ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3971/2023

Ședința publică din data de 20 septembrie 2023

Asupra contestației de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Obiectul contestației deduse judecății

Prin contestația înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal la data de 18 aprilie 2023 sub nr. x/2023, contestatoarea A. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul Consiliul Superior al Magistraturii ("CSM"), cu citarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, anularea Hotărârii nr. 1274 din data de 6 aprilie 2023 a Consiliului Superior al Magistraturii, secția pentru judecători și, pe cale de consecință, obligarea intimatului la emiterea unei hotărâri prin care să dispună transferul contestatoarei de la Judecătoria Botoșani la Judecătoria Iași.

În motivare, din perspectiva descrierii situației de fapt incidente cauzei, contestatoarea a învederat că a avut calitatea de auditor de justiție în perioada 01.01.2018 - 31.12.2019, fiind numită prin hotărârea Plenului CSM 1315/19.12.2017, iar prin Hotărârea CSM nr. 2102 din 19 decembrie 2019 a fost numită în funcția de judecător stagiar în cadrul Judecătoriei Botoșani, unde a activat timp de peste trei ani de zile (începând cu data de 01.01.2020), inițial ca judecător stagiar și ulterior ca judecător definitiv.

În ceea ce privește situația personală, contestatoarea a menționat că s-a născut și a crescut în Iași, unde a absolvit studiile liceale, de licență și de master, astfel că are strânse legături sociale și afective în acest oraș, în care locuiesc atât părinții, cât și prietenii și partenerul de viață al contestatoarei, ce activează în cadrul Tribunalului Iași și unde se află și un imobil achiziționat de aceasta.

Evocând prevederile art. 192 din Legea nr. 303/2022, precum și faptul că nu este reglementată o ordine de prioritate între criteriile enumerate de articolul de lege în discuție, contestatoarea a apreciat că intimatul trebuia să procedeze la o apreciere globală a criteriilor enumerate sau, cel puțin, să procedeze la o analiză și la o aplicare transparentă a acestora.

A mai arătat contestatoarea că a formulat, până în prezent, un număr de șapte cereri de transfer, care au fost toate respinse invocându-se, în esență, volumul ridicat de activitate și situația dificilă a Judecătoriei Botoșani, precum și faptul că schema de judecători a Judecătoriei Botoșani nu era, la momentul formulării fiecărei cereri de transfer, în mod complet ocupată.

Contestatoarea a evocat aspectul nemotivării hotărârii atacate și a arătat că situația dificilă a Judecătoriei Botoșani nu reprezintă un element suficient, câtă vreme, din hotărâre ar rezulta o situație mai dificilă a judecătoriei la care se solicită transferul, comparativ cu judecătoria de la care se solicită transferul.

Astfel, în aprecierea contestatoarei, solicitarea sa a fost făcută pentru o instanță unde încărcătura cauzelor/judecător la nivelul anului 2021 a fost cu 25% mai mare, față de instanța de origine (1043 cauze/judecător la Judecătoria Iași, comparativ cu 834 cauze/judecător la Judecătoria Botoșani), iar încărcătura cauzelor/schemă a fost cu 53% mai mare față de instanța de origine (867 cauze/schemă la Judecătoria Iași, comparativ cu 565 cauze/schemă la Judecătoria Botoșani). În acest sens, contestatoare a menționat că bilanțul pe anul 2022 ar indica o situație aproximativ similară cu anul 2021, Judecătoria Iași fiind o instanță cu încărcătură mai mare decât Judecătoria Botoșani.

Printr-un alt set de argumente, contestatoarea a precizat faptul că motivarea avizelor negative indicate în hotărârea atacată nu i-a fost adusă la cunoștință, astfel încât nu cunoaște motivele pentru care s-au emis avize negative cu privire la cererea sa de transfer, apreciind că lipsa de claritate și transparență ar fi determinat ca situația sa să fie lipsită de previzibilitate.

A mai arătat că, în întreaga sa carieră ca judecător, a desfășurat activitatea în cadrul instanței într-o manieră integră și responsabilă, și-a soluționat lucrările la timp, respectând dreptul justițiabililor la celeritatea procedurilor judiciare. În egală măsură, contestatoarea a evidențiat calitatea lucrărilor sale, pe care a apreciat-o ca fiind peste medie, sens în care a subliniat că, în prezent, îi lipsesc orice fel de pârghii care să o ajute să obțină acest transfer, în condițiile în care, cel puțin aparent, soluția dată cererii sale depinde foarte mult de obținerea unor avize de la anumite instanțe, ale căror motive îi sunt necunoscute.

Printr-un alt set de argumente, contestatoarea a evocat situația avizului pozitiv dat de Curtea de Apel Suceava pentru transferul doamnei judecător B. (care a formulat cererea în sesiunea de transfer ianuarie- martie 2023, tot de la Judecătoria Botoșani la Judecătoria Iași) și căreia i s-a admis, prin Hotărârea nr. 970/30.03.2023, cererea de transfer în prima etapă a sesiunii de transferuri.

Din această perspectivă, făcând trimitere la primul articol al Declarației Universale a Drepturilor Omului din 1948, la art. 16 din Constituția României și la art. 2 alin. (1) din Ordonanța de Guvern nr. 137/2000, contestatoarea a evocat o faptă de discriminare ce ar fi fost, în opinia sa, generată de tratamentul diferit acordat cererii de transfer a doamnei judecător B..

