ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1858/2016

Decizia nr. 1858/2016

Asupra contestației de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 21 aprilie 2016, contestatorul A. a solicitat anularea Hotărârii nr. 308 din 24 martie 2016 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii și implicit a Hotărârii nr. 646 din 16 decembrie 2015 a Consiliului Superior al Magistraturii, secția pentru procurori, și obligarea intimatului Consiliul Superior al Magistraturii să emită o nouă hotărâre, prin care să admită cererea de transfer de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.

În motivare, contestatorul, procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș a arătat că a participat la sesiunea de transfer a procurorilor din decembrie 2015, solicitând transferul la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, însă cererea i-a fost nelegal respinsă, reținându-se că "postul este vacant, dar rezervat", contrar celor statuate cu valoare de principiu în Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 580 din 16 septembrie 2014 a secției pentru procurori.

Se mai susține că blocarea sau indisponibilizarea postului este greșită, pentru că prin Hotărârea nr. 540 din 17 noiembrie 2015 a secției pentru procurori din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii s-a dispus continuarea activității procurorului general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara la această unitate de parchet, la încetarea mandatului în funcția de conducere, respectiv la data de 15 iulie 2016, însă aceasta are ca efect numai rezervarea postului, iar nu și blocarea de la modalitățile de ocupare prevăzute de lege.

Această argumentație, a mai relevat contestatorul, este confirmată de faptul că postul în discuție a fost scos la concurs pentru examenul de promovare din aprilie 2016.

Referitor la criteriile prevăzute de art. 3 din Regulamentul privind transferul judecătorilor și procurorilor, contestatorul subliniază că în hotărârile atacate s-a făcut mențiune numai cu privire la primul dintre cele enumerate, cel referitor la volumul de activitate.

La acest capitol, datele statistice îi sunt clar favorabile, întrucât volumul parchetului unde funcționează este aproape de jumătate față de media națională, în timp ce volumul de activitate la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara este de două ori mai mare decât media națională. În plus, schema de personal este completă la Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș și incompletă la parchetul unde solicită transferul.

De asemenea, contestatorul a precizat că ambele unități de parchet au avizat pozitiv cererea sa de transfer.

Prin întâmpinarea înregistrată la 25 mai 2016, intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată.

Intimatul a susținut că hotărârile atacate au fost adoptate cu respectarea cadrului normativ: art. 60 din Legea nr. 303/2004, art. 2 și 3 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 193/2006, inclusiv a celor statuate prin Hotărârea nr. 580/2014 a secției pentru procurori a CSM.

Normele care reglementează instituția transferului au caracter supletiv și conferă doar o vocație în sensul arătat. Ca urmare, în vederea unei bune gestionări a resurselor umane în sistemul judiciar, Consiliul Superior al Magistraturii are posibilitatea de a decide cu privire la oportunitatea ocupării unui post vacant prin oricare dintre modalitățile prevăzute de lege.

În situația de față, s-a apreciat că nu este oportună ocuparea postului de execuție vacant prin transfer, decizându-se scoaterea acestuia la concursul de promovare a judecătorilor și procurorilor din 3 aprilie 2016.

Aceasta demonstrează, potrivit intimatului, că postul respectiv nu a fost "blocat", fiind respectată întru totul Hotărârea nr. 580 din 16 septembrie 2016 a secției pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii.

În privința criteriilor regulamentare, Consiliul Superior al Magistraturii a susținut că acestea au fost analizate în notele întocmite de direcția de specialitate din Consiliul Superior al Magistraturii și fac corp comun cu hotărârile atacate.

Mai învederează că și în situația în care s-ar fi considerat oportună ocuparea prin transfer a postului de execuție de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, cererea contestatorului ar fi primit tot o rezolvare nefavorabilă întrucât celălalt solicitant avea o vechime efectivă în funcție mult mai mare decât a contestatorului.

În temeiul art. 13 din Legea nr. 554/2004, la dosarul cauzei s-au atașat actele administrative atacate și documentația aferentă.

Prin concluziile scrise depuse în ședința de dezbateri asupra contestației, contestatorul a reiterat coordonatele factuale ale litigiului, subliniind că este absurdă respingerea unei cereri de transfer pe motiv că nu este oportună, deși sunt îndeplinite toate condițiile legale pentru admiterea ei.

Referitor la situația celuilalt coleg care a formulat cerere de transfer, care nu a atacat hotărârea CSM de respingere, a insistat asupra criteriului referitor la vechimea la parchetul de la care se solicită transferul, care se aplică cu prioritate (conform Hotărârilor CSM nr. 97 și 98 din 27 ianuarie 2016), criterii în raport de care cererea sa trebuia admisă.

Contestatorul A. a supus controlului de legalitate pe calea prevăzută de art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, Hotărârea nr. 308 din 24 martie 2016 prin care Plenul CSM i-a respins contestația formulată împotriva Hotărârii nr. 646 din 16 decembrie 2015 a secției pentru procurori a Consiliul Superior al Magistraturii.

