ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3015/2024

Ședința publică din data de 31 mai 2024

Asupra contestației de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin contestația înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2024, la data de 15 ianuarie 2024, contestatorul A. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul Consiliul Superior al Magistraturii:

1) anularea Hotărârii nr. 3070 din 21 noiembrie 2023, pronunțată de Consiliul Superior al Magistraturii, secția pentru Judecători;

2) obligarea intimatului Consiliul Superior al Magistraturii să emită o nouă hotărâre prin care să dispună transferul contestatorului de la Tribunalul Militar Iași la Curtea Militară de Apel București.

În motivarea contestației, partea a arătat că înțelege să critice Hotărârea nr. 3070 din 21 noiembrie 2023, pronunțată de Consiliul Superior al Magistraturii, secția pentru Judecători, prin care i s-a respins cererea de transfer de la Tribunalul Militar Iași la Curtea Militară de Apel București, întrucât respingerea cererii s-a fundamentat cu precădere pe avizul emis de către președintele Curții Militare de Apel, fără ca intimatul să reflecteze și să realizeze o analiză obiectivă asupra aspectelor de ordin personal pe care le-a prezentat, în condițiile în care prevederile legale au în vedere și aspecte de ordin personal în procedura de transfer, în raport de care intimatul trebuie să le analizeze.

În sensul celor menționate, solicită a se avea în vedere faptul că are în întreținere 2 copii minori, în vârstă de 3 ani și 6 ani, ambii aflându-se în Constanța.

De asemenea, are locuință-proprietate în municipiul Constanța, iar prin transferul său în municipiul București, ar avea posibilitatea să fie mai aproape de familie.

Susține contestatorul că, în prezent, își desfășoară activitatea în municipiul Iași, iar efectuarea unei navete de aproximativ 450 km este una dificilă, comparativ cu situația în care ar desfășura activitatea în București și pentru care efectuarea unei navete în Constanța ar fi una mult mai ușoară, distanța fiind de aproximativ 225 km.

Din punct de vedere al motivelor de ordin profesional, arată faptul că își desfășoară activitatea în materie penală de peste 13 ani și are o vechime în grad profesional de curte de apel de peste 9 ani, din care 6 ani și 3 luni a desfășurat activitatea la Curtea de Apel Constanța.

De asemenea, are o vechime în magistratură de peste 17 ani, din care o vechime în funcție de 15 ani și 6 luni, iar prin solicitarea de transfer la Curtea Militară de Apel București, dorește să își desfășoare activitatea judiciară la o instanță corespunzătoarea gradului profesional dobândit.

În ceea ce privește Tribunalul Militar Iași, potrivit datelor reținute de către intimat prin hotărârea contestată, învederează că încărcătura cauzelor/judecător pe întreg anul 2022 a fost de 85 de dosare, ceea ce relevă desfășurarea unei activități optime și în situația în care instanța ar funcționa cu 2 judecători, dintr-o schemă de 4 posturi de judecător.

Față de cele expuse, solicită a fi analizate cu precădere aspectele de ordin personal prin prisma criteriilor legale de transfer, și, în măsura în care vor fi găsite întemeiate aspectele prezentate, să fie obligat intimatul la emiterea unei noi hotărâri prin care să aprobe transferul de la Tribunalul Militar Iași la Curtea Militară de Apel București.

Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației, ca neîntemeiată, față de împrejurarea că hotărârea atacată este temeinică și legală.

În raport de dispozițiile art. 13 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, intimatul a depus la dosar documentația care a stat la baza emiterii hotărârii contestate în cauză.

Contestatorul A. a învestit instanța de contencios administrativ competentă cu cererea de verificare a legalității Hotărârii nr. 3070 din 21 noiembrie 2023 prin care secția pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii i-a respins cererea de transfer de la Tribunalul Militar Iași la Curtea Militară de Apel București.

În esență, sistematizând criticile prezentate de parte, Înalta Curte reține că actul administrativ unilateral cu caracter individual dedus judecății este contestat din perspectiva faptului că respingerea cererii de transfer s-a fundamentat cu precădere pe avizul negativ emis de către președintele Curții Militare de Apel, fără a fi avute în vedere și analizate, în mod obiectiv, aspectele de ordin personal prezentate de contestator în susținerea cererii.

