ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3572/2023

Ședința publică din data de 28 iunie 2023

Asupra contestației de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 9 februarie 2023, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal, contestatorul A., în contradictoriu cu intimatul Consiliul Superior al Magistraturii ("CSM", "Consiliul") a solicitat anularea Hotărârii nr. 2622 din 15 noiembrie 2022, emisă de Consiliul Superior al Magistraturii, secția pentru judecători și obligarea intimatului la emiterea unei noi hotărâri având ca obiect transferul contestatorului de la Judecătoria Suceava la Judecătoria Iași.

În motivarea cererii, contestatorul arată că a fost numit în funcția de judecător la Judecătoria Suceava începând cu data de 28.11.2016, având o vechime în magistratură și la instanță de 6 ani. Totodată, arată că domiciliul său este situat în municipiul Iași, jud. Iași din anul 2000, fiind căsători din anul 2008 și având un fiu în vârstă de 11 ani.

Menționează contestatorul că, odată cu admiterea în profesia de magistrat, a optat pentru una dintre instanțele la care existau locuri vacante din regiunea Moldovei, respectiv la Judecătoria Suceava, previzionând posibilitatea obținerii transferului după expirarea perioadei interdicției de transfer de 3 ani. În anul 2019 procedura de transfer a fost blocată timp de peste un an, ca urmare a declarării neconstituționalității prevederilor legale incidente, fiind reluată în anul 2021, după operarea modificărilor legislative necesare. De la acel moment și până în prezent, contestatorul învederează că a formulat trei cereri de transfer la Judecătoria Iași, în tot atâtea sesiuni de transfer organizate de CSM.

Prin Hotărârea nr. 2622 din 15.11.2022, intimatul CSM a respins cererea contestatorului de transfer de la Judecătoria Suceava la Judecătoria Iași, contestatorul criticând acest act administrativ atât pentru motive de nelegalitate, cât și pentru motive de netemeinicie.

Un prim motiv de nelegalitate se referă la încălcarea dispozițiilor art. 61

2

din Legea nr. 303/2004, contestatorul susținând că intimatul nu a analizat toate criteriile prevăzute de lege, ci numai pe acelea care conduceau la respingerea cererii de transfer, nefiind efectuată o analiză completă, cumulativă și comparativă a situației personale/familiale și a celei profesionale.

Învederează contestatorul că, în lipsa analizei comparative a avizelor instanțelor implicate, soluția de respingere a fost motivată doar în baza avizului nefavorabil al instanței de transfer - Judecătoria lași și a încărcăturii mai mare la instanța de plecare - Judecătoria Suceava, deși însăși instanța de plecare, precum și Curtea de Apel Suceava au avizat favorabil transferul.

Printr-un al doilea motiv de nelegalitate se susține că intimatul a reținut în mod eronat criteriul specializării contestatorului, stabilit de prevederile art. 61

2

lit. c) din Legea nr. 303/2004, ceea ce echivalează cu lipsa analizei acestui criteriu. Astfel, s-a arătat greșit în considerentele hotărârii că reclamantul este specializat a judeca în materie penală, în măsura în care necesitățile instanței de transfer sunt în materie civilă, deși acesta a activat în mod continuu doar pe secția civilă a Judecătoriei Suceava, după cum s-a arătat și în cererea de transfer. Prin reținerea greșită a specializării în materie penală, iar nu civilă, s-a înlăturat un criteriu determinant pentru analiza oportunității transferului la Judecătoria Iași, instanță unde deficitul de judecători coincide cu specializarea contestatorului.

În raport de aceste considerente, contestatorul susține că intimatul a procedat la analiza doar a două din cele zece criterii prevăzute de lege în reglementarea procedurii de transfer a judecătorilor, împrejurare care relevă existența excesului de putere și viciază legalitatea hotărârii atacate. Fără a nega dreptul de apreciere al intimatului, consideră contestatorul că exercitarea acestui drept este supusă principiului proporționalității, care impune respectarea unui echilibru rezonabil între interesul public pe care autoritatea este obligată să îl apere și drepturile sau interesele legitime și rezonabile ale solicitantului.

În ceea ce privește criticile de netemeinicie a hotărârii atacate, contestatorul reiterează argumentul greșitei aplicări a criteriului specializării, prevăzut de art. 61

2

lit. c) din Legea nr. 303/2004.

