ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2933/2016

Deliberând asupra prezentei contestații, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Direcția resurse umane și organizare a înaintat Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, cu nota nr. 15628. DRUO/14654/ST/2016, solicitarea Curții de Apel București privind ocuparea, pe perioada nedeterminată, a două posturi de judecător temporar vacante la nivelul acestei instanțe.

Prin Hotărârea nr. 844 din 14 iulie 2016, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a aprobat ocuparea, pe perioadă nedeterminată a două posturi temporar vacante de judecător la Curtea de Apel București, în condițiile art. 134<SUP>1</SUP> din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Pentru a adopta această hotărâre, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a reținut următoarele:

Potrivit art. 1341 alin. (1)-(4) din Legea nr. 304/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în cazul în care buna funcționare a instanțelor sau a parchetelor este grav afectată din cauza numărului de posturi vacante temporar, acestea pot fi ocupate pe perioadă nedeterminată, potrivit legii, în cazul în care vacantarea posturilor s-a realizat în urma:

numirii în funcții de conducere;

b)numirii ca procuror în cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism ori al Direcției Naționale Anticorupție;

detașării;

alegerii în funcția de membru al Consiliului Superior al Magistraturii;

suspendării din funcție, în temeiul art. 62 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare;

vacantării din alte cauze, pe o perioadă mai mare de un an.

(2) Numărul posturilor vacante temporar care se pot ocupa în cazurile prevăzute la alin. (1) se aprobă pentru fiecare instanță sau, după caz, parchet de Consiliul Superior al Magistraturii, la propunerea ordonatorilor de credite.

În consecință, Plenul a reținut că aprobarea ocupării pe perioadă nedeterminată a posturilor temporar vacante, în cazurile expres prevăzute la art. 1341 alin. (1) lit. a)-f) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se poate face la propunerea ordonatorilor de credite, cu condiția ca buna funcționare a instanțelor sau parchetelor să fie afectată din cauza numărului posturilor vacante temporar.

A mai reținut autoritatea intimată că prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1251 din 20 noiembrie 2014 s-a apreciat cu valoare de principiu că se impune stabilirea următoarelor criterii de analiză a solicitărilor de ocupare a posturilor temporar vacante, condițiile art. 1341 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare, care, ulterior au fost modificate și completate prin Hotărârea nr. 500 din 26 aprilie 2016, respectiv:

- media încărcăturii/judecător, înregistrată în ultimii 2 ani calendaristici, să fie de "+/-100 cauze față de media națională";

- durata vacanței posturilor pentru care se cere ocuparea;

- inexistența posturilor vacante de execuție;

- numărul minim de posturi vacante temporar să fie în procent minim de 5 la instanțele cele mai încărcate din punct de vedere al numărului de cauze pe judecător și minim 10% pentru celelalte instanțe.

Totodată, Plenul a stabilit că îndeplinirea unuia dintre criterii devine suficientă pentru alocarea unui post de judecător, în condițiile art. 1341 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare. Plenul CSM a avut în vedere că există 107 posturi de judecător pentru care s-a aprobat de către Consiliul Superior al Magistraturii, ocuparea pe perioadă nedeterminată, în condițiile art. 1341 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare, dar și faptul că prin H.G. nr. 324 din 27 aprilie 2016 s-a majorat numărul maxim de posturi din fondul de rezervă la 150 posturi de judecător. Analizând datele direcției de specialitate, Plenul C.S.M. a reținut că la nivelul Curții de Apel București există următoarele posturi vacante temporar: postul doamnei judecător A., aflată în concediu de creștere a copilului de până la doi ani, postul doamnei judecător B., postul doamnei judecător C., delegată la Curtea de Apel Timișoara pe o perioadă de 6 luni, începând cu data de 01.05.2016. La acestea se adăuga postul domnului judecător D. căruia i s-a aprobat efectuarea unui stagiu la Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cadrul programului de schimb între autoritățile judiciare, organizat de Rețeaua Europeană de Formare Judiciară împreună cu Institutul Național al Magistraturii. În aceste condiții, a conchis Plenul C.S.M., la Curtea de Apel București există 2 posturi temporar vacante, susceptibile a fi ocupate în temeiul art. 1341 din Legea nr. 304/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, respectiv cel al doamnei judecător A., și postul domnului judecător D. căruia i s-a aprobat efectuarea unui stagiu la Curtea de Justiție a Uniunii Europene, în cadrul programului de schimb între autoritățile judiciare, organizat de Rețeaua Europeană de Formare Judiciară împreună cu Institutul Național al Magistraturii. De asemenea, a mai reținut Plenul C.S.M. din datele direcției de specialitate se reține că la Curtea de Apel București în anul 2014 încărcătura/judecător a fost de 399 cauze, cu 21 cauze de judecător peste nivelul mediei naționale de 378 cauze, iar în anul 2015 încărcătura/judecător a fost de 373 cauze, cu 71 cauze peste nivelul mediei naționale de 302 cauze.

S-a constatat astfel, că media încărcăturii/judecător înregistrată în perioada anilor 2014 - 2015 a fost de 386 cauze, peste nivelul mediei naționale de 340 cauze.