Analizând motivele de nelegalitate ale Hotărârii nr. 3070 din 21 noiembrie 2023, emisă de Consiliul Superior al Magistraturii, secția pentru Judecători, prezentate în cadrul contestației de față, precum și apărările dezvoltate în cuprinsul întâmpinării depuse de intimat, prin prisma cadrului normativ aplicabil și a documentației care a stat la baza adoptării acestor hotărâri, Înalta Curte reține următoarele:

În motivarea cererii de transfer, contestatorul A. a invocat atât motive de ordin personal, cât și motive profesionale.

În ceea ce privește motivele de ordin personal, a precizat că are locuința/reședința în municipiul Constanța și prin transferul său în București i s-ar oferi posibilitatea să fie mai aproape de familie având doi copii minori în întreținere. Astfel, efectuarea unei navete de aproximativ 450 km este una dificilă, comparativ cu situația în care ar desfășura activitatea în București și pentru care efectuarea unei navete în Constanța ar fi una mult mai ușoară, distanța fiind de aproximativ 225 km.

Din punct de vedere al motivelor de ordin profesional, pentru care s-ar impune admiterea cererii sale de transfer la Curtea Militară de Apel București, a făcut referire la vechimea în magistratură și gradele profesionale deținute, faptul că are o vechime în grad profesional de curte de apel de 10 ani din care 6 ani și 3 luni și-a desfășurat activitatea la Curtea de Apel Constanța, precum și oportunitatea de a se dezvolta profesional prin desfășurarea activității judiciare la o instanță corespunzătoare gradului profesional dobândit.

Potrivit înscrisurilor administrate în proces reiese că, la momentul formulării cererii de transfer, contestatorul avea o vechime de 16 ani și 1 lună în funcția de judecător din care 9 ani și 9 luni vechime în grad profesional de curte de apel, iar la instanța de la care solicită transferul (Tribunalul Militar Iași) a activat o perioadă de 0 ani și 2 luni, din care aproximativ 1 lună s-a aflat în concediu de odihnă.

Conform evidențelor Direcției de resort, la data formulării cererii de transfer, la Tribunalul Militar lași, instanța de la care s-a solicitat transferul, dintre cele 4 posturi de judecător prevăzute în schemă, sunt ocupate 3 posturi, fiind vacant 1 post de judecător. De asemenea, sunt vacante funcțiile de președinte și vicepreședinte.

În anul 2022, la Tribunalul Militar Iași, încărcătura cauzelor/judecător a fost de 85, comparativ cu media națională de 514, iar încărcătura cauzelor/schemă a fost de 49, comparativ cu media națională de 388.

Conform evidențelor aceleiași direcții, la Curtea Militară de Apel București, instanța la care s-a solicitat transferul, dintre cele 8 posturi prevăzute în schemă, sunt ocupate 6 posturi, fiind vacante 2 posturi de judecător, dintre care 1 post aferent unei funcții de conducere, respectiv cel de președinte.

În continuare, la Curtea Militară de Apel București, în anul 2022, încărcătura cauzelor/judecător a fost de 47, comparativ cu media națională de 258, iar încărcătura cauzelor/schemă a fost de 28, comparativ cu media națională de 227.

De asemenea, se reține că Tribunalul Militar lași a lăsat soluționarea cererii de transfer la aprecierea Consiliului Superior al Magistraturii având în vedere timpul efectiv în care domnul judecător a activat în cadrul instanței care nu permite emiterea unei opinii fundamentate în acest sens, iar Curtea Militară de Apel București a transmis un aviz nefavorabil, domnul judecător fiind transferat recent, conform opțiunii sale, de la instanța civilă la Tribunalul Militar lași, avându-se în vedere necesitatea bunei funcționări a celei din urmă instanțe la care funcționau doar doi judecători dintr-un număr de patru.

Potrivit dispozițiilor art. 188 alin. (1) - (3) din Legea nr. 303/2022, privind statutul judecătorilor și procurorilor:

"(1) Transferul judecătorilor și procurorilor de la o instanță la altă instanță sau de la un parchet la alt parchet, inclusiv la și de la instanțele și parchetele militare, ori la o instituție publică se aprobă, la cererea celor în cauză, de secția corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii, cu avizul motivat al președintelui instanței sau al conducătorului parchetului de unde se transferă și unde se transferă, însoțite de punctul de vedere al președinților curților de apel sau al procurorilor generali ai parchetelor de pe lângă curțile de apel în circumscripția cărora se află instanța sau parchetul de unde se transferă și unde se transferă. În cazul în care transferul se solicită în circumscripția aceleiași curți de apel sau a aceluiași parchet de pe lângă curtea de apel este necesar punctul de vedere al președintelui respectivei curți de apel sau al procurorului general al parchetului de pe lângă respectiva curte de apel.

