ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 441/2023

Ședința publică din data de 31 ianuarie 2023

Asupra cererii de chemare în judecată de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 18.08.2022, contestatoarea A. a formulat contestație împotriva Hotărârii nr. 478/26.03.2022 a Consiliului Superior al Magistraturii, secția pentru Judecători, prin care a solicitat anularea hotărârii menționate și obligarea pârâtului Consiliul Superior al Magistraturii, secția pentru judecători la emiterea unei noi hotărâri având ca obiect transferul doamnei judecător de la Judecătoria Pașcani la Judecătoria Iași.

În motivarea cererii s-a arătat că domiciliul contestatoarei este în localitatea Lețcani, jud. Iași, localitate aflată în zona metropolitană a municipiului Iași și la circa 60 de km de municipiul Pașcani, iar la data de 15 iunie 2021 a născut un copil, ceea ce va îngreuna efectuarea navetei, cu consecințe negative atât asupra familiei, cât și asupra activității profesionale.

A apreciat că în mod neîntemeiat a fost respinsă cererea de transfer și admisă doar cererea de transfer formulată de domnul judecător B., în condițiile în care, după cum s-a reținut și în cuprinsul hotărârii contestate, motivele de ordin personal și profesional erau similare și ambii aveau, la data formulării cererilor, atât aceeași vechime în funcție (8 ani și 7 luni), cât și aceeași vechime la instanță (5 ani și 3 luni), raportat la dispozițiile art. 61 indice 2 din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii.

S-a arătat că în cuprinsul Hotărârii nr. 1478/26.05.2022, s-a reținut simplul fapt că instanțele implicate au emis avize favorabile pentru domnul judecător B. și nefavorabile pentru cererea contestatoarei, fără a fi menționate și analizate motivele pentru care avizele, respectiv punctul de vedere au fost emise în acest mod.

Totodată, a precizat că avizele negative instanțelor nu i-au fost aduse la cunoștință.

Analizând hotărârile emise de secția pentru judecători în sesiunile de transfer anterioare, a constatat contestatoarea că cererile de transfer de la Judecătoria Pașcani au fost admise exclusiv în baza avizelor favorabile emise preferențial pentru anumiți judecători, fără ca aceste avize să fie filtrate în vreun fel sau supuse unei cenzuri, iar acordarea unui aviz favorabil nominal unui judecător și nefavorabil altuia, fără o bază obiectivă, doar pentru argumentul că se află în concediu de creștere a copilului, ar reprezenta o discriminare ce se impune a fi cenzurată.

S-a apreciat că nici încărcătura Judecătoriei Pașcani nu poate reprezenta un argument, observând, comparativ, că au fost admise cereri de transfer de la instanțe cu volum de activitate mult mai mare decât cel al instanței la care funcționează, invocând, cu titlu de practică, jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție reprezentată de deciziile nr. 1813/2018, nr. 631/2020 și nr. 630/2020).

Pentru toate aceste considerente, având în vedere că Hotărârea nr. 1478/26.05.2022 emisă de Consiliul Superior al Magistraturii, secția pentru Judecători nu a avut ca fundament o analiză riguroasă și transparentă a criteriilor prevăzute de art. 60 alin. (1) din Legea 303/2004 și nici a motivelor personale invocate (aspect sub care hotărârea este nemotivată), s-a solicitat anularea acesteia și obligarea pârâtului la emiterea unei hotărâri prin care să dispună transferul doamnei judecător de la Judecătoria Pașcani la Judecătoria Iași.

Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației, ca neîntemeiată.

A susținut, în esență, hotărârea atacată este legală, în considerente fiind expuse informații privind traseul profesional al solicitantei, vechimea în funcție de judecător și cea de la instanța de unde se solicită transferul, date referitoare la situația instanțelor implicate în procedură de transfer, dar și argumente privind asigurarea justului echilibru între interesul individual și interesul general al instanțelor implicate în procedură.

Din interpretarea tuturor dispozițiilor legale privitoare la transferul judecătorilor rezultă că gestionarea resurselor umane în sistemul judiciar reprezintă atributul Consiliului Superior al Magistraturii, astfel încât ocuparea posturilor vacante trebuie să se raporteze la rațiunile și necesitățile sistemului judiciar, pentru evitarea provocării unor grave disfuncționalități în activitatea instanțelor.

Având în vedere situația Judecătoriei Pașcani, în mod corect secția pentru judecători a apreciat că la acel moment se putea vacanta doar 1 post pentru a nu genera dificultăți în activitatea instanței.

Raportat la acest aspect, constatând și că motivele de ordin personal și profesional invocate de către cei trei judecători care au formulat cereri de transfer erau similare, s-a apreciat în mod corect că era prioritară cererea formulată de domnul judecător B. cu aceeași vechime ca a reclamantei, diferența fiind dată de avizele favorabile transmise de către toate instanțele implicate.

