ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2076/2024

Ședința publică din data de 10 aprilie 2024

Asupra contestației de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin Hotărârea secției pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii nr. 2639/16.11.2023, s-au menținut efectele Hotărârii nr. 209/07.02.2023 a secției pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii până la încadrarea doamnelor judecător A. și B. pe posturi efectiv vacante în cadrul instanței, începând cu data de 30.10.2023.

În considerentele hotărârii de mai sus s-a reținut că, din interpretarea coroborată a prevederilor art. 40 alin. (1) lit. k) din Legea nr. 305/2022 privind Consiliul Superior al Magistraturii și al dispozițiilor art. 147 alin. (5) și (6) din Legea nr. 304/2022, rezultă că, la reluarea activității de către un judecător al cărui post temporar vacant a fost ocupat pe perioadă nedeterminată, ministrul justiției este obligat să îi asigure un post din fondul de rezervă aflat la dispoziția sa, numai în situația în care la instanța respectivă nu există un post vacant sau un alt post temporar vacant.

S-a mai constatat că, în acord cu practica anterioară a Consiliului Superior al Magistraturii, în situația în care un judecător al cărui post temporar vacant a fost ocupat pe perioadă nedeterminată își reia activitatea, iar la nivelul instanței se regăsesc atât posturi vacante, cât și posturi temporar vacante, în raport de dispozițiile art. 134

1

alin. (5) și (6) din Legea nr. 304/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, care se regăsesc în art. 147 alin. (5) și alin. (6) din Legea nr. 304/2022, încadrarea acestora se va face pe un post temporar vacant, respectiv postul a cărui durată este mai îndelungată.

Împotriva Hotărârii secției pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii nr. 2639/16.11.2023 au formulat contestație contestatoarele A. și B., solicitând anularea acesteia, urmând ca intimatul să dispună, ca efect al desființării măsurilor suspendării din funcție, repunerea lor în situația anterioară, prin reluarea activității în cadrul secției I penală a Curții de Apel București.

În motivarea contestației au arătat că, prin hotărârea criticată, s-a încălcat competența materială a secției de Judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii. Astfel, atribuția de a stabili componența completelor de judecată sau mutarea unui judecător pe un alt complet ori la o altă secție nu intră în competența intimatului, nefiind menționată, nici în cuprinsul art. 40 din Legea nr. 305/2022, care face referire doar la delegarea, detașarea și transferul judecătorilor, și nici în art. 38, punctele 1-22 din Regulamentul de organizare și funcționare al Consiliului Superior al Magistraturii, aprobat prin Hotărârea nr. 122/6. Vll. 2023. Din contră, potrivit art. 45 alin. (3) din Legea nr. 304/2022, competența de a decide încadrarea judecătorilor în secții, adică stabilirea compunerii secțiilor, aparține președintelui instanței, cu avizul colegiului de conducere.

În continuare, au pretins că s-au încălcat prevederile art. 52 alin. (1)

4

din Legea nr. 317/2004, respectiv art. 52 alin. (5) din Legea nr. 305/2022, în condițiile în care repunerea în situația anterioară ar fi însemnat reintegrarea ca judecători nu doar la instanță, dar și la secția de unde au fost înlăturate.

De asemenea, au considerat că s-a încălcat principiul inamovibilității, în condițiile în care dispoziția de a fi încadrate pe locurile temporar vacante ale judecătorilor A.P. și C.B.T., care funcționează la secții civile, înseamnă, practic, mutarea lor de la secția I-a penală la secțiile civile, în lipsa acordului exprimat în acest sens.

În fine, au pretins că s-a încălcat dreptul de acces la instanță, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (cauzele Ștefănescu c. României și Strungariu c. României), prin aceea că intimatul a refuzat să respecte deciziile instanței supreme, prin aceea că nu le-a repus în deplinătatea drepturilor, inclusiv sub forma reintegrării în posturile din cadrul secției penale, ocupate anterior suspendării din funcție.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 29 alin. (6) din Legea nr. 305/2022.

Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a contestației, susținând că, în cauză, este aplicabilă Legea nr. 304/2022, în raport cu data emiterii actului contestat.

În acest sens, a învederat că în hotărârea contestată nu se face referire la vreo secție anume a Curții de Apel București, posturile temporar vacante fiind individualizate prin raportare la judecătorii ce le-au ocupat la momentul vacanței postului, fără nicio referire la secția unde au activat respectivii judecători.

