ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2075/2024

Obiectul contestației și circumstanțele cauzei Prin contestația înregistrată inițial pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 24.08.2022, în dosar nr. x/2022, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, anularea Hotărârii secției pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii nr. 504/1.03.2022 și a Hotărârii secției de Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii nr. 775/3.03.2022; obligarea pârâtului la emiterea unei hotărâri prin care să admită cererea sa de transfer de la Judecătoria Constanța la una din următoarele judecătorii: Judecătoria Sectorului 1 București, Judecătoria Sectorului 2 București. Judecătoria Sectorului 3 București, Judecătoria Sectorului 4 București, Judecătoria Sectorului 5 București, Judecătoria Sectorului 6 București, precum și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată. Prin sentința nr. 206 din 9 februarie 2023, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins excepția tardivității ca neîntemeiată și a respins cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, ca neîntemeiată. Prin încheierea din 11 ianuarie 2023, atacată cu recurs de către recurentul-pârât Consiliul Superior al Magistraturii, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins excepția necompetenței materiale a Curții de Apel București, invocată de pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii prin întâmpinare. Împotriva sentinței nr. 206 din 9 februarie 2023, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs recurenta-reclamantă A., întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., iar împotriva încheierii din 11 ianuarie 2023 și a sentinței nr. 206 din 9 februarie 2023, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs incident recurentul-pârât Consiliul Superior al Magistraturii, întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1, 3 și 8 C. proc. civ. Prin decizia nr. 210 din 17 ianuarie 2024, pronunțată în dosarul nr. x/2022, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a admis ambele recursuri; a casat încheierea și sentința recurate și, rejudecând: a admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apel București și a trimis cauza pentru soluționarea contestației pe fond la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal. În considerentele deciziei de mai sus s-a reținut că sunt incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1 și 3 C. proc. civ., respectiv instanța nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale, iar pe de altă parte, hotărârea a fost dată cu încălcarea competenței de ordine publică a altei instanțe, invocată în condițiile legii, prima instanță respingând în mod greșit excepția necompetenței materiale invocate de pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii.

Hotărârile Consiliului Superior al Magistraturii contestate în prezenta cauză 2.1. Prin Hotărârea secției pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii nr. 504/01.03.2022, s-a respins cererea de transfer formulată de doamna judecător A. de la Judecătoria Constanța la Judecătoria Sectorului 1 București, Judecătoria Sectorului 2 București, Judecătoria Sectorului 3 București, Judecătoria Sectorului 4 București, Judecătoria Sectorului 5 București sau la Judecătoria Sectorului 6 București. În considerentele hotărârii s-a reținut că în temeiul art. 61 alin. (5) din Legea nr. 303/2004, Direcția resurse umane și organizare a întocmit nota nr. x/2021 din data de 25.02.2022, însoțită de referatul cu datele relevante privind cariera de judecător a contestatoarei, precum și datele statistice ale instanțelor implicate în procedura de transfer. Reținând dispozițiile art. 60 alin. (1) - (3), art. 61 alin. (1) și (2) din Legea nr. 303/2004, secția pentru Judecători a constatat că doamna judecător A. are o vechime în funcția de judecător de 5 ani, inclusiv auditor de justiție, și o vechime la instanța de la care solicită transferul de 1 an și 3 luni. S-a mai reținut că la Judecătoria Constanța, instanță de la care s-a solicitat transferul, dintre cele 56 posturi de judecător prevăzute în schemă, sunt ocupate 46 posturi, dintre care 13 posturi au ca titulari judecători stagiari, 8 posturi sunt vacante, 7 posturi sunt temporar vacante dintre care 3 sunt ocupate în condițiile art. 134 1 din Legea nr. 304/2004, iar alte 2 posturi sunt aprobate spre ocupare în condițiile art. 134 1 din aceeași lege. În anul 2021, la Judecătoria Constanța, încărcătura cauzelor/judecător a fost de 1239 cauze, comparativ cu media națională de 1085, iar încărcătura cauzelor/schemă a fost de 898, comparativ cu media națională de 855. La Judecătoria Sectorului 1 București, instanță la care s-a solicitat transferul, dintre cele 78 posturi de judecător prevăzute în schemă, 69 posturi sunt ocupate, fiind vacante 9 posturi, 6 posturi sunt temporar vacante, iar 4 posturi temporar vacante sunt aprobate pentru a fi ocupate în condițiile art. 134 1 din Legea nr. 304/2004, dintre care 3 sunt neocupate, iar un post este ocupat. De asemenea, 3 judecători sunt delegați la alte instanțe, iar 1 judecător este delegat la Judecătoria Sectorului 1 București. La această instanță, în anul 2021, încărcătura cauzelor/judecător a fost de 1250, comparativ cu media națională de 1085, iar încărcătura cauzelor/schemă a fost de 983, comparativ cu media națională de 855. La Judecătoria Sectorului 2 București, dintre cele 50 posturi de judecător prevăzute în schema de personal, 44 posturi