Examinând Hotărârea nr. 1478/26.05.2022 a Consiliului Superior al Magistraturii, secția pentru Judecători, prin prisma criticilor formulate de contestatare, a apărărilor intimatului și față de prevederile legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte apreciază că prezenta contestație este neîntemeiată.

3.1. Argumente de fapt și de drept relevante

Înalta Curte constată că a fost învestită în temeiul art. 61 indice 1 alin. (7) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, coroborate cu cele ale art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările și completările ulterioare, cu o contestație ce are ca obiect Hotărârea nr. 1478/26.05.2022 a Consiliului Superior al Magistraturii, secția pentru Judecători prin care s-a respins cererea de transfer a doamnei judecător A. de la Judecătoria Pașcani la Judecătoria Iași.

Potrivit dispozițiilor art. 60 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor șî procurorilor, republicată:

"(1) Transferul judecătorilor și procurorilor de la o instanță la altă instanță sau de la un parchet la alt parchet ori la o instituție publică se aprobă, la cererea celor în cauză, de secția corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii, cu avizul consultativ motivat al președintelui instanței sau al conducătorului parchetului de unde se transferă și unde se transferă, însoțite de punctul de vedere al președinților curților de apel sau al procurorilor generali ai parchetelor de pe lângă curțile de apel în circumscripția cărora se află instanța sau parchetul de unde se transferă și unde se transferă. În cazul în care transferul se solicită în circumscripția aceleiași curți de apel sau a aceluiași parchet de pe lângă o instanță din circumscripția aceleiași curți de apel este necesar punctul de vedere al președintelui respectivei curți de apel sau al procurorului general al parchetului de pe lângă respectiva curte de apel."

Potrivit art. 61 indice 1:

"(1) Cererile de transfer se depun la Consiliul Superior al Magistraturii în termen de 15 zile de la data publicării anunțului prevăzut la art. 61 alin. (1). Cererea de transfer va conține informații privind specializarea judecătorului sau a procurorului și, dacă este cazul, disponibilitatea asumată a acestuia de a activa la instanța sau la parchetul la care solicită transferul, în oricare dintre secțiile sau completurile sau compartimentele la care cerințele acestei instanțe sau ale acestui parchet o impun".

Totodată, art. 61 indice 2 din același act normativ prevede că "La soluționarea cererilor de transfer ale judecătorilor la alte instanțe și ale procurorilor la alte parchete se au în vedere următoarele criterii:

a) motivele cuprinse în avizele consultative motivate și punctele de vedere prevăzute la art. 60 alin. (1);

b) volumul de activitate al instanței sau al parchetului de la care se solicită transferul și la care se solicită transferul, numărul posturilor vacante și al posturilor temporar vacante la instanțele sau la parchetele implicate și dificultățile de ocupare a acestora;

c) specializarea judecătorului sau a procurorului, specializările complementare, vechimea în cadrul secției sau al completului corespunzător specializării;

d) vechimea la instanța sau la parchetul de la care se solicită transferul;

e) vechimea efectivă în funcția de judecător sau, după caz, de procuror;

f) vechimea în gradul aferent instanței sau parchetului la care se solicită transferul;

g) disponibilitatea de a activa în secția sau în completul corespunzător specializării postului vacant;

h) domiciliul sau, după caz, reședința solicitantului;

i) distanța dintre domiciliul sau, după caz, reședința și sediul instanței sau al parchetului la care funcționează judecătorul sau procurorul și posibilitățile reale de navetă, inclusiv timpul afectat acesteia;

j) starea de sănătate și situația familială."

Înalta Curte constată că argumentele de ordin critic privind analiza efectuată de secția pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii cu privire la îndeplinirea în cauză a criteriilor prevăzute de art. 61 indice 2 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, sunt neîntemeiate.

Prealabil prezentării, în concret, a argumentelor pe care își întemeiază concluzia în sensul netemeiniciei criticilor petentei, Înalta Curte amintește, astfel cum a statuat deja în jurisprudența sa constantă, că, în exercitarea atribuțiilor lor, Consiliul Superior al Magistraturii, ca de altfel și entitățile administrative în general, dispun de o marjă de apreciere, astfel că, în situația în care nu pot fi identificate motive de nelegalitate formală ori elemente din care să rezulte că emitentul actului administrativ, prin conduita lui, s-a îndepărtat de la scopul legii ori a încălcat principiul proporționalității între interesul public și cel privat, o evaluare a substanței măsurilor dispuse, făcută de instanța de contencios administrativ însăși, ar constitui o ingerință nepermisă în atribuțiile administrației publice.