Mai susține că, în adoptarea soluției de respingere a cererii de transfer, intimatul a avut în vedere volumul de activitate ridicat al instanței de la care se solicită transferul, comparativ cu cel al instanței vizate de transfer. Cu toate acestea, un număr semnificativ de delegări și detașări de la Judecătoria Suceava către alte instanțe superioare sau egale sunt încuviințate de intimat, pentru ca mai apoi această împrejurare să constituie un element decisiv în transferul magistraților respectivi, astfel cum rezultă din înscrisurile anexate contestației.

Totodată, deși intimatul a reținut că transferul contestatorului ar fi de natură să influențeze negativ desfășurarea în bune condiții a activității instanței, a ignorat faptul că avizul instanței de plecare - Judecătoria Suceava - este favorabil transferului, la fel și avizul Curții de Apel Suceava. Cele două avize conturează convingerea că în cursul anului 2022, față de perioada analizată de secția pentru judecători (anul 2021), situația de personal a permis funcționarea optimă a instanței sucevene.

Învederează contestatorul că autoritatea intimată nu a ținut cont că gradul de ocupare la cele două instanțe este procentual echilibrat. Astfel, un număr de 6 posturi vacante dintr-o schemă de 61 de posturi de judecător conduc la un grad de ocupare de 90.1% din schemă la Judecătoria Iași, iar un număr de 3 posturi vacante la o schemă de 22 de posturi de judecător reprezintă un grad de ocupare de 86,3% din schemă la Judecătoria Suceava. Așadar, în ceea ce privește deficitul de personal al instanței sucevene, acesta este comparativ cu cel al Judecătoriei Iași, neputând conduce la concluzia că, prin transferul reclamantului, activitatea Judecătoriei Suceava ar fi grav afectată.

De asemenea, nu poate fi primită motivarea referitoare la incidența criteriului prevăzut de dispozițiile art. 61

2

lit. b) din Legea nr. 303/2004, referitoare la volumul de activitate al instanței de la care sau la care se solicită transferul și care ar fi fundamentat și îndeplinirea criteriului prevăzut la lit. a) din același text al legii, respectiv avizul consultativ negativ al instanței de transfer, având în vedere faptul că Judecătoria Iași a înregistrat în anul 2021 încărcătura (cauze/judecător) peste media națională, respectiv 867 de dosare la o medie națională de 855 de dosare.

Consideră contestatorul că aspectele de ordin personal invocate în cererea de transfer au fost ignorate, deși a dovedit cu înscrisuri că familia sa se află în municipiul Iași, unde deține și o locuință în proprietate, iar distanța până la Judecătoria Suceava este de aproximativ 150 km, ceea ce face imposibilă naveta zilnică. Această situație îl ține pe contestator departe de familie și de fiul său de mai bine de 6 ani și, deși contestatorul a comunicat intimatului situația personală dificilă, confirmată de punctul de vedere emis de un psiholog specializat care îl are sub observație pe fiul minor al contestatorului de 6 ani, de când tatăl lucrează în altă localitate, precum și de memoriul depus de soția contestatorului, intimatul a ignorat situația expusă.

Mai solicită contestatorul a se avea în vedere și că instanța la care se solicită transferul, Judecătoria Iași, este poziționată într-un mare centru universitar, care este și va fi atractivă în permanență pentru noii magistrați, absolvenți ai INM, fapt care o va clasa perpetuu pe un loc dezirabil în comparație cu Judecătoria Suceava, iar daca doar gradul de ocupare/încărcătura constituie și va constitui prin el însuși motiv determinant și/sau singular în analiza cererilor de transfer, soluția de respingere este singura rezultantă, încălcând ab initio interesul legitim privat al contestatorului.

Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

Învederează intimatul că, prin Hotărârea nr. 2622/15.11.2022 a secției pentru judecători, a respins cererea de transfer a contestatorului de la Judecătoria Suceava la Judecătoria Iași.

Din analiza traseului profesional a rezultat că reclamantul avea o vechime de 5 ani și 10 luni în funcția de judecător și la Judecătoria Suceava.

Conform evidențelor direcției de resort, s-a reținut că la Judecătoria Suceava, instanța de la care se solicita transferul, din cele 22 de posturi de judecător prevăzute în schemă (din care 1 post din fondul de rezervă), erau ocupate 19 posturi (din care 3 judecători stagiari), fiind vacante 3 posturi. Totodată, la Judecătoria Suceava erau ocupate 2 posturi din cele 3 posturi temporar vacante aprobate pentru ocupare, pe perioada nedeterminată, în condițiile art. 134

1

din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, iar pentru încă 1 post temporar vacant de judecător fusese aprobată ocuparea în condițiile dispozițiilor legale anterior amintite, în ședința din data de 03.11.2022. La această instanță erau vacante funcțiile de președinte al secției civile și de președinte al secției penale (care erau ocupate prin delegare), precum și funcția de vicepreședinte.

