ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5894/2024

Circumstanțele cauzei Prin cererea înregistrată la Consiliul Superior al Magistraturii, domnul A., procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași, a solicitat transferul la Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași. În motivarea cererii formulate, în esență, domnul procuror a invocat motive ordin profesional, respectiv faptul a fost numit în funcția de procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași la data de 26.01.2015, iar la sfârșitul anului 2018 a obținut gradul profesional parchetului de pe lângă tribunal. De asemenea, și-a exprimat disponibilitatea de a activa la parchetul la care a solicitat transferul în oricare dintre compartimentele la care cerințele acestui parchet o impun.

Hotărârea atacată Prin Hotărârea nr. 210 din 23 ianuarie 2024 a Consiliului Superior al Magistraturii, secția pentru procurori, cererea de transfer a fost respinsă. În motivarea hotărârii, au fost expuse date relevante privind traseul profesional al reclamantului, situația de personal și volumul de activitate al unităților de parchet implicate în procedura transferului, precum și considerentele care au fundamentat soluția de admitere a altei cereri de transfer decât cea formulată de reclamant.

Contestația formulată în cauză Împotriva Hotărârii nr. 210 din 23 ianuarie 2024 a Consiliului Superior al Magistraturii, secția pentru procurori, publicată la data de 23 ianuarie 2023, domnul procuror A. a formulat contestație, invocând dispozițiile art. 191 din Legea nr. 303/2022 raportat la art. 29 alin. (5) - (7) din Legea nr. 305/2022. În motivarea cererii sale, contestatorul a arătat că, pentru ocuparea postului vacant la Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași, alocat pentru ocupare prin transfer în prima etapă a sesiunii de transfer a procurorilor desfășurată în perioada decembrie- ianuarie 2024, au mai formulat cereri de transfer alți 2 procurori, colegi cu contestatorul la Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași: B. și C.. Atât contestatorul, cât și ceilalți 2 procurori menționați, la data formulării cererilor de transfer, ocupau posturi de procuror în cadrul aceleiași unități de parchet, Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași. Prin hotărârea contestată, a fost admisă cererea de transfer formulată de către domnul procuror C., fiind respinse celelalte cereri. Contestatorul a înțeles să conteste hotărârea atacată din perspectiva nelegalității aplicării criteriiilor reglementate de dispozițiile art. 192 din Legea nr. 303/2022, respectiv aplicarea defectuoasă a criteriului vechimii efective în funcția de procuror, respectiv a criteriului privind vechimea la parchetul de la care se solicită transferul. În ceea ce privește nelegalitatea aplicării criteriilor la transfer, contestatorul a susținut că sunt invocate motive care exced procedurii de admitere a transferului, respectiv numărul de dosare aflate în lucru la un moment dat ori existența unor situații în care nu am făcur dovada unei bune comunicări. Dacă legiuitorul ar fi intenționat să acorde în procesul de evaluare a activității profesionale a procurorului, caracterizarea acestuia de către șefii ierarhici superiori, cu siguranță că aceasta s-ar fi regăsit printre criterile prevăzute de la art. 192 din Legea nr. 303/2022. Pe de altă parte, pe lângă motivul nelegalității criteriului invocat, contestatorul apreciază că există și un viciu de argumentare în motivarea aplicării acestui criteriu, întrucât simpla mențiune a numărului de dosare în lucru, fără corelarea cu numărul de dosare soluționate, cu sectorizarea suplimentară dispusă în sarcina respectivului procuror într-o perioadă de timp determinată, fără analiza cauzelor care au condus la existența respectivului număr de cauze aflate în lucru și fără o analiză în oglindă a activității profesionale pe un sector de lucru comparabil ca volum de activitate, număr de polițiști aflați în supravegehere, specializarea acestora și experiența lor profesională, număr de dosare aplate în supravegehere, complexitatea lor și alte criterii ce țin de evaluarea activității profesionale a procurorului care efectuează conducerea și supravegherea urmăririi penale într-un anumit număr de cauze penale, concomitent cu soluționarea altor cauze penale, nu poate constitui un criteriu obiectiv care să facă diferența între cererile de transfer. În ceea ce privește încălcarea criteriului vechimii efective în funcția de procuror, contestatorul a arătat că acest criteriu legal, prevăzut expres de către legiuitor, îi era favorabil, dar a fost ignorat cu știință de către emitentul hotărârii contestate. Pentru motivele arătate, consideră că, potrivit criteriilor legale privind vechimea efectivă în funcția de procuror și vechimea în gradul aferent instanței sau parchetului la care se solicită transferul, cererea sa de transfer trebuia admisă cu prioritate față de cererea formulată de către colegul procuror C.. În drept, contestatorul a invocat prevederile art. 191 din Legea nr. 303/2022 raportat la art. 29 alin. (5)-(7) din Legea nr. 305/2022, art. 192 din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor.

