ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2453/2015
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2453/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)
Decizia nr. 2453/2015
Asupra contestației de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii
Prin Hotărârea nr. 1314 din 27 noiembrie 2014, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a respins cererea de numire în funcția de judecător la Tribunalul București, Judecătoria Sectorului 6 București sau Judecători Sectorului 3 București, formulată de A., procuror la Direct Națională Anticorupție - nivel central.
Pentru a decide în acest sens, Plenul CSM a reținut că doamna A., procuror la Direcția Națională Anticorupție - nivel central, solicitat eliberarea din funcția de procuror și numirea în funcția de judecător la Tribunalul București, secția penală, Judecătoria Sectorului 6 București Secția penală sau la Judecătoria Sectorului 3 București, secția penală, îi temeiul dispozițiilor art. 61 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completării ulterioare.
Prin Hotărârea nr. 1169 din 11 noiembrie 2014, Secția pentru judecători Consiliului Superior al Magistraturii a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru numirea în funcția de judecător a doamnei procuror.
Plenul CSM a constatat că, potrivit evidențelor direcției de resort la Tribunalul București și Judecătoria Sectorului 6 București, instanțe la care se solicită numirea în funcția de judecător, nu există posturi vacante în prezent sau posturi ce urmează a se vacanta în sensul prevăzut de art. 2 alin. (1) din Regulamentul aprobat prin Hotărârea nr. 193/2006 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, cu modificările și completările ulterioare.
Conform evidentelor direcției de resort, rezultă ca la Direcția Națională Anticorupție - nivel central, unitate de parchet la care este încadrată petenta, dintre cele 145 posturi de procuror prevăzute în schemă (42 de posturi de conducere și 103 posturi de execuție) sunt ocupate 29 de posturi de conducere și 91 de posturi de execuție, fiind vacante 13 posturi de conducere și 12 posturi de execuție.
În ceea ce privește volumul de activitate, la Direcția Națională Anticorupție nivel central, în anul 2013 s-a înregistrat o încărcătură medie de 324 de lucrări/procuror și o încărcătură medie de 66,46 dosare/procuror, iar în primul semestru al anului 2014 s-a înregistrat o încărcătură medie de 178 de lucrări/procuror și o încărcătură medie de 51 de dosare/procuror.
La Judecătoria Sectorului 3 București, instanță la care se solicită numirea în funcția de judecător, din cele 52 de posturi de judecător prevăzute în schemă 50 sunt ocupate, fiind vacante 2 paturi, precum și posturile aferente funcțiilor de președinte al Secției civile și președinte al Secției penale.
La această instanță, în semestrul I al anului 2014 încărcătura/judecător a fost de 1660 de cauze, față de media națională de 759 de cauze, iar în aceeași perioadă încărcătura a fost de 1562 de cauze pe schemă spre deosebire de media națională de 691 de cauze pe schemă.
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție și Curtea de Apel București au avizat favorabil solicitarea doamnei procuror de numire în funcția de judecător.
Astfel cum reiese din Adresa nr. 419/J/2014, conducerea Judecătoriei Sectorului 3 București a avizat negativ numirea în funcția de judecător la această instanță a magistraților specializări în materie penală, ținând seama de volumul de activitate ridicat al acestei instanțe în materie civilă.
Având în vedere lipsa posturilor vacante la Tribunalul București și Judecătoria Sectorului 6 București, respectiv motivele punctului de vedere exprimat de către conducerea Judecătoriei Sectorului 3 București privind numirea în funcția de judecător la această instanță a magistraților specializați în materie penală și faptul ca există dificultăți de ocupare a posturilor vacante la această instanță, Plenul CSM a dispus respingerea cererii formulate de doamna procuror A.
Contestația formulată de contestatoarea A.
Prin contestația formulată în termen legal, în condițiile art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, contestatoarea a solicitat anularea Hotărârii Plenului CSM nr. 1314 din 27 noiembrie 2014 și obligarea intimatului să emită o nouă hotărâre care să aprobe cererea de numire a sa în funcția de judecător la Tribunalul București, Judecătoria Sectorului 3 București sau la Judecătoria Sectorului 6 București.