În această privință, contestatoarea a apreciat că, deși s-a aflat într-o situație identică sau comparabilă cu cea a doamnei judecător B., ar fi fost tratată diferit prin respingerea cererii sale, respectiv admiterea cererii doamnei judecător B. de transfer de la Judecătoria Botoșani la Judecătoria Iași în sesiunea de transfer organizată în perioada ianuarie- martie 2023.

Astfel, în ceea ce privește motivele cuprinse în avizele motivate și punctele de vedere prevăzute la art. 188 alin. (1) din Legea nr. 303/2022, nici hotărârea CSM de respingere a cererii sale de transfer și nici hotărârea CSM de admitere a cererii d-nei judecător B., nu ar conține o motivare. În contextul unei lipse totale de motivare a avizelor, în opinia contestatoarei caracterul pozitiv sau negativ al avizului nu poate fi un criteriu ce ar trebui luat în calcul la departajarea situațiilor celor două doamne magistrat.

De asemenea, a arătat că, la o analiză, chiar sumară, a situațiilor lor, în ceea ce privește activitatea profesională și situația restanțelor înregistrate pe completul de judecată, contestatoarea ar fi fost avantajată, dacă ar fi fost făcută o astfel de analiză de către instanța vizată, prealabil acordării avizului.

A mai evidențiat contestatoarea volumul de activitate similar la instanța de la care se solicită transferul și la care se solicită transferul, numărul posturilor vacante și al posturilor temporar vacante, având în vedere că a solicitat transferul între aceleași două judecătorii, precum și faptul că, în ceea ce privește specializarea judecătorului, specializările complementare și vechimea în cadrul secției sau completului corespunzător specializării, contestatoarea a activat ca judecător de drept penal și de drept civil în timpul stagiului efectuat în perioada 2020-2021, ulterior activând ca judecător în materie civilă nespecializată, în vreme ce doamna judecător B. a judecat și judecă în materie penală.

Referitor la vechimea la instanța de la care se solicită transferul și vechimea efectivă în funcția de judecător, respectiv vechimea în gradul aferent instanței la care se solicită transferul, contestatoarea a arătat că doamna judecător B. avea o vechime în funcție mai mică decât a sa, dar o vechime mai mare la judecătoria Botoșani, în condițiile în care aceasta a intrat direct pe post de judecător definitiv, câtă vreme contestatoarea a absolvit, în prealabil, Institutul Național al Magistraturii.

În ceea ce privește disponibilitatea de a activa în secția sau în completul corespunzător specializării postului vacant, contestatoarea a arătat că doamna judecător B. și-a dat acordul pentru a activa în oricare dintre specializările din cadrul Judecătoriei Iași, pe când contestatoarea și-a dat acordul de a activa în oricare dintre specializările din materie civilă, însă acest aspect nu ar reprezenta criteriu de diferențiere.

A mai făcut contestatoarea referiri și la distanța dintre domiciliul/reședința și sediul instanței la care funcționează judecătorul și posibilitățile reale de navetă, inclusiv timpul afectat acesteia, evidențiind că doamna judecător B. a locuit inițial în Botoșani cu chirie, în contextul în care și părinții acesteia domiciliau în Botoșani, dar această situație a încetat în august 2022, când a început să efectueze naveta pe ruta Botoșani - Iași, în timp ce contestatoarea a ales să locuiască cu chirie în Botoșani în cursul săptămânii, și să meargă la Iași doar la final de săptămână, spre a nu fi afectată calitatea lucrărilor.

În raport de aceste aspecte, contestatoarea a evocat impactul emoțional generat de imposibilitatea de a fi alături de soțul său mai mult de două zile pe săptămână, dar și impactul financiar considerabil asupra bugetului familiei, sens în care a menționat că nivelul chiriei decontate pentru municipiul Botoșani ar fi sub nivelul chiriilor disponibile pe piață, iar la acest cost se adaugă și cel al deplasărilor săptămânale.

De asemenea, contestatoarea a subliniat starea de sănătate și situația familială, pe care a comparat-o cu cea a doamnei judecător B. și a evidențiat faptul că a introdus același număr de cereri de transfer ca doamna judecător B..

A mai arătat că, în ciuda faptului că eu nu are copii, dreptul la viață privată și de familie, vizat de art. 26 din Constituția României, de art. 8 Convenția Europeană a Drepturilor Omului și de art. 7 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, ar trebui să fie garantat deopotrivă, fără discriminare, indiferent de convingerile și alegerile personale ale fiecăruia, sens în care a făcut trimitere și la faptul că cererile de transfer la Tribunalul Iași, respectiv Suceava au fost admise.

Nu în ultimul rând, contestatoarea a apreciat că în cuprinsul hotărârii contestate nu au fost analizate criteriile personale invocate, fiind încălcate prevederile art. 192 din Legea nr. 303/2022 și a arătat că ar da mai mult randament dacă nu ar fi nevoită să stea departe de familie cinci zile din șapte și să facă naveta săptămânal. De asemenea, a apreciat că lipsa totală a analizei acestui criteriu ar echivala cu o lipsă a motivării hotărârii atacate.

1.2. Apărările formulate în cauză

Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată, arătând că hotărârea atacată este legală și temeinică, fiind emisă cu respectarea normelor legale și regulamentare incidente în materie.

Urmare unei succinte prezentări a situației de fapt, intimatul a susținut că la soluționarea cererii de transfer formulată s-au analizat coroborat și unitar toate criteriile de transfer prevăzute de lege, iar din coroborarea tuturor dispozițiilor legale privitoare la transferul judecătorilor rezultă că gestionarea resurselor umane în sistemul judiciar reprezintă atributul Consiliului Superior al Magistraturii, astfel încât ocuparea posturilor vacante trebuie să se raporteze la rațiunile și necesitățile sistemului judiciar, pentru evitarea provocării unor grave disfuncționalități în activitatea parchetelor și instanțelor, cu păstrarea unui just echilibru între interesele parchetului/instanței implicate în procedură și interesul privat al solicitantului.

