pentru un om care a investit în pregătirea sa profesională și care se vede nevoit să meargă în fiecare zi timp de 5 ore cu autobuzul pe un drum cu o singură bandă, în loc să-și valorifice cunoștințele în scopul avut în vedere la instruirea de peste 25 de ani și să se simtă util societății.

În mod efectiv, nu a fost pus în balanță nici aspectul potrivit căruia reclamanta dorește să aibă șansa înscrierii și frecventării unui program postuniversitar în cadrul Universității Alexandru Ioan Cuza din Iași, deoarece în conextul actual nici nu-și pot pune problema dezvoltării profesionale.

Mai mult, o analiză detaliată a situației individuale ar fi condus la concluzia că plecarea sa de la Judecătoria Botoșani nu ar fi afectat în niciun fel activitatea instanței deoarece nu avea complet deschis, aflându-se încă în concediu de creștere copil pentru fetița sa, față de colegele sale care se aflau în activitate. Durata scurtă până la finalizarea acestui concediu sau eventuala întoarcere mai timpurie la serviciu dacă ar fi fost transferată la Judecătoria Iași ar fi satisfăcut nevoia acută de personal pe care o resimte și Judecătoria Iași, instanță cu un volum de activitate mult mai mare decât Judecătoria Botoșani care, deși are mai multe locuri libere are totuși un volum de activitate rezonabil.

Mai mult decât atât, argumentul pe care se fundamentează toate cele 11 hotărâri de respingere a cererii de transfer este același respectiv, numărul mare de locuri libere Ia Judecătoria Botoșani.

Or, atât din prisma practicii și legislației internaționale cât și potrivit aspectelor ce țin de buna-credință și principii generale în dreptul intern, unui resortisant/unei persoane nu îi poate fi imputată la nesfârșit o deficiență a sistemului pentru care poate fi răspunzătoare numai autoritatea care are atributul gestionării resurselor umane.

Prin întâmpinarea formulată, Consiliul Superior al Magistraturii a arătat că în fapt, prin Hotărârea nr. 1479 din data de 26.05.2022 a secției pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii s-a respins cererea de transfer a reclamantei A. de la Judecătoria Botoșani la Judecătoria Iași, fiind avute în vedere toate criteriile prevăzute de lege, situația posturilor vacante de la Judecătoria Botoșani și dificultățile de ocupare a acestora, motivele personale și profesionale invocate de reclamantă, precum și avizele nefavorabile ale tuturor instanțelor implicate în procedura transferului.

Față de situația de fapt descrisă în cuprinsul hotărârii contestate, având în vedere dispozițiile legale incidente în cauză, considerăm că Hotărârea secției pentru judecători nr. 1479/26.05.2022 este legală și temeinică, fiind analizate și corespunzător interpretate toate dispozițiile legale privind transferul judecătorilor, iar criticîle invocate de reclamantă sunt nefondate.

Potrivit dispozițiilor art. 60 alin. (1) - (3) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare:

"(1) Transferul judecătorilor și procurorilor de la o Instanță la altă instanță sau de la un parchet la alt parchet ori la o instituție publică se aprobă, la cererea celor în cauză, de secția corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii, cu avizul consultativ motivat al președintelui instanței sau al conducătorului parchetului de unde se transferă și unde se transferă, însoțite de punctul de vedere al președinților curților de apel sau al procurorilor generali ai parchetelor de pe lângă curțile de apel în circumscripția cărora se află instanța sau parchetul de unde se transferă și unde se transferă. în cazul în care transferul se solicită în circumscripția aceleiași curți de apel sau a aceluiași parchet de pe lângă o instanță din circumscripția aceleiași curți de apel este necesar punctul de vedere al președintelui respectivei curți de apel sau al procurorului general al parchetului de pe lângă respectiva curte de apel.

La data de 04.05.2022 s-a publicat pe pagina de internet a Consiliului Superior al Magistraturii anunțul privind organizarea sesiunii de transferuri a judecătorilor, calendarul estimativ, precum și situația instanțelor judecătorești la care existau posturi vacante de judecător.

