ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1165/2025

Ședința publică din data de 4 martie 2025

Asupra contestației de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin contestația înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 27 iunie 2024, contestatoarea A. a solicitat:

- anularea Hotărârii secției de Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii nr. 771/14.05.2022;

- obligarea pârâtului la emiterea unei hotărâri prin care să admită cererea de transfer a reclamantei, de la Judecătoria Constanța la una din următoarele judecătorii: Judecătoria Sectorului 1 București, Judecătoria Sectorului 2 București, Judecătoria Sectorului 3 București, Judecătoria Sectorului 4 București, Judecătoria Sectorului 5 București, Judecătoria Sectorului 6 București,

- obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea prezentei cauze.

În motivarea contestației, contestatoarea a arătat că motivele ce stau la baza solicitării de transfer sunt de natură personală, respectiv a arătat că locuiește în București din anul 2011, când am început Facultatea de Drept din cadrul Universității din București, unde și-a întemeiat o familie și are în proprietate o locuință. De asemenea, locul de muncă al soțului săi se află în București. În ianuarie 2024 s-a născut fiica sa, iar în București beneficiază de ajutorul familiei extinse în creșterea copilului, astfel că s-ar putea întoarce de îndată la serviciu în măsura în care va primi transferul la oricare din instanțele din București.

Cererea de transfer formulată în prima etapă a sesiunii de transfer a fost respinsă prin hotărârea contestată prin prezenta, fiind admisă cererea de transfer formulată B., C. și D., având în vedere situația personală a acestora, reținându-se că este necesară prezenta acestora alături de familie, precum dificultatea efectuării unei navete pe ruta Constanța-București.

Contestatoarea a apreciat că prin modalitatea de soluționare a cererii sale de transfer, secția pentru Judecători a CSM a exercitat dreptul de apreciere cu încălcarea competentelor prevăzute de lege cu încălcarea drepturilor sale legitime, fiind astfel incidente dispozițiile art. 2 lit. n) din Legea nr. 554/2004 care reglementează "excesul de putere" .

Astfel, a arătat că cererea sa de transfer a fost analizată într-o manieră cu totul diferită în raport de cererile judecătorilor B., C. D., în condițiile în care avea o vechime mai mare în magistratură și în instanță, precum o situație medicală și familială diferită, toate acestea impunând determinarea cererii sale de transfer preferabile pe baza criteriilor prevăzute de art. 192 lit. d), e), h), i) și j) din Legea 303/2004.

Totodată, a susținut că este căsătorită și are domiciliul în București, alături de soțul său și fiica sa E., conform documentelor atașate, spre deosebire de judecătorii B., C. și D.. Dintre aceștia numai doamna judecător B. este căsătorită, fără ca vreunul dintre ei să aibă copii.

De asemenea, spre deosebire de judecătorii B., C. D., deține o locuință în București, fiind astfel în mod cert oportun transferul său, având în vedere că nu ar implica decontarea unei chirii substanțiale lunare din bugetul public.

Efectuarea unei navete de aproximativ 220 km și imposibilitatea de a avea o viață de familie normală din cauza distanței reprezintă un stil de viața foarte greu de urmat pe termen lung si foarte puțin compatibil cu ideea de "resursă umană bine gestionată

A apreciat că prin hotărârea contestată nu a fost analizată în mod obiectiv situația sa, argumentele oferite în motivarea hotărârii contestate nefiind relevante, atât timp cât se referă doar la date statistice, la situația judecătorilor stagiari din cadrul Judecătoriei Constanța, fără legătură cu argumentele de ordin personal profesional invocate, nefiind motivată în concret soluția de respingere a cererii sale de transfer, ca urmare a admiterii transferului judecătorilor B., C. D., cu atât mai mult cu cât a invocat motive de natură personală, respectiv situația familială și imposibilitatea efectuării navetei pe ruta Constanta-București, iar intimata a reținut ca motiv de transfer în privința judecătorilor B., C. si D. tocmai motivele personale ale acestora și imposibilitatea efectuării navetei, fără a motiva în vreun fel de ce motivele personale invocate și aceeași navetă efectuată, coroborate cu vechimea sa semnificativ mai mare nu conduc la admiterea similară a cererii.

