ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3646/2015

Obiectul litigiului dedus judecății Prin contestația înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 20 ianuarie 2015, sub nr. x/1/2015, contestatoarea A. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se dispună: (i) anularea Hotărârii nr. 1338 din 27 noiembrie 2014 emisă de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii; (ii) obligarea intimatului Consiliul Superior al Magistraturii să emită o nouă hotărâre prin care să-i aprobe cererea de numire în funcția de judecător la Judecătoria Timișoara și să emită propunere în acest sens Președintelui României. În motivarea contestației, s-a arătat că Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 1338 din 27 noiembrie 2014, prin care s-a dispus respingerea cererii de numire în funcția de judecător la Judecătoria Timișoara, este nelegală, deoarece sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 61 din Legea nr. 303/2004. Astfel, la data de 24.07.2013 a înaintat C.S.M. o cerere prin care a solicitat transferul de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara. La data de 20.11.2014 a susținut un interviu în fața Secției pentru judecători a C.S.M., care a constatat că îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru a fi numită în funcția de judecător, astfel cum rezultă din Hotărârea nr. 1268 din 20 noiembrie 2014. Contestatoarea a apreciat că Hotărârea Plenului C.S.M., prin care i s-a respins cererea de numire în funcția de judecător, a fost emisă cu exces de putere, în considerarea următoarelor argumente: Din interpretarea sintagmei „pot fi numiți”, care se regăsește în cuprinsul art. 61 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, rezultă că magistrații care formulează cereri de numire au dreptul la o aplicare justă a marjei de apreciere de către autoritatea decidentă și în cadrul acesteia, în condițiile întrunirii tuturor criteriilor, formularea unei astfel de cereri fiind un drept și nu o vocație. Limitele dreptului de apreciere al unei autorități sunt determinate prin conținutul art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004, care definește excesul de putere ca fiind exercitarea dreptului de apreciere al unei autorități publice prin încălcarea drepturilor și libertăților cetățenilor. În cazul transferului judecătorilor și procurorilor, dreptul este reglementat de art. 61 din Legea nr. 303/2004, text care cuprinde și condițiile în care se poate efectua transferul. Autoritatea judiciară implicată în procedură, respectiv Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara, singura instituție abilitată a se pronunța cu privire la oportunitatea acestui transfer, și-a exprimat acordul cu privire la numirea sa în funcția de judecător, însă Plenul C.S.M. nu a luat în considerare acest acord, fără nicio motivare. Volumul de activitate în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara nu este de natură a justifica refuzul transferului, întrucât volumul de activitate de referință evidențiat în hotărârea contestată nu este elocvent la data discutării cererii, 27.11.2014. Astfel au fost avute în vedere date statistice privitoare la anul 2013 și primul semestru al anului 2014, când la Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara exista deficit de personal. Or, în anul 2014 au venit la Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara încă trei procurori, doi dintre aceștia începând cu data de 15.07.2014, astfel că volumul de activitate pe procuror s-a diminuat. Mai mult, la data discutării cererii, schema de personal a Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara avea 1 post vacant de procuror, iar la Judecătoria Timișoara exista un post vacant de judecător. Atâta timp cât Parchetul de pe lângă Curtea Apel Timișoara, Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș, Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara și-au exprimat avizul favorabil cu privire la cererea de transfer, apreciind că plecarea sa din instituția respectivă nu afectează în niciun mod activitatea parchetului, dimensiunea volumului de activitate nu are nicio relevanță, cu excepția aceleia de a motiva într-un fel o hotărâre prin care se încalcă un drept al unui magistrat. Această susținere este justificată de faptul că, un volum mare de activitate există atât la parchet, cât și la instanță, autoritățile implicate în procedură au avizat favorabil transferul, există posturi vacante, iar Secția pentru judecători a confirmat dreptul de transfer în funcția de judecător, prin Hotărârea nr. 1268 din 20.11.2014. Mai mult, prin refuzul nejustificat de soluționare a cererii, Plenul C.S.M. a transferat o activitate meritorie, respectiv soluționarea dosarelor în număr mare din cauza volumului mare de activitate înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara într-o situație discriminatorie, față de ceilalți magistrați care solicită transferul de la o instanță cu grad redus de activitate. În aceste condiții, contestatoarea a apreciat Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 1338 din 27 noiembrie 2014 a fost emisă cu exces de putere, în sensul art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004 și a solicitat anularea acesteia, în temeiul art. 18 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.