Din analiza traseului profesional a rezultat că doamna judecător A. avea o vechime de 8 ani și 7 luni în funcția de judecător, din care 5 ani și 3 luni la Judecătoria Botoșani.

Conform evidențelor direcției de resort, la Judecătoria Botoșani, instanța de la care s-a solicitat transferul, din cele 35 posturi de judecător prevăzute în schemă erau ocupate 27 posturi, fiind vacante 8 posturi. De asemenea, era vacantă funcția de președinte al secției penale, ocupată la acel moment prin delegare. Totodată, 3 posturi temporar vacante erau ocupate în condițiile art. 1341 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

În anul 2021, la Judecătoria Botoșani, încărcătura cauzelor/judecător a fost de 834, față de media naționala de 1085, iar încărcătura cauzelor/schemă a fost de 565, comparativ cu media națională de 855.

Conform evidențelor direcției de resort, la Judecătoria lași, instanța la care s-a solicitat transferul, dintre cele 61 posturi de judecător prevăzute în schemă, erau ocupate 57 posturi, fiind vacante 4 posturi. De asemenea, urma a se mai vacanta un post la data publicării decretului de eliberare din funcție, prin pensionare, a unui judecător de la aceasta instanță. Totodată, la Judecătoria lași își desfășura activitatea prin delegare 1 judecător, fiind ocupate 5 posturi în condițiile art. 1341 din Legea nr. 304/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

La această instanță, în anul 2021, încărcătura cauzelor/judecător a fost de 1043, comparativ cu media națională de 1085, iar încărcătura cauzelor/schemă a fost de 867, comparativ cu media națională de 855.

Normele care reglementează instituția transferului au caracter supletiv și conferă doar o vocație în sensul arătat, fără a crea în mod automat un drept solicitantului.

În mod evident, din interpretarea tuturor dispozițiilor legale privitoare la transferul judecătorilor rezultă că gestionarea resurselor umane în sistemul judiciar reprezintă atributul Consiliului Superior al Magistraturii, astfel încât ocuparea posturilor vacante trebuie să se raporteze la rațiunile și necesitățile sistemului judiciar, pentru evitarea provocării unor grave disfuncționalități în activitatea instanțelor.

Secția pentru judecători a reținut că în sesiunea de transferuri din data de 26.05.2022, patru judecători din cadrul Judecătoriei Botoșani au solicitat transferul la alte instanțe. Având însă în vedere situația acestei instanțe, secția a apreciat că în respectiva etapă nu era oportună admiterea niciuneia dintre cele 4 cereri de transfer formulate de judecători din cadrul Judecătoriei Botoșani.

În acest sens, secția pentru judecători a avut în vedere că, strict sub aspectul datelor în ceea ce privește volumul de activitate, vacantarea unui post nu ar determina o creștere a încărcăturii de cauze pe judecător peste media națională, aspect de altfel relevat în motivarea cererilor de transfer formulate de judecători din cadrul instanței. secția a reținut însă faptul că la această instanță, dintre cele 35 de posturi prevăzute în schemă, erau ocupate doar 27 de posturi, din care 4 posturi erau ocupate de judecători stagiari.

Totodată, secția a mai reținut și că Judecătoria Botoșani s-a confruntat o perioadă însemnată cu un deficit de judecători, existând dificultăți de ocupare a posturilor. De altfel, acest aspect a rezultat și din faptul că în respectiva etapă a fost formulată doar o singură cerere de transfer pentru această instanță {cu privire la care nu se impunea admiterea dată fiind situația posturilor la instanța de la care s-a solicitat transferul). în acest context secția a apreciat că, la acel moment, era necesară menținerea unei stabilități la nivelul personalului din cadrul instanței, fiind neavenită o măsură care să determine vacantarea vreunui post, în condițiile în care 25% din schemă este neocupată și doar 65% dintre posturi erau ocupate de către judecători definitivi.

În raport de aceste considerente, fără a ignora motivele personale invocate în susținerea cererii de transfer de către reclamantă, reținând totodată și avizele nefavorabile exprimate de toate instanțele implicate în procedura transferului, în mod corect secția pentru judecători a respins cererea formulată de reclamantă, apreciind că la acel moment nu era oportun transferul acesteia.