Intimata a reținut numai în cazul judecătorilor B., C. și D. că se impune transferul acestora pentru ca aceștia să fie aproape de familie și să nu mai efectueze o navetă dificilă, deși invocase aceeași situație personală, soțul său fiind tot în București și ea efectuând aceeași navetă, având în plus față de cei 3 o vechime în profesie semnificativ mai mare.

Mai mult decât atât, intimata a susținut în cuprinsul hotărârii contestate că ar fi neoportună vacantarea postului ocupat de către contestatoare, în ciuda faptului că nu este titulara unui complet de judecată, fiind în concediu de creștere copil, spre deosebire de judecătorii B., C. si D., transferarea acestora din urmă fiind în mod evident neoportună, câtă vreme a condus la desființarea completurilor acestora și preluarea dosarelor acestora de către ceilalți colegi judecători, ceea ce nu s-ar fi întâmplat în cazul transferului său.

Toate aceste aspecte, omise în cazul său, conduc la concluzia că intimata nu a recurs la o analiză comparativă a cererilor de transfer de la Judecătoria Constanța, iar modalitatea de examinare a cererilor denotă o aplicare inegală și inconsecventă a criteriilor prevăzute de lege, motiv pentru care soluția de respingere a cererii dispusă de Consiliul Superior al Magistraturii s-a făcut cu greșita aplicare a legii cu exces de putere.

Prin hotărârea contestată nu s-a dat eficiență criteriilor prevăzute de lege, intimata nu a analizat toate motivele cererii de transfer nu a putut să demonstreze că interesul public este în sensul respingerii cererii de transfer analizate. Fără a nega dreptul de apreciere al intimatului, este evident că acest drept nu echivalează cu posibilitatea de a acționa fără justificări legale, exercitarea acestui drept fiind supusă principiului proporționalității care impune respectarea unui echilibru rezonabil între interesul public pe care autoritatea este obligată să îl apere și drepturile sau interesele legitime rezonabile ale reclamantei.

De asemenea, faptul că doamna judecător B. era delegată la Judecătoria Sectorului 1 la momentul soluționării cererii de transfer nu justifică transferul acesteia cu prioritate față de contestatoare, delegarea la o altă instanță nefiind un criteriu în evaluarea comparativă a două cereri de transfer conform art. 192 din Legea 303/2004.

Hotărârile secției pentru Judecători trebuie să cuprindă o analiză separată a fiecărui criteriu regulamentar în parte și temeiurile pentru care s-a considerat că nu se impune transferul contestatoarei.

Hotărârea contestată nu conține o motivare sau considerente de orice fel cu privire la motivele personale/familiale invocate în cerere.

Simpla evocare a criteriilor regulamentare nu satisface obligația de motivare a refuzului nici nu permite părții în cauză, dar nici instanței de judecată, înțelegerea raționamentului adoptat de autoritate, prin care se refuză transferul.

În motivarea hotărârii contestate nu s-a ținut cont de motivele de ordin personal invocate de contestatoare, circumscrise unor criterii prevăzute de lege (domiciliul solicitantului; distanța dintre domiciliul și sediul instanței sau parchetului la care funcționează judecătorul ori procurorul și posibilitățile reale de navetă, inclusiv timpul afectat acesteia; starea de sănătate și situația familială), criterii care, de altfel, ar fi trebuit analizate coroborat cu cele mai sus evidențiate.

Or, împrejurarea că intimatul Consiliul Superior al Magistraturii beneficiază de o marjă largă de apreciere în emiterea unor astfel de acte cum este cel atacat în cauză nu poate conduce la concluzia că puterea decizională a instituției se poate manifesta independent de criteriile obiective sau de considerente de oportunitate, întrucât o astfel de hotărâre ar avea un caracter arbitrar.