Apărările formulate în cauză Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a solicitat, prin întâmpinare, respingerea contestației ca neîntemeiată, în considerarea următoarelor argumente: Adoptarea Hotărârii nr. 1268 din 20 noiembrie 2014 a Secției pentru judecători a C.S.M., prin care s-a constatat îndeplinirea condițiilor legale în vederea numirii în funcția de judecător a doamnei procuror A., nu creează în mod automat un drept la numire și nu conduce de plano la admiterea cererii de către Plenul C.S.M. Dispozițiile legale și regulamentare aplicabile în cauză conferă numai o vocație în sensul arătat, rămânând la latitudinea C.S.M. să dispună cu privire la cererile care au ca obiect numirea în funcția de judecător. În cauză, Plenul C.S.M. a analizat aspectele necesare pentru a stabili dacă doamna procuror poate fi numită în funcția de judecător și anume: volumul de activitate la Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara și la Judecătoria Timișoara, vechimea deținută de contestatoare la unitatea de parchet și vechimea în funcție, precum și punctele de vedere transmise de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara. În acest sens, se impune a se observa că din evidența direcției de resort a rezultat că la Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara, în anul 2013, a fost înregistrat un număr de 2816 de lucrări/procuror, față de media națională de 2255 de lucrări/procuror și un număr de 1896 de dosare/procuror, față de media națională de 1451 de dosare/procuror. La această unitate de parchet, în semestrul I al anului 2014, încărcătura dosarelor/procuror a fost de 1736 de dosare, comparativ cu media națională de 1263 de dosare, în timp ce încărcătura dosarelor/schema a fost de 1617 de dosare comparativ cu media națională de 1061 de dosare. În ceea ce privește gradul de ocupare a posturilor la nivelul unității de parchet la care funcționează contestatoarea, sunt prevăzute 28 de posturi de procuror - funcții de execuție, din care sunt ocupate 27 de posturi de execuție, fiind vacant 1 post de procuror - funcție de execuție. Din aceste date statistice rezultă că, deși schema de posturi la Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara este aproape completă, volumul de activitate la această unitate de parchet este situat mult peste media națională. Astfel, admiterea cererii contestatoarei de numire în funcția de judecător ar fi condus la îngreunarea activității la nivelul Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara care ar fi trebuit să funcționeze cu un număr redus de procurori, însă cu o încărcătură de dosare/procuror sporită considerabil. Referitor la volumul de activitate la Judecătoria Timișoara, instanță la care contestatoarea solicită numirea în funcția de judecător, se constată că în primul semestru al anului 2014, încărcătura pe judecător a fost de 658 de dosare, față de media națională de 759 de dosare, iar încărcătura pe schemă a fost de 633 de dosare, față de media națională de 759 de dosare, iar încărcătura pe schemă a fost de 633 de dosare, spre deosebire de media națională de 691 de dosare. La această instanță, din cele 53 posturi prevăzute în schemă, este vacant un singur post de judecător - funcție de execuție. Astfel, se observă că la Judecătoria Timișoara volumul de activitate este sub media națională, chiar în condițiile în care schema de posturi la această instanță este incompletă. În raport de aceste date statistice, în mod judicios Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a apreciat că nu se impune ocuparea posturilor la nivelul Judecătoriei Timișoara, prin procedura numirii din funcția de procuror în funcția de judecător, cu atât mai mult cu cât la această instanță nu există dificultăți de ocupare a posturilor vacante. În ceea ce privește punctele de vedere comunicate de instituțiile implicate, deși Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara și-au exprimat acordul pentru numirea contestatoarei în funcția de judecător la Judecătoria Timișoara, Plenul C.S.M. a analizat, cu prioritate, volumul de activitate la unitatea de parchet în cauză, reținând că aceasta va rămâne cu deficit de personal și cu o îngreunare a activității specifice în situația admiterii cererii de numire în funcția de judecător formulată de contestatoare. Susținerea contestatoarei privind existența unei situații discriminatorii în raport cu ceilalți procurori care solicită numirea ca judecător de la o unitate de parchet cu grad redus de activitate se impune a fi înlăturată, având în vedere că în aplicarea art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Curtea Europeană a statuat, în mod constant, că principiul nediscriminării nu este încălcat dacă urmărește un scop legitim și are o justificare obiectivă și rezonabilă. Or, în cauză hotărârea adoptată de Plenul CSM are o justificare obiectivă și rezonabilă și anume gestionarea eficientă a resurselor umane în vederea asigurării unui echilibru al volumului de activitate la instituțiile implicate, astfel încât respingerea cererii contestatoarei în funcția de judecător nu a fost arbitrară.