(2) Transferul nu se poate face la instanțe sau parchete de nivel superior celor la care judecătorul sau procurorul are dreptul să funcționeze, potrivit legii. În cazul transferului la instanțe sau parchete superioare unde are dreptul să funcționeze potrivit gradului profesional avut, judecătorul sau procurorul care se transferă trebuie să fi funcționat efectiv cel puțin un an la o instanță ierarhic inferioară sau, după caz, la un parchet ierarhic inferior ori la structurile de parchet specializate.

(3) Posturile vacante de conducere nu se pot ocupa prin transfer".

Totodată, conform art. 192 din Legea nr. 303/2022, "La soluționarea cererilor de transfer ale judecătorilor la alte instanțe și ale procurorilor la alte parchete se au în vedere următoarele criterii:

a) motivele cuprinse în avizele motivate și punctele de vedere prevăzute la art. 188 alin. (1);

b) volumul de activitate al instanței sau al parchetului de la care se solicită transferul și la care se solicită transferul, numărul posturilor vacante și al posturilor temporar vacante la instanțele sau la parchetele implicate și dificultățile de ocupare a acestora;

c) specializarea judecătorului sau a procurorului, specializările complementare, vechimea în cadrul secției sau completului corespunzător specializării;

d) vechimea la instanța sau la parchetul de la care se solicită transferul;

e) vechimea efectivă în funcția de judecător sau, după caz, de procuror;

f) vechimea în gradul aferent instanței sau parchetului la care se solicită transferul;

g) disponibilitatea de a activa în secția sau în completul corespunzător specializării postului vacant;

h) domiciliul sau, după caz, reședința solicitantului;

i) distanța dintre domiciliul sau, după caz, reședința și sediul instanței sau al parchetului la care funcționează judecătorul sau procurorul și posibilitățile reale de navetă, inclusiv timpul afectat acesteia;

j) starea de sănătate și situația familială."

În acest cadru normativ, Înalta Curte arată că transferul judecătorului este o vocație conferită de norma legală, iar nu un drept al acestuia. Astfel, situația obiectivă a instanțelor judecătorești trebuie, în principiu, să primeze pentru a se asigura buna desfășurare a actului de justiție. În plus, atunci când a optat pentru ocuparea postului de judecător la o anumită instanță, magistratul și-a asumat implicit posibilitatea rămânerii la aceasta pe un termen mai îndelungat.

Înalta Curte mai arată că poate interveni anularea actului administrativ unilateral atunci când prin intermediul lui nu se atinge scopul vizat de legiuitor, respectiv acela de organizare a executării legii sau de executare în concret a legii, ci, dimpotrivă, se ajunge la încălcarea sau nerespectarea legii. Altfel spus, sancțiunea nulității devine incidentă dacă și în măsura în care la emiterea actului nu au fost respectate normele având forță juridică superioară, edictate pentru întocmirea sa valabilă, vizând în principiu condiții anterioare sau concomitente emiterii actului.

Din definiția actului administrativ, astfel cum a fost reglementată de legiuitor la art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, rezultă și regimul său juridic, respectiv condițiile sale de validitate (valabilitate) subsumate principiului legalității, condiții care se subordonează în esență obligației ca aceste acte să fie emise cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare.

Observând definiția legală menționată, Înalta Curte arată că actul administrativ trebuie să fie emis (1) în conformitate cu dispozițiile constituționale, cu legile adoptate de Parlament și cu toate actele normative având forță juridică superioară lui, (2) de autoritatea competentă și în limitele competenței sale, (3) în forma și cu procedura prevăzută de lege.