În esență, contestatoarea susține că hotărârea CSM contestată este arbitrară, fiind emisă cu exces de putere, având în vedere faptul că atât la data formulării cererii cât și la data interviului, dar și în prezent, îndeplinește toate criteriile obiective prevăzute de lege pentru numirea în funcția de judecător.
Astfel, cu privire la criteriul referitor la volumul de activitate, contestatoarea arată că este de notorietate că încărcătura pe judecător la nivelul Tribunalului București și chiar la nivelul Judecătoriilor 3 și 6 București, este net superioară încărcăturii de dosare pe procuror la nivelul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DNA, secția Judiciară.
Referitor la condițiile de oportunitate existente, atât la data formulării cererii - 29 septembrie 2014 (reiterată la data de 3 octombrie 2014), cât și la data susținerii interviului și a constatării îndeplinirii criteriilor de numire în funcția de judecător de către Secția de judecători, potrivit situației posturilor vacante la 7 ianuarie 2014 - publicată pe site-ul CSM, rezultă că la Tribunalul București existau 4 posturi de execuție efectiv vacante la care se adaugă un post care s-a vacantat la data de 18 noiembrie 2014. Potrivit aceleiași situații, la nivelul Judecătoriei Sectorului 3 București existau 2 posturi efectiv vacante.
Mai arată contestatoarea că până la data de 27 noiembrie 2014, când a avut loc ședința Plenului CSM și a fost adoptată hotărârea contestată, CSM nu a publicat o altă situație a posturilor de execuție efectiv vacante.
Îndeplinirea condițiilor sus menționate este completată și de existența avizelor favorabile acordate atât de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DNA și de Curtea de Apel București și Tribunalul București.
Nici criteriul privind vechimea în magistratură nu a fost evaluat în mod corespunzător de către Plenul CSM, contestatoarea având o vechime în funcția de procuror de 18 ani, împrejurare ce ar fi trebuit să reprezinte un reper important și convingător din punct de vedere profesional în ceea ce privește evaluarea și soluționarea favorabilă a cererii sale.
Apărarea Consiliului Superior al Magistraturii
Intimatul CSM, la data de 19 februarie 2015 a depus, în condițiile art. 201 alin. (1) C. proc. civ., întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a contestației formulate de contestatoarea A., formulând în acest sens apărări față de susținerile contestatoarei.
În cauză nu se poate reține că Hotărârea Plenului CSM a fost emisă cu exces de putere, întrucât respingerea cererii sa-a făcut în limitele competențelor legale și cu respectarea disp.art. 61 din Legea nr. 303/2004, precum și a celor din Hotărârea CSM nr. 193/2006.
Mai arată intimatul că normele care reglementează instituția numirii din funcția de procuror în funcția de judecător au un caracter supletiv și conferă doar o vocație în sensul arătat, fără a crea în mod automat un drept la o astfel numire.
La data adoptării Hotărârii Plenului CSM nr. 1314 din 27 noiembrie 2014 nu mai existau posturi vacante la Tribunalul București și la Judecătoria Sectorului 6 București, iar la Judecătoria Sectorului 3, deși existau 2 posturi vacante, avizul emis a fost nefavorabil întrucât contestatoarea și-a manifestat intenția de a funcționa în materie penală, în timp ce volumul de activitate ridicat al acestei instanțe era în materie civilă.
Considerentele Înaltei Curți asupra contestației
Examinând hotărârea contestată emisă de Plenul CSM, prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, a apărărilor intimatului, a probelor administrate în cauză și față de prevederile legale incidente din materia supusă verificării, Înalta Curte apreciază contestația ca nefondată, în sensul și pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
În primul rând este necesar a se sublinia faptul că existența unui post vacant/vacantabil de judecător (în sensul art. 2 alin. (1
1
) din Regulament), supus procedurii de publicare în condițiile art. 2 alin. (1) din Regulament, este de esența formulării unei cereri de numire din funcția de procuror în funcția de judecător, fiind o condiție sine qua non, pentru admiterea unei astfel de cereri, în condițiile în care instanțele funcționează cu un număr de posturi stabilit prin statele de funcții și de personal aprobat în condițiile art. 135 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară.