Apărările intimatului și procedura derulată în cauză Prin întâmpinarea înregistrată la 4 iulie 2024, intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată, considerând că în speță nu a fost răsturnată prezumția de legalitate a actului atacat. În esență, intimatul a arătat că soluția dată cererii de transfer este legală, temeinică și corespunzător motivată, fiind adoptată prin raportare la criteriile legale, care nu au o ordine de prioritate și care necesită o evaluare comparativă și cumulativă, astfel încât să se asigure un just echilibru între interesul public al bunei funcționări a parchetului și interesul legitim privat al persoanei care a solicitat transferul. În speță, alături de motivele de ordin profesional invocate în cererea de trensfer, au fost avute în vedere situația de personal și volumul de activitate al unităților de parchet implicate în procedura transferului, precum și considerentele care au fundamentat soluția de admitere a altei cereri de transfer decât cea formulată de reclamant.

Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra contestației Prin hotărârea supusă controlului judecătoresc pe calea prevăzută în art. 191 din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor, raportat la art. 29 alin. (5) - (7) din Legea nr. 305/2022 privind Consiliul Superior al Magistraturii, în vigoare la data învestirii instanței, secția pentru Procurori din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii a respins cererea de transfer de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași la Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași, formulată de contestator. Examinând hotărârea contestată prin prisma motivelor invocate, în raport cu actele și lucrările dosarului și cu apărările formulate de intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, instanța constată caracterul nefondat al contestației, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. Conform dispozițiilor art. 192 din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor: La soluționarea cererilor de transfer ale judecătorilor la alte instanțe și ale procurorilor la alte parchete se au în vedere următoarele criterii: a) motivele cuprinse în avizele motivate și punctele de vedere prevăzute la art. 188 alin. (1); b) volumul de activitate al instanței sau al parchetului de la care se solicită transferul și la care se solicită transferul, numărul posturilor vacante și al posturilor temporar vacante la instanțele sau la parchetele implicate și dificultățile de ocupare a acestora; c)specializarea judecătorului sau a procurorului, specializările complementare, vechimea în cadrul secției sau completului corespunzător specializării; d) vechimea la instanța sau la parchetul de la care se solicită transferul; e) vechimea efectivă în funcția de judecător sau, după caz, de procuror; f) vechimea în gradul aferent instanței sau parchetului la care se solicită transferul; g) disponibilitatea de a activa în secția sau în completul corespunzător specializării postului vacant; h) domiciliul sau, după caz, reședința solicitantului; i) distanța dintre domiciliul sau, după caz, reședința și sediul instanței sau al parchetului la care funcționează judecătorul sau procurorul și posibilitățile reale de navetă, inclusiv timpul afectat acesteia; j) starea de sănătate și situația familială. Așa cum s-a reținut în jurisprudența constantă a Înaltei Curți, analiza cererilor de transfer prin prisma criteriilor prevăzute în art. 192 din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, nu trebuie să fie una formală, ci trebuie să asigure luarea unei decizii administrative în condiții de transparență, legalitate și oportunitate, care să aibă aptitudinea de a menține un echilibru rezonabil între interesul public pe care intimatul CSM are obligația să-l ocrotească în exercitarea rolului său de garant al independenței justiției și interesul legitim privat al persoanei care a formulat o cerere de transfer, în raport cu circumstanțele personale și profesionale invocate. Este de remarcat că, în cauză, întreaga procedură s-a desfășurat cu respectarea prevederilor anterior citate, analiza cererii de transfer efectuându-se prin prisma criteriilor reglementate de acestea, tocmai pentru a asigura luarea unei decizii obiective, în condiții de legalitate și oportunitate și în raport de circumstanțele concrete ale fiecărei solicitări. De asemenea, trebuie subliniat că nu există o ordine de prioritate între criteriile legale mai sus arătate, ci acestea reclamă o evaluare comparativă și cumulativă, în scopul menținerii unui echilibru între interesul public - buna funcționare a parchetelor - pe care Consiliul Superior al Magistraturii are obligația să-l ocrotească în exercitarea rolului său de garant al independenței justiției și interesul legitim privat al persoanei care a formulat o cerere de transfer. În acest context, intimatul Consiliul Superior al Magistraturii beneficiază de o marjă largă de apreciere în gestionarea resurselor umane din justiție și a carierei judecătorilor și procurorilor, fără ca aceasta să conducă la concluzia că puterea discreționară a instituției se poate manifesta independent de criteriile obiective și de considerentele de oportunitate corespunzătoare circumstanțelor fiecărui caz. Ținând seama de împrejurarea că actul administrativ trebuie să aibă calitatea de a satisface atât rigorile legii, cât și o nevoie socială determinată, limitele legale ale exercitării dreptului de apreciere se raportează la scopul legii, iar analiza respectării acestor limite vizează, în final, respectarea principiului proporționalității, a echilibrului necesar între măsurile individuale și interesul public ocrotit, potrivit sumei de atribuții ce constituie competența legală a autorității publice (în speță - interesul public al bunei funcționări a justiției). Aplicând aceste considerente de ordin general la situația juridică dedusă judecății în prezenta cauză, Înalta Curte constată că în speță nu a fost răsturnată prezumția de legalitate a hotărârii contestate, aceasta fiind susținută de o motivare adecvată prin raportare la reglementarea cuprinsă în art. 192 din Legea nr. 303/2022. Eventuala existență a unor posturi vacante utile într-o sesiune de transferuri nu creează, în mod automat, premisele pentru admiterea cererii de transfer a contestatorului, solicitarea acestuia urmând a fi supusă unei analize de oportunitate, cu atât mai mult cu cât, din interpretarea dispozițiilor legale anterior enunțate, rezultă că normele care reglementează instituția transferului au caracter supletiv și conferă doar o vocație în sensul arătat, fără a crea, în mod automat, un drept solicitantului. În speță, intimatul a fost consecvent, în sensul în care, analizând cererea formulată în raport de motivele invocate și de criteriile prevăzute de art. 192 din Legea nr. 303/2022, a apreciat că, în concursul dintre cererile de transfer pentru Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași formulate de mai mulți procurori, din analiza concomitentă a acestora, în raport de criteriile personale și profesionale, urmare unei evaluări comparative și cumulate a unor atare cereri, nu este oportună admiterea celei formulate de contestator. Înalta Curte reține că, în cadrul sesiunii de transferuri desfășurată în perioada decembrie- ianuarie 2024, pentru postul susceptibil de ocupare prin transfer la Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași au formulat cereri 3 procurori din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași, respectiv, doamna procuror B. și domnul procuror C.. În ceea ce privește volumul de activitate din cadrul unității de parchet de la care se solicita transferul, din evidențele direcției de resort rezulta că, în anul 2023, volumul de activitate la această unitate de parchet se situa peste dublul mediei naționale. Totodată, volumul de activitate la unitatea de parchet la care se solicită transferul, respectiv Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași este sub media națională, media dosarelor de soluționat/procuror a fost de 177, comparativ cu media națională de 221. Cu privire la situația de personal din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași, s-a reținut că dintre cele 30 de posturi de procuror prevăzute în schemă (3 posturi de conducere și 27 de posturi de execuție), erau ocupate posturile de conducere și doar 23 de posturi de execuție și un post pentru care se aprobase ocuparea pe perioadă nedeterminată, fiind vacante 5 posturi de execuție, la care se adăugau 4 posturi temporar vacante. Sub aspectul conținutului hotărârii atacate, Înalta Curte reține că secția pentru procurori a analizat în mod efectiv toate motivele profesionale invocate de petent (din conținutul cererii de transfer înregistrată în 18.12.2023 - dosarului - nerezultând invocarea unor motive personale), iar acestea au fost coroborate cu datele obiective privind situația posturilor unităților implicate în procedura de transfer, încărcătura pe schemă, la acel moment, precum, și cu avizele emise în cauză și vechimea efectivă în funcțiile de procuror. În aceste condiții, în mod corect, s-a apreciat că, având în vedere gradul scăzut de ocupare a schemei de personal al Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași și volumul de muncă situat peste media națională la această unitate de parchet, că aprobarea solicitării reclamantului ar fi amplificat situația cu care se confruntă la acel moment parchetul la care acesta își desfășoară activitatea. În plus, s-a reținut că ambele unități de parchet se confruntă cu lipsa de magistrați, precum și că, spre deosebire de contestator, pentru transferul domnului procuror C. fuseseră emise avize, respectiv puncte de vedere favorabile. Deși este adevărat că avizul emis în temeiul art. 188 alin. (1) din Legea nr. 303/2022 are un rol consultativ, conform art. 192 lit. a) din Legea nr. 303/2022 motivele cuprinse în avizele consultative motivate sunt avute în vedere la soluționarea cererilor de transfer. Contrar celor afirmate de contestator, intimatul CSM a analizat motivele avute în vedere de către emitenții avizelor negative, Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași și Parchetul de pe lângă Curte de Apel Iași, în cuprinsul cărora s-a arătat că formularea acestuia cu privire la cererea depusă de domnul procuror A. a avut în vedere următoarele aspecte: - La sfârșitul anului 2023 domnul procuror mai avea de soluționat un stoc mare de dosare, mai precis 419 de cauze; - Nu a reușit să facă dovada unei bune comunicări cu organele de conducere de la nivelul parchetelor ierarhic superioare. În raport de aceste date statistice, în contextul volumului de activitate situat mult peste media națională coroborat cu situația de personal a parchetului, Înalta Curte reține că vacantarea efectivă a încă unei funcții de execuție la Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași, ca urmare a admiterii și a cererii de transfer formulate de contestator ar fi fost de natură să afecteze grav activitatea parchetului în cauză, cum în mod corect a arătat și intimatul, prin creșterea încărcăturii dosarelor pe procuror ca efect al redistribuirii dosarelor, aspect care, totodată, ar fi avut drept consecință neefectuarea ritmică de către procurori a actelor de urmărire penală, ceea ce ar fi determinat creșterea timpului de soluționare a dosarelor. De asemenea, argumentele pe care contestatorul le evocă, privind efectele pe care detașarea colegilor săi ar fi produs-o din perspectiva elementului de comparație privind stocul de dosare, nu pot fi valorificate în sensul indicat de contestator, câtă vreme existența în fapt a unui atare stoc nu a fost combătută, iar chestiunea în discuție, fiind un argument indicat în justificarea avizului negativ, reprezintă, în temeiul art. 192 lit. a) din Legea nr. 303/2022, un element obiectiv de natură a influența comparația pe care intimatul este chemat să o efectueze între toate cererile de transfer ce vizează aceleași posturi vacante și din perspectiva tuturor elementelor relevante (privite în mod cumulat, iar nu departajate/separate pe categorii sau criterii). Nici criticile contestatorului privind nevalorificarea de către secția pentru procurori a vechimii superioare a acestuia, prin comparație cu domnul procuror C., nu pot fi primite, atât timp cât legiuitorul nu stabilește o ordine de prioritate a criteriilor legale de transfer, revenind secției pentru procurori atribuția de a analiza incidența fiecărui criteriu prin prisma raportului dintre interesul individual și cel general. Astfel, contrar celor susținute de contestator, criteriul vechimii nu poate fi absolutizat, acesta trebuind să fie analizat prin raportare la ansamblul criteriilor instituite de lege. Înalta Curte constată că la soluționarea cererii de transfer formulate, secția pentru procurori din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii a analizat în mod efectiv, coroborat și unitar toate criteriile de transfer prevăzute de lege, apreciind în mod corect că nu era oportună admiterea, la acel moment, a transferului magistratului în cauză. Astfel, în contextul în care legea conferă procurorului o vocație la transfer care poate fi valorificată doar în anumite condiții care să corespundă, totodată, cerințelor sistemului judiciar pentru asigurarea premiselor unui act de justiție de calitate, efectuat cu celeritate, secția pentru procurori a apreciat în mod corect că motivele invocate de contestator nu puteau prevala la acel moment față de interesele parchetului de la care aceasta provenea, respectiv asigurarea resurselor umane necesare bunei funcționări și echilibrarea volumului de muncă. Față de argumentele expuse, contestația judiciară formulată potrivit art. 191 din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor va fi respinsă ca nefondată.