ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 353/2016

Decizia nr. 353/2016

Asupra contestației de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Prin cererea înregistrată sub nr. 11542 din 14 mai 2015, adresată Consiliului Superior al Magistraturii, contestatorul A., procuror general militar al B. de Apel București, delegat la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Parchetelor Militare, a solicitat continuarea activității într-o funcție de execuție la Parchetul de pe lângă Înalta Curte Casație și Justiție - Secția Parchetelor Militare, la momentul încetării mandatului funcției de conducere pe care o exercită în cadrul Institutului Național al Magistraturii, invocând faptul că are gradul profesional necesar pentru continuarea activității la acest parchet și dispozițiile art. 51 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

1.2. Prin Hotărârea nr. 198 din 19 mai 2015, Secția pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii a dispus continuarea activității, după încetarea mandatului în funcția de procuror general militar al Parchetului de pe lângă Curtea Militară de Apel București, respectiv 15 iulie 2015, la Parchetul de pe lângă Curtea Militară de Apel București (unitate de parchet de unde provine).

1.3. Prin Hotărârea nr. 775 din 8 iulie 2015, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a respins contestația formulată de contestator împotriva Hotărârii nr. 198 din 19 mai 2015 a Secției pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii.

Pentru a pronunța această soluție, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a reținut, în esență, următoarele:

Secția pentru procurori a respins cererea contestatorului privind continuarea activității într-o funcție de execuție la Parchetul de pe lângă Înalta Curte Casație și Justiție - Secția Parchetelor Militare, la data încetării mandatului funcției de conducere pe care o exercită în cadrul Institutului Național al Magistraturii, în raport cu dispozițiile art. 51 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu completările și modificările ulterioare, art. 4 alin. (10) din Regulamentul de ordine interioară al parchetelor, aprobat prin Ordinul ministrului Justiției nr. 2632/C/2014, publicat în M. Of. al României nr. 623 bis din 26 august 2014, de punere în aplicare a articolului anterior menționat, Hotărârile nr. 580 din 16 septembrie 2014 și nr. 615 din 16 octombrie 2014 ale Secției pentru procurori, prin care s-au nuanțat aceste dispoziții regulamentare, precum și faptul că postul de execuție vacant la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Parchetelor Militare, la data formulării cererii contestatorului, era rezervat deja procurorului C., care și-a desfășurat activitatea la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Plenul a subliniat faptul că existența unui post vacant se poate pune doar în situația în care, la încetarea mandatului în funcția de conducere, procurorul optează, în temeiul art. 51 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, pentru continuarea activității la o altă unitate de parchet decât cea de la care provine. Pentru cazul în care procurorul optează să revină la parchetul de la care provine sunt incidente prevederile art. 134

1

alin. (3) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Prin Hotărârea nr. 580 din 16 septembrie 2014, cu valoare de principiu, Secția pentru procurori a apreciat că, în perioada mandatului de conducere, procurorul poate solicita ca, la încetarea activității în funcția de conducere, conform art. 51 din Legea nr. 303/2004 și art. 4 alin. (10) din Regulamentul de ordine interioară al parchetelor, să funcționeze pe un loc de execuție la o altă unitate de parchet, alta decât cea de la care provine, dacă la acea unitate de parchet există post vacant și are dreptul să funcționeze potrivit gradului profesional, post ce va fi rezervat fără a fi blocată această funcție de la modalitățile de ocupare prevăzute de lege (promovare, transfer, încetarea activității la structurile specializate), în cauză fiind incidente prevederile art. 134

1

din Legea 304/2004.