Raportat la datele statistice anterior prezentate, Plenul CSM a constatat că solicitarea Curții de Apel București se încadrează în criteriile stabilite prin Hotărârea nr. 1251/2014 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii privind media încărcăturii, judecător, înregistrată în ultimii 2 ani calendaristici cel puțin la nivelul mediei naționale.

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 3.08.2016, contestatoarea A., judecător în cadrul Curții de Apel București, a formulat în contradictoriu cu intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, o contestație împotriva Hotărârii Plenului CSM nr. 844 din 14 iulie 2016, o contestație împotriva Hotărârii Plenului CSM nr. 844 din 14 iulie 2016, solicitând anularea în parte a acestei hotărâri referitor la aprobarea ocupării pe perioadă nedeterminată, în condițiile art. 1341 din Legea nr. 304/2004, a postului pe care-l ocupa, cu obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.

În susținerea cererii sale, contestatoarea a arătat că hotărârea în cauză nu prezintă suficiente garanții de autenticitate atâta timp cât modificările efectuate cu pastă corectoare nu au fost conformate prin semnare.

A mai arătat contestatoarea că pentru a se putea dispune ocuparea unui post pe perioadă nedeterminată în condițiile art. 1341 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 trebuie îndeplinite cumulativ două condiții:

- vacantarea posturilor să se realizeze într-una din situațiile expres și limitativ prevăzute la lit. a)-f) din alin. (1) al art. 134<SUP>1</SUP> din Legea nr. 304/2004;

- buna funcționare a instanței sau parchetului să fie grav afectată din cauza numărului de posturi vacante temporar.

Mai susține contestatoarea că raportând situația postului său la dispozițiile art. 1341 alin. (1) din Legea nr. 304/2004, și anume suspendarea raporturilor de muncă în temeiul art. 51 alin. (1) lit. a) din Codul muncii pe o perioadă mai mică de 1 an, rezultă că nu se încadra în niciuna dintre situațiile expres și limitativ prevăzute de actul normativ pentru a se dispune ocuparea acestui post pe perioadă nedeterminată.

De altfel, arată contestatoarea, asupra situației postului său, Plenul CSM a mai avut oportunitatea de a se pronunța prin Hotărârea nr. 18 din 12 ianuarie 2016, când a apreciat că perioada de vacantare a acestui post este mai mică de 1 an, nefiind astfel îndeplinită condiția stabilită la art. 1341 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 304/2004.

Apreciază contestatoarea că se încalcă astfel principiul securității juridice atâta timp cât Hotărârea Plenului CSM nr. 18 din 12 ianuarie 2016 nu a fost contestată nici sub aspectul dispozitivului, nici sub aspectul considerentelor.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul a invocat excepția necompetenței materiale și declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea uneia din curțile de apel învecinate Curții de Apel București, precum și excepția lipsei de interes. Pe fondul contestației, s-a solicitat respingerea acesteia ca neîntemeiată.

Cu privire la excepția necompetenței materiale, intimatul susține că Hotărârea Plenului CSM nr. 844 din 14 iulie 2016, prin care s-a aprobat ocuparea pe perioadă nedeterminată a unui post temporar vacant, nu poate fi încadrată în categoria hotărârilor care vizează cariera și drepturile judecătorilor și procurorilor, prevăzute de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 317/2004, această măsură privește exclusiv gestionarea posturilor vacante la nivelul instanțelor de judecată și parchetelor.

Cu privire la excepția lipsei de interes intimatul apreciază că nu există nici un folos material sau moral pe care contestatoarea l-ar putea obține prin atacarea Hotărârii nr. 844 din 14 iulie 2016, precum și nici un interes personal al contestatoarei prin recurgerea la acest demers judiciar.

Se mai arată că potrivit dispozițiilor art. 134<SUP>1</SUP> din Legea nr. 304/2004, în situația aprobării pe perioadă nedeterminată a unui post temporar vacant, la revenirea judecătorului sau procurorului la instanța sau parchetul unde a funcționat anterior, ordonatorul principal de credite este obligat să-i asigure de îndată un post vacant din fondul de rezervă, în cazul în care nu mai există posturi vacante la acea instanță sau parchet.

Prin urmare, în situația contestatoarei, chiar dacă nu va mai exista un post vacant la Curtea de Apel București, la momentul încetării concediului pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani, Ministerul Justiției îi va asigura părții în mod obligatoriu un post vacant din fondul de rezervă, la aceeași instanță.

Pe fond, intimatul a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată, arătând că în ceea ce privește criticile vizând existența în cuprinsul hotărârii atacate a unor ștersături efectuate cu pastă corectoare, neconformate prin semnare, acestea nu justifică anularea parțială a actului administrativ contestat.

S-a mai susținut că nici criticile referitoare la motivarea în fapt și în drept a hotărârii și la neîntrunirea condițiilor prevăzute de art. 134<SUP>1</SUP> din Legea nr. 304/2004, nu pot fi reținute. Se poate observa că hotărârea nr. 844 din 14 iulie 2016 cuprinde motivele de fapt și de drept care au fundamentat soluția de aprobare a ocupării pe perioadă nedeterminată a postului vacant temporar al cărui titular este doamna A., judecător la Curtea de Apel București.