În continuare, a precizat că, prin hotărârea contestată, se realizează o interpretare a efectelor Hotărârii nr. 209/07.02.2023 a secției pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, prin care, în condițiile art. 147 alin. (1) din Legea nr. 304/2022 s-a aprobat ocuparea pe perioadă nedeterminată a posturilor reclamantelor, în raport de care, la acel moment, era dispusă măsura suspendării din funcție. De altfel, nici prin această hotărâre, nu s-a făcut vreo referire la secția unde activau doamnele judecător. Integrarea contestatoarelor pe posturile anterior ocupate de judecătorii P.A. și T.C.B. nu are semnificația că le înlocuiesc pe acestea din urmă în organigrama instanței, ci are doar semnificația realizării obligației impuse de art. 147 alin. (3) din Legea nr. 304/20022. Aceste prevederi nu impun ca în cazul în care judecătorul revine la instanța unde a funcționat anterior, să îi fie asigurat un post în anumite condiții, ci doar asigurarea reintegrării pe un post vacant la acea instanță.

Cu privire la încălcarea art. 52 alin. (5) din Legea nr. 305/2022, a susținut că acest text de lege nu oferă detalii suplimentare cu privire la modalitatea concretă de repunere în situația anterioară pentru ipoteza în care hotărârea de suspendare din funcție a fost desființată, sens în care se impune coroborarea acestei norme cu cea de la art. 147 alin. (3) din Legea nr. 304/2022, ce reprezintă norma comună pentru toate situațiile în care judecătorul revine la instanța unde a funcționat anterior.

De asemenea, a învederat că nu s-a încălcat principiul inamovibilității, întrucât, în fapt, nu s-a realizat o mutare a reclamantelor de la secția penală la cea civilă, cu atât mai mult cu cât intimatul nu are competențe în stabilirea componenței secțiilor instanței, sarcină atribuită exclusiv președintelui instanței, conform art. 45 alin. (3) Legea nr. 304/2022, art. 7 alin. (1) lit. h) și art. 17 alin. (1) lit. b) din ROIJ, aprobat prin Hotărârea CSM nr. 3243/2022, astfel că acest motiv de nulitate este neîntemeiat.

În fine, a considerat că nu s-a încălcat dreptul de acces la instanță și nici jurisprudența CEDO, în condițiile în care susținerile reclamantelor că intimatul a refuzat să dea curs deciziilor ÎCCJ sunt contrazise de Hotărârile nr. 2577 și 2576 din 07.11.2023 ale CSM, secția pentru judecători.

În cauză s-a derulat procedura de regularizare a contestației și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței și a fost fixat primul termen pentru judecată la data de 10.04.2023, în ședință publică, cu citarea părților.

La acest termen de judecată, a fost încuviințată proba cu înscrisurile atașate contestației. Pe de altă parte, au fost respinse, ca neconcludente, probele având ca obiect efectuarea unor adrese către Curtea de Apel București pentru ca această instanță să comunice situația posturilor alocate secției Penale atât la momentul suspendării doamnelor judecător din funcție, cât și la momentul reintegrării respectiv către Consiliul Superior al Magistraturii pentru ca această instituție să precizeze în concret care erau posturile temporar vacante în cadrul Curții de Apel București la momentul reintegrării acestora în funcție.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra contestației

În urma derulării unor proceduri disciplinare, prin hotărâri ale secției pentru judecători în materie disciplinară din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, s-au dispus sancțiuni constând în excluderea contestatoarelor din magistratură. Corelativ, s-a dispus suspendarea acestora din funcție, începând cu data de 19.12.2022. La acel moment, contestatoarele activau ca judecătoare la Curtea de Apel București, secția I-a penală.

Prin Hotărârea nr. 209/07.02.2023 a secției pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii a fost aprobată ocuparea, pe perioadă nedeterminată, a unor posturi temporar vacante la Curtea de Apel București, în condițiile art. 147 din Legea nr. 304/2022, printre care și posturile contestatoarelor.

Ca efect al admiterii recursurilor declarate de contestatoare și al respingerii/anulării acțiunilor disciplinare exercitate împotriva acestora, prin Hotărârile nr. 2.576, față de judecătorul A., și nr. 2.577, față de judecătorul B., ambele din data de 7.11.2023, Consiliul Superior al Magistraturii, secția pentru judecători a dispus constatarea încetării măsurii suspendării din funcție și repunerea contestatoarelor în situația anterioară, prin recunoașterea vechimii în muncă și în magistratură pe perioada 19.11.2022 la zi.