sunt ocupate, fiind vacante 6 posturi, iar 3 posturi temporar vacante sunt ocupate în condițiile art. 134 1 din Legea nr. 304/2004. De asemenea, 5 judecători sunt delegați la alte instanțe, iar alți 8 judecători sunt delegați/detașați la Judecătoria Sectorului 2 București. La această instanță, în anul 2021, încărcătura cauzelor/judecător a fost de 919, comparativ cu media națională de 1085, iar încărcătura cauzelor/schemă a fost de 840, comparativ cu media națională de 855. La Judecătoria Sectorului 3 București, toate cele 68 posturi de judecător prevăzute în schemă sunt ocupate, 1 post este temporar vacant, 8 posturi temporar vacante sunt aprobate și ocupate în condițiile art. 134 1 din Legea nr. 304/2004, iar 1 post aprobat în condițiile art. 134 1 din aceeași lege este vacant. De asemenea, 5 judecători sunt delegați la alte instanțe, iar 1 judecător este delegat la această instanță. În anul 2021, încărcătura cauzelor/judecător a fost de 693, comparativ cu media națională de 1085, iar încărcătura cauzelor/schemă a fost de 642, comparativ cu media națională de 855. La Judecătoria Sectorului 4 București, dintre cele 54 posturi de judecător prevăzute în schemă, 53 posturi sunt ocupate, fiind vacant 1 post, iar 3 posturi sunt temporar vacante, neaprobate pentru a fi ocupate în condițiile art. 134 1 din Legea nr. 304/2004. De asemenea, 5 posturi temporar vacante, aprobate pentru a fi ocupate în condițiile art. 134 1 din aceeași lege, sunt ocupate, alte 2 asemenea posturi sunt vacante, un judecător este delegat la altă instanță, iar alți 3 judecători sunt delegați la Judecătoria Sectorului 4 București. În anul 2021, încărcătura cauzelor/judecător a fost de 806, comparativ cu media națională de 1085, iar încărcătura cauzelor/schemă a fost de 731, comparativ cu media națională de 855. La Judecătoria Sectorului 5 București, instanță la care s-a solicitat transferul, toate cele 42 posturi de judecător prevăzute în schema de personal sunt ocupate, iar 4 posturi temporar vacante sunt ocupate în condițiile art. 134 1 din Legea nr. 304/2004. De asemenea, un judecător este delegat la altă instanță, iar alți 3 judecători sunt delegați la această instanță. La Judecătoria Sectorului 5 București, în anul 2021, încărcătura cauzelor/judecător a fost de 1174, comparativ cu media națională de 1085, iar încărcătura cauzelor/schemă a fost de 1048, comparativ cu media națională de 855. La Judecătoria Sectorului 6 București, dintre cele 33 posturi de judecător prevăzute în schema de personal, 31 posturi sunt ocupate, fiind vacante 2 posturi, iar 4 posturi temporar vacante sunt aprobate pentru a fi ocupate în condițiile art. 134 1 din Legea nr. 304/2004, dintre care 3 sunt ocupate, iar un post nu este ocupat. De asemenea, 1 judecător este delegat la altă instanță, iar alți 3 judecători sunt delegați la această instanță. La Judecătoria Sectorului 6 București, în anul 2021, încărcătura cauzelor/judecător a fost de 1037, comparativ cu media națională de 1085, iar încărcătura cauzelor/schemă a fost de 977, comparativ cu media națională de 855. În temeiul art. 60 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, Curtea de Apel Constanța, Judecătoria Constanța, Judecătoria Sectorului 2 București, Judecătoria Sectorului 4 București, Judecătoria Sectorului 5 București și Judecătoria Sectorului 6 București au transmis avize nefavorabile cu privire la cererea de transfer, iar Judecătoria Sectorului 1 București și Judecătoria Sectorului 3 București au avizat favorabil cererea contestatoarei. Curtea de Apel Constanța a comunicat aviz favorabil doar cu privire la transferul petentei la Judecătoria Sectorului 1 București. Secția pentru Judecători a analizat, prin raportare la art. 61 2 din Legea nr. 303/2004, cererea contestatoarei, reținând că 10 judecători de la Judecătoria Constanța au solicitat transferul la alte instanțe, astfel că, în eventualitatea admiterii tuturor cererilor de transfer, buna funcționare a instanței ar fi grav afectată, în condițiile în care 8 posturi sunt vacante, 4 posturi temporar vacante sunt neocupate, iar 13 posturi au ca titulari judecători stagiari, având o competență redusă de soluționare a cauzelor, aspecte ce rezultă și din avizele nefavorabile comunicate de Curtea de Apel Constanța și Judecătoria Constanța. Reținând concursul cererilor de transfer de la Judecătoria Constanța, pentru asigurarea bunei funcționări a acestei instanțe, secția a apreciat că se impune admiterea doar a 2 cereri de transfer, respectiv: cererea formulată de doamna judecător B., care a solicitat transferul la mai multe instanțe, inclusiv la Judecătoria Buftea unde era detașată la momentul formulării cererii, astfel că admiterea acestei cereri nu afectează buna funcționare a Judecătoriei Constanța, transferul fiind oportun și din perspectiva instanței la care se solicită transferul, prin prisma continuității completului de judecată și soluționării cauzelor cu celeritate; cererea formulată de doamna judecător C., având în vedere situația personală deosebită ce impune prezența acesteia în Municipiul București. S-a mai reținut că doamna judecător A. are o vechime în funcția de judecător de 5 ani, comparativ egală sau mai mică cu vechimea în funcție a unora dintre ceilalți judecători care au solicitat transferul de la Judecătoria Constanța. 