Plecând de la acest atribut al Consiliului, secția pentru judecători ar fi apreciat, în opinia intimatului, în mod legal și temeinic asupra cererii contestatoarei, după analiza coroborată și unitară a tuturor criteriilor relevante în materia transferului, respectiv atât a celor referitoare la traseul profesional, la vechimea contestatoarei în funcție, precum și la instanța de unde s-a solicitat transferul, la volumul de muncă al instanțelor implicate, la motivele invocate în cerere, dar și a celor expuse în avizele consultative solicitate în temeiul art. 188 alin. (1) din Legea nr. 303/2022.

A mai arătat intimatul că, în mod contrat susținerilor contestatoarei, secția pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii a analizat situația ambelor instanțe implicate în procedura transferului, astfel încât să fie asigurată buna desfășurare a activității acestora. În ceea ce privește argumentul contestatoarei în sensul că instanța la care a solicitat transferul (Judecătoria Iași) se confrunta cu o situație mai dificilă decât Judecătoria Botoșani, intimatul a precizat că, din datele comunicate de direcția de resort, a rezultat că după prima etapă a sesiunii de transfer, la Judecătoria Iași gradul de ocupare a posturilor era superior celui de la Judecătoria Botoșani.

Având în vedere că în etapa a II-a a sesiunii de transfer cererea contestatoarei nu a intrat în concurs cu cererea formulată de colega sa, doamna judecător B., intimatul a apreciat că nu se pune problema existenței unei discriminări, astfel cum se invocă prin contestație.

A mai arătat intimatul că secția pentru judecători a avut în vedere, la analiza cererii de transfer și motivele care au stat la baza avizului nefavorabil emis de Judecătoria Botoșani, iar din perspectiva argumentului contestatoarei referitor la preeminența dreptului său la viață privată și de familie în raport de drepturilor altor colegi magistrați de a accede la instanța superioară, intimatul a subliniat că soluționarea unei cereri de transfer nu poate fi raportată exclusiv la situația unui magistrat, cu ignorarea criteriilor legale, secția pentru judecători analizând și motivele de ordin personal invocate în cerere prin coroborare cu datele obiective privind situația posturilor la instanțele implicate în procedura transferului și cu precădere a secției civile din cadrul Judecătoriei Botoșani (cu 8 judecători din schema de 28 de posturi, respectiv un grad de ocupare de doar 28,57% de la data de 01.05.2023) dar și prin prisma conținutului avizelor consultative emise.

În opinia intimatului, în cauza de față, analizând motivele de ordin personal invocate de contestatoare prin prisma datelor obiective referitoare la situația posturilor, încărcătura pe judecător la instanțele implicate în procedura transferului cu reținerea volumului de activitate al secției civile din cadrul Judecătoriei Botoșani, în care activează mai puțin de o treime din schema de judecători, în mod corect a apreciat secția pentru judecători că acestea nu puteau prevala față de interesele instanței de la care provenea contestatoarea, respectiv asigurarea resurselor umane necesare bunei funcționări și echilibrarea volumului de muncă, în caz contrar fiind încălcat justul echilibru dintre interesele publice ale instanței de la care s-a solicitat transferul și interesele private ale solicitantei.

1.3. Răspunsul la întâmpinare

Prin răspunsul formulat față de întâmpinarea Consiliului Superior al Magistraturii, contestatoarea a învederat, în esență, că intimatul nu ar fi motivat absolut deloc prioritatea acordată transferului la instanța superioară a tuturor celor nouă judecători de la judecătorie la tribunal în decurs de jumătate de an (perioada septembrie 2022- ianuarie 2023), aspect care ar fi condus la situația dificilă invocată de intimat în argumentarea sa din cadrul întâmpinării.

Față de acest aspect, contestatoarea a solicit să se aibă în vedere situația resurselor umane din cadrul Tribunalului Botoșani care, la momentul admiterii de către intimat în perioada indicată a cererilor de transfer pe verticală, nu se confrunta sub nicio formă cu o situație dificilă a resurselor umane care să justifice depopularea judecătoriei Botoșani, iar conform unei ultime statistici a posturilor vacante disponibile în cadrul instanțelor, Tribunalul Botoșani era singurul tribunal din țară care figura cu doar un singur post vacant.

II. Considerentele Înaltei Curți

Examinând Hotărârea nr. 1274 din data de 6 aprilie 2023 a Consiliului Superior al Magistraturii, secția pentru judecători prin prisma criticilor formulate de contestatoare, a apărărilor intimatului, a probelor administrate în dosar și față de prevederile legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte apreciază că prezenta contestație este neîntemeiată, pentru următoarele argumente:

Din perspectiva situației de fapt, se reține că sesiunea de transfer a judecătorilor organizată de Consiliul Superior al Magistraturii ("CSM") și declanșată la data de 30 ianuarie 2023, a avut mai multe etape, în ședințele secției pentru judecători din datele de 28.03.2023 și 30.03.2023 fiind analizate cererile de transfer formulate pentru instanțele judecătorești din prima etapă, printre care, astfel cum rezultă din documentul electronic generat de portalul EMAP aflat la filele x verso - 65 ale dosarului, s-a numărat și cererea doamnei judecător A. de transfer de la Judecătoria Botoșani la Judecătoria Iași. Atât din susținerile contestatoarei și intimatului, dar și din informațiile publice existente pe pagina de internet a CSM, rezultă că această cerere a fost respinsă prin Hotărârea CSM nr. 973/30.03.2023, ce a fost atacată prin cererea ce face obiectul dosarului nr. x/2023 înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal (astfel încât nu face obiectul prezentei cauze).