Prin Hotărârea nr. 2.639/16.11.2023, publicată pe site-ul Consiliului Superior al Magistraturii la data de 04.01.2024 (accesibilă astfel, începând cu acest moment, atât participanților la proces cât și instanței de judecată), și contestată în prezenta cauză, pârâtul a dispus "menținerea efectelor Hotărârii nr. 209/7.02.2023 a Consiliului Superior al Magistraturii, secția pentru judecători, până la încadrarea contestatoarelor pe posturile efectiv vacante în cadrul instanței, încadrarea acestora începând cu data de 30.10.2023, urmând să opereze pe posturile temporar vacante ale doamnelor judecător A.P. și C.B.T.

Analizând motivele de nelegalitate invocate cu privire la această din urmă hotărâre, Înalta Curte observă că ipoteza pe care se grefează are în vedere că, prin intermediul actului administrativ contestat, ar fi operat o veritabilă mutare a contestatoarelor de la secția I-a penală a Curții de Apel Bucureșți la secțiile civile.

Or, respectiva ipoteză este eronată, pentru următoarele considerente:

Se reamintește că potrivit art. 147 din Legea nr. 304/2022 privind organizarea judiciară,,(1) În cazul în care buna funcționare a instanțelor sau a parchetelor este grav afectată din cauza numărului de posturi vacante temporar, acestea pot fi ocupate pe perioadă nedeterminată, potrivit legii, în cazul în care vacantarea posturilor s-a realizat în urma: a) numirii în funcții de conducere; b) numirii ca procuror în cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism ori al Direcției Naționale Anticorupție; c) detașării; d) alegerii în funcția de membru al Consiliului Superior al Magistraturii; e) suspendării din funcție, în condițiile legii; f) vacantării din alte cauze, pe o perioadă mai mare de un an. (2) Numărul posturilor vacante temporar care se pot ocupa în cazurile prevăzute la alin. (1) se aprobă pentru fiecare instanță sau, după caz, parchet, de secția corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii, la propunerea ordonatorilor de credite. (3) După încetarea situațiilor prevăzute la alin. (1), în cazul în care judecătorul sau procurorul revine la instanța sau parchetul unde a funcționat anterior, ordonatorul principal de credite este obligat să îi asigure de îndată un post vacant din fondul de rezervă prevăzut la alin. (4) și (5), în cazul în care nu mai există posturi vacante la acea instanță sau parchet. (4) Pentru asigurarea posturilor necesare de judecător sau procuror la încetarea situațiilor prevăzute la alin. (1), se constituie un fond de rezervă de 150 de posturi de judecător și 50 de posturi de procuror, finanțate de la bugetul de stat. Numărul posturilor din fondul de rezervă se poate actualiza anual prin hotărâre a Guvernului. (5) Posturile prevăzute la alin. (4) vor fi repartizate instanțelor și parchetelor prin ordin al ministrului justiției, în situația în care la instanțele sau parchetele unde judecătorul sau procurorul a solicitat revenirea pe post nu există posturi vacante. (6) În cazul vacantării ulterioare a unor posturi la instanța sau parchetul respectivă/respectiv, temporar sau definitiv, posturile de judecător sau procuror repartizate în condițiile alin. (5) se reinclud de drept, de la data vacantării, în fondul de rezervă, iar judecătorul sau procurorul care a ocupat un astfel de post este considerat încadrat pe postul care se vacantează. Includerea postului vacantat în fondul de rezervă se constată prin ordin al ministrului justiției, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii, în termen de 15 zile de la vacantare,,.

După cum s-a arătat în cele ce preced, la momentul reintegrării în funcție, posturile deținute efectiv de contestatoare anterior suspendării din funcție fuseseră ocupate pe perioadă nedeterminată, în urma Hotărârii nr. 209/7.02.2023 a Consiliului Superior al Magistraturii, secția pentru judecători.

În acest context, erau incidente dispozițiile precitate ale art. 147 alin. (3) din Legea nr. 304/2002. Din interpretarea acestora rezultă că, la momentul reintegrării în funcție, ordonatorul principal de credite era obligat să le asigure contestatoarelor posturi vacante din fondul de rezervă, doar în cazul în care nu ar fi existat posturi vacante la acea instanță. A contrario, în măsura în care aceste posturi existau, intimatul era obligat să dispună încadrarea contestatoarelor pe unele dintre acestea.

Astfel, față de faptul că la momentul reintegrării contestatoarelor, la nivelul Curții de Apel București existau posturi vacante de judecător, se constată că intimatul a făcut aplicarea dispozițiilor legale anterior menționate și a dispus încadrarea pe unele dintre acestea.