2.2. Prin Hotărârea secției pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii nr. 775/03.03.2022, s-a respins cererea de transfer de la Judecătoria Constanța la una dintre Judecătoriile Sectoarelor 1, 2, 3, 4, 5 sau 6 București, formulată de doamna judecător A.. În considerentele hotărârii de mai sus s-a reținut că cererea de transfer a fost însoțită de nota Direcției Resurse Umane și Organizare nr. 20/25873/DRUO/5773/ST/2022 și de referatul cu datele relevante privind cariera solicitantului, motivele pe care se întemeiază cererea, precum și datele statistice privind situația instanțelor implicate în procedura de transfer. Emitentul hotărârii atacate a reținut dispozițiile art. 60 alin. (1) și alin. (3), art. 61 alin. (1), art. 61 1 alin. (2) - (3) și (5) din Legea nr. 303/2004, precum și faptul că doamna judecător are o vechime de 5 ani și o lună în funcția de judecător și un an și 3 luni la Judecătoria Constanța; că la Judecătoria Constanța, instanța de la care s-a solicitat transferul, dintre cele 56 de posturi de judecător prevăzute în schemă sunt ocupate 45 de posturi, 2 urmând a fi ocupate la data semnării decretelor de numire din funcția de procuror, 9 posturi fiind vacante, din care unul este indisponibilizat pentru concursul de admitere în magistratură aflat în derulare. Din cele 7 posturi temporar vacante, 3 posturi sunt ocupate în condițiile art. 134 1 din Legea nr. 304/2004. La această instanță, în anul 2021, încărcătura cauzelor/judecător a fost de 1239, comparativ cu media națională de 1085, iar încărcătura cauzelor/schemă a fost de 898, comparativ cu media națională de 855. Conform evidențelor direcției de resort, la Judecătoria Sectorului 1 București, instanța la care s-a solicitat transferul, dintre cele 78 de posturi de judecător prevăzute în schemă sunt ocupate 72, dintre care 4 la data de 15.03.2022, iar un judecător care a fost numit din funcția de procuror urmează a începe activitatea la data publicării decretului Președintelui României, fiind vacante 5 posturi, din care 3 la data de 15.03.2022. De asemenea, există 6 posturi de judecător temporar vacante, 4 posturi sunt ocupate în condițiile art. 134 1 din Legea nr. 304/2004, un judecător este delegat la această instanță, iar 3 judecători sunt delegați de la Judecătoria Sectorului 1 București la alte instanțe. La această instanță, în anul 2021, încărcătura cauzelor/judecător a fost de 1250, comparativ cu media națională de 1085, iar încărcătura cauzelor/schemă a fost de 983, comparativ cu media națională de 855. La Judecătoria Sectorului 2 București, dintre cele 50 de posturi de judecător prevăzute în schemă sunt ocupate 48, dintre care unul la data de 15.03.2022, fiind astfel vacante 2 posturi, din care unul la data de 15.03.2022. De asemenea, există 3 posturi de judecător temporar vacante, ocupate în condițiile art. 134 1 din Legea nr. 304/2004, 8 judecători sunt detașați/delegați la această instanță, iar 5 judecători sunt delegați de la Judecătoria Sectorului 2 București la alte instanțe. În anul 2021, încărcătura cauzelor/judecător a fost de 919, comparativ cu media națională de 1085, iar încărcătura cauzelor/schemă a fost de 840, comparativ cu media națională de 855. La Judecătoria Sectorului 3 București, toate cele 68 de posturi de judecător prevăzute în schemă sunt ocupate. De asemenea, există 9 posturi de judecător temporar vacante, ocupate în condițiile art. 134 1 din Legea nr. 304/2004, un judecător este delegat la această instanță, iar 5 judecători sunt delegați de la Judecătoria Sectorului 3 București la alte instanțe. În anul 2021, încărcătura cauzelor/judecător a fost de 693, comparativ cu media națională de 1085, iar încărcătura cauzelor/schemă a fost de 642, comparativ cu media națională de 855. La Judecătoria Sectorului 4 București, toate cele 54 de posturi de judecător prevăzute în schemă sunt ocupate. De asemenea, există 3 posturi de judecător temporar vacante, 7 posturi de judecător temporar vacante sunt ocupate în condițiile art. 134 1 din Legea nr. 304/2004, 3 judecători sunt delegați la această instanță, iar un judecător este delegat de la Judecătoria Sectorului 4 București la alte instanțe. În anul 2021, încărcătura cauzelor/judecător a fost de 806, comparativ cu media națională de 1085, iar încărcătura cauzelor/schemă a fost de 731, comparativ cu media națională de 855. La Judecătoria Sectorului 5 București, toate cele 42 de posturi de judecător prevăzute în schemă sunt ocupate. De asemenea, 4 posturi de judecător temporar vacante sunt ocupate în condițiile art. 134 1 din Legea nr. 304/2004, 3 judecători sunt delegați la această instanță, iar un judecător este delegat de la Judecătoria Sectorului 5 București la alte instanțe. În anul 2021, încărcătura cauzelor/judecător a fost de 1174, comparativ cu media națională de 1085, iar încărcătura cauzelor/schemă a fost de 1048, comparativ cu media națională de 855. La Judecătoria Sectorului 6 București, din cele 33 de posturi de judecător prevăzute în schemă sunt ocupate 32 de posturi, fiind vacant postul de președinte al secției civile, ocupat prin delegare. De asemenea, 4 posturi de judecător temporar vacante sunt ocupate în condițiile art. 134 1 din Legea nr. 304/2004, 3 judecători sunt delegați la această instanță, iar un judecător este delegat de la Judecătoria Sectorului 6 București la alte instanțe. În anul 2021, încărcătura cauzelor/judecător a fost de 1037, comparativ cu media națională de 1085, iar încărcătura cauzelor/schemă a fost de 977, comparativ cu media națională de 855. Prin urmare, potrivit evidențelor direcției de specialitate, la Judecătoriile Sectoarelor 3, 4 și 5 București nu există posturi utile pentru transfer în prezenta etapă. S-a mai reținut că în