Plenul a reținut că postul astfel rezervat devine post temporar vacant, din perspectiva parchetului la care procurorul a optat să-și continue activitatea, prin urmare putând fi ocupat în modalitățile prevăzute de lege, în condițiile art. 134

1

alin. (1) lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Aprobarea ocupării pe perioadă nedeterminată a posturilor temporar vacante, în cazurile expres prevăzute la art. 1341 alin. (1) lit. a) - f) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se poate face la propunerea ordonatorilor de credite, cu condiția ca buna funcționare a instanțelor sau parchetelor să fie afectată din cauza numărului posturilor vacante temporar, astfel că nu se poate reține argumentul contestatorului potrivit căruia, conform art. 1 din Hotărârea nr. 580/2014, postul de execuție rezervat poate fi ocupat efectiv, chiar și în acest moment, în modalitățile prevăzute de lege, fără a se respecta condițiile legale pentru ocuparea acestui post.

Prin urmare, Plenul a apreciat că, în mod corect, Secția pentru procurori a reținut că cererea contestatorului se îndepărtează de la scopul pentru care, prin Hotărârile nr. 580 din 16 septembrie 2014 și nr. 615 din 16 octombrie 2014 ale Secției pentru procurori, s-a creat posibilitatea rezervării unor posturi de execuție vacante la unitățile de parchet la care se solicită continuarea activității după încetarea mandatelor în funcții de conducere, cererile urmând a se formula într-un termen rezonabil cuprins între 6-9 luni anterior încetării mandatului funcției de conducere, acest termen fiind avut în vedere de Secția pentru procurori tocmai pentru a nu se perturba activitatea unităților la care se va continua activitatea, prin blocarea pe termen îndelungat a acestor posturi de la modalitățile de ocupare prevăzute de lege.

De asemenea, a considerat că nu poate primi nici celelalte critici ale contestatorului, existența unui post vacant fiind o condiție sine qua non pentru continuarea activității la un alt parchet decât cel de la care provine, inclusiv în situația rezervării. Or, postul rezervat de la Secția Parchetelor Militare a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție are natura unui post temporar vacant.

Referitor la argumentele contestatorului privind nepronunțarea Secției pentru procurori în ceea ce privește solicitarea de a-și continua activitatea la Secția Parchetelor Militare din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a reținut că în hotărârea contestată s-a argumentat pe larg de ce această cerere este neîntemeiată.

2.1. În temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, republicată în anul 2012, petentul a formulat contestație împotriva Hotărârii nr. 775 din 8 iulie 2015 adoptată de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii împotriva Hotărârii nr. 198 din 19 august 2015 adoptată de Consiliul Superior al Magistraturii - Secția pentru procurori.

În contestația formulată, contestatorul a susținut, în esență, următoarele critici:

- prin Hotărârea nr. 198 Din 19 mai 2015 Secția pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii a omis să pronunțe/a omis să soluționeze cererea pe care o formulase pentru continuarea activității în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Parchetelor Miliare;

- în dispozitivul Hotărârii nr. 198 din 19 mai 2015 și în motivarea acesteia nu s-a specificat/precizat funcția pe care ar urma să-și continue activitatea în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea Militară de Apel București, unde s-a dispus să-și continue activitatea după data de 15 iulie 2015, când urma să-i înceteze mandatul în funcția de procuror general militar al Parchetului de pe lângă Curtea Militară de Apel București;

- prin dispozitivul Hotărârii nr. 198 din 19 mai 2015, Secția pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii a dispus/acordat „un lucru pe care nu îl cerusem - continuarea activității la B.”;

- Secția pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii a dispus să-și continue activitatea la Parchetul de pe lângă Curtea Militară de Apel București, deși nu exista post de execuție vacant, dar nu i-a aprobat cererea să-și continue activitatea la Secția Parchetelor Militare a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, unde exista un post de execuție vacant, fiind incidente prevederile art. 134

1

din Legea nr. 304/2004 republicată;

- termenul de 6-9 luni la care se referă Hotărârea nr. 198/2015 este un termen de recomandare, fiind fără relevanță faptul că cererea a fost formulată cu nerespectarea acestuia;

- Hotărârea nr. 581 din 16 septembrie 2014 și Hotărârea nr. 76 din 11 martie 2015 prin care Secția pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii a soluționat o cerere similară formulată de procurorul C., nu au avut în vedere cererea sa concurentă și nici criteriile de departajare prevăzute în Hotărârea nr. 615/2014, beneficiind, cu alte cuvinte, de un tratament de favoare, cele două hotărâri privind pe procurorul C. având „probleme de legalitate”;

- astfel, din actele depuse la dosar, rezultă că la data când Secția contencios administrativ și fiscal pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii a dispus ca procurorul C. să-și continue activitatea la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Parchetelor Militare, acesta nu avea calitatea de procuror militar și, prin urmare, nu avea dreptul să funcționeze în cadrul unei unități sau structuri de parchet militar.