Contrar acestor susțineri ale reclamantei, secția pentru judecători a analizat în mod efectiv și motivele personale invocate de aceasta, care au fost coroborate cu datele obiective privind situația schemei de personal de la instanțele implicate în procedura transferului, avizele instanțelor implicate și necesitatea asigurării bunei funcționări a acestor instanțe, a indicat argumentele pentru care a dat prevalentă unor criterii și a argumentat aplicarea acestora la soluționarea cererii de transfer a reclamantei, având în vedere inclusiv motivele familiale și profesionale invocate de aceasta.

Mai mult, motivele de ordin personal invocate de reclamantă în cadrul procedurii de transfer pe de o parte nu reprezentau situații excepționale, apte să determine inversarea raportului de preeminență dintre interesul public și interesul privat, iar pe de altă parte nu constituiau singurele criterii legale avute în vedere la soluționarea cererii de transfer și nu exista nicio împrejurare pentru care să se acorde prioritate doar acestor criterii.

În acest sens, arată că soluționarea unei cereri de transfer nu poate fi raportată exclusiv la situația personală a unui magistrat, cu ignorarea criteriilor prevăzute de lege, după cum rezultă inclusiv din practica instanței supreme.

Astfel, prin decizia nr. 3086/09.11.2016 pronunțată în dosarul nr. x/2016, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a reținut că motivele de ordin personal și familial reprezintă criterii care trebuie avute în vedere la soluționarea cererii de transfer, însă acestea nu constituie, prin ele însele, motive determinante în admiterea cererii, fiind supuse cerinței coroborării cu celelalte criterii regulamentare, astfel încât, prin admiterea cererii de transfer să se asigure, în primul rând, buna funcționare a unităților de parchet implicate în procedura transferului (concluzie valabilă și în cazul instanțelor).

Analizând cererea dedusă judecății, prin prisma criticilor formulate de reclamantă, a dispozițiilor legale incidente pricinii, Înalta Curte apreciază că cererea dedusă judecății este lipsită de interes, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., "(1) Instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei".

Potrivit dispozițiilor art. 32 alin. (1) lit. d) și art. 33 din C. proc. civ., una dintre cele patru condiții de exercitare a acțiunii civile rezidă în justificarea unui interes.

Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmărește cel ce investește o instanță de judecată cu o cerere (acțiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut și actual.

Prin urmare, interesul reprezintă o condiție generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluționării unei cauze, nu doar cu prilejul promovării acțiunii sau formulării căii de atac.

Literatura de specialitate și practica judiciară au stabilit că interesul reprezintă o condiție generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, trebuind să fie îndeplinit nu doar cu prilejul promovării acțiunii ci și pe tot parcursul soluționării unei cauze.

Înalta Curte are în vedere faptul că, prin Decizia nr. 816 din data de 16.02.2023 Înalta Curte de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal a admis contestația formulată de contestatoarea A., a anulat Hotărârea nr. 1763/23.06.2022 și a obligat intimatul Consiliul Superior al Magistraturii să emită o nouă hotărâre prin care să admită cererea de transfer de la Judecătoria Botoșni la Judecătoria Iași.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că în cauza de față, contestatoarea nu mai are interes în susținerea prezentului demers judiciar, având în vedere că cererea de transfer a fost soluționată definitiv.

Pentru considerentele arătate și în raport cu dispozițiile art. 32 coroborat cu art. 33 C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția lipsei de interes și, pe cale de consecință, va respinge contestația ca fiind lipsită de interes.

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 32 alin. (1) lit. d) și art. 33 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția lipsei de interes și va respinge contestația formulată de contestatoarea A. împotriva Hotărârii nr. 1479/26.05.2022 emisă de Consiliul Superior al Magistraturii, secția pentru judecători, ca fiind lipsită de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția lipsei de interes.

Respinge contestația formulată de contestatoarea A. împotriva Hotărârii nr. 1479/26.05.2022 emisă de Consiliul Superior al Magistraturii, secția pentru judecători, ca lipsită de interes.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 22 februarie 2023.