La data 16.03.2015, contestatoarea a formulat răspuns la întâmpinarea depusă de intimat, arătând, în esență, următoarele: 3.1. Volumul de activitate în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara nu este de natură a justifica refuzul transferului, volumul de activitate de referință evidențiat prin hotărârea contestată nefiind elocvent la data discutării cererii, 27.11.2014. 3.2. Avizele favorabile date de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș și Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara cu privire la transfer evidențiază în mod indubitabil că nu există nici un impediment pentru a opera transferul său de la parchet la instanță. De-a lungul timpului, de când își exercită funcția de procuror la Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara, respectiv din data de 29.01.2009, au fost transferați în funcția de judecător mai mulți colegi, chiar dacă volumul de activitate era la fel de mare, iar numărul de procurori era mai mic. Astfel, prin Hotărârile Plenului C.S.M. nr. 1103 din 16 decembrie 2010 și nr. 2071 din 26 noiembrie 2009 au fost admise cererile de transfer din funcția de procuror în funcția de judecător formulate de doamnele procuror B. și C., deși situația privind schema de personal și încărcătura dosarelor pe procuror este similară cu cea din prezenta cauză. Și în acel moment, cât și în prezent, la Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara era un volum de activitate, peste media națională, iar la judecătorie unde s-a solicitat transferul numărul de dosare era sub media națională, fapt ce nu a avut relevanță, fiind admise cererile de transfer. De asemenea, în acel moment erau vacante 3, respectiv 5 posturi la Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara, față de un loc vacant în prezentul litigiu. Mai mult, la acel moment doamnele procuror nu aveau avize favorabile din partea parchetelor superioare cu care este o relație de subordonare. 3.

Nu în ultimul rând sunt de luat în considerare vechimea și experiența profesională pe care a dobândit-o în activitatea de procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara, respectiv 6 ani și 2 luni, cererea nefiind făcută în mod inopinat și nejustificat. 3.

Consiliul Superior al Magistraturii a transformat o activitate meritorie, respectiv soluționarea dosarelor în număr mare, datorită volumului mare de activitate înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara într-o situație sancționatorie în sensul că tocmai datorită acestui volum mare de activitate nu i s-a acordat transferul la Judecătoria Timișoara. Față de cele expuse, raportat la precedentele hotărâri de transfer din funcția de procuror în funcția de judecător, contestatoarea a susținut că Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 1338 din data de 27.11.2014 a fost luată în mod arbitrar și discriminatoriu, neexistând nicio cauză obiectivă și rezonabilă. În plus, nu se poate vorbi despre o justificare obiectivă și rezonabilă privind gestionarea eficientă a resurselor umane în vederea asigurării unui echilibru al volumului de activitate întrucât, într-o situație similară a resurselor umane raportat la volumul de activitate, s-au admis cereri de transfer din funcția de procuror în funcția de judecător. 4. În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri, în cadrul căreia intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a depus documentația care a stat la baza emiterii hotărârii contestate, potrivit art. 13 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare. II. Considerentele Înaltei Curți asupra contestației de față Examinând contestația formulată, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. Prin cererea înregistrată la Consiliul Superior al Magistraturii sub nr. 1/24441/1154/DRUO/25604/ST/2014, contestatoarea A., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara, a solicitat eliberarea din funcția de procuror și numirea în funcția de judecător la Judecătoria Timișoara, în temeiul dispozițiilor art. 61 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare. Prin Hotărârea nr. 1268 din 20 noiembrie 2014, Secția pentru judecători a C.S.M. a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru numirea în funcția de judecător a d-nei procuror A. și a dispus sesizarea Plenului C.S.M. pentru analizarea cererii de numire în funcția de judecător. Prin Hotărârea nr. 1338 din 27 noiembrie 2014, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a respins cererea formulată de d-na procuror A., de eliberare din funcția de procuror și numire în funcția de judecător la Judecătoria Timișoara. În considerentele acestei hotărâri au fost menționate datele statistice existente în evidențele Direcției resurse umane și organizare privitoare la situația posturilor vacante la Judecătoria Timișoara și Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara, volumul de activitate la această unitate de parchet în anul 2013 și în semestrul I al anului 2014. De asemenea, s-a precizat faptul că Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara au avizat favorabil solicitarea de numire în funcția de judecător a d-nei procuror A. și că Judecătoria Timișoara nu a formulat un punct de vedere pe acest aspect. La soluționarea cererii contestatoarei, Plenul C.S.M. a avut în vedere că „volumul de activitate al parchetului unde aceasta funcționează este situat cu mult peste media națională, astfel încât se apreciază că admiterea cererii formulate de magistratul în cauză ar afecta buna funcționare a activității acestui parchet”. Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 1338 din 27 noiembrie 2014 a fost supusă controlului de legalitate, în condițiile art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, contestatoarea susținând că a fost adoptată cu exces de putere, în sensul art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, pentru argumentele de fapt și de drept expuse la pct. I.1 și I.3 din prezenta decizie. Potrivit art. 61 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor republicată, cu modificările și completările ulterioare, „La cererea motivată, judecători pot fi numiți în funcția de procuror, iar procurorii în funcția de judecător, prin decret al Președintelui României, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii, cu respectarea condițiilor prevăzute în prezenta lege”. Interpretarea dată sintagmei „pot fi numiți” semnifică puterea discreționară conferită autorității publice, care însă nu trebuie înțeleasă ca o libertate în afara legii, ci una în limitele acesteia. Art. 61 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 conține o normă dispozitivă care prevede coordonatele generale în care autoritatea publică își exercită dreptul de apreciere, cu asigurarea proporționalității, a unui just echilibru între interesul public ce trebuie ocrotit și conținutul drepturilor ori intereselor legitime private care pot fi lezate prin decizia administrativă. Din interpretarea textului legal aflat în discuție nu rezultă existența unui drept de care beneficiază automat persoanele vizate de ipoteza normei legale și nici obligația corelativă a autorității publice de a dispune admiterea cererilor de numire în funcțiile de procuror/judecător. La art. 22 alin. (1) din Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 193/2006 pentru aprobarea Regulamentului privind transferul și detașarea judecătorilor și procurorilor, delegarea judecătorilor, numirea judecătorilor și procurorilor în alte funcții de conducere, precum și numirea judecătorilor în funcția de procuror și a procurorilor în funcția de judecător s-a prevăzut că: „Cererile de numire din funcția de judecător în funcția procuror și din funcția de procuror în funcția de judecător se soluționează de două ori pe an, pe baza criteriilor prevăzute la art. 23 alin. (1 1 )”. Aceste criterii sunt: - volumul de activitate al instanței sau parchetului de la care provine solicitantul și la care se solicită numirea, numărul posturilor vacante la instanțele ori parchetele implicate și dificultatea de ocupare a acestora; - vechimea efectivă în funcția de judecător sau procuror; - vechimea la instanța sau parchetul de la care provine solicitantul; - vechimea în gradul aferent instanței, respectiv parchetului la care se solicită numirea [art. 23 alin. (1 1 ) din Regulament]. Din analiza hotărârii contestate se observă că în soluționarea cererii de numire din funcția de procuror în funcția de judecător, Plenul C.S.M. a avut în vedere exclusiv volumul de activitate al Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara, care este situat cu mult peste media națională, și a apreciat că admiterea cererii formulate de doamna procuror A. ar afecta buna funcționare a activității acestui parchet. Nici prin hotărârea contestată și nici prin întâmpinarea formulată în cauză nu au fost învederate instanței elementele necesare pentru a identifica rațiunile avute în vedere de Plenul C.S.M. atunci când: i) a selectat un singur criteriu din cele 4 enumerate de norma legală; ii) a considerat prioritar criteriul volumului de activitate al unității de parchet unde funcționează solicitantul, deși legea nu conține o ierarhizare a criteriilor respective; iii) nu a oferit nici un răspuns la vizele favorabile emise de Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara, Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, deși aceste avize fac parte din documentația întocmită de direcția de specialitate în cazul tuturor cererilor de numire în funcțiile de procuror/judecător. Aceasta, în condițiile în care, în situații similare, Plenul C.S.M. a analizat mai multe criterii dintre cele menționate la art. 23 alin. (1 1 ) din Regulament, fără să considere că unul dintre acestea ar fi prioritar și fără să facă vreun fel de aprecieri în privința volumului de activitate înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara, criteriu pe care în speța de față l-a absolutizat (a se vederea, în acest sens, Hotărârile Plenului C.S.M. nr. 2071 din 26 noiembrie 2009 și nr. 1103 din 16 decembrie 2010). Deși intimatul C.S.M. afirmă că au fost analizate toate aspectele necesare pentru a stabili dacă doamna procuror A. poate fi numită în funcția de judecător, printre care și vechimea deținută la unitatea de parchet, vechimea în funcție și punctele de vedere transmise de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara, în motivarea hotărârii contestate nu se regăsește o minimă analiză a acestor aspecte, ceea ce face imposibilă exercitarea controlului de legalitate. În privința