S-a avut în vedere și împrejurarea că, în anul 2021, la Judecătoria Suceava încărcătura cauzelor/judecător a fost de 1275 dosare, comparativ cu media națională de 1085, iar încărcătura cauzelor/schemă a fost de 977, comparativ cu media națională de 855.

Pe de altă parte, arată intimatul, s-a reținut că la Judecătoria Iași, instanța la care s-a solicitat transferul, dintre cele 61 de posturi de judecător prevăzute în schemă, erau ocupate 55 de posturi (din care 2 judecători stagiari), fiind vacante 6 posturi (din care 4 posturi la data de 15.11.2022). Totodată, 4 posturi erau ocupate în condițiile art. 134

1

din Legea nr. 304/2004 (pentru 1 post urmând a înceta efectele), 1 judecător era delegat la altă instanță și 1 judecător se afla în concediu pentru creșterea și îngrijirea copilului în vârstă de până la 2 ani, iar funcțiile de vicepreședinte al secției civile și de președinte al secției penale erau ocupate prin delegare.

La această instanță, în anul 2021, încărcătura cauzelor/judecător a fost de 1043 dosare, comparativ cu media națională de 1085, iar încărcătura cauzelor/schemă a fost de 867, comparativ cu media națională de 855.

S-a mai reținut că Judecătoria Iași și Curtea de Apel Suceava au avizat nefavorabil transferul contestatorului, iar Curtea de Apel Suceava și Judecătoria Suceava au transmis avize favorabile.

Analizând cererea de transfer a reclamantului, secția pentru judecători a apreciat că la acel moment nu era oportun transferul, având în vedere avizele nefavorabile comunicate de Curtea de Apel Iași și Judecătoria Iași (instanța la care s-a solicitat transferul), precum și situația existentă la acel moment la Judecătoria Suceava, instanță la care existau 3 posturi vacante de judecător și 1 post temporar vacant, în condițiile în care se înregistra o încărcătură de dosare pe judecător semnificativ peste media națională. Astfel, secția pentru judecători a apreciat ca vacantarea unui post la Judecătoria Suceava ar fi determinat creșterea încărcăturii de dosare pe judecător, situație de natură să influențeze negativ desfășurarea în bune condiții a activității și realizarea unui act de justiție de calitate. Prevederile art. 61

2

din Legea nr. 303/2004 nu stabilesc o ordine de prioritate a criteriilor de transfer, revenind secției pentru judecători atribuția de a analiza incidența fiecăruia dintre acestea prin prisma raportului dintre interesul individual și cel general.

Susține intimatul CSM că gestionarea resurselor umane în sistemul judiciar reprezintă atributul Consiliului Superior al Magistraturii, astfel încât ocuparea posturilor vacante trebuie să se raporteze la rațiunile și necesitățile sistemului judiciar, pentru evitarea provocării unor grave disfuncționalități în activitatea instanțelor.

Contrar susținerilor contestatorului, intimatul arată că, la soluționarea cererilor de transfer formulate, secția pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii a analizat coroborat și unitar toate criteriile de transfer prevăzute de lege, inclusiv motivele de ordin personal invocate în cerere, în cauza de față fiind însă determinante ponderea posturilor vacante de judecător raportat la schema de personal a Judecătoriei Suceava și volumul de activitate al acestei instanțe. Astfel, prin raportare la datele statistice aferente acestei instanțe, sunt neîntemeiate criticile reclamantului referitoare la pretinsa ignorare a faptului că la Judecătoria Iași încărcătura pe schemă se situa peste media națională, de vreme ce, pe de o parte, la această instanță încărcătura pe judecător se situa sub această medie, iar pe de altă parte, cererea contestatorului a fost respinsă prin raportare și la volumul de activitate de la Judecătoriei Suceava, instanța de la care solicita transferul.