Așadar, motivul de nelegalitate a hotărârii contestate îl reprezintă încălcarea dispozițiilor legale sub aspectul motivării și al analizării obiective a tuturor criteriilor reglementate, în condițiile în care respectiva normă juridică impune, fără echivoc, în analiza unei cereri de transfer, prin sintagma "se au în vedere următoarele criterii... " menținerea unui just echilibru între criteriile de ordin obiectiv, referitoare la situația instanțelor/parchetelor implicate într-o procedură de transfer, criteriile de ordin personal ale solicitantului, ceea ce impune, ca și premisă, analiza tuturor motivelor invocate în susținerea unei cereri de transfer.

Pe de altă parte, discriminarea operată de către secția pentru judecători se obiectivează prin împrejurarea că, independent de îndeplinirea criteriilor prevăzute de lege de către reclamantă, s-a aprobat transferul unei persoane fără o situație personală care să justifice transferul.

La data de 24.07.2024, contestatoarea a depus la dosar precizările care vizează în mod concret hotărârea prin care a fost admis transferul numitului C., aceasta nefiind publicată încă la momentul formulării contestației.

Astfel, în hotărârea privind transferul numitului C. intimata susține că cererea acestuia este prioritară în vedere admiterii, având în vedere vechimea acestuia, precum situația familială, în ciuda faptului că avea o vechime mai mare decât acesta, respectiv 7 ani 3 luni în funcția de judecător, față de 6 ani 3 luni în funcția de judecător, precum 3 ani 6 luni vechime în cadrul Judecătoriei Constanța, față de 2 ani 11 luni în cadrul Judecătoriei Constanța. În ceea ce privește situația familială a numitului C., deși aceasta nu este detaliată, acesta nu este căsătorit și nu are copii, spre deosebire de contestatoare, iar acesta este originar din Constanta, unde se află familia sa, astfel că este greu de crezut în acest context că numitul C. avea o situație familială ce impunea transferul său cu prioritate, însă se impune din nou să i se pună în vedere intimatei să depună documentația aferentă cererii de transfer a numitului C. pentru ca instanța să poată determina dacă motivele personale invocate de acesta sunt în mod indubitabil mai presante decât cele invocate de contestatoare.

Prin întâmpinarea formulată, intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a solicitat respingerea contestației, arătând, în esență, că, în mod corect, secția pentru judecători a apreciat că, în acea etapă a sesiunii de transferuri, nu era oportună admiterea cererii de transfer a reclamantei. având în vedere deficitul de personal cu care se confrunta Judecătoria Constanța. cauzat de numărul posturilor vacante și temporar vacante, în contextul fluctuației de personal, sens în care a considerat că se impunea respingerea cererii de transfer.

Examinând contestația formulată de petenta A. împotriva nr. Hotărârii 771 din 14 mai 2024 a Consiliului Superior al Magistraturii, secția pentru judecători, Înalta Curte constată că este fondată, urmând a dispune anularea acesteia și obligarea intimatei să procedeze la transferul petentei de la Judecătoria Constanța la Judecătoria Sectorului 1, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Constată Înalta Curte că petenta F., judecător la Judecătoria Constanța, a formulat o cerere de transfer la Judecătoriile 1, 2, 3, 4, 5 sau 6 București.

Prin Hotărârea nr. 771/14 mai 2024 Consiliul Superior al Magistraturii, secția pentru Judecători a respins cererea formulată de petenta A..

În cuprinsul acestei hotărâri s-a reținut că doamna judecător A. are gradul profesional de judecătorie, o vechime de 7 ani și 3 luni în funcția de judecător și o vechime de 3 ani și 6 luni la instanță.