Ulterior, după cum rezultă din Nota CSM nr. 2141/03.04.2023, pentru etapa a doua a sesiunii de transferuri au fost formulate 362 de cereri de transfer, inclusiv de către judecători care au formulat cereri în prima etapă, printre care s-a numărat și contestatoarea.

Conform datelor referitoare la ședința din data de 06.04.2023 a secției pentru judecători din cadrul CSM, în această a doua etapă a fost analizată o singură cerere de transfer de la Judecătoria Botoșani la Judecătoria Iași, mai precis cea a contestatoarei, care a fost respinsă prin Hotărârea nr. 1274 din data de 6 aprilie 2023 a Consiliului Superior al Magistraturii, secția pentru judecători, iar prin contestația ce face obiectul cauzei pendinte, Înalta Curte a fost învestită cu verificarea legalității acestei hotărâri.

Se mai reține că, la data relevantă cauzei, contestatoarea avea calitatea de judecător la Judecătoria Botoșani, în cadrul secției civile, cu o vechime în funcția de judecător de 5 ani și 1 lună, o vechime la instanță de 3 ani și 1 lună și o vechime în grad profesional de 5 ani și 1 lună.

Raportat la conținutul actului administrativ atacat, dispozițiile legale incidente în cauza pendinte sunt cele cuprinse în art. 188 alin. (1) - (2), art. 189 alin. (4) și (5), art. 190 alin. (3) și (4) și art. 192 din Legea nr. 303/2022, privind statutul judecătorilor și procurorilor.

Conform dispozițiilor art. 188 alin. (1) - (2) din Legea nr. 303/2022: (1) Transferul judecătorilor și procurorilor de la o instanță la altă instanță sau de la un parchet la alt parchet, inclusiv la și de la instanțele și parchetele militare, ori la o instituție publică se aprobă, la cererea celor în cauză, de secția corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii, cu avizul motivat al președintelui instanței sau al conducătorului parchetului de unde se transferă și unde se transferă, însoțite de punctul de vedere al președinților curților de apel sau al procurorilor generali ai parchetelor de pe lângă curțile de apel în circumscripția cărora se află instanța sau parchetul de unde se transferă și unde se transferă. În cazul în care transferul se solicită în circumscripția aceleiași curți de apel sau a aceluiași parchet de pe lângă curtea de apel este necesar punctul de vedere al președintelui respectivei curți de apel sau al procurorului general al parchetului de pe lângă respectiva curte de apel.

(2) Transferul nu se poate face la instanțe sau parchete de nivel superior celor la care judecătorul sau procurorul are dreptul să funcționeze, potrivit legii. În cazul transferului la instanțe sau parchete superioare unde are dreptul să funcționeze potrivit gradului profesional avut, judecătorul sau procurorul care se transferă trebuie să fi funcționat efectiv cel puțin un an la o instanță ierarhic inferioară sau, după caz, la un parchet ierarhic inferior ori la structurile de parchet specializate."

Potrivit art. 189 alin. (4) și (5) din același act normativ:

"(1) (4) Avizul motivat prevăzut la art. 188 alin. (1) cuprinde mențiuni privind posturile vacante, posturile ocupate și încărcătura pe judecător sau pe procuror și pe schemă la instanța sau la parchetul de la care, respectiv la care se solicită transferul, precum și situația hotărârilor sau a lucrărilor restante ale judecătorului sau ale procurorului care solicită transferul. Avizul se solicită imediat după expirarea termenului de depunere a cererilor de transfer și se comunică Consiliului Superior al Magistraturii în termen de 10 zile de la solicitare.

(5) Pentru fiecare solicitare de transfer, Consiliul Superior al Magistraturii, prin compartimentul de specialitate, întocmește un referat care cuprinde datele relevante privind cariera de judecător sau de procuror a solicitantului, motivele pe care se întemeiază cererea, situația posturilor ocupate, a posturilor vacante, a celor care urmează a se vacanta și a posturilor temporar vacante la instanța sau la parchetul de la care se solicită transferul, precum și la instanța sau la parchetul la care se solicită transferul, numărul cererilor de transfer formulate anterior și motivele admiterii sau ale respingerii acestora, precum și, dacă este cazul, mențiunea dacă pentru postul vizat s-au formulat cereri de numire a procurorilor în funcția de judecător sau a judecătorilor în funcția de procuror. Referatul va cuprinde, obligatoriu, datele statistice din ultimele 12 luni privind volumul de activitate și încărcătura efectivă pe judecător sau pe procuror, inclusiv încărcătura pe schemă, la instanțele sau la parchetele implicate în procedura de transfer, raportate la media pe țară, precum și mențiuni privind incidența interdicțiilor prevăzute la art. 63 alin. (2) și art. 141 alin. (4), ori după caz, mențiuni privind judecătorii sau procurorii delegați de la instanța sau de la parchetul la care funcționează judecătorul sau procurorul care solicită transferul, precum și de la instanța sau de la parchetul la care se solicită transferul."