În ceea ce privește avizele consultative, susține intimatul că, independent de poziția exprimată de instanțele implicate în transfer, gestionarea resurselor umane la nivelul instanțelor reprezintă atributul Consiliului Superior al Magistraturii, astfel încât ocuparea posturilor vacante trebuie să aibă în vedere asigurarea bunei funcționări a activității instanțelor implicate în transfer. Acest criteriu legal a fost analizat în coroborare cu alte criterii legale relevante, precum volumul de activitate al instanței de la care s-a solicitat transferul. În îndeplinirea rolului sau de gestionare a resurselor umane, secția pentru judecători nu poate perturba activitatea unei instanțe pentru a acoperi deficitul de personal al altei instanțe, iar aceasta cu atât mai mult cu cât Judecătoria Iași (instanța unde se solicitase transferul) este o instanță atractivă, pentru care se formulează în mod constant cereri de transfer.

Mai arată că avizul favorabil al președintelui Judecătoriei Suceava a fost emis în considerarea faptului pentru această instanță fuseseră formulate cereri de transfer în respectiva sesiune. Însă, în exercitarea atribuțiilor sale privind optima gestionare a resurselor umane în cadrul sistemului judiciar, Consiliul nu a apreciat oportună admiterea vreunei cereri de transfer la Judecătoria Suceava față de situația instanțelor de la care s-a solicitat transferul (Judecătoria Gura Humorului și Judecătoria Darabani).

Referitor la criticile reclamantului potrivit cărora secția pentru judecători nu ar fi acordat relevanță la analiza cererii de transfer motivelor personale invocate în susținerea acesteia, arată intimatul că, din considerentele hotărârii atacate, rezultă că aceste motive au fost analizate, alături de criteriile profesionale, fără a se reține prioritatea anumitor criterii. Prin cererea de transfer, contestatorul nu și-a dat acordul expres ca informațiile în ceea ce privește ședințele de psihoterapie ale fiului său să fie publicate pe site-ul Consiliului Superior al Magistraturii, știut fiind faptul că hotărârile în materia transferului sunt publice pe site, astfel că intimatul nu avea cum să detalieze în hotărârea atacată starea psiho-emoțională a copilului reclamantului. În acest sens, solicită a fi avute în vedere dreptul la viață intimă, familială și privată, astfel cum este reglementat în art. 26 din Constituția României, republicată și în art. 8 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care impun autorităților obligația de a respecta dreptul în discuție, abținându-se de la orice acțiune care ar fi de natură să aducă atingere acestuia.

Susține Consiliul că secția pentru judecători a analizat în mod efectiv aspectele de ordin personal invocate de contestator, care au fost coroborate cu datele obiective privind situația posturilor, încărcătura pe judecător și pe schemă de la instanțele implicate în procedura transferului, avizele instanțelor implicate, precum și necesitatea asigurării bunei funcționări a acestor instanțe, apreciind că motivele de ordin personal invocate nu reprezentau situații excepționale apte să determine inversarea raportului de preeminență dintre interesul public și interesul privat.

În acest sens, arată că, potrivit jurisprudenței Înaltei Curți, soluționarea unei cereri de transfer nu poate fi raportată exclusiv la situația unui magistrat, cu ignorarea criteriilor legale, motivele de ordin personal și familial reprezentând criterii care trebuie avute în vedere la soluționarea cererii de transfer, însă acestea nu constituie, prin ele însele, motive determinante în admiterea cererii, fiind supuse cerinței coroborării cu celelalte criterii regulamentare, astfel încât prin admiterea cererii de transfer să se asigure, în primul rând, buna funcționare a instanțelor implicate în procedura transferului.

Prin urmare, consideră că în mod corect secția pentru judecători a apreciat că motivele personale invocate de reclamant în susținerea cererii de transfer nu puteau prevala față de interesele instanței de la care acesta provenea, respectiv asigurarea resurselor umane necesare bunei funcționări și echilibrarea volumului de muncă, în caz contrar fiind încălcat justul echilibru dintre interesele publice ale instanței de la care se solicita transferul și interesele private ale solicitantului.

Mai arată intimatul că hotărârea a cărei anulare o solicită a fost emisă în limitele competențelor sale legale și cu respectarea dispozițiilor prevăzute la art. 32 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, nefiind adoptată cu exces de putere și nici cu vătămarea vreunui drept al contestatorului. Normele care reglementează instituția transferului au caracter supletiv și conferă doar o vocație în acest sens, fără a crea automat un drept solicitantului. Conform jurisprudenței invocate, oportunitatea se află în strânsă legătură cu puterea discreționară a administrației publice, existând o marjă de libertate lăsată la libera apreciere a unei autorități, astfel ca, în vederea atingerii scopului indicat de legiuitor, să poată recurge la orice mijloc de acțiune, în limitele competenței sale. În condițiile în care nu există nicio suprapunere între cele doua noțiuni, eventuala existență a unor posturi vacante utile într-o sesiune de transferuri nu creează în mod automat premisele pentru admiterea cererii de transfer a contestatorului, solicitarea acestuia urmând a fi în continuare supusă unei analize de oportunitate ce intră, potrivit legii, în atribuțiile secției pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii.