Fiind o sumă a tuturor condițiilor de validitate a actului administrativ, legalitatea acestuia implică și (4) oportunitatea sa derivând din capacitatea pe care o are organul care emite respectivul act administrativ de a alege, dintre mai multe soluții posibile și egale în aceeași măsură, pe cea care corespunde cel mai bine interesului public care trebuie satisfăcut. Astfel, oportunitatea se află în strânsă dependență cu puterea discreționară a administrației publice, desemnând facultatea acesteia dată de lege de a alege, după aprecierea sa, între mai multe soluții posibile, aplicabile la cazul concret. Există deci o marjă de libertate lăsată la libera apreciere a unei autorități, astfel ca în vederea atingerii scopului indicat de legiuitor să poată recurge la orice mijloc de acțiune, în limitele competenței sale. Limita legală a dreptului de apreciere, deci a oportunității, se va regăsi în scopul legii, revenind instanței de contencios administrativ să verifice atât conformitatea actului administrativ cu legea, cât și respectarea în conduita autorității emitente a justului echilibru între dreptul subiectiv sau interesul legitim privat pretins vătămat și interesul public pe care autoritatea publică este chemată să îl ocrotească. Dintr-o asemenea perspectivă, oportunitatea apare ca fiind un subsistem al condițiilor de legalitate lato sensu, încetând acolo unde administrația publică a acționat abuziv, contrar interesului public, așa cum rezultă acesta din legea pe care se întemeiază actul administrativ atacat.

În urma analizării conținutului hotărârii atacate, Înalta Curte constată că secția pentru Judecători a soluționat cererea de transfer formulată de contestator prin raportare la necesitatea menținerii echilibrului între interesul public, reprezentat de buna funcționare a instanțelor implicate în procedura de transfer, și interesul legitim privat al judecătorului care formulează cererea de transfer.

Susținerile contestatorului potrivit cărora secția pentru judecători și-ar fi întemeiat hotărârea cu precădere pe avizul negativ emis de președintele Curții Militare de Apel București fără a fi avute în vedere și analizate, în mod obiectiv, aspectele de ordin personal prezentate de contestator în susținerea cererii, sunt apreciate de instanță ca fiind nefondate.

Astfel, din interpretarea tuturor dispozițiilor legale privitoare la transferul judecătorilor și procurorilor, rezultă că gestionarea resurselor umane în sistemul judiciar reprezintă atributul Consiliului Superior al Magistraturii, astfel încât ocuparea posturilor vacante trebuie să se raporteze la rațiunile și la necesitățile sistemului judiciar, pentru evitarea provocării unor grave disfuncționalități în activitatea parchetelor și a instanțelor, cu păstrarea unui just echilibru între interesele parchetului/instanței implicate în procedură și interesul privat al solicitantului.

De altfel, art. 192 din Legea nr. 303/2022 nici nu stabilește o ordine de prioritate a criteriilor de transfer, revenind, așadar, secției pentru judecători atribuția de a analiza incidența fiecăruia dintre acestea prin prisma raportului dintre interesul individual și cel general. Or, tocmai neinstituirea de către legiuitor a unei priorități în aplicarea criteriilor legale avute în vedere la soluționarea cererii de transfer nu reprezintă altceva decât recunoașterea atribuției legale a Consiliului Superior al Magistraturii în gestionarea resurselor umane în sistemul judiciar, atribuție a cărei îndeplinire implică din partea subscrisului o analiză de la caz la caz pentru a se putea realiza ocuparea posturilor vacante la instanțele implicate în procedura de transfer.

Analiza ansamblului materialului probator denotă că reclamantul activează în cadrul Tribunalului Militar Iași începând cu data 01.09.2023, ca urmare a admiterii de către secția pentru Judecători la data de 13.07.2023 a cererii de transfer a acestuia de la Curtea de Apel Constanța.

Ca atare, reține Înalta Curte că reclamantul și-a exprimat la acel moment opțiunea pentru transferul la instanța respectivă, cunoscând că sediul tribunalului se află în municipiul Iasi și asumându-și că o perioadă va trebui să funcționeze în cadrul acestei instanțe.

În aceste condiții, față de data recentă a transferului anterior, apreciază Înalta Curte că, în mod întemeiat, s-a reținut în considerentele actului administrativ contestat că experiența domnului judecător în cadrul instanțelor militare nu era suficientă la acel moment pentru ocuparea unei funcții de judecător în cadrul Curții Militare de Apel București, singura instanță militară de control judiciar.