În concluzie, contestatorul a solicitat, prin contestația formulată, anularea Hotărârii nr. 198 din 19 mai 2015 a Secției pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii, iar prin cererea de răspuns la întâmpinarea depusă de Consiliul Superior al Magistraturii a solicitat, în mod expres, și anularea Hotărârii nr. 775 din 08 iulie 2015 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii prin care îi fusese respinsă contestația împotriva Hotărârii nr. 198/2015.

2.2. Consiliul Superior al Magistraturii a depus întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității contestației, pe care, ulterior, a retras-o când contestatorul, prin cererea de răspuns la întâmpinare, a specificat în mod expres că a înțeles să conteste și Hotărârea nr. 775 din 08 iulie 2015.

Pe fondul cauzei, Consiliul Superior al Magistraturii a susținut, în esență, că Hotărârea nr. 198/ 2015 și Hotărârea nr. 775/2015 sunt legale și temeinice, solicitând respingerea contestației.

3.1. Contestația formulată este neîntemeiată pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.

3.2. Din actele și lucrările dosarului rezultă că petentul contestator, procuror general militar al Parchetului de pe lângă Curtea Militară de Apel București, al cărui mandat urma să expire la data de 15 iulie 2015, fusese delegat la Secția parchetelor militare a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Prin Hotărârea nr. 469 din 13 mai 2015 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, petentul contestator a fost numit în funcția de director adjunct al Institutului Național al Magistraturii, responsabil cu formarea continuă, astfel că, prin Hotărârea nr. 266 din 27 mai 2015 a Secției pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii, s-a dispus detașarea, începând cu 16 iulie 2015, pentru o perioadă de 3 ani de la Parchetul Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel București la Institutul Național al Magistraturii.

Prin cererea înregistrată la Consiliul Superior al Magistraturii sub nr. 11542 din 14 mai 2015, petentul contestator a solicitat ca, după încetarea mandatului funcției de conducere pe care o exercita - 15 iulie 2015 (procuror general militar al B. de Apel București, dar delegat la Secția Parchetelor Militare a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție), să-și continue activitatea într-o funcție de execuție la Secția Parchetelor Militare a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, unde se afla delegat.

Prin Hotărârea nr. 198/2015, Secția pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii a soluționat cererea în sensul că a hotărât „continuarea activității domnului procuror A., după încetarea mandatului în funcția de procuror general militar al Parchetului de pe lângă Curtea Militară de Apel București, respectiv 15 iulie 2015, la Parchetul de pe lângă Curtea Militară de Apel București (unitate de parchet de unde provine)”.

Contestația formulată împotriva Hotărârii nr. 198 din 19 mai 2015 a fost respinsă ca neîntemeiată prin Hotărârea nr. 775 din 8 iulie 2015 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.

Potrivit prevederilor art. 51 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor: „Art. 51 (1) La încetarea mandatului funcției de conducere judecătorii sau procurorii pot ocupa, în condițiile prevăzute de art. 48, 49 și 50, o funcție de conducere la aceeași instanță sau la același parchet ori la altă instanță sau parchet ori revin la instanțele sau parchetele de unde provin sau la o instanță sau parchet unde au dreptul să funcționeze potrivit legii”.

De asemenea, potrivit art. 134

1

alin. (1) lit. a) și alin. (3) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară: „Art. 134

1

(1) În cazul în care buna funcționare a instanțelor sau parchetelor este grav