Evidențiind situația posturilor la instanțele implicate în transfer, se arată că la Judecătoria Constanța, instanța de la care s-a solicitat transferul, dintre cele 56 de posturi de judecător prevăzute în schema de personal, sunt ocupate 47 de posturi {41 de posturi efectiv ocupate), fiind vacante 9 posturi. De asemenea, 6 posturi sunt temporar vacante, 2 judecători fiind în concediu de creștere a copilului în vârstă de

După evidențierea datelor privind situația posturilor ocupate și vacante, precum și a încărcăturii la toate instanțele implicate în transfer, intimata a arătat că Judecătoria Constanța, Judecătoriile Sectoarelor 1, 4 și 6 București și Curtea de Apel Constanța au transmis avize și punct de vedere nefavorabile transferului. Judecătoriile Sectoarelor 2, 3 și 5 București au emis avize favorabile, iar Curtea de Apel București a transmis punct de vedere favorabil pentru transferul la Judecătoriile Sectoarelor 2, 3 și 5 București și nefavorabil pentru transferul la Judecătoriile Sectoarelor 1,4 și 6 București.

În motivarea avizului nefavorabil, președintele Judecătoriei Constanța a arătat că această instanță are o schemă de 56 de posturi, din care, în prezent, sunt ocupate în mod efectiv 39 de posturi - 33 In, secția civilă (din care 4 sunt ocupate de judecători stagiari care și-au început activitatea la data de 01.04.2024) și 6 în secția penală. S-a mai precizat că, dintre cele 39 de posturi de judecător efectiv ocupate în cadrul Judecătoriei Constanța, numai 35 sunt ale unor judecători definitivi. Dintre cei 35 de judecători definitivi care activează efectiv la Judecătoria Constanța, 7 judecători și-au exprimat intenția de a promova la Tribunalul Constanța la următorul concurs de promovare efectivă în funcție de execuție, aspect care ar determina revenirea instanței la situația dificilă a unui grad de ocupare de 50%, respectiv 28 de judecători, în aceste condiții, se apreciază că admiterea prezentei cereri de transfer ar afecta în mod semnificativ activitatea Judecătoriei Constanța.

Curtea de Apel Constanța a transmis punct de vedere nefavorabil transferului, motivat de situația posturilor vacante la Judecătoria Constanța și încărcătura pe judecător înregistrată la această instanță.

Judecătoriile Sectoarelor 1, 4 și 6 București au emis avize nefavorabile, având în vedere faptul că doamna judecător se află în concediu pentru creșterea copilului în vârstă de până la doi ani, până la începutul anului 2026, iar, la acest moment, aceste instanțe au nevoie de judecători care să funcționeze efectiv în cadrul acestora, raportat la volumul foarte mare de activitate și la lipsa acută a personalului judecătoresc.

În motivarea avizului favorabil, președintele Judecătoriei Sector 2 București a precizat că buna funcționare a instanței este afectată din cauza numărului de posturi temporar vacante, iar efortul constant depus de conducerea și colectivul instanței pentru creșterea și stabilizarea indicatorilor de eficiență a activității instanței nu poate suplini lipsa unui post de judecător temporar vacant. S-a mai menționat faptul că, urmare a intrării în vigoare a O.U.G. nr. 129/2021, respectiv ca urmare a modificării Legii nr. 213/2015 prin O.U.G. nr. 102/2021, în cursul anului 2023, pe rolul instanței au fost înregistrate un număr semnificativ de dosare mai ridicat decât cel înregistrat în cursul anilor precedenți. Astfel, în urma adoptării O.U.G. nr. 102/2021 privind modificarea și completarea Legii nr. 213/2015, Judecătoria Sector 2 București a dobândit competență teritorială exclusivă la nivelul întregii țări, atât în ceea ce privește soluționarea contestațiilor formulate împotriva deciziilor emise de către Fondul de Garantare a Asiguraților, cât și în ceea ce privește alte pretenții, situate sub plafonul de 200.000 RON. Astfel, în cursul perioadei 2022-2023 s-au înregistrat pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București un număr semnificativ de ridicat de litigii în care Fondul de Garantare a Asiguraților are calitatea de pârât.