criteriului legat de numărul posturilor vacante la instanțele ori parchetele implicate și dificultățile de ocupare a acestora, se observă că atât la Judecătoria Timișoara, cât și la Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara există un singur post vacant - funcție de execuție. În aceste condiții, în egală măsură se poate afirma că nici la Parchetul de pe Judecătoria Timișoara nu există dificultăți de ocupare a posturilor vacante, constatare ce se impunea a fi valorificată de Plenul C.S.M. în analiza „tuturor aspectelor necesare pentru a stabili dacă doamna procuror poate fi numită în funcția de judecător”. În privința motivului concret evidențiat în hotărârea contestată, pentru care cererea contestatoarei a fost respinsă de Plenul C.S.M., respectiv volumul de activitate peste media națională înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara, Înalta Curte constată că susținerile contestatoarei sunt întemeiate. Astfel, decisivă în evaluarea consecințelor soluționării favorabile a cererii de numire din funcția de procuror în funcția de judecător este analiza de oportunitate realizată de instituțiile implicate în procedura de emitere a avizelor prevăzute la art. 22 alin. (3) din Regulament. Aceste instituții sunt cele mai în măsură să stabilească dacă admiterea cererii afectează sau nu buna funcționare a unității de parchet. În speța de față, avizele favorabile emise de Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara, Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara infirmă aprecierea Plenului C.S.M. conform căreia admiterea cererii contestatoarei ar afecta buna funcționare a Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara. Din această perspectivă, este pertinentă observația contestatoarei în sensul că, invocându-se volumul de activitate peste media națională înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara, ceea ce implică un efort considerabil al procurorilor care își desfășoară activitatea în aceste condiții, se creează o inegalitate de tratament juridic în raport de procurorii care formulează cereri similare și care își desfășoară activitatea la unități de parchet cu un volum redus de activitate, fără a exista un scop legitim și o cauză obiectivă și rezonabilă. Scopul legitim este reprezentat de interpretarea și aplicarea corectă a legii, inclusiv în procedura administrativă, iar volumul de activitate peste media națională nu poate constitui o cauză obiectivă și rezonabilă în refuzul soluționării favorabile a cererilor de numire din funcția de procuror în funcția de judecător, ci poate justifica o reevaluare a schemelor de personal, ținându-se seama de rațiunile și necesitățile sistemului judiciar. O încălcare a principiului nediscriminării și a tratamentului egal se constată nu numai în raport de procurorii care își desfășoară activitatea la unități de parchet cu un volum redus de activitate, ci și în cadrul aceleiași unități de parchet. Astfel, procedând la o analiză comparativă fie și numai a hotărârilor Plenului C.S.M. depuse la dosarul cauzei, Înalta Curte observă că: Prin Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 2071 din 26 noiembrie 2009 a fost soluționată favorabil cererea formulată de doamna C., procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara, de numire în funcția de judecător la Judecătoria Timișoara, în condițiile în care datele statistice evidențiau un volum de activitate la Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara situat peste media națională și un număr de 5 posturi vacante de procuror - funcții de execuție. De asemenea, prin Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 1103 din 16 decembrie 2010 a fost soluționată favorabil cererea formulată de doamna B., procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara, prin care a solicitat numirea în funcția de judecător la Judecătoria Târgu Jiu, Judecătoria Motru sau Judecătoria Târgu Cărbunești. Și în această situație volumul de activitate înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara era situat tot peste media națională, iar avizul emis de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara a fost negativ. În aceste circumstanțe, nu poate fi vorba de o „gestionare eficientă a resurselor umane în vederea asigurării unui echilibru al volumului de activitate la instituțiile implicate”, cum pretinde intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, ci de un exces de putere în accepțiunea art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004, respectiv „exercitarea dreptului de apreciere al autorităților publice prin încălcarea limitelor competenței prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor și libertăților cetățenilor”. În concluzie, pentru toate considerentele de fapt și de drept expuse, Înalta Curte va dispune, în temeiul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările și completările ulterioare, admiterea contestației formulate de contestatoarea A., anularea Hotărârii Plenului C.S.M. nr. 1338 din 27 noiembrie 2014 și obligarea intimatului Consiliul Superior al Magistraturii să emită o hotărâre prin care să aprobe cererea contestatoarei de numire în funcția de judecător la Judecătoria Timișoara și să emită propunere în acest sens către Președintele României.