Intimatul are posibilitatea, în funcție de interesul public al desfășurării actului de justiție, să ia în considerare și alte aspecte relevante în cauză sau invocate de partea interesată. Este important însă ca eventualul refuz al autorității să nu se transforme în ceea ce dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ denumesc excesul de putere, respectiv depășirea limitelor dreptului de apreciere prin încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor, prevăzute de Constituție sau de lege.

Analizând conținutul actului administrativ atacat în cadrul coordonatelor astfel configurate, Înalta Curte constată că Hotărârea nr. 1478/26.05.2022 a Consiliului Superior al Magistraturii, secția pentru Judecători respectă limitele și scopul prevederilor legale în executarea cărora a fost adoptată, iar măsura adoptată a fost în mod exhaustiv și adecvat motivată, neexistând elemente pe baza cărora să poată fi decelată o exercitare abuzivă a dreptului de apreciere, în sensul art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004.

Astfel, este de remarcat că, în cauză, întreaga procedură s-a desfășurat cu respectarea prevederilor art. 60, ale art. 61 indice 1, precum și ale art. 61 indice 2 din Legea nr. 303/2004, privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată.

Raportat la rațiunile și necesitățile sistemului judiciar, analiza cererilor de transfer s-a efectuat prin prisma acestor criterii, tocmai pentru a asigura luarea unei decizii obiective, în condiții de legalitate și oportunitate și în raport de circumstanțele concrete ale fiecărei solicitări, cu menținerea unui echilibru între interesul public pe care Consiliul Superior al Magistraturii are obligația să-l ocrotească în exercitarea rolului său de garant al independenței justiției și interesul legitim privat.

Pe de altă parte, din interpretarea tuturor dispozițiilor legale și regulamentare privitoare la cariera judecătorilor și procurorilor, rezultă cu evidență, că gestionarea resurselor umane în sistemul judiciar, prin ocuparea posturilor vacante, raportat la rațiunile și necesitățile sistemului judiciar, reprezintă atributul exclusiv al intimatului Consiliul Superior al Magistraturii.

Din interpretarea dispozițiilor legale anterior enunțate rezultă că normele care reglementează instituția transferului au caracter supletiv și conferă doar o vocație în sensul arătat, fără a crea în mod automat un drept solicitantului, iar în speță, intimatul a fost consecvent, în sensul în care, analizând cererea formulată, în raport de motivele invocate, precum și în raport de criteriile prevăzute de art. 61 indice 2 din Legea nr. 303/2004, corelând și avizele emise în temeiul art. 60 din aceeași lege, de instanțele implicate în procedura transferului, a apreciat că nu este oportună admiterea cererii de transfer a contestatoarei.

Sub aspectul conținutului hotărârii atacate, Înalta Curte reține că secția pentru judecători a analizat în mod efectiv toate motivele personale și profesionale invocate de contestatoare, iar acestea au fost coroborate cu datele obiective privind situația posturilor unităților implicate în procedura de transfer, încărcătura pe judecător și pe schemă, la acel moment, precum și cu avizele emise în cauză.

S-a concluzionat că, având în vedere situația Judecătoriei Pașcani, respectiv faptul că erau ocupate 9 posturi dintr-o schemă de 11 posturi, 1 post fiind ocupat de un judecător stagiar, iar încărcătura de cauze pe judecător și încărcătura pe schemă s-au situat peste mediile naționale, se poate vacanta doar 1 post, pentru a nu genera dificultăți în activitatea instanței.

În continuare, constatând și că motivele de ordin personal și profesional invocate de către cei 3 judecători din cadrul Judecătoriei Pașcani care au formulat cereri de transfer sunt similare, secția pentru judecători a apreciat ca fiind prioritară cererea formulată de domnul judecător B., care are o vechime de 8 ani și 7 luni în funcție și de 5 ani și 3 luni la instanță, la fel ca și în cazul doamnei judecător A., în situația acesteia din urmă însă, avizele transmise de către toate instanțele implicate fiind nefavorabile, spre deosebire de situația domnului judecător B., în privința căruia toate avizele instanțelor implicate au fost favorabile.

Prin urmare, analizând cererea de transfer formulată, prin raportare la criteriile legale mai sus arătate, care nu au o ordine de prioritate și reclamă o evaluare comparativă și cumulativă, precum și la necesitatea menținerii unui echilibru între interesul public - buna funcționare a instanțelor - pe care Consiliul Superior al Magistraturii are obligația să-l ocrotească în exercitarea rolului său de garant al independenței justiției și interesul legitim privat al persoanei care a formulat o cerere de transfer, secția pentru judecători a considerat, la acel moment, neoportună acordarea transferului în raport de gradul de ocupare al posturilor la Judecătoria Pașcani, precum și in raport de avizele nefavorabile.

Înalta Curte constată că nu pot fi reținute susținerile contestatoarei referitoare la pretinsa omisiune a secției de a analiza motivele de ordin personal și profesional așa cum s-a arătat motivele invocate în cele 3 cereri de transfer fiind analizate comparativ, chiar dacă nu prin referirea expresă la situațiile personale invocate.