Judecătoria Sectorului 3 București a avizat favorabil cererea de transfer formulată de doamna judecător A., precizând că această instanță s-a confruntat, începând cu anul 2022, cu o fluctuație masivă de personal în rândul judecătorilor, la acest moment fiind delegați din cadrul instanței un număr de 7 judecători, iar un număr de 8 judecători sunt detașați, un număr de 3 completuri fiind rulate de judecătorii secției civile, conducând astfel la o creștere substanțială a volumului de activitate.

De asemenea, Judecătoria Sectorului 5 București a avizat favorabil cererea de transfer, considerându-se oportună admiterea acesteia având în vedere volumul mare de activitate înregistrat la această instanță.

Președintele Curții de Apel București a transmis un punct de vedere favorabil pentru transferul la Judecătoriile Sectoarelor 2, 3 și 5 București și nefavorabil pentru transferul la Judecătoriile Sectoarelor 1, 4 și 6 București, având în vedere avizele exprimate de aceste instanțe.

Secția pentru judecători a constată că în etapa I a sesiunii de transferuri martie-mai 2024, 10 judecători de la Judecătoria Constanța - unul dintre judecători fiind sub interdicție potrivit prevederilor art. 63 alin. (2) din Legea nr. 303/2022, cu modificările și completările ulterioare -au solicitat transferul la alte instanțe, dintre care 2 judecători au solicitat transferul la instanța ierarhic superioară, respectiv Tribunalul Constanța, iar restul la alte judecătorii, în contextul în care Judecătoria Constanța se confruntă cu un grav deficit de personal, cauzat de numărul mare de posturi vacante și temporar vacante, precum și cu efectele negative ale fluctuației de personal.

Față de situația dificilă de personal înregistrată la nivelul Judecătoriei Constanța, secția pentru judecători a apreciat că, prin măsurile dispuse în actuala sesiune de transfer, este important să nu se afecteze, pe cât posibil, gradul de ocupare efectivă a posturilor la nivelul acestei instanțe, și să se urmărească îmbunătățirea condițiilor de funcționare ale instanței, prin facilitarea ocupării posturilor vacante și temporar vacante.

Astfel, față de numărul mare de solicitări de transfer de la Judecătoria Constanța, secția pentru judecători apreciază că pot fi admise doar 5 dintre cererile de transfer formulate, aprobarea suplimentară a transferului unor judecători fiind de natură să amplifice deficitul de personal, cu consecința perturbării activității instanței, urmare a necesității desființării unor completuri de judecată, cu un efect negativ imediat constând în supraîncărcarea celorlalți judecători, dar și prin acordarea unor termene mai lungi, cu consecința afectării celerității soluționării cauzelor și, în mod indirect, a justițiabililor.

Analizând concomitent cele 9 cereri de transfer admisibile de la Judecătoria Constanța, în raport de motivele invocate de solicitanți și de criteriile prevăzute de art. 192 din Legea nr. 303/2022, care nu au o ordine de prioritate și reclamă o evaluare comparativă și cumulativă, secția pentru judecători apreciază că, în această etapă, se impune aprobarea solicitărilor de transfer formulate de doamna judecător G. și doamna judecător H., de la Judecătoria Constanța la Tribunalul Constanța.

Referitor la departajarea cererilor de transfer către judecătorie, secția pentru judecători a apreciat că sunt prioritare cererile de transfer formulate de domnul judecător C. și de doamnele judecător B. și D., în considerarea criteriului privind situația (fără a fi menționate date suplimentare, sublinierea Înaltei Curți).

Față de cele de mai sus, cât privește solicitarea formulată de doamna judecător A. privind transferul de la Judecătoria Constanța la Judecătoriile Sectoarelor 1, 2, 3,4, 5 sau 6 București, secția pentru judecători a apreciat că nu este oportună vacantarea suplimentară a unui post de judecător la nivelul Judecătoriei Constanța, acest aspect fiind de natură să conducă la un dezechilibru între interesul public privind buna funcționare a instanțelor și interesul personal al magistratului.