Contrar celor afirmate de către contestatoare, măsura intimatului nu a vizat repartizarea acestora în cadrul uneia dintre secțiile Curții de Apel București, ci încadrarea scriptică în structura de posturi aprobată pentru instanța respectivă.

Astfel, hotărârea nu are nicidecum semnificația atribuită de contestatoare, aceea de înlocuire a judecătorilor care ocupau posturile la momentul vacantării temporare, în secția în care aceștia activau. Relevant în acest sens este faptul că, în cuprinsul actului contestat, nu se face referire la vreo secție anume a Curții de Apel București, posturile temporar vacante fiind individualizate doar prin raportare la judecătorii care le-au ocupat la momentul vacantării, fără nicio referire la secție.

Odată stabilit faptul că hotărârea criticată a fost emisă în exercitarea atribuțiilor prevăzute de art. 147 din Legea nr. 304/2022 și că referirea la judecătorii care ocupau aceste posturi nu are semnificația atribuită de contestatoare, anume aceea de repartizare în cadrul uneia dintre secții sau de mutare între secții, rezultă că nu pot fi primite susținerile potrivit cărora intimatul și-ar fi depășit competența sau că ar fi fost încălcat principiul inamovibilității. Din aceeași perspectivă, după cum just a susținut și pârâtul, revine președintelui instanței ca, în exercitarea atribuțiilor prevăzute de art. 45 alin. (3) din Legea nr. 304/2002, respectiv de art. 7 alin. (1) lit. h) și art. 17 alin. (1) lit. b) din Regulamentul de ordine interioară a instanțelor judecătorești să stabilească secția unde își vor desfășura contestatoarele activitatea.

Într-adevăr, în mod just contestatoarele au învederat că potrivit art. 52 alin. (5) din Legea nr. 305/2022 privind Consiliul Superior al Magistraturii erau îndreptățite la repunerea în situația anterioară suspendării din funcție, dar, din această perspectivă, prerogativele legale ale intimatului se opresc, ca efect al constatării încetării măsurii suspendării, la reîncadrarea acestora pe posturi de judecători, ocupanți ai unor funcții de execuție în cadrul instanței la care activau, anume Curtea de Apel București.

Prin urmare, prin hotărârea contestată nu s-a analizat dreptul contestatoarelor de a obține reîncadrarea și pe secția pe care activau anterior suspendării din funcție, deoarece, din această perspectivă, competența nu aparținea intimatului, ci, după cum s-a arătat în cele de preced, președintelui Curții de Apel București. Astfel, intimatul nu a încălcat prevederile art. 52 alin. (5) din Legea nr. 305/2022, ci a făcut o justă aplicare a acestora, în limitele competențelor sale legale. Din aceeași perspectivă, nu pot fi primite nici susținerile contestatoarelor referitoare la încălcarea dreptului de acces la instanță prin pretinsul refuz de executare a hotărârilor judecătorești, prin care au fost respinse/anulate definitiv acțiunile disciplinare exercitate împotriva acestora. Contrar celor pretinse, se observă că, în privința ariei sale de competență, intimatul a pus în executare hotărârile judecătorești, recunoscându-le contestatoarelor vechimea în muncă și magistratură pe durata suspendării (prin Hotărârile Consiliului Superior al Magistraturii, secția pentru judecători nr. 2.576 și nr. 2.577, ambele din data de 7.11.2023) și încadrându-le pe posturi de judecători, funcții de execuție, în cadrul Curții de Apel București.

În fine, contrar celor susținute de contestatoare, din hotărârea contestată nu rezultă că intimatul ar fi validat acte ale președintelui Curții de Apel București referitoare la repartizarea acestora pe secții și în birouri. De altfel, intimatul nici nu deține astfel de competențe. În egală măsură, în cadrul prezentului litigiu, Înalta Curte nu a fost învestită cu analiza legalității unor asemenea acte, astfel încât, respectând limitele cadrului procesual, nu va proceda la aceasta.

Pentru considerentele anterior expuse, în temeiul prevederilor art. 29 alin. (6) teza a II-a din Legea nr. 305/2022 raportate la cele ale art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, reținând că hotărârea contestată a fost emisă de către intimat cu respectarea legii, Înalta Curte va respinge contestația, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația formulată de contestatoarele A. și B. împotriva Hotărârii secției pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii nr. 2639/16.11.2023, ca nefondată.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 10 aprilie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.