În ședința publică din data de 2.11.2016, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins excepția necompetenței materiale invocate prin întâmpinare de intimatul Consiliul Superior al Magistraturii.

Cu privire la excepția lipsei de interes în promovarea prezentei contestații, invocată de intimatul Consiliul Superior al Magistraturii pe cale de întâmpinare, se constată următoarele:

Prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 844 din 14 iulie 2016 s-a dispus aprobarea ocupării pe perioadă nedeterminată a postului vacant temporar al cărui titular este contestatoarea A., judecător la Curtea de Apel București, în condițiile art. 134<SUP>1</SUP> din Legea nr. 304/2004 cu modificările și completările ulterioare.

După cum chiar contestatoarea precizează în perioada 27.11.2014-1.04.2015 a beneficiat de concediul postnatal de 126 zile, în perioada 2.04.2015-26.10.2015 a avut raporturile de muncă suspendate, ca urmare a concediului pentru creșterea copilului în vârstă de până la 1 an. Potrivit Deciziei nr. 505 din 16 octombrie 2015 a Președintelui Curții de Apel București, a fost reluată activitatea începând cu 27.10.2015, de la această dată și până la 31.12.2015 a fost efectuat concediul de odihnă aferent anilor 2014 și 2015. Începând cu 1.01.2016 și până la 27.11.2016 contestatoarea s-a aflat în concediu pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani, conform Deciziei nr. 458 din 15 iulie 2016 a Curții de Apel București.

Așa fiind, Înalta Curte reține că atât la momentul formulării prezentei contestații-3.08.2016- cât și la momentul soluționării cauzei, contestatoarea se afla în concediu pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani.

Potrivit dispozițiilor art. 32 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., orice cerere poate fi formulată și susținută numai dacă autorul acesteia justifică un interes, dispoziție ce se aplică în mod corespunzător și în cazul apărărilor.

Preluând statuările doctrinei, reglementarea actuală prevede expres cerințele de validitate pe care trebuie să le îndeplinească această condiție de exercitare a acțiunii civile: interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut și actual (art. 33 teza I din C. proc. civ.).

Interesul trebuie să fie determinat, adică folosul practic, material sau moral, ce poate fi realizat de parte, în eventualitatea admiterii formei procedurale exercitate, să fie unul concret, iar nu abstract, cerința fiind echivalentă cu cerința existenței interesului însuși.

Interesul trebuie să fie legitim, adică conform cu regulile de conviețuire socială sau cu legea, deci să nu încalce prevederile art. 5 din C. civ. de la 1864, respectiv ale art. 1 din C. proc. civ.

Interesul trebuie să fie personal, în sensul că folosul practic urmărit de titularul cererii trebuie să se răsfrângă asupra acestuia, cu alte cuvinte această cerință exprimă ideea că, în principiu, nu este îngăduit unei persoane să apere interesul unei alte persoane și, pe cale de consecință, nici interesul colectiv.

Interesul trebuie să fie născut și actual, iar nu eventual, adică să existe la momentul exercitării acțiunii civile, în sensul că partea s-ar expune unui prejudiciu dacă ar rămâne în pasivitate și nu ar recurge în acel moment la acțiune.

Chiar dacă am aprecia îndeplinite primele trei condiții imperative ale interesului în promovare unei cereri de chemare în judecată, cea de-a patra condiție prevăzută de lege este în mod evident neîndeplinită.

Astfel, folosul practic urmărit de contestatoare prin promovarea acestei acțiuni constă în conservarea postului său de judecător la Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflictele de muncă și asigurări sociale până la momentul întoarcerii din concediul de îngrijire copil.

Or, este adevărat că prin Hotărârea Plenului CSM nr. 844 din 14 iulie 2016 s-a aprobat ocuparea, pe perioadă nedeterminată a două posturi temporar vacante de judecător la Curtea de Apel București, în condițiile art. 134<SUP>1</SUP> din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare, însă potrivit alineatului trei al aceluiași articol, la revenirea judecătorului sau procurorului la instanța sau parchetul unde a funcționat anterior, ordonatorul principal de credite este obligat să-i asigure de îndată un post vacant din fondul de rezervă, în cazul în care nu mai există posturi vacante la acea instanță sau parchet.<BR>Cu privire la repartizarea în aceeași secție a instanței, Înalta Curte constată că repartizarea judecătorilor în cadrul secțiilor unei instanțe este în competența Colegiului de Conducere, potrivit dispozițiilor art. 19 alin. (1) lit. b) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, astfel încât, contestatoarea are la dispoziție alte căi procedurale.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 544/2004 și art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția lipsei de interes invocată de intimat și va respinge contestația formulată de contestatoarea A. împotriva Hotărârii nr. 844 din 14 iulie 2016 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca lipsită de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția lipsei de interes invocată de intimat.

Respinge contestația formulată de contestatoarea A. împotriva Hotărârii nr. 844 din 14 iulie 2016 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca lipsită de interes.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 02 noiembrie 2016.