Astfel, în contextul în care legea conferă judecătorului o vocație la transfer, care poate fi valorificată doar în anumite condiții care să corespundă, în egală măsură, cerințelor sistemului judiciar pentru asigurarea premiselor unui act de justiție de calitate, efectuat cu celeritate, secția pentru judecători apreciază că, în contextul expus, motivele invocate de doamna judecător în susținerea cererii nu pot prevala, la acest moment, față de interesele instanței la care aceasta își desfășoară activitatea, respectiv asigurarea resurselor umane necesare bunei funcționări și echilibrarea volumului de muncă.

În raport de considerentele de mai sus, având în vedere și avizele negative exprimate de Judecătoria Constanța și Curtea de Apel Constanța, în contextul în care nu poate fi negat rolul deosebit de important al președinților curților de apel în ceea ce privește gestionarea resursei umane la nivelul instanțelor aflate în circumscripție, secția pentru judecători a respins cererea de transfer formulată de doamna judecător A..

Constată Înalta Curte că, potrivit prevederilor art. 188 alin. (1) din Legea nr. 303/2022, transferul judecătorilor și procurorilor de la o instanță la altă instanță sau de la un parchet la alt parchet, inclusiv la și de la instanțele și parchetele militare, ori la o instituție publică se aprobă, la cererea celor în cauză, de secția corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii, cu avizul motivat al președintelui instanței sau al conducătorului parchetului de unde se transferă și unde se transferă, însoțite de punctul de vedere al președinților curților de apel sau al procurorilor generali ai parchetelor de pe lângă curțile de apel în circumscripția cărora se află instanța sau parchetul de unde se transferă și unde se transferă.

Potrivit dispozițiilor art. 192 alin. (1) din Legea nr. 303/2022, la soluționarea cererilor de transfer ale judecătorilor la alte instanțe și ale procurorilor la alte parchete se au în vedere următoarele criterii:

a) motivele cuprinse în avizele motivate și punctele de vedere prevăzute la art. 188 alin. (1);

b) volumul de activitate al instanței sau al parchetului de la care se solicită transferul și la care se solicită transferul, numărul posturilor vacante și al posturilor temporar vacante la instanțele sau la parchetele implicate și dificultățile de ocupare a acestora;

c) specializarea judecătorului sau a procurorului, specializările complementare, vechimea în cadrul secției sau completului corespunzător specializării;

d) vechimea la instanța sau la parchetul de la care se solicită transferul;

e) vechimea efectivă în funcția de judecător sau, după caz, de procuror;

f) vechimea în gradul aferent instanței sau parchetului la care se solicită transferul;

g) disponibilitatea de a activa în secția sau în completul corespunzător specializării postului vacant;

h) domiciliul sau, după caz, reședința solicitantului;

i) distanța dintre domiciliul sau, după caz, reședința și sediul instanței sau al parchetului la care funcționează judecătorul sau procurorul și posibilitățile reale de navetă, inclusiv timpul afectat acesteia;

j) starea de sănătate și situația familială.

Astfel cum a arătat și intimata, prin întâmpinare, legea nu impune prevalența unuia sau unora din criteriile de analiză enumerate în cuprinsul art. 192 alin. (1) asupra altora, astfel că o justă analiză a cererilor de transfer trebuie să urmărească, pe de o parte, asigurarea echilibrului între interesul particular invocat de solicitanții transferului și interesul bunei funcționări a instanțelor/parchetelor implicate în procedurile de transfer și, pe de altă parte, examinarea hotărârilor emise în sesiunile de transfer punctuale trebuie să demonstreze faptul că exercitarea dreptului de apreciere al CSM asupra prevalenței motivelor invocate în cuprinsul cererilor de transfer concurente s-a realizat într-o manieră obiectivă, caracterizată prin consecvență și nu în ultimul rând prin echitate.

Particularizat cauzei de față, Înalta Curte constată că atât solicitarea petentei cât și a judecătorilor C., B. și I. reprezintă cereri de transfer concurente, atât din perspectiva instanței de la care se solicită transferul cât și a celor la care se solicită transferul, astfel că o analiză a indicatorilor privind gradul de încărcare și situația posturilor instanțelor la care se solicită transferul este lipsită de relevanță.