În ceea ce privește motivele personale sau profesionale invocate de contestatoare în susținerea temeiniciei cererii de transfer, s-a avut in vedere că acestea nu constituie motive excepționale de natură a răsturna raportul de preeminență al interesului public față de drepturile și interesele private ale solicitantului.

De altfel, soluționarea unei cereri de transfer nu poate fi raportată exclusiv la situația personală a unui magistrat, cu ignorarea celorlalte criterii prevăzute de lege, motivele de ordin personal și familial reprezentând criterii care trebuie avute în vedere la soluționarea cererii de transfer, însă acestea nu constituie, prin ele însele, motive determinante în admiterea cererii, fiind supuse cerinței coroborării cu celelalte criterii regulamentare, astfel încât, prin admiterea cererii de transfer să se asigure, în primul rând, buna funcționare a instanțelor implicate în procedura transferului.

Or, în cauză, soluția de respingere a cererii de transfer a petentei dispusă de secția pentru judecători este justificată și se încadrează în limitele competenței și dreptului de apreciere conferit de lege.

În fine, Înalta Curte arată că nu pot fi primite drept argumente în soluționarea favorabilă a contestației nici susținerile petentei referitoare la avizele nefavorabile acordate.

Înalta Curte constată, pe de o parte, că nu există vreo obligativitate legală ca, odată cu comunicarea hotărârii să fie comunicate părții și actele care au stat la baza emiterii acesteia, obligația subzistând numai în ipoteza contestării actului în instanță, iar autoritatea emitentă s-a conformat, depunând, la solicitarea instanței, Hotărârile nr. 1478/26.05.2022 și nr. 1477/26.05.2022 emise de pârât, împreună cu toată documentația care a stat la baza emiterii acestora.

Reține Înalta Curte că potrivit dispozițiilor art. 60 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 transferul judecătorilor se aprobă cu avizul consultativ motivat al președintelui instanței de unde se transferă și unde se transferă, însoțite de punctul de vedere al președinților curților de apel iar, art. 61 alin. (4) din același act normativ prevede că "Avizul consultativ motivat prevăzut la art. 60 alin. (1) cuprinde mențiuni privind posturile vacante, posturile ocupate și încărcătura pe judecător sau pe procuror și pe schemă la instanța sau la parchetul de la care, respectiv la care se solicită transferul, precum și situația hotărârilor sau a lucrărilor restante ale judecătorului sau ale procurorului care solicită transferul."

Din punct de vedere al cerinței legale a motivării, instanța de contencios administrativ poate pronunța o soluție de anulare a actului administrativ, dacă este vorba despre o nemotivare totală a acestuia sau dacă din cuprinsul motivelor sumar expuse, judecătorul, dar și partea vătămată, nu pot analiza și decela raționamentul autorității emitente. Se constată că atât avizele cât și hotărârea atacată respectă cerințele prevăzute de lege din perspectiva motivării.

Referitor la conținutul concret al avizelor negative, au fost relevate argumente care țin de încărcătura instanțelor, de împrejurarea că domnului judecător B. i-au fost respinse anterior alte cereri de transfer, reținându-se și împrejurarea că doamna judecător A. nu se află în prezent în activitate, Înalta Curte constatând că au fost avute în vedere aspecte de oportunitate, care intră în atributul conducătorilor de instituții, ținând de marja de apreciere a autorității publice în condițiile expuse pe larg în prezenta hotărâre.

La verificarea legalității hotărârii contestate se au în vedere datele existente la momentul analizării cererii contestatoarei, prioritar fiind ca intimatul să aleagă din mai multe variante posibile pe cea care corespunde cel mai bine interesului public protejat, în speță, funcționarea optimă a instanțelor implicate în analiză, având în vedere date statistice și criterii concrete relevante obiective privind toate cererile formulate, iar nu scoase din context și interpretate în mod subiectiv de fiecare titular al unei cereri de transfer.

Concluzionând, în considerarea aspectelor evocate, Înalta Curte constată că nu subzistă motivele de nelegalitate ale nr. Hotărârii nr. 1478/26.05.2022 a Consiliului Superior al Magistraturii, secția pentru Judecători, actul administrativ atacat fiind emis în limitele competențelor prevăzute de lege și cu respectarea dispozițiilor legale incidente.

Pentru considerentele expuse, în baza art. 18 din Legea nr. 554/2004 și a art. 61

1

alin. (7) din Legea nr. 303/2004 raportat la art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, Înalta Curte va respinge contestația formulată de contestatoare, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația formulată de contestatoarea A. împotriva Hotărârii nr. 1478/26.05.2022 a Consiliului Superior al Magistraturii, secția pentru Judecători, ca nefondată.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 31 ianuarie 2023.