ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2051/2015

Decizia nr. 2051/2015

Asupra contestației de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la Consiliul Superior al Magistraturii A., procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș, a solicitat eliberarea din funcția de procuror și numirea în funcția de judecător la Judecătoria Timișoara, în temeiul dispozițiilor art. 61 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1336 din 27 noiembrie 2014, hotărâre ce formează obiectul contestației de față, a fost respinsă cererea formulată de A. procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș, de eliberare din funcția de procuror și numirea în funcția de judecător la Judecătoria Timișoara.

În motivarea hotărârii s-au reținut următoarele aspecte: încărcătura dosare/procuror înregistrată la Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș și încărcătura cauzelor/judecător înregistrată la Judecătoria Timișoara, posibilitatea ocupării posturilor vacante de la Judecătoria Timișoara prin celelalte modalități prevăzute de lege, inclusiv prin transfer, creșterea încărcăturii de dosare/procuror la unitatea de parchet unde funcționează contestatoarea ca urmare a admiterii în ședința din 27 noiembrie 2014 a unei cereri de eliberare din funcția de procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș și numire în funcția de judecător la Tribunalul Hunedoara.

Prin contestația formulată s-a solicitat anularea Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1336 din 27 noiembrie 2014 și obligarea intimatului la emiterea unei noi hotărâri prin care să dispună numirea contestatoarei în funcția de judecător la Judecătoria Timișoara.

În motivarea contestației, se invocă excesul de putere și, în consecință, vătămarea dreptului contestatoarei de a fi numită în funcția de judecător.

Contestatoarea apreciază că din interpretarea sintagmei pot fi numiți, care se regăsește în cuprinsul art. 61

1

alin. (1) din Legea nr. 303/2004, rezultă că magistrații care formulează cereri de numire au dreptul la o aplicare justă a marjei de apreciere de către autoritatea decidentă și în cadrul acesteia, în condițiile întrunirii tuturor condițiilor, formularea unei astfel de cereri este un drept și nu o vocație.

Dreptul de transfer al judecătorilor/procurorilor este reglementat de art. 61 din Legea nr. 303/2004, iar Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și-au exprimat acordul cu privire la numirea contestatoarei în funcția de judecător, însă intimatul nu a motivat faptul neluării în considerare a acestui acord.

Dacă prin plecarea contestatoarei s-ar fi impietat asupra activității Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș este puțin probabil că s-ar fi emis cele două avize.

Argumentul invocat în susținerea soluției de respingere a cererii excede dispozițiilor legale și este reprezentat de faptul că pentru postul de judecător existent la Judecătoria Timișoara se formulează în mod frecvent cereri de transfer de către judecători, fiind o instanță atractivă.

În sesiunea de transfer organizată în luna noiembrie 2014 au fost formulate două cereri de transfer ale judecătorilor și ambele au fost respinse în ședința din 20 noiembrie 2014.

Prin întâmpinare, intimatul solicită respingerea cererii ca neîntemeiată, în raport de creșterea semnificativă a numărului de dosare la Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș în primul semestru al anului 2014 (111 dosare), în comparație cu anul 2013 (aproximativ 69 dosare pe fiecare semestru).

La data de 27 noiembrie 2014 s-a admis cererea formulată de un alt magistrat de eliberare din funcția de procuror la parchetul în discuție și numirea în funcția de judecător la Tribunalul Hunedoara, având în vedere situația volumului de activitate la această instanță.

S-a apreciat că admiterea cererii contestatoarei ar fi condus la îngreunarea activității la nivelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș.

Referitor la volumul de activitate la Judecătoria Timișoara, intimatul arată că în primul semestru al anului 2014, încărcătura pe judecător a fost de 658 dosare, față de media națională de 759 dosare, iar încărcătura pe schemă a fost de 633 dosare, spre deosebire de media națională de 691 dosare.

Astfel, la Judecătoria Timișoara, volumul de activitate este situat sub media națională, chiar și în condițiile în care schema de posturi este incompletă.

În ceea ce privește punctele de vedere comunicate de instituțiile implicate, se apreciază că s-a analizat cu prioritate volumul de activitate la unitatea de parchet în cauză, reținând că aceasta va rămâne cu deficit de personal și cu o îngreunare a activității în situația admiterii cererii.

Intimatul consideră că nu s-a impus ocuparea posturilor la nivelul Judecătoriei Timișoara, prin procedura numirii din funcția de procuror în funcția de judecător, cu atât mai mult cu cât la această instanță nu există dificultăți de ocupare a posturilor vacante, fiind o instanță atractivă.

II. Considerentele Înaltei Curți - instanța competentă să soluționeze contestația formulată în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 republicată, modificată și completată

Potrivit art. 61 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, procurorii pot fi numiți în funcția de judecător, prin decret al Președintelui României, la propunerea CSM, cu respectarea condițiilor prevăzute de lege.

Prin Regulamentul aprobat prin HPCSM nr. 193/2006 au fost stabilite criteriile pentru soluționarea acestor cereri, respectiv: datele relevante privind cariera judecătorului sau procurorului, situația posturilor ocupate și a posturilor vacante a celor care urmează a se vacanta și a posturilor temporar vacante la instanța/parchetul la care se solicită numirea și durata vacanțelor posturilor la instanța ori parchetul în cauză.

De asemenea, la soluționarea cererilor de numire din funcția de judecător în funcția de procuror și din funcția de procuror în funcția de judecător sunt avute în vedere posturile din listă, în măsura în care acestea mai sunt vacante, vechimea în funcția de judecător/procuror, vechimea la instanța/parchetul de la care provine solicitantul, vechimea în gradul aferent instanței/parchetului de la care se solicită numirea.

Din actele dosarului, se desprinde concluzia că cererea contestatoarei a fost respinsă, avându-se în vedere încărcătura de dosare/procuror înregistrată la Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș (2014 I semestru - 111 dosare, media națională 121 dosare) și încărcătura cauzelor/judecător înregistrată la Judecătoria Timișoara (2014 I semestru - 658 dosare, media națională 759 dosar).

S-a mai constatat că încărcătura de dosare/procuror la P.J. Timișoara a crescut în primul semestru al anului 2014, față de întregul an 2013 (139 dosare - media națională 121 dosare).

Întrucât dispozițiile art. 22 din HPCSM nr. 193/2006 impun și analizarea situației vizând dificultățile de ocupare a posturilor vacante la care se solicită numirea, hotărârea atacată a inserat și împrejurarea că Judecătoria Timișoara este o instanță atractivă, în mod constant solicitându-se transferul la această judecătorie.

În ceea ce privește acordul exprimat de autoritățile judiciare implicate în procedură, respectiv Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, dispozițiile legale incidente nu conferă acesteia prevalență în raport de celelalte criterii, astfel încât, dacă se constată că nu sunt îndeplinite anumite aspecte legate de volumul de activitate și încărcătura dosarelor pe judecător/procuror, nu se impune admiterea cererii formulate.

Față de acestea, Înalta Curte reține că hotărârea contestată a respectat dispozițiile legale în baza cărora a fost emisă și nu sunt întrunite condițiile de la art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, pentru a fi în prezența excesului de putere al autorității emitente.

În concluzie, nefiind întrunite dispozițiile art. 1 din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, contestația va fi respinsă ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația formulată de A. împotriva Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1336 din 27 noiembrie 2014, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 mai 2015.

Procesat de GGC - CT