La rândul său, art. 190 alin. (3) și (4) din Legea nr. 303/2022 reglementează în următorul sens:

"(3) În termen de 5 zile de la data publicării informațiilor prevăzute la alin. (2), judecătorii sau procurorii pot depune la Consiliul Superior al Magistraturii cereri de transfer pentru posturile care ar putea deveni vacante ca urmare a admiterii unei cereri de transfer formulate în condițiile alin. (1). Dispozițiile referitoare la conținutul cererii prevăzute la alin. (1) se aplică în mod corespunzător.

(4) Toate cererile de transfer formulate în condițiile alin. (1) pentru un anumit post vacant, depuse în termen la Consiliul Superior al Magistraturii, se analizează și se soluționează de secția pentru judecători, respectiv de secția pentru procurori în aceeași ședință, în baza criteriilor prevăzute la art. 192."

Totodată, art. 192 din Legea nr. 303/2022 dispune astfel:

"La soluționarea cererilor de transfer ale judecătorilor la alte instanțe și ale procurorilor la alte parchete se au în vedere următoarele criterii:

a) motivele cuprinse în avizele motivate și punctele de vedere prevăzute la art. 188 alin. (1);

b) volumul de activitate al instanței sau al parchetului de la care se solicită transferul și la care se solicită transferul, numărul posturilor vacante și al posturilor temporar vacante la instanțele sau la parchetele implicate și dificultățile de ocupare a acestora;

c) specializarea judecătorului sau a procurorului, specializările complementare, vechimea în cadrul secției sau completului corespunzător specializării;

d) vechimea la instanța sau la parchetul de la care se solicită transferul;

e) vechimea efectivă în funcția de judecător sau, după caz, de procuror;

f) vechimea în gradul aferent instanței sau parchetului la care se solicită transferul;

g) disponibilitatea de a activa în secția sau în completul corespunzător specializării postului vacant;

h) domiciliul sau, după caz, reședința solicitantului;

i) distanța dintre domiciliul sau, după caz, reședința și sediul instanței sau al parchetului la care funcționează judecătorul sau procurorul și posibilitățile reale de navetă, inclusiv timpul afectat acesteia;

j) starea de sănătate și situația familială.."

Analizând argumentele de ordin critic aduse de contestatoare hotărârii atacate, ce, sunt centrate, pe de o parte, pe teza unei pretinse nemotivări a actului administrativ, iar, pe de altă parte, pe cea a modului în care au fost valorificate criteriile prevăzute de art. 192 din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor, dar și pe invocarea unei fapte de discriminare, raportat la admiterea cererii de transfer a doamnei judecător B., Înalta Curte le găsește neîntemeiate.

Din perspectiva motivării actului administrativ se reține că, deși aceasta reprezintă un element esențial pentru formarea convingerii cu privire la legalitatea și oportunitatea acestuia, constituind, totodată, o garanție a alegerii soluției optime de către organul de decizie, amploarea și detalierea motivării depind de natura actului adoptat, iar cerințele pe care trebuie să le îndeplinească depind de circumstanțele fiecărui caz.

Așadar, deși motivarea reprezintă o obligație generală, aplicabilă oricărui act administrativ, ea face obiectul unei aprecieri in concreto, după natura acestuia și contextul adoptării sale, prin prisma obiectivului său, care este prezentarea într-un mod clar și neechivoc a raționamentului instituției emitente a actului.

În cazul de față, în Hotărârea nr. 1274 din 6 aprilie 2023 a secției pentru judecători din cadrul C.S.M., emitentul actului administrativ a indicat care este situația de fapt și a precizat temeiurile de drept care au stat la baza întocmirii acesteia, indicând motivele respingerii cererii de transfer formulate de contestatoarea A..

Contrar afirmațiilor contestatoarei, Înalta Curte consideră că motivarea pe care intimatul a dat-o în cuprinsul actului administrativ în discuție permite atingerea dublei finalități pe care aceasta o are.

Astfel, Hotărârea nr. 1274 din 6 aprilie 2023 a secției pentru judecători din cadrul C.S.M. îndeplinește funcția de transparență, de natură a permite contestatorului (drept beneficiar al actului) să verifice dacă acesta este sau nu întemeiat și să conteste aspectele pe care le apreciază ca fiind nelegale, îndeplinirea unei astfel de funcții fiind confirmată chiar de demersul judiciar pendinte, din cuprinsul contestației formulate în cauză nerezultând elemente de dificultate privind înțelegerea argumentelor avute în vedere de către intimat, ci doar opinia contrară a contestatoarei, ce a apreciat astfel de considerente drept nelegale.

Argumentele contestatoarei referitoare la faptul că, în procedura administrativă, nu i-au fost comunicate motivele pentru care s-au emis avize negative cu privire la cererea sa de transfer, nu pot fi valorificate în sensul propus de aceasta, câtă vreme, în plan normativ, nu este reglementată o obligație de comunicare a acestor avize către titularul cererii de transfer, iar contestatoarea nici nu a clamat că, în ipoteza unei comunicări, procedura ar fi putut avea un rezultat diferit, astfel încât nu se poate reține că demersul de necomunicare a motivelor avizelor (ce au fost, de altfel, depuse la dosarul cauzei - filele x) ar afecta legalitatea hotărârii atacate.

De asemenea, din filele x ale Hotărârii nr. 1274 din 6 aprilie 2023 a secției pentru judecători din cadrul CSM rezultă că motivele cuprinse în avizele negative emise de Judecătoria Botoșani și Curtea de Apel Suceava au fost indicate în hotărârea atacată.

Totodată, aspectele învederate de autoritate în justificarea actului administrativ permit instanței să realizeze controlul său jurisdicțional, respectiv reconstituirea raționamentului efectuat de autorul actului pentru a ajunge la adoptarea acestuia.