Din perspectiva celorlalte criterii prevăzute de art. 192 alin. (1) din Legea nr. 303/2022, Înalta Curte constată că sunt întemeiate afirmațiile petentei, rezultând, din economia dosarului, faptul că, la data relevantă analizării cererilor de transfer, petenta A. avea o vechime de 7 ani și 3 luni în funcția de judecător și o vechime de 3 ani și 6 luni la Judecătoria Constanța. La aceeași dată, judecătorul C. avea o vechime în funcția de judecător de 6 ani, 3 luni și 7 zile și o vechime la Judecătoria Constanța de 2 ani, 11 luni și 20 zile. O vechime inferioară este de remarcat și în privința judecătoarei B. respectiv 5 ani,3 luni și 19 zile și 3 ani, 3 luni și 14 zile la Judecătoria Constanța; în fine, pentru judecătoarea D., datele reținute de intimata CSM reflectă o vechime în funcția de judecător de 3 ani, 10 luni și 28 zile, din care 10 luni și 29 zile la Judecătoria Constanța.

Indiscutabil, datele mai sus menționate conduc Înalta Curte la concluzia că din perspectiva dispozițiilor art. 192 lit. d)-f) din Legea nr. 303/2022, cererea de transfer formulată de petenta A. reflectă un punctaj superior.

Un al doilea criteriu obiectiv, prevăzut de lege pentru analizarea cererilor de transfer este cel al domiciliului, rezultând din probatoriul administrat în cauză faptul că petenta domiciliază în municipiul București, astfel că și din perspectiva dispozițiilor art. 192 lit. h) din Legea nr. 303/2022 cererea petentei denotă îndeplinirea unui criteriu legal prevăzut. Acest criteriu este reținut ca fiind îndeplinit și în privința cererii formulate de judecătorul B., în raport de care cererea petentei F. îndeplinește un punctaj suplimentar, acela al vechimii în funcție.

În egală măsură, Înalta Curte, examinând solicitările de transfer prin raportare la criteriul prevăzut de art. 192 lit. j) din Legea nr. 303/2022(starea de sănătate și situația familială) constată că petenta este căsătorită și are un copil minor, astfel că motivul pentru care se solicită transferul este apreciat de Înalta Curte ca fiind unul cât se poate de temeinic, în considerarea faptul că prezența petentei în localitatea de domiciliu este imperios necesară.

Comparativ, rezultă din documentația înaintată de intimatul CSM, faptul că domnul judecător C. a solicitat transferul la una din judecătoriile din mun. București precizând că, deși are domiciliul în mun. Constanța, nu mai are rude în acea zonă, având fratele stabilit în București și fiind legat din punct de vedere social de oraș, inclusiv prin cercul de prieteni. În același context, din cuprinsul Hotărârii nr. 784/14.05.2024 rezultă că doamna judecător D. a invocat, ca motiv de transfer, atașamentul profund față de mun. București, dat fiind faptul că a urmat studiile universitare și post universitare în capitală, locuiește împreună cu partenerul său în mun. București, urmărind să întemeieze o familie alături de partenerul de viață.

Fără a nega justețea interesului personal exprimat în cererile de transfer admise de la Judecătoria Constanța, Înalta Curte constată că solicitarea formulată de petentă prevalează, din punct de vedere al criteriului vechimii în funcție și al situației personale și familiale, oricăreia din cele trei cereri admise, astfel că rămâne de analizat chestiunea avizelor exprimate de instanțele implicate în procedura de transfer.

Subliniind faptul că avizele menționate de prevederile art. 192 lit. a) din Legea nr. 303/2022 nu au caracterul unor avize conforme ci al unora consultative, astfel că nu obligă destinatarul acestora respectiv Consiliul Superior al Magistraturii la soluționarea cererilor de transfer în sensul exprimat prin acele avize, Înalta Curte constată că avizele favorabil exprimate pentru transferurile solicitate la Judecătoria Sectorului 1(în privința cererilor formulate de judecătorii C., B. și D.) evocă situația particularizată prin lipsa acută de personal și volumul foarte mare de activitate, situație cauzată și de numărul mare de judecători delegați sau detașați la alte instanțe sau instituții.