speță, Curtea de Apel Constanța, Judecătoria Constanța, Judecătoria Sectorului 5 București și Judecătoria Sectorului 6 București au avizat nefavorabil transferul doamnei judecător A., Judecătoria Sectorului 1 București a avizat favorabil transferul, Judecătoriile Sectoarelor 3 și 4 București au avizat favorabil cererea de transfer, în limita posturilor vacante disponibile, iar Curtea de Apel București a avizat pozitiv cererea pentru Judecătoriile Sectoarelor 1, 3 și 4 București, în limita posturilor vacante existente la aceste instanțe sau a celor care se vor vacanta ca urmare a admiterii unor cereri de transfer de la acestea. De asemenea, reținând dispozițiile art. 61 2 din Legea nr. 303/2004, respectiv criteriile stabilite prin acest text de lege, care nu au o ordine de prioritate, precum și necesitatea menținerii unui echilibru între interesul public constând în buna funcționare a instanțelor și interesul legitim privat al titularului cererii de transfer, secția pentru judecători a CSM a reținut lipsa posturilor utile la Judecătoriile Sectoarelor 3, 4 și 5 București, precum și avizele nefavorabile comunicate de Curtea de Apel Constanța și Judecătoria Constanța, potrivit cărora la această din urmă instanță funcționează efectiv un număr de 31 judecători definitivi și 8 judecători stagiari, 13 posturi fiind temporar vacante, pentru 2 judecători care au fost numiți din funcția de procuror nu se cunoaște încă data începerii activității. Raportat la volumul de activitate, Judecătoria Sectorului 1 București are o încărcătură a dosarelor/judecător puțin mai mare decât Judecătoria Constanța, însă acesta nu se confruntă cu dificultăți de ocupare a schemei. Astfel, reținând situația dificilă cu care se confruntă Judecătoria Constanța și, pentru evitarea efectelor negative ale fluctuației de personal, care s-ar răsfrânge asupra calității actului de justiție, secția a respins cererea de transfer din cauză.

Contestația formulată împotriva hotărârilor secției pentru Judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii Contestatoarea A. a formulat contestație împotriva Hotărârilor secției de Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii nr. 504/1.03.2022 și nr. 775/3.03.2022, solicitând obligarea pârâtului la emiterea unei hotărâri prin care să admită cererea sa de transfer de la Judecătoria Constanța la una din următoarele judecătorii: Judecătoria Sectorului 1 București, Judecătoria Sectorului 2 București. Judecătoria Sectorului 3 București, Judecătoria Sectorului 4 București, Judecătoria Sectorului 5 București, Judecătoria Sectorului 6 București, precum și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată. În motivarea contestației a arătat că prin soluționarea cererilor sale de transfer, secția pentru judecători a CSM și-a exercitat dreptul de apreciere cu încălcarea competențelor prevăzute de lege și cu încălcarea drepturilor sale legitime, fiind astfel incidente dispozițiile art. 2 lit. n) din Legea nr. 554/2004 care reglementează "excesul de putere". Reclamanta a arătat că în raport cu criteriile prevăzute de art. 61 2 din Legea nr. 303/2004, cererea sa trebuia admisă cu prioritate față de cererea doamnei judecător C., întrucât avea o vechime în magistratură de 5 ani și de 1 an și 6 luni în cadrul Judecătoriei Constanța, în timp ce doamna judecător C. avea o vechime în magistratură de 3 ani și de numai 10 luni în cadrul Judecătoriei Constanța. A mai arătat că este căsătorită, iar soțul său are loc de muncă în București, în timp ce doamna C. nu este căsătorită și nu are copii, deci nu are o situație familială care să impună prezența sa în Municipiul București; că a locuit în București în ultimii 11 ani, având o legătură mult mai puternică cu orașul în care și-a întemeiat familia, spre deosebire de doamna C., originară din Constanța. Consideră că hotărârile contestate nu au analizat în mod obiectiv situația sa, argumentele secției pentru Judecători nefiind relevante, atât timp cât se referă doar la date statistice, fără legătură cu argumentele de ordin personal și profesional invocate, nefiind motivată în concret soluția de respingere a cererii sale de transfer, respectiv cu privire la motivele personale/familiale invocate în cerere, astfel că hotărârile sunt lovite de nulitate, nefiind deloc cercetate și corect evaluate motivele de ordin personal și familial invocate. Susține că respingerea solicitărilor se caracterizează prin lipsă de transparență, activitatea administrației nefiind ancorată în limitele legalității, ceea ce creează dubii cu privire la respectarea drepturilor și intereselor celor implicați. De asemenea, consideră că nu a fost respectat principiul egalității în fața legii și autorităților publice, fiind eludate limitele în care se putea manifesta puterea sa de apreciere; că din perspectiva interesului bunei funcționări a sistemului judiciar, acordarea transferului său părea a fi oportun cel puțin cu privire la Judecătoria Sectorului 1 București, instanță mai încărcată decât Judecătoria Constanța și care avizase pozitiv transferul său; că transferul reclamantei apare ca fiind oportun și prin prisma costurilor cu personalul, întrucât desfășurarea activității în Municipiul București ar scuti ordonatorul de credite de obligația decontării chiriei sau a transportului. A mai susținut contestatoarea că a fost supusă unei discriminări vădite din partea secției pentru Judecători, întrucât s-a aprobat transferul unei persoane cu vechime mai mică și fără o situație personală care să justifice transferul.