Pe cale de consecință, nu se poate reține o neîndeplinire, de către autoritatea emitentă, a obligației sale de a motiva actul administrativ, fiind nefondate argumentele invocate de contestatoare.

Cât privește argumentele prin care contestatoarea a clamat existența unei fapte de discriminare, ce ar fi fost generată, în opinia sa, de admiterea cererii de transfer a doamnei judecător B. de la judecătoria Botoșani la Judecătoria Iași, în timp ce cererea contestatoarei a fost respinsă, Înalta Curte reține că și acestea sunt neîntemeiate, câtă vreme cererea doamnei judecător B. a fost admisă în prima etapă de a sesiunii de transfer a judecătorilor declanșată la data de 30 ianuarie 2023.

Or, după cum s-a arătat anterior, obiectul cauzei pendinte nu este cel al verificării legalității manierei în care intimatul a analizat, în mod comparativ și unitar, cererile de transfer ce au fost formulate în prima etapă a sesiunii de transferuri (în care, în privința contestatoarei a fost emisă, de altfel, o altă hotărâre a secției de judecători din cadrul CSM, având nr. 973/30.03.2023), un atare aspect, inclusiv din perspectiva analizei comparative a cererii doamnei judecător A. cu a celei formulate de doamna judecător B. (în prima etapă a sesiunii de transferuri), făcând obiectul dosarului nr. x/2023 al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În cauza pendinte, chestiunea analizată este cea a cererii examinate în a doua etapă a sesiunii de transferuri, când, din perspectiva transferurilor de la Judecătoria Botoșani la Judecătoria Iași a fost examinată de către secția de judecători din cadrul CSM o singură cerere de transfer, mai precis cea a contestatoarei, ce a fost soluționată în sensul respingerii prin Hotărârea nr. 1274 din 6 aprilie 2023, atacată în cauza pendinte.

Potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000, prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare HIV, apartenență la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice. De asemenea, în conformitate cu dispozițiilor art. 14 din Convenția EDO, exercitarea drepturilor și libertăților recunoscute de Convenție este garantată, fără nicio deosebire, bazată, în special, pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenența la o minoritate națională, avere, naștere sau orice altă situație. Totodată, conform art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenția EDO:

"1. Exercitarea oricărui drept prevăzut de lege trebuie să fie asigurată fără nicio discriminare bazată, în special, pe sex, pe rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenență la o minoritate națională, avere, naștere sau oricare altă situație. 2. Nimeni nu va fi discriminat de o autoritate publică pe baza oricăruia dintre motivele menționate în paragraful 1". CEDO a statuat în mod constant în jurisprudența sa că diferența de tratament devine discriminare atunci când se induc distincții între situații analoge sau comparabile, fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă.

Înalta Curte reține, pe de o parte, că, prin cererea sa, contestatoarea are în vedere, atunci când susține că este discriminată, comparația cu o persoane care nu se află în situații analoge sau comparabile, iar, pe de altă parte, că nu rezultă aplicarea unui tratament diferit prin raportare la unul dintre criteriile enumerate de dispozițiile art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000 sau de art. 14 din Convenția EDO ori de art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenția EDO (nici măcar a unora ce ar intra sub umbrela construcțiilor frazeologice "orice alt criteriu" și " orice altă situație").

Întrucât noțiunea de utilitate la transfer se apreciază prin raportare la posturile vacante existente la instanțe sau parchete și vizează, în esență, îndeplinirea de către acestea a tuturor condițiilor necesare pentru a putea fi incluse în lista posturilor disponibile într-o anumită sesiune de transferuri, în timp ce conceptul de oportunitate se analizează prin raportare la măsura ce urmează a fi dispusă de organul emitent, în speță transferul, și constă în capacitatea acestuia de a alege, dintre mai multe soluții posibile și egale în aceeași măsură, pe cea care corespunde cel mai bine interesului public care trebuie satisfăcut, simpla analiză a cererilor în sesiuni distincte reprezintă un element suficient spre a se reține inexistența unei situații identice sau similare.

De altfel, și dacă s-ar trece peste acest aspect, se observă că însăși contestatoare a evidenția o serie de elemente de diferențiere ce ar exista între ipoteza sa și cea a magistratului în raport de care a propus realizarea verificării comparative, precum faptul că doamna judecător B. a primit aviz pozitiv din partea Curții de Apel Suceava, că aceasta a activat, la data sesiunii de transferuri, într-o specializare diferită de cea a contestatoarei (materie penală - doamna judecător B., față de materie civilă - doamna judecător A.), faptul că doamna judecător B. ar avea, în opinia contestatoarei, o vechime mai mică în funcție, dar mai mare la Judecătoria Botoșani, disponibilitatea diferită exprimată prin cererea de transfer sau situația familială și a domiciliului doamnei judecător B. ce sunt diferite de cea a doamnei judecător A..

Or, în contextul descris mai sus, exclusiv din perspectiva examinării demersului de emitere a Hotărârii nr. 1274 din 6 aprilie 2023, atacată în cauza pendinte, din perspectiva criteriilor reglementate de art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000, art. 14 din Convenția EDO și de art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenția EDO, Înalta Curte consideră că nu poate fi reținută o faptă de discriminare.