Împrejurarea că reclamantul deține o vechime de 16 ani și o lună în funcția de judecător, precum și o vechime în grad profesional de curte de apel de 9 ani și 9 luni, nu constituie un argument suficient în sine pentru a conduce la admiterea cererii de transfer la o instanță militară, atâta vreme cât acesta deține o vechime redusă de doar două luni la instanța de la care solicita transferul, respectiv Tribunalul Militar Iași.

Mai mult decât atât, după cum rezultă din avizul transmis de conducerea acestei instanțe, din cele două luni, reclamantul a activat efectiv mai puțin de o lună, în restul timpului efectuând concediul de odihnă, împrejurare care nu vine decât să confirme concluzia conducerii Curții Militare de Apel București în sensul experienței reduse a reclamantului în soluționarea cauzelor specifice instanțelor militare.

Tot ca urmare a perioadei reduse de doar două luni de activitate la Tribunalul Militar Iași, în cuprinsul avizelor emise de Tribunalul Militar Iași și Curtea Militară de Apel București s-a și reținut, de altfel, că nu se puteau formula la acel moment aprecieri pertinente și concludente referitoare la conduita sa în cadrul instanțelor militare, ci, s-a concluzionat în sensul că, prin aprobarea într-un timp relativ scurt (2 luni) a unui alt transfer al domnului judecător la altă instanță militară ar fi fost afectată activitatea de judecată a Tribunalului Militar Iași.

Din analiza situației resurselor umane, la data formulării cererii de transfer, de la nivelul Tribunalul Militar Iași, instanța de la care s-a solicitat transferul, reiese că, dintre cele 4 posturi de judecător prevăzute în schemă, erau ocupate 3 posturi, fiind vacant 1 post de judecător. De asemenea, erau vacante funcțiile de președinte și vicepreședinte.

Totodată, în ceea ce privește volumul de muncă, în anul 2022, la Tribunalul Militar Iași, încărcătura cauzelor/judecător a fost de 85, comparativ cu media națională de 514, iar încărcătura cauzelor/schemă a fost de 49, comparativ cu media națională de 388.

Prin comparație, la Curtea Militară de Apel București, instanța la care s-a solicitat transferul, dintre cele 8 posturi prevăzute în schemă, erau ocupate 6 posturi, fiind vacante 2 posturi de judecător, dintre care 1 post aferent unei funcții de conducere, respectiv cel de președinte. La această instanță, în anul 2022, încărcătura cauzelor/judecător a fost de 47, comparativ cu media națională de 258, iar încărcătura cauzelor/schemă a fost de 28, comparativ cu media națională de 227.

Prin urmare, contrar susținerilor contestatorului, nu se poate aprecia că, în ipoteza unei eventuale admiteri a cererii sale de transfer, instanța ar funcționa optim cu doar jumătate din schemă (respectiv cu 2 judecători dintr-o schemă de 4), în condițiile în care la instanța la care s-a solicitat transferul, respectiv Curtea Militară de Apel București erau deja ocupate 6 posturi dintr-o schemă de 8 posturi, rezultând un procent de ocupare a posturilor de 75%.

Mai mult decât atât, adițional gradului redus de ocupare a posturilor la Tribunalul Militar lași, volumul de activitate la această instanță era dublu față de cel de la Curtea Militară de Apel București (85 cauze/judecător și 49 dosare/schemă comparativ cu 47 cauze/judecător și 28 dosare/schemă).

În ceea ce privește motivele de ordin personal, reține Înalta Curte că analiza cererilor de transfer nu se realizează exclusiv prin prisma intereselor magistraților care solicită transferul la o altă instanță, ci, pornind de la competențele recunoscute Consiliului Superior al Magistraturii în ceea ce privește gestionarea resurselor umane la nivelul sistemului judiciar, trebuie să se aibă în vedere și interesele instanțelor implicate, respectiv, în ce măsură admiterea cererii constituie un beneficiu efectiv pentru instanța la care a optat judecătorul și efectele pe care aceeași măsură le are asupra activității instanței de Ia care provine acesta.

După cum s-a arătat și mai sus, art. 192 din Legea nr. 303/2022 nu stabilește o ordine de prioritate a criteriilor de transfer, revenind, așadar, secției pentru judecători atribuția de a analiza incidența fiecăruia dintre acestea prin prisma raportului dintre interesul individual și cel general.