Apărările formulate în cauză Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare în dosarul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin care a solicitat, pe fond, respingerea cererii ca neîntemeiată. În esență, a arătat că Hotărârile secției pentru Judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii nr. 504/01.03.2022 și nr. 775/03.03.2022 sunt legale și temeinice, fiind analizate și corespunzător interpretate toate dispozițiile legale privind transferul judecătorilor; că gestionarea resurselor umane în sistemul judiciar reprezintă atributul Consiliului Superior al Magistraturii, astfel încât ocuparea posturilor vacante trebuie să se raporteze la rațiunile și necesitățile sistemului judiciar pentru evitarea provocării unor grave disfuncționalități în activitatea parchetelor și instanțelor, cu păstrarea unui just echilibru între interesele parchetului/instanței implicate în procedură și interesul privat al solicitantului; că la soluționarea cererii de transfer formulate, a analizat coroborat și unitar toate criteriile de transfer prevăzute de lege, inclusiv motivele de ordin personal invocate în cerere, în cauza de față fiind determinant volumul de activitate al instanței de la care s-a solicitat transferul; că în considerentele actelor atacate au fost expuse informații privind traseul profesional, vechimea în funcția de judecător, date referitoare la situația instanțelor implicate în procedura de transfer, aspectele personale invocate de reclamantă, avizele consultative, dar și argumentele pentru care s-a acordat prioritate anumitor criterii; că soluționarea unei cereri de transfer nu poate fi raportată exclusiv la situația personală a unui magistrat, cu ignorarea criteriilor prevăzute de lege, după cum rezultă inclusiv din pracțica instanței supreme; că argumentele prezentate în hotărârile secției pentru judecători contestate sunt coerente, clare și lipsite de ambiguități și de contradicții, fiind în măsură să permită urmărirea raționamentului care a condus la adoptarea acestora; că motivele personale invocate de reclamantă în susținerea cererii de transfer nu puteau prevala față de interesele instanței de la care aceasta provenea, respectiv asigurarea resurselor umane necesare bunei funcționări și echilibrarea volumului de muncă, în caz contrar fiind încălcat justul echilibru dintre interesele publice ale instanțelor în discuție și interesele private ale solicitantei. A mai susținut că nu sunt îndeplinite condițiile excesului de putere în condițiile în care respingerea cererii de transfer s-a realizat prin luarea în considerare a tuturor criteriilor prevăzute de lege, iar situația expusă de reclamantă nu putea duce prin ea însăși la inversarea raportului de preeminență al interesului public față de drepturi și interese private. Totodată, a arătat că în situația de față nu sunt întrunite condițiile existenței unei discriminări, așa cum este definită de art. 2 din O.G. nr. 137/2000, întrucât nu a existat o restrângere, o înlăturare a recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor și a libertăților fundamentale ale reclamantei. 4. Procedura derulată În temeiul art. 13 din Legea nr. 554/2004, la dosarul cauzei s-au atașat actele administrative atacate și documentația aferentă.

Considerentele Înaltei Curți asupra contestației Analizând contestația formulată, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. Înalta Curte a fost învestită în temeiul art. 60, art. 61, art. 61 1 , art. 61 2 și art. 61 3 din Legea nr. 303/2004, coroborate cu art. 40 alin. (1) lit. j) din Legea nr. 317/2004 cu analiza legalității Hotărârilor nr. 504/01.03.2022 și nr. 775/03.03.2022 ale secției pentru Judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii. Preliminar, se constată că cele două hotărârii contestate vizează etape diferite ale sesiunii de transfer din martie 2022, și, dată fiind similaritatea aspectelor de fapt și a criticilor formulate, acestea urmează a fi analizate global. În esență, contestatoarea a susținut că emitentul hotărârii nu a analizat în concret motivele cuprinse în cererea de transfer; că în raport cu criteriile prevăzute de art. 61 2 din Legea 303/2004, cererea sa trebuia admisă cu prioritate față de cererea doamnei judecător C., întrucât avea o vechime în magistratură de 5 ani și de 1 an și 6 luni în cadrul Judecătoriei Constanța, în timp ce doamna judecător C. avea o vechime în magistratură de 3 ani și de numai 10 luni în cadrul Judecătoriei Constanța; că hotărârea atacată a fost emisă cu exces de putere și că nu i-au fost analizate motivele de ordin personal, fiind reținute doar cele de ordin public referitoare în principal la volumul de activitate al instanțelor implicate în transfer. Potrivit dispozițiilor art. 60 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, aplicabilă în raport cu data formulării cererii de transfer: "(1) Transferul judecătorilor și procurorilor de la o instanță la altă instanță sau de la un parchet la alt parchet ori la o instituție publică se aprobă, la cererea celor în cauză, de secția corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii, cu avizul consultativ motivat al președintelui instanței sau al conducătorului parchetului de unde se transferă și unde se transferă, însoțite de punctul de vedere al președinților curților de apel sau al procurorilor generali ai parchetelor de pe lângă curțile de apel în circumscripția cărora se află instanța sau parchetul de unde se transferă și unde se transferă. În cazul în care transferul se solicită în circumscripția aceleiași curți de apel sau a aceluiași parchet de pe lângă o instanță din circumscripția aceleiași curți de apel este necesar punctul de vedere al președintelui respectivei curți de apel sau al procurorului general al parchetului de pe lângă respectiva curte de apel. (2) Transferul nu se poate face la instanțe sau parchete de nivel superior celor la care judecătorul sau procurorul are dreptul să funcționeze, potrivit legii." Potrivit art. 61 1 din Legea nr. 303/2004: "(1) Cererile de transfer se depun la Consiliul Superior al Magistraturii în termen