Cât privește criticile aduse modului în care intimatul a valorificat criteriile prevăzute de art. 192 din Legea nr. 303/2022, în acord cu jurisprudența sa consolidată, pe care Înalta Curte nu o poate ignora, în raport de rolul său evidențiat în cauza Beian vs. Romania, de a asigura, în aplicarea art. 6 alin. (1) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, o jurisprudență unitară, se reține, cu titlu prealabil, că, în exercitarea atribuțiilor sale, Consiliul Superior al Magistraturii dispune de o marjă de apreciere, astfel că, în situația în care nu pot fi identificate motive de nelegalitate formală ori elemente din care să rezulte că emitentul actului administrativ, prin conduita lui, s-a îndepărtat de la scopul legii ori a încălcat principiul proporționalității între interesul public și cel privat, o evaluare a substanței măsurilor dispuse, făcută de instanța de contencios administrativ însăși, ar constitui o ingerință nepermisă în atribuțiile administrației publice.

Este important însă, ca eventualul refuz al autorității să nu se transforme în ceea ce dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ denumesc "exces de putere", respectiv depășirea limitelor dreptului de apreciere prin încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor, prevăzute de Constituție sau de lege.

Analizând conținutul actului administrativ atacat în cadrul coordonatelor astfel configurate, Înalta Curte constată că Hotărârea nr. 1274 din data de 6 aprilie 2023 a Consiliului Superior al Magistraturii, secția pentru judecători respectă limitele și scopul prevederilor legale în executarea cărora a fost adoptată, iar măsura a fost în mod exhaustiv și adecvat motivată, neexistând elemente pe baza cărora să poată fi decelată o exercitare abuzivă a dreptului de apreciere, în sensul art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004.

Întreaga procedură s-a desfășurat cu respectarea prevederilor art. 188 alin. (1) - (2), art. 189 alin. (4) și (5), art. 190 alin. (3) și (4) și art. 192 din Legea nr. 303/2022, citate în precedent, analiza cererii de transfer efectuându-se prin prisma criteriilor reglementate de acestea, tocmai pentru a asigura luarea unei decizii obiective, în condiții de legalitate și oportunitate și în raport de circumstanțele concrete ale solicitării.

De asemenea, trebuie subliniat că nu există o ordine de prioritate între criteriile legale mai sus arătate, ci acestea reclamă o evaluare comparativă și cumulativă, în scopul menținerii unui echilibru între interesul public - buna funcționare a parchetelor - pe care Consiliul Superior al Magistraturii are obligația să-l ocrotească în exercitarea rolului său de garant al independenței justiției și interesul legitim privat al persoanei care a formulat o cerere de transfer.

Oportunitatea în analiza cererii de transfer se află în strânsă legătură cu puterea discreționară a administrației publice, criticată de asemenea de contestatoare, existând, după cum s-a arătat și anterior, o marjă lăsată la libera apreciere a autorității, astfel ca, în vederea atingerii scopului indicat de legiuitor, aceasta să poată recurge la orice mijloc de acțiune, în limitele competenței sale.

Eventuala existență a unor posturi vacante utile într-o sesiune de transferuri nu creează, în mod automat, premisele pentru admiterea cererii de transfer a contestatorului, solicitarea acestuia urmând a fi supusă unei analize de oportunitate, cu atât mai mult cu cât, din interpretarea dispozițiilor legale anterior enunțate, rezultă că normele care reglementează instituția transferului au caracter supletiv și conferă doar o vocație în sensul arătat, fără a crea, în mod automat, un drept solicitantului.

În speță, intimatul a fost consecvent, în sensul în care, analizând cererea formulată în raport de motivele invocate și de criteriile prevăzute de art. 192 din Legea nr. 303/2022, a apreciat că, în raport de criteriile personale și profesionale, nu este oportună admiterea cererii de transfer formulate de contestatoare în a doua etapă a sesiunii de transferuri ce viza judecătorii.

Sub aspectul conținutului hotărârii atacate, Înalta Curte reține că secția pentru judecători a analizat în mod efectiv toate motivele personale și profesionale invocate de petentă, iar acestea au fost coroborate cu datele obiective privind situația posturilor unităților implicate în procedura de transfer, încărcătura pe schemă, la acel moment, precum și cu avizele emise în cauză.

Conform avizelor Judecătoriei Botoșani și Curții de Apel Suceava, situația posturilor la instanțele implicare în procedura de transfer era cea a unui grad de ocupare de doar 28,57% la nivelul secției civile din cadrul Judecătoriei Botoșani, în care activa contestatoarea, cu doar 8 judecători din schema de 28 de posturi, pentru ca, la nivelul întregii sus indicatei judecătorii, din cele 35 de posturi de judecător prevăzute în schema de personal, 20 să fie efectiv ocupate, din care 3 stagiari 2022 și 1 stagiar 2021, 16 posturi fiind vacante, iar două posturi vacante ocupate în condițiile art. 134

1

din Legea nr. 304/2004, astfel încât Judecătoria Botoșani înregistra un deficit total de 53,57% din schema de personal. De asemenea, din avizul nefavorabil emis de Judecătoria Botoșani rezultă că, întrucât secția penală urma să funcționeze de la 01.05.2023 cu 5 judecători din schema de 7 judecători, mutarea unui judecător de la secția penală nu reprezenta o soluție raportat la volumul de muncă al secției civile, dar și al particularităților specifice secției penale.

Prin comparație, conform avizului favorabil emis de Judecătoria Iași, la data relevantă cauzei, această judecătorie avea un număr de 53 de posturi ocupate, din totalul de 61 prevăzute în schemă.

Argumentele contestatoarei referitoare la încărcătura cauzelor/judecător la nivelul anului 2021 la cele două instanțe implicate în procedura de transfer, nu sunt de natură a înlătura aspectele indicate mai sus.