Conform evidențelor statistice, la data de 7 noiembrie 2014, data publicării pe pagina de internet a CSM a situației posturilor de judecător, la Tribunalul București erau patru posturi vacante și un post ce urma să se vacanteze prin publicarea decretului de eliberare din funcție a dnei judecător R.A.,iar la nivelul Judecătoriei Sectorului 3 existau două posturi de execuție efectiv vacante, în timp ce la Judecătoria Sectorului 6 nu existau astfel de posturi.
În ședința Secției pentru Judecători a CSM din data de 20 noiembrie 2014 s-a hotărât ocuparea prin transfer a posturilor vacante de la Tribunalul București, având în vedere că prin Hotărârea nr. 814 din 3 iulie 2014 a Plenului CSM s-a stabilit cu valoare de principiu că cererile de transfer au prioritate față de cererile de valorificare a rezultatelor concursului de promovare în funcție de execuție, iar cererile de valorificare a rezultatelor concursului de promovare în funcție de execuție au prioritate față de cererile de numire din funcția de procuror în funcția de judecător.
Rezultă așadar, că la data de 27 noiembrie 2014, data emiterii hotărârii contestației nu existau posturi vacante la Tribunalul București sau la Judecătoria Sectorului 6 București, Înalta Curte nu poate reține susținerea contestatoarei în sensul că în realitate, la Tribunalul București existau 5 posturi vacante la data de 27 noiembrie 2014, posturi care apar în continuare în „Situația posturilor de judecători și a posturilor de execuție efectiv vacante” publicată pe site-ul CSM la data de 5 ianuarie 2015.
Conform înscrisului atașat la fila 131 dosar, reiese că posturile la care se face referire sunt „temporar vacante pentru care s-a aprobat ocuparea în condițiile art. 1341” și nicidecum posturile vacante existente la data emiterii hotărârii CSM contestate și care figurau în „situația posturilor vacante” publicată la fata de 7 noiembrie 2014 pe pagina de internet a CSM.
Cu privire la cele două posturi vacante existente la Judecătoria Sectorului 3 București, se impune a se preciza că în cauză contestatoarea a solicitat expres să fie numită în funcția de judecător doar la secțiile penale din cadrul instanțelor pentru care a optat, fără a manifesta disponibilitate de a judeca în materia civilă. În aceste condiții, conducerea Judecătoriei Sectorului 3 a avizat negativ numirea în funcția de judecător la această instanță, justificat de împrejurarea că volumul de activitate al instanței este ridicat în materie civilă (Adresa nr. 419/J/2014).
Așadar, în situația în care la Tribunalul București și Judecătoria Sectorului 6 nu existau posturi vacante, iar la Judecătoria Sectorului 3, deși existau două posturi vacante, contestatoarea nu și-a manifestat disponibilitatea de a soluționa cauze civile, materie în care exista un deficit de judecători, astfel încât a primit un aviz nefavorabil, în mod corect intimatul prin hotărârea contestată a respins cererea de numire în funcția de judecător a dnei procuror A.
În aceste condiții, constatându-se în prealabil că la instanțele la care se solicită numirea în funcția de judecător nu există posturi de execuție vacante nu se mai impune analiza cererii contestatoarei prin prisma criteriilor prevăzute de art. 23 alin. (1
1
) din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Plenului CSM nr. 193/2006.
Așa fiind, constatând că prin probele administrate în cauză, nu s-a dovedit, în condițiile art. 249 C. proc. civ., nelegalitatea actului administrativ contestat, prin prisma dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004 R, Înalta Curte va respinge ca nefondată contestația formulată împotriva Hotărârii nr. 1413 din 27 noiembrie 2014 a Plenului CSM.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestația formulată de A. împotriva Hotărârii nr. 1314 din 27 noiembrie 2014 a Plenului Conciliului Superior al Magistraturii, ca nefondată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 iunie 2015.
Procesat de GGC - LM