de 15 zile de la data publicării anunțului prevăzut la art. 61 alin. (1). Cererea de transfer va conține informații privind specializarea judecătorului sau a procurorului și, dacă este cazul, disponibilitatea asumată a acestuia de a activa la instanța sau la parchetul la care solicită transferul, în oricare dintre secțiile sau completurile sau compartimentele la care cerințele acestei instanțe sau ale acestui parchet o impun". De asemenea, se impun a fi reținute și dispozițiile art. 61 2 din Legea nr. 303/2004: "La soluționarea cererilor de transfer ale judecătorilor la alte instanțe și ale procurorilor la alte parchete se au în vedere următoarele criterii: a) motivele cuprinse în avizele consultative motivate și punctele de vedere prevăzute la art. 60 alin. (1); b) volumul de activitate al instanței sau al parchetului de la care se solicită transferul și la care se solicită transferul, numărul posturilor vacante și al posturilor temporar vacante la instanțele sau la parchetele implicate și dificultățile de ocupare a acestora; c) specializarea judecătorului sau a procurorului, specializările complementare, vechimea în cadrul secției sau al completului corespunzător specializării; d) vechimea la instanța sau la parchetul de la care se solicită transferul; e) vechimea efectivă în funcția de judecător sau, după caz, de procuror; f) vechimea în gradul aferent instanței sau parchetului la care se solicită transferul; g) disponibilitatea de a activa în secția sau în completul corespunzător specializării postului vacant; h) domiciliul sau, după caz, reședința solicitantului; i) distanța dintre domiciliul sau, după caz, reședința și sediul instanței sau al parchetului la care funcționează judecătorul sau procurorul și posibilitățile reale de navetă, inclusiv timpul afectat acesteia; j) starea de sănătate și situația familială." Este de observat că textul de lege de mai sus nu prevede o ordine de prioritate a criteriilor de analiză a cererilor de transfer, astfel că examinarea solicitărilor de către Consiliul Superior al Magistraturii trebuie realizată prin raportare, în egală măsură, atât la criteriile referitoare la situația instanțelor/parchetelor implicate în procedură, cât și la criteriile de ordin personal, tocmai pentru a se asigura un just echilibru între interesul public ce trebuie ocrotit și drepturile ori interesele legitime private care pot fi lezate prin hotărârea administrativă. Examinând modalitatea în care aceste criterii au fost analizate în cazul cererii de transfer formulate de contestatoarea A., Înalta Curte constată că sunt neîntemeiate criticile expuse în contestație, considerentele hotărârilor contestate evidențiind analiza completă și motivată a tuturor criteriilor prevăzute de lege, în raport de argumentele care susțin cererea de transfer, precum și de necesitatea echilibrării interesului privat cu interesul public. Astfel, în mod corect secția pentru judecători a apreciat a nu fi oportun transferul contestatoarei, față de situația și volumul de activitate al Judecătoriei Constanța și de lipsa caracterului excepțional al motivelor de natură personală invocate de contestatoare. Contrar susținerilor acesteia, intimatul CSM a analizat coroborat și unitar toate criteriile prevăzute de art. 61 2 din Legea nr. 303/2004, apreciind în mod corect că aspectele privind situația Judecătoriei Constanța sunt determinante în adoptarea soluției de respingere a cererilor, nefiind oportună vacantarea postului ocupat de contestatoare la acest moment. Prealabil prezentării, în concret, a argumentelor pe care își întemeiază concluzia în sensul netemeiniciei criticilor contestatoarei, Înalta Curte amintește, astfel cum a statuat deja în jurisprudența sa constantă, că, în exercitarea atribuțiilor lor, Consiliul Superior al Magistraturii, ca de altfel și entitățile administrative în general, dispun de o marjă de apreciere, astfel că, în situația în care nu pot fi identificate motive de nelegalitate formală ori elemente din care să rezulte că emitentul actului administrativ, prin conduita lui, s-a îndepărtat de la scopul legii ori a încălcat principiul proporționalității între interesul public și cel privat, o evaluare a substanței măsurilor dispuse, făcută de instanța de contencios administrativ însăși, ar constitui o ingerință nepermisă în atribuțiile administrației publice. Intimatul are posibilitatea, în funcție de interesul public al desfășurării actului de justiție, să ia în considerare și alte aspecte relevante în cauză sau invocate de partea interesată. Este important însă, ca eventualul refuz al autorității să nu se transforme în ceea ce dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ denumesc excesul de putere, respectiv depășirea limitelor dreptului de apreciere prin încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor, prevăzute de Constituție sau de lege. Analizând conținutul actelor administrative atacate în cadrul coordonatelor astfel configurate, Înalta Curte constată că hotărârile contestate respectă limitele și scopul prevederilor legale în executarea cărora au fost adoptate, iar măsura luată a fost în mod exhaustiv și adecvat motivată, neexistând elemente pe baza cărora să poată fi decelată o exercitare abuzivă a dreptului de apreciere, în sensul art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004. Raportat la rațiunile și necesitățile sistemului judiciar, analiza cererii de transfer s-a efectuat prin prisma acestor criterii, tocmai pentru a asigura luarea unei decizii obiective, în condiții de legalitate și oportunitate și în raport de circumstanțele concrete ale fiecărei solicitări, cu menținerea unui echilibru între interesul public pe care Consiliul Superior al Magistraturii are obligația să-l ocrotească în exercitarea rolului său de garant al independenței justiției și interesul legitim privat. Pe de altă parte, din interpretarea tuturor dispozițiilor legale și regulamentare privitoare la cariera judecătorilor și procurorilor, rezultă cu evidență că gestionarea resurselor umane în sistemul judiciar, prin ocuparea posturilor vacante, raportat la