Prin urmare, analizând cererea de transfer formulată, raportat la criteriile legale mai sus arătate, precum și la necesitatea menținerii unui echilibru între interesul public - buna funcționare a instanțelor de judecată - pe care Consiliul Superior al Magistraturii are obligația să-l ocrotească în exercitarea rolului său de garant al independenței justiției și interesul legitim privat al persoanei care a formulat o cerere de transfer, secția pentru judecători a observat situația dificilă cu care se confrunta Judecătoria Botoșani la care, potrivit datelor comunicate de conducerea acesteia, funcționau efectiv un număr de judecători mult inferior celui din schema de personal.

De asemenea, intimatul a avut în vedere și avizele transmise de Judecătoria Botoșani și Curtea de Apel Suceava, care au relevat elemente care au justificat respingerea cererii contestatoarei.

Nu pot fi primite drept argumente în soluționarea favorabilă a contestației nici susținerile referitoare la comportamentul intimatului, care a soluționat în mod favorabil alte cereri de transfer analizate în altă etapă a aceleiași sesiuni de transfer, întrucât la verificarea legalității hotărârii contestate se au în vedere datele existente la momentul analizării cererii petentei, prioritar fiind ca intimatul să aleagă din mai multe variante posibile pe cea care corespunde cel mai bine interesului public protejat, având în vedere date statistice și criterii obiective concrete relevate, iar nu scoase din context și interpretate în mod subiectiv de fiecare titular al unei cereri de transfer.

Totodată, nu pot fi reținute nici susținerile contestatoarei referitoare la pretinsa omisiune a secției de a analiza motivele de ordin profesional, de vreme ce chiar în cuprinsul hotărârii atacate sunt expuse detalii privind traseul profesional al acesteia.

Deși este adevărat că în cuprinsul hotărârii nu au fost evidențiate considerente exprese care să vizeze motivele de ordin personal evocate de contestatoare, Înalta Curte observă că, din argumentele secției pentru judecători, rezultă o analiză grupată a tuturor criteriilor legale privind transferul, inclusiv a motivelor personale evocate de contestatoare, care nu au fost, însă, valorificate în raport de situația ocupării posturilor din schema aferentă secției civile a Judecătoriei Botoșani, rezultând în mod implicit din silogismul logico - juridic exhibat de intimat în cuprinsul Hotărârii nr. 1274 din data de 6 aprilie 2023 și analiza argumentelor de ordin personal.

Pe de altă parte, în ceea ce privește motivele personale evocate de contestatoare, mai precis faptul că aceasta s-a născut și a crescut în Municipiul Iași, unde a făcut studii, unde domicilia atât contestatoarea, cât și întreaga sa familie și prietenii săi și unde a achiziționat recent un apartament, precum și faptul că a fost nevoită să facă naveta între Botoșani și Iași spre a reuși să mențină un echilibru între viața profesională și personală, fiindu-i afectată starea fizică și confortul psihic, se are în vedere că acestea nu constituie motive excepționale, de natura a răsturna raportul de preeminență al interesului public față de drepturile și interesele private ale solicitantului.

De altfel, soluționarea unei cereri de transfer nu poate fi raportată exclusiv la situația personală a unui magistrat, cu ignorarea criteriilor prevăzute de lege, motivele de ordin personal și familial reprezentând criterii care trebuie avute în vedere la soluționarea cererii de transfer, însă acestea nu constituie, prin ele însele, motive determinante în admiterea cererii, fiind supuse cerinței coroborării cu celelalte criterii regulamentare, astfel încât, prin admiterea cererii de transfer să se asigure, în primul rând, buna funcționare a unităților de parchet implicate în procedura transferului, neputându-se reține, astfel, nici-o încălcare a dreptului la viață privată și de familie, vizat de art. 26 din Constituția României, de art. 8 Convenția Europeană a Drepturilor Omului și de art. 7 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

Prin urmare, motivele personale invocate de petent în susținerea cererii de transfer nu pot prevala față de interesele instanțelor implicate în procedură, respectiv asigurarea resurselor umane necesare bunei funcționări și echilibrarea volumului de muncă, în caz contrar fiind încălcat justul echilibru dintre interesele publice ale instanței la care se solicită transferul și interesele private ale solicitantului.

Astfel, la soluționarea cererii de transfer formulate, secția pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii a analizat în mod efectiv, coroborat și unitar toate criteriile de transfer prevăzute de lege, apreciind în mod corect că nu era oportună admiterea, la acel moment, a transferului magistratului în cauză.

În atare condiții, soluția de respingere a cererii de transfer a contestatoarei dispusă de secția pentru judecători este justificată și se încadrează în limitele competenței și dreptului de apreciere conferit de lege, neputându-se reține un exces de putere, astfel cum este definit de art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004.

Concluzionând, Înalta Curte constată că nu subzistă motivele de nelegalitate a Hotărârii nr. 1274 din data de 6 aprilie 2023 a Consiliului Superior al Magistraturii, secția pentru judecători invocate de contestatoare, astfel încât, în baza art. 18 din Legea nr. 554/2004 și a art. 191 din Legea nr. 303/2022, raportat la art. 29 alin. (5) - (7) din Legea nr. 305/2022 privind Consiliul Superior al Magistraturii, Înalta Curte va respinge contestația formulată de contestatoarea A., ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația formulată de contestatoarea A. împotriva Hotărârii nr. 1274 din data de 6 aprilie 2023 a Consiliului Superior al Magistraturii, secția pentru judecători, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 20 septembrie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.