Solicită a se avea în vedere jurisprudența Înaltei Curți, precum și jurisprudența CEDO din hotărârile din 23 iulie 1968, 16 septembrie 1996 și 6 iulie 2004, pronunțate în cauzele "Aspecte privind regimul lingvistic în școlile belgiene" împotriva Belgiei, paragraful 10, Gaygusuz împotriva Austriei, paragraful 42, Bocancea și alții împotriva Moldovei, paragraful 24.

Mai arată intimatul că hotărârea contestată este motivată într-o manieră ce garantează legalitatea, oportunitatea și previzibilitatea măsurilor dispuse de Consiliul Superior al Magistraturii, argumentele prezentate fiind coerente, clare și lipsite de ambiguități sau de contradicții, în măsură să permită urmărirea raționamentului care a condus la adoptarea acestora.

Totodată, contrar susținerilor contestatorului, secția pentru judecători nu a respins solicitarea de transfer în considerarea specializării solicitantului, fiind avute în vedere volumul de activitate, situația de personal și avizele instanțelor implicate. Toate criteriile prevăzute de art. 61

2

din Legea nr. 303/2004 au fost analizate și corespunzător interpretate, fără a fi încălcat justul echilibru dintre interesele publice ale instanței de ta care se solicita transferul și interesele private ale solicitantului.

II. Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând contestația formulată, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale aplicabile, constată că aceasta este întemeiată, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Prin cererea înregistrată la Consiliul Superior al Magistraturii sub nr. x/28.09.2022, contestatorul A., judecător în cadrul Judecătoriei Suceava, a solicitat transferul la Judecătoria Iași.

Prin Hotărârea nr. 2622/15.11.2022, secția pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii a respins cererea de transfer formulată de contestator, în temeiul art. 60 și art. 61

2

din Legea nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor și procurorilor.

În considerentele Hotărârii nr. 2622/15.11.2022 a secției pentru judecători au fost expuse situația posturilor vacante la Judecătoria Suceava și la Judecătoria Iași, precum și volumul de activitate la ambele instanțe, respectiv încărcătura/judecător în cursul anului 2021, față de media națională. În contextul datelor expuse, intimatul a apreciat că nu este oportun transferul contestatorului, întrucât vacantarea unui post de judecător ar fi de natură să accentueze situația dificilă cu care se confruntă Judecătoria Suceava sub aspectul gradului de ocupare a posturilor prevăzute în schemă și a volumului de activitate care revine fiecărui judecător.

Totodată, secția pentru judecători a avut în vedere și avizele nefavorabile emise de Curtea de Apel Iași și de instanța unde s-a solicitat transferul – Judecătoria Iași.

Înalta Curte reține că dispozițiile art. 61

2

din Legea nr. 303/2004 stabilesc următoarele criterii de soluționare a cererilor de transfer formulate de judecători/procurori:

a) motivele cuprinse în avizele consultative motivate și punctele de vedere prevăzute la art. 60 alin. (1);

b) volumul de activitate al instanței sau al parchetului de la care se solicită transferul și la care se solicită transferul, numărul posturilor vacante și al posturilor temporar vacante la instanțele sau la parchetele implicate și dificultățile de ocupare a acestora;

c) specializarea judecătorului sau a procurorului, specializările complementare, vechimea în cadrul secției sau al completului corespunzător specializării;

d) vechimea la instanța sau la parchetul de la care se solicită transferul;

e) vechimea efectivă în funcția de judecător sau, după caz, de procuror;

f) vechimea în gradul aferent instanței sau parchetului la care se solicită transferul;

g) disponibilitatea de a activa în secția sau în completul corespunzător specializării postului vacant;

h) domiciliul sau, după caz, reședința solicitantului;

i) distanța dintre domiciliul sau, după caz, reședința și sediul instanței sau al parchetului la care funcționează judecătorul sau procurorul și posibilitățile reale de navetă, inclusiv timpul afectat acesteia;

j) starea de sănătate și situația familială.

Este de observat că textul de lege nu prevede o ordine de prioritate a criteriilor de analiză a cererilor de transfer, astfel că examinarea solicitărilor de către Consiliul Superior al Magistraturii trebuie realizată prin raportare, în egală măsură, atât la criteriile referitoare la situația instanțelor/parchetelor implicate în procedură, cât și la criteriile de ordin personal, tocmai pentru a se asigura un just echilibru între interesul public ce trebuie ocrotit și drepturile ori interesele legitime private ale titularilor cererilor de transfer.

Examinând modalitatea în care aceste criterii au fost analizate în cazul cererii de transfer formulate de Contestatorul A., Înalta Curte constată că sunt întemeiate criticile expuse în contestație, considerentele Hotărârii nr. 2622/15.11.2022 evidențiind atât analiza eronată a unora dintre criteriile legale, cât și ignorarea/acordarea unei importanțe scăzute criteriilor de natură personală.

În ceea ce privește criteriul prevăzut de art. 61

2

lit. a) din Legea nr. 303/2004, Înalta Curte constată că textul de lege statuează obligația CSM de a avea în vedere motivele cuprinse în avizele consultative, nu doar caracterul favorabil/nefavorabil transferului.

În speță se observă că avizul negativ emis de Judecătoria Iași nu cuprinde nicio motivare cu privire la cererea de transfer formulată de contestator, rezumându-se la prezentarea structurii de personal a instanței și la menționarea cererilor de transfer formulate, urmate de exprimarea avizului favorabil transferului pentru 6 din cele 10 cereri și a avizului nefavorabil pentru restul de 4 cereri, printre care și cea a contestatorului. Niciunul dintre avizele exprimate nu este motivat, menționându-se generic că au fost avute în vedere, orientativ, criteriile prevăzute de art. 61

2

din Legea nr. 303/2004.

Cât privește poziția exprimată de Curtea de Apel Iași, aceasta a menționat, literal: "Punctul de vedere al conducerii Curții de Apel Iași este nefavorabil, raportat la avizul negativ exprimat de conducerea Judecătoriei Iași."

Pe de altă parte, Judecătoria Suceava (instanță de la care s-a solicitat transferul) și Curtea de Apel Suceava au avizat favorabil cererea contestatorului. De remarcat este că, în avizul instanței de plecare, sunt redate atât situația statistică a instanței, cât și situația personală și profesională a contestatorului, arătându-se și că, întrucât alți judecători și-au manifestat disponibilitatea de a activa în cadrul Judecătoriei Suceava prin transfer, există posibilitatea ca postul contestatorului să fie ocupat prin transfer în cadrul aceleiași sesiuni, astfel încât poziția instanței este una favorabilă transferului contestatorului.

Înalta Curte constată că intimatul a avut în vedere doar caracterul nefavorabil al avizelor exprimate de Judecătoria Iași și Curtea de Apel Iași, fără a observa și motivele cuprinse în acestea, sau, mai degrabă, lipsa oricăror motive care să susțină avizul exprimat. Judecătoria Iași s-a rezumat la simpla expunere a avizului negativ acordat contestatorului și altor trei judecători, fără a explica modalitatea în care a operat diferențierea între cererile avizate pozitiv și cele avizate negativ, iar Curtea de Apel Iași a exprimat un aviz identic cu cel al Judecătoriei Iași, susținând poziția acestei instanțe fără a prezenta argumente ori o analiză proprie a cererii de transfer raportat la criteriile legale.

Așadar, intimatul CSM a valorificat avizele negative nemotivate, acesta constituind unul dintre argumentele principale de respingere a cererii de transfer a contestatorului, dar nu a conferit aceeași valoare avizelor pozitive ale instanțelor sucevene, care conțineau și raționamentul pe care se bazează punctul de vedere exprimat.

Este adevărat că avizele instanțelor implicate în transfer au caracter consultativ, însă analiza lor trebuie efectuată de intimat în mod egal, echilibrat și în raport cu motivele care le susțin.

În ceea ce privește criteriile volumului de activitate și al încărcăturii instanțelor implicate în transfer (art. 61

2

lit. b) din Legea nr. 303/2004), se observă că, în anul 2021, la Judecătoria Suceava încărcătura cauzelor/judecător a fost de 1275 dosare, comparativ cu media națională de 1085, iar încărcătura cauzelor/schemă a fost de 977, comparativ cu media națională de 855. Pe de altă parte, la Judecătoria Iași încărcătura cauzelor/judecător a fost de 1043 dosare, comparativ cu media națională de 1085, iar încărcătura cauzelor/schemă a fost de 867, comparativ cu media națională de 855.

Referitor la numărul de posturi vacante, la Judecătoria Suceava erau vacante 3 posturi, pe când la Judecătoria Iași erau vacante 6 posturi, funcțiile de președinți ai Secțiilor civilă și penală fiind ocupate prin delegare la ambele instanțe.

Prin urmare, Înalta Curte reține că există o diferență de volum/încărcătură între cele două instanțe, Judecătoria Suceava având un volum peste media națională, în timp de Judecătoria Iași se situează sub această medie; totodată, la Judecătoria Iași, instanță la care se solicită transferul, numărul de posturi vacante este mai mare decât la Judecătoria Suceava, însă deficitul de personal, raportat la numărul total de posturi în schemă, este aproximativ egal.

Totuși, Înalta Curte reține că aspectele care relevă o situație mai dificilă a Judecătoriei Suceava din punct de vedere al volumului de muncă și al schemei de personal nu sunt de natură, prin ele însele, să conducă la respingerea cererii de transfer, dacă se constată, din datele specifice cauzei, că este necesară acordarea unei priorități sporite situației personale a solicitantului.

În ceea ce privește vechimea în funcție și vechimea la instanța la care activează contestatorul (art. 61

2

lit. d) și e) din Legea nr. 303/2004), s-a reținut în mod corect că acesta ocupa funcția de judecător de 5 ani și 10 luni, perioadă în care a activat doar la Judecătoria Suceava.

Referitor la dispozițiile art. 61

2

lit. c) și g) din Legea nr. 303/2004, care prevăd criterii referitoare la specializarea judecătorului, specializările complementare, vechimea în cadrul secției sau al completului corespunzător specializării, respectiv disponibilitatea de a activa în secția sau în completul corespunzător specializării postului vacant, Înalta Curte constată că, în cererea de transfer, contestatorul a arătat că specializarea sa este în materie civilă, iar din situația posturilor scoase la concurs rezultă că la Judecătoria Iași erau vacante posturi la secția civilă și un post la secția penală.

Deși intimatul CSM a reținut în mod greșit în preambulul hotărârii contestate că specializarea contestatorului este în materie penală, Înalta Curte apreciază că aceasta este o simplă eroare de ordin material, care nu a influențat în vreun fel soluționarea cererii de transfer, de vreme ce, în cuprinsul aceleiași fraze se face trimitere la deficitul de judecători din cadrul secției civile care ar putea fi acoperit prin transferul contestatorului, iar în motivarea măsurii de respingere a transferului nu este indicată specializarea solicitantului drept criteriu care a condus la soluția dispusă.

În ceea ce privește motivele de ordin personal expuse în cadrul cererilor de transfer, Înalta Curte constată o greșită aplicare a criteriilor prevăzute de art. 61

2

lit. h) – j) din Legea nr. 303/2004. Motivele privind situația personală și familială prezentate de contestator atât în susținerea cererii de transfer, cât și pe calea prezentei contestații, au fost dovedite cu înscrisuri și justificau, în opinia Înaltei Curți, admiterea cererii de transfer. Contrar susținerilor intimatului, aceste motive nu au fost analizate în totalitate la emiterea Hotărârii nr. 2622/15.11.2022 și nu au fost apreciate corespunzător.

Astfel, în cuprinsul hotărârii sunt redate doar parte din motivele de ordin personal invocate de contestator, respectiv cele referitoare la domiciliul său și al familiei situat în municipiul Iași și efectuarea navetei pe o distanță de 296 km dus-întors, fiind omise motivele referitoare la situația fiului contestatorului, minor în vârstă de 11 ani, cu privire la care s-au depus înscrisuri și care reprezentau unul dintre argumentele cele mai importante susținute de contestator în sprijinul cererii sale. Totodată, din conținutul hotărârii nu rezultă, cum susține Consiliul, că motivele de ordin personal invocate de contestator ar fi fost avute în vedere în mod efectiv la analiza cererii.