La adoptarea soluției criticate, Consiliul Superior al Magistraturii, în plenul său, a confirmat argumentația prezentată de secție, reținând că "la momentele formulării și analizării cererii de transfer se constată existența doar a unui post vacant, însă, rezervat. Având în vedere acest aspect, coroborat cu criteriile prevăzute la art. 3 din Regulament, în mod legal, secția pentru procurori a apreciat că nu era oportun transferul (...)"

Din documentația aferentă atașată la dosar de către intimatul Consiliul Superior al Magistraturii rezultă că la data de 2 decembrie 2015 a publicat pe pagina sa de internet lista posturilor vacante de procuror; în termenul de 5 zile prevăzut de art. 2 alin. (2

1

) din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Plenului CSM nr. 193/2006, s-au depus două cereri pentru postul vacant de execuție de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara: de către contestator și un alt procuror.

Anterior acestui moment, prin Hotărârea secției pentru procurori a CSM nr. 570 din 17 noiembrie 2015 postul menționat a fost rezervat pentru continuarea activității unui procuror cu funcție de conducere la încetarea mandatului, respectiv la data de 15 iulie 2016.

În acest cadru, Înalta Curte constată că, fără a face o analiză a criteriilor prevăzute la art. 3 din regulamentul amintit anterior, ci doar trimițând generic la acestea, intimatul CSM a respins ambele cereri de transfer, invocând considerente de oportunitate derivate din hotărârea prin care secția de procurori a rezervat postul respectiv.

Or, impedimentul reținut nu poate avea efectul scontat de Consiliul Superior al Magistraturii. Într-adevăr, după cum bine susține contestatorul, prin Hotărârea nr. 580 din 16 septembrie 2014, secția pentru procurori a CSM a statuat, cu valoare de principiu, că posturile vacante pentru care procurorii optează să-și continue activitatea după încetarea mandatelor în funcții de conducere "vor fi rezervate, însă pentru a nu se perturba activitatea la unitățile la care se va continua activitatea, nu vor fi blocate aceste funcții de la modalitățile de ocupare prevăzute de lege (promovare, transfer, încetarea activității la structurile specializate), iar în cazurile în care se ocupă acest posturi, se vor aloca posturi din fondul de rezervă, în condițiile art. 134

1

din Legea nr. 304/2004".

Ca urmare, argumentul potrivit căruia postul vizat de contestator "este post vacant dar rezervat" nu poate constitui o justificare pentru respingerea cererii sale de transfer.

Propriul drept de apreciere și considerentele de oportunitate pe care le are în vedere Consiliul Superior al Magistraturii în activitatea sa de gestionare a resurselor umane trebuie să se manifeste într-o marjă care să asigure un just echilibru între interesul public și drepturile subiective sau interesele legitime private ale contestatorului.

În cauza de față, în mod evident, Consiliul Superior al Magistraturii a depășit limitele marjei de apreciere ce i-a fost conferită de lege, intrând în sfera excesului de putere, definit prin art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004.

Susținerea intimatului din întâmpinare, potrivit căreia din analiza criteriilor enumerate în art. 3 din Regulamentul privind transferul și detașarea judecătorilor și procurorilor, delegarea judecătorilor, numirea judecătorilor și procurorilor în alte funcții de conducere, precum și numirea judecătorilor în funcția de procuror și a procurorilor în funcția de judecător, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 193/2006 (volum de activitate, vechime efectivă în funcția de procuror, vechimea la parchetul de unde se solicită transferul, etc.) ar rezulta că soluția administrativă ar fi fost favorabilă celuilalt procuror care a vizat același post pentru transfer dacă s-ar fi depășit motivul de oportunitate, este lipsită de consistență și pur speculativă, câtă vreme Consiliul Superior al Magistraturii nu a procedat la o verificare în concret a criteriilor respective, respingând ambele cereri pentru motivele amintite anterior.

În plus, celălalt procuror nu a contestat hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii de respingere a contestației sale administrative.

În fine, împrejurarea că postul de execuție a fost scos la concursul de promovare din data de 3 aprilie 2016 nu face decât să confirme teza contestatorului A., în sensul că un post "rezervat" nu este un post blocat sau indisponibilizat, putând fi ocupat prin modalitățile legale.

În aceste coordonate, având în vedere și avizele favorabile transferului acordate de ambele parchete implicate, precum și dispozițiile art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, ca și art. 18 din Legea nr. 554/2004, se va admite contestația formulată de A., vor fi anulate Hotărârea nr. 308 din data de 24 martie 2016 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii și Hotărârea nr. 646 din data de 16 decembrie 2015 a Consiliului Superior al Magistraturii, secția pentru procurori și va fi obligat intimatul Consiliul Superior al Magistraturii să emită o nouă hotărâre prin care să admită cererea contestatorului de transfer de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestația formulată de contestatorul A.

Anulează Hotărârea nr. 308 din data de 24 martie 2016 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii și Hotărârea nr. 646 din data de 16 decembrie 2015 a Consiliului Superior al Magistraturii, secția pentru procurori.

Obligă intimatul Consiliul Superior al Magistraturii să emită o nouă hotărâre prin care să admită cererea contestatorului de transfer de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 9 iunie 2016.

Procesat de GGC - CT