rațiunile și necesitățile sistemului judiciar, reprezintă atributul exclusiv al intimatului Consiliul Superior al Magistraturii. Din interpretarea dispozițiilor legale anterior enunțate rezultă că normele care reglementează instituția transferului au caracter supletiv și conferă doar o vocație în sensul arătat, fără a crea în mod automat un drept solicitantului, precum și faptul că în speță, intimatul a fost consecvent, în sensul în care, analizând cererile formulate, în raport de motivele invocate, precum și în raport de criteriile prevăzute de art. 61 2 din Legea nr. 303/2004, corelând și avizele emise în temeiul art. 61 din aceeași lege, de instanțele implicate în procedura transferului, a apreciat că nu este oportună admiterea cererii de transfer a contestatoarei în respectiva sesiune de transferuri. În cauză, în ceea ce o privește pe contestatoare, Judecătoria Sectorului 1 București a avizat favorabil transferul, Judecătoriile Sectoarelor 3 și 4 București au avizat favorabil cererea de transfer a contestatoarei, în limita posturilor vacante disponibile, iar Curtea de Apel București a avizat pozitiv cererea pentru Judecătoriile Sectoarelor 1, 3 și 4 București, în limita posturilor vacante existente la aceste instanțe sau a celor care s-ar vacanta ca urmare a admiterii unor cereri de transfer de la acestea, în timp ce Curtea de Apel Constanța, Judecătoria Constanța, Judecătoria Sectorului 5 București și Judecătoria Sectorului 6 București au avizat nefavorabil transferul acesteia. În speță, secția pentru judecători a reținut prin Hotărârea secției pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii nr. 504/01.03.2022, concursul cererilor de transfer de la Judecătoria Constanța, apreciind că pentru asigurarea bunei funcționări a acestei instanțe, se impune admiterea doar a 2 cereri de transfer, respectiv: cea a doamnei judecător B., care a solicitat transferul la mai multe instanțe, inclusiv la Judecătoria Buftea unde era detașată la momentul formulării cererii, astfel că admiterea acestei cereri nu afecta buna funcționare a Judecătoriei Constanța, transferul fiind oportun și din perspectiva instanței la care se solicită transferul, prin prisma continuității completului de judecată și soluționării cauzelor cu celeritate; cea a doamnei judecător C., având în vedere situația personală deosebită ce impune prezența acesteia în Municipiul București. De asemenea, la emiterea acestei hotărâri s-a mai reținut că doamna judecător A. are o vechime în funcția de judecător de 5 ani, comparativ egală sau mai mică cu vechimea în funcție a unora dintre ceilalți judecători care au solicitat transferul de la Judecătoria Constanța. Pe de altă parte, prin Hotărârea secției pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii nr. 775/03.03.2022, s-a reținut lipsa posturilor utile la Judecătoriile Sectoarelor 3, 4 și 5 București, precum și avizele nefavorabile comunicate de Curtea de Apel Constanța și Judecătoria Constanța, iar pe de altă parte, situația dificilă cu care se confruntă Judecătoria Constanța și, pentru evitarea efectelor negative ale fluctuației de personal, care s-ar răsfrânge asupra calității actului de justiție, secția a respins cererea de transfer din cauză. Mai mult, în sesiunea de transferuri la care a aplicat și contestatoarea, de la Judecătoria Constanța au fost formulate 10 cereri de transfer la alte instanțe, în condițiile în care 8 posturi erau vacante, iar din analiza concomitentă a acestora și prin raportare la motivele de ordin personal invocate și la situațiile existente la nivelul instanțelor vizate, secția pentru Judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii a aprobat două, apreciind în mod corect că prin admiterea mai multor cereri de transfer în cadrul aceleiași sesiuni, în mod obiectiv nu s-ar putea asigura buna funcționare a acestei instanțe. Referitor la criticile contestatoarei potrivit cărora secția pentru judecători nu ar fi acordat relevanță la analiza cererii de transfer motivelor personale și profesionale invocate în susținerea cererii, acestea nu pot fi reținut de vreme ce chiar din cuprinsul hotărârii rezultă că cererea de transfer a fost analizate în raport de toate motivele invocate, inclusiv cele personale și profesionale. De altfel, soluționarea unei cereri de transfer nu poate fi raportată exclusiv la situația personală a unui magistrat, cu ignorarea celorlalte criterii prevăzute de lege, motivele de ordin personal și familial reprezentând criterii care trebuie avute în vedere la soluționarea cererii de transfer, însă acestea nu constituie, prin ele însele, motive determinante în admiterea cererii, fiind supuse cerinței coroborării cu celelalte criterii regulamentare, astfel încât, prin admiterea cererii de transfer să se asigure, în primul rând, buna funcționare a instanțelor implicate în procedura transferului. Pe de altă parte, în privința susținerilor contestatoarei referitoare la pretinsa neanalizare a motivelor sale personale în raport cu motivele personale ale persoanelor cărora li s-au admis cererile de transfer, Înalta Curte reține că prin formularea cererilor de transfer, persoanele în discuție nu și-au dat acordul expres ca informațiile cu caracter personal să fie publicate pe site-ul Consiliului Superior al Magistraturii, știut fiind faptul că hotărârile în materia transferului magistraților sunt publice, însă aceasta nu înseamnă că respectivele motive personale nu au fost analizate. În ceea ce privește efectuarea navetei, deși nu se poate nega existența unui disconfort resimțit de contestatoare, totuși acesta nu este suficient pentru a da preeminență interesului său privat în fața interesului public al instanței la care activează. De asemenea, nu pot fi reținute nici criticile contestatoarei referitoare la nelegalitatea respingerii cererii sale de transfer prin raportare la soluția de admitere a celorlalte două cereri de transfer, atât timp cât secția pentru judecători a reținut concursul mai multor cereri de transfer de la Judecătoria Constanța și a apreciat că pentru asigurarea bunei funcționări a acestei instanțe puteau fi