Cu titlu de particularitate, avizul favorabil exprimat pentru transferul doamnei judecător B. are în vedere și faptul că aceasta este delegată la Judecătoria Sectorului 1.

În schimb, solicitarea formulată de petentă pentru transferul la Judecătoria Sectorului 1 a fost avizată nefavorabil, în considerarea faptului că doamna judecător se află în concediu pentru creșterea copilului în vârstă de până la doi ani, până la începutul anului. 2026.

Subliniind faptul că existența unei delegări în curs nu constituie un criteriu legal prevăzut de art. 192 din Legea nr. 303/2022 pentru aprecierea cererilor de transfer, Înalta Curte că valorificarea avizului negativ, exprimat în considerarea faptului că solicitantul cererii de transfer se află în concediu pentru creșterea copilului în vârstă de până la doi ani, este susceptibilă să antreneze o discriminare, prin raportare la drepturile recunoscute lucrătorilor în contextul concediul de creștere al copilului.

Relevantă, în acest sens, este Directiva 2010/18/UE a Consiliului din 8 martie 2010 de punere în aplicare a Acordului-cadru revizuit privind concediul pentru creșterea copilului, subliniind Înalta Curte faptul că prin Clauza nr. 2 a Acordului-cadru în discuție se recunoaște lucrătorilor, bărbați și femei, dreptul individual la concediu pentru creșterea copilului, pe motiv de naștere sau de adopție a unui copil, pentru a le da posibilitatea de a îngriji copilul respectiv până la o vârstă dată de maximum opt ani care urmează să fie stabilită de statele membre și/sau de partenerii sociali, act unional transpus parțial în legislația internă.

Ceea ce este esențial în cauză este conținutul Clauzei nr. 5 pct. 2 din Acordul-cadru, care prevede că drepturile dobândite sau în curs de a fi dobândite de către lucrător la data la care începe concediul pentru creșterea copilului se mențin ca atare până la sfârșitul acestui concediu. La sfârșitul concediului pentru creșterea copilului se aplică aceste drepturi, inclusiv orice modificare care rezultă din legislația națională, convențiile colective și/sau practicile naționale.

Prin urmare, aplicarea, în concret, a dreptului unional, trebuie să conducă la recunoașterea vocației judecătorului, care se află în concediu de creștere a copilului, în aceleași condiții cu judecătorii ce nu se află în această situație, fiind lipsită de relevanță împrejurarea că judecătorul nu se află efectiv în activitate, pentru că numai astfel poate fi dată eficiență Acordului-cadru revizuit privind concediul pentru creșterea copilului.

Dispozițiile citate din Acordul-cadru ce face obiectul Directivei 2010/18/UE au un conținut necondiționat și suficient de precis pentru a putea fi invocate de un particular și aplicate ca atare de instanță, conform unei jurisprudențe constante în acest sens (exemplificativă fiind Hotărârea din 16 iulie 2009, J., C 537/07, EU:C:2009:462, punctul 36).

Prin urmare, avizarea nefavorabilă a cererii de transfer formulate de judecătorul/procurorul ce nu se află efectiv în activitate ci în concediu pentru creșterea copilului nu poate constitui în sine un temei pentru respingerea unei atare cereri.

Față de aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 29 alin. (6) din Legea nr. 305/2022, va admite contestația petentei, cu consecința anulării Hotărârii nr. 771/14.05.2024 și admiterii cererii de transfer formulate de petentă la Judecătoria Sectorului 1.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestația formulată de contestatoarea A..

Anulează Hotărârea nr. 771 din 14 mai 2024 a Consiliului Superior al Magistraturii, secția pentru judecători.

Admite cererea contestatoarei A. de transfer de la Judecătoria Constanța la Judecătoria Sectorului 1 București.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 4 martie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.