În motivarea cererii de transfer, contestatorul a precizat că are în întreținere doi copii minori în vârstă de 3, respectiv 6 ani, ambii cu domiciliul în Constanța, un eventual transfer de la Iași în București oferindu-i posibilitatea să fie mai aproape de familie.

Însă, precum în mod corect a reținut secția pentru judecători, în condițiile în care locuința familiei nu se află în municipiul București, ci în municipiul Constanța, fără o perspectivă de mutare în municipiul București, distanțele dintre aceste localități, cu o navetă zilnică Constanța - București și retur, posibilitate expusă chiar în motivarea cererii de transfer, nu ar fi în măsură să contribuie la o îmbunătățire a situației contestatorului.

Dimpotrivă, efortul depus pentru realizarea navetei zilnice între București și Constanța poate afecta negativ performanțele profesionale ale contestatorului, cu consecințe directe asupra indicatorilor de calitate și eficiență a activității desfășurate de Curtea Militară de Apel București.

Așadar, contrar celor susținute de contestator, Înalta Curte constată că secția pentru judecători a avut în vedere și motivele personale invocate de acesta, însă a apreciat că nu reprezentau situații excepționale apte să determine inversarea raportului de preeminență dintre interesul public și interesul privat.

De altfel, din analiza motivelor de ordin personal invocate de contestator, se observă că acesta, în acord cu propria manifestare de voință, a fost transferat de la Curtea de Apel Constanța (instanță al cărui sediu se află în municipiul Constanța, unde se aflau și cei doi copii minori ai reclamantului) la Tribunalul Militar Iași, aflat la o distanță considerabilă de domiciliul familiei.

În acest context, trebuie menționat că soluționarea unei cereri de transfer nu poate fi raportată exclusiv la situația unui magistrat, cu ignorarea criteriilor legale, în sensul că motivele de ordin personal și familial reprezintă criterii care trebuie avute în vedere la soluționarea cererii de transfer, însă acestea nu constituie, prin ele însele, motive determinante în admiterea cererii, fiind supuse cerinței coroborării cu celelalte criterii regulamentare, astfel încât prin admiterea cererii de transfer să se asigure, în primul rând, buna funcționare a unităților de parchet implicate în procedura transferului (concluzie valabilă și în cazul instanțelor).

Din analiza considerentelor hotărârii contestate, Înalta Curte constată că secția pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii a analizat în mod coroborat și unitar criteriile de transfer prevăzute de lege, respectiv datele privind vechimile relevante, situația posturilor, încărcătura pe judecător și pe schemă existentă la instanțele implicate în procedura transferului, avizele emise de aceste instanțe, în scopul de a asigura buna funcționare a justiției ca serviciu public, reținând ca fiind determinante motivele care au stat la baza avizului nefavorabil transmis de Curtea Militară de Apel București (în calitate de instanță ierarhic superioară celei de la care se solicita transferul, dar și de instanță la care se solicita transferul), precum și vechimea redusă a reclamantului la Tribunalul Militar lași.

Astfel, dat fiind rolul însemnat al președinților de instanțe în gestionarea optimă a resurselor umane din cadrul acestora și a celor din circumscripție, reține Înalta Curte că, în mod corect, a acordat secția pentru judecători prioritate argumentelor indicate în avizele instanțelor implicate în procedura transferului, motivele expuse în cadrul acestora fiind analizate prin coroborare și cu alte criterii legale relevante.

Înalta Curte constată că este corectă soluția de respingere a cererii de transfer formulate de contestator, în condițiile în care motivele de ordin personal invocate de acesta în susținerea cererii nu puteau prevala față de necesitatea de funcționare corespunzătoare a instanțelor implicate în respectiva procedură de transfer.

În concluzie, Înalta Curte apreciază, așadar, că hotărârea analizată a fost pronunțată cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale, în raport de argumentele anterior expuse.

4.3. Temeiul legal al soluției pronunțate

În consecință, pentru toate considerentele anterior expuse, în baza art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, cu modificările și completările ulterioare, Înalta Curte va respinge contestația formulată de contestatorul A. împotriva Hotărârii nr. 3070 din 21 noiembrie 2023, pronunțată de secția pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația formulată de contestatorul A. împotriva Hotărârii nr. 3070 din 21 noiembrie 2023, pronunțată de Consiliul Superior al Magistraturii, secția pentru Judecători, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 31 mai 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.