admise doar două, iar solicitările magistraților au fost analizate în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărui caz în parte, prin raportare la aceleași criterii legale, astfel încât nu se poate vorbi în speță de o încălcare a principiului egalității de tratament. În speță, nici faptul că în speță contestatoarea avea, la momentul formulării cererii de transfer, o vechime în funcția de judecător superioară celei deținute de doamna judecător C., nu poate constitui un argument suficient pentru a conduce la admiterea cererii sale de transfer, atâta vreme cât legiuitorul nu a stabilit o ordine de prioritate a criteriilor în analiza cererilor de transfer, revenind secției pentru judecători atribuția de a analiza incidența fiecărui criteriu, sub rezerva de a asigura în condiții optime funcționalitatea instanțelor implicate în procedura de transfer. Astfel, în cauză, soluția de respingere a cererii de transfer a contestatoarei, dispuse de secția pentru judecători este justificată și se încadrează în limitele competenței și dreptului de apreciere conferit de lege, neputându-se decela, din această perspectivă, un exces de putere în emiterea hotărârii atacate. Prin urmare, Înalta Curte reține că secția pentru judecători a analizat în mod efectiv motivele personale și profesionale ale contestatoarei și ale persoanelor care au solicitat transferul de la aceeași instanță în aceeași sesiune de transferuri, iar acestea au fost coroborate cu datele obiective privind situația posturilor unităților implicate în procedura de transfer, încărcătura pe judecător și pe schemă, la acel moment, precum și cu avizele emise în cauză. Verificând hotărârile atacate, Înalta Curte constată că acestea sunt motivate, expunând corespunzător atât obiectul cererii de transfer și împrejurările pe care acestea se întemeiază, cât și argumentele secției pentru judecători ce au stat la baza respingerii solicitării contestatoarei, respectiv datele obiective privind situația posturilor, încărcătura pe judecător și pe schemă de la instanțele implicate în procedura transferului, avizele instanțelor implicate, precum și argumente referitoare la asigurarea bunei funcționări a judecătoriei de la care se solicită transferul, care au determinat intimatul să adopte soluția de respingere a cererii de transfer, precum și mențiunea că în analizarea cererilor de transfer de la Judecătoria Constanța au fost avute în vedere și motivele de ordin personal invocate de titularii cererilor de transfer. Astfel, la verificarea legalității hotărârii contestate se au în vedere datele existente la momentul analizării cererii contestatoarei, prioritar fiind ca intimatul să aleagă din mai multe variante posibile pe cea care corespunde cel mai bine interesului public protejat, în speță, funcționarea optimă a instanțelor implicate în analiză, având în vedere datele statistice și criteriile concrete relevante și obiective privind toate cererile formulate, iar nu scoase din context și interpretate în mod subiectiv de fiecare titular al unei cereri de transfer. De altfel, motivul principal de nelegalitate al hotărârilor CSM contestate, invocat de contestatoare se referă la neanalizarea motivelor de ordin personal și profesional invocate prin cererea de transfer, respectiv la împrejurarea că soluțiile de respingere s-au bazat exclusiv pe criteriul situației Judecătoriei Constanța, instanța de la care se solicită transferul, cu ignorarea interesului privat al contestatoarei, conturat conform motivelor de ordin personal expuse în cerere. Înalta Curte constată că situația activității Judecătoriei Constanța, din perspectiva volumului de activitate, care depășește semnificativ media națională și a numărului de posturi de judecători ocupate efectiv, justifică respingerea cererii de transfer formulate de contestatoare. În acest sens, intimatul CSM, în analiza de oportunitate a solicitării de transfer, a reținut în mod corect consecințele negative pe care le-ar avea vacantarea postului ocupat de contestatoare asupra desfășurării în bune condiții a activității și a realizării adecvate a actului de justiție, în condițiile în care schema de judecători prevede 56 posturi de judecător, dintre care sunt ocupate 46, 13 posturi au ca titulari judecători stagiari, 8 posturi sunt vacante, 7 posturi sunt temporar vacante dintre care 3 sunt ocupate în condițiile art. 134 1 din Legea nr. 304/2004, iar alte 2 posturi sunt aprobate spre ocupare în condițiile art. 134 1 din aceeași lege. Înalta Curte reține că desfășurarea unui volum de activitate ridicat cu o schemă de judecători incompletă poate afecta interesele justițiabililor prin întârzierea soluționării dosarelor, ca urmare a creșterii încărcăturii dosarelor pe judecător și a preluării de către judecătorii rămași a atribuțiilor ce-i reveneau contestatoarei. În consecință, nu poate fi reținută nici susținerea contestatoarei în sensul că hotărârile atacate sunt lovite de nulitate pentru necercetarea și neevaluarea corectă a motivelor de ordin personal și familial, în condițiile în care acestea au fost analizate de către intimat, astfel cum reiese din considerentele anterior expuse. Prin urmare, intimatul și-a exercitat dreptul de apreciere cu respectarea competențelor prevăzute de lege și a drepturilor legitime ale reclamantei, iar hotărârile contestate nu au fost emise cu exces de putere, nefiind incidente dispozițiile art. 2 lit. m) din Legea nr. 554/2004. Constatând că Hotărârile secției pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii nr. 504/01.03.2022 și nr. 775/03.03.2022 au fost legal emise, Curtea în baza art. 1, art. 8 și art. 18 din Legea nr. 554/2004 va respinge cererea ca nefondată.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 18 din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 29 din Legea nr. 305/2022, Înalta Curte va respinge contestația formulată de contestatoarea A. împotriva Hotărârii secției pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii nr. 504/01.03.2022 și a Hotărârii secției pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii nr. 775/03.03.2022, ca nefondată.