Intimatul a susținut că redarea acestor date cu caracter personal în cuprinsul hotărârii nu era adecvată, față de necesitatea ocrotirii dreptului la viață privată al contestatorului, întrucât hotărârea urma a fi publicată pe pagina de internet a CSM, însă Înalta Curte reține că aceste date apar frecvent în alte hotărâri ale Consiliului, fiind puse la dispoziția publicului în formă anonimizată, în raport cu prevederile Regulamentului UE 2016/679. Această împrejurare rezultă chiar din hotărâri adoptate de CSM în aceeași ședință de transferuri (15.11.2022), unde motivele de ordine personal prezentate de un alt solicitant au fost anonimizate (a se vedea Hotărârea nr. 2623/15.11.2022 aflată la dosar).

Înalta Curte constată că, deși le-a menționat rezumativ în preambulul hotărârii, secția pentru judecători nu a analizat efectiv și punctual motivele contestatorului referitoare la situarea domiciliului în localitatea unde se află sediul instanței la care se solicită transferul (unde acesta deține o locuință în proprietate) și întemeierea unei familii în această localitate, nici argumentele referitoare la efectuarea navetei pe o distanță care face nerezonabilă deplasarea zilnică între domiciliu și Judecătoria Suceava, ceea ce conduce la imposibilitatea contestatorului de a fi aproape de familie pe perioade lungi de timp.

Contrar afirmațiilor intimatului CSM, contestatorul a susținut existența unor motive personale pe care Înalta Curte le constată a avea caracter excepțional, fiind dovedite cu înscrisurile administrate atât în procedura administrativă, cât și în cea judiciară. Conform raportului emis de medicul specialist care efectuează ședințe de psihoterapie din anul 2018 cu fiul în vârstă de 11 ani al contestatorului, minorul suferă de tulburări de anxietate datorate lipsei tatălui, care poate fi prezent în familie o dată la una-două saptămâni, situație care durează de la momentul la care contestatorul a ocupat funcția de judecător la Judecătoria Suceava. A mai subliniat medicul specialist că între minor și contestator există o legătură afectivă puternică, recomandând identificarea unei soluții ca tatăl să fie prezent fizic în viața copilului.

Situația expusă anterior are caracter excepțional și trebuia luată în considerare de intimat în analiza de oportunitate pe care a făcut-o cu privire la cererea contestatorului, prin prisma obligației de a menține un just echilibru între interesul public ce trebuie ocrotit și drepturile ori interesele legitime private care pot fi lezate prin hotărârea administrativă. Situația personală expusă de contestator evidenția mai mult decât existența inconvenientelor firești ale unui loc de muncă situat într-o altă localitate decât cea de domiciliu, fiind expusă posibilitatea afectării dezvoltării psihice normale a fiului minor prin menținerea distanței fizice a tatălui față de familie. Astfel fiind, chiar dacă datele statistice referitoare la volumul de activitate și schema de personal indicau o situație mai dificilă a instanței de la care s-a solicitat transferul, interesul legitim privat al contestatorului și familiei sale era prioritar, prin prisma necesității protejării drepturilor și intereselor minorului.

Aceasta cu atât mai mult cu cât Judecătoria Suceava a exprimat aviz favorabil transferului, motivat de posibilitatea ocupării rapide a postului care devenea vacant.

Înalta Curte mai observă că, deși pentru Judecătoria Iași s-au depus 10 cereri de transfer, intimatul nu a recurs la o analiză comparativă a tuturor cererilor concurente, care ar fi permis o mai bună verificare și aplicare a criteriilor de transfer, în special a celor prevăzute de art. 61

1

lit. c) – g) din Legea nr. 303/2004 și ar fi asigurat o obiectivitate sporită în dispunerea soluțiilor cu privire la cererile ce vizau aceeași instanță.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 29 alin. (7) – (9) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii raportat la art. 61

1

din Legea nr. 303/2004, Înalta Curte va dispune admiterea contestației, anularea Hotărârii nr. 2622 din 15 noiembrie 2022, emisă de Consiliul Superior al Magistraturii, secția pentru judecători și obligarea intimatului Consiliul Superior al Magistraturii la emiterea unei hotărâri prin care să dispună transferul contestatorului A. de la Judecătoria Suceava la Judecătoria Iași.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestația formulată de contestatorul A., în contradictoriu cu intimatul Consiliul Superior al Magistraturii.

Anulează Hotărârea nr. 2622 din 15 noiembrie 2022, emisă de Consiliul Superior al Magistraturii, secția pentru judecători.

Obligă intimatul Consiliul Superior al Magistraturii la emiterea unei hotărâri prin care să dispună transferul contestatorului A. de la Judecătoria Suceava la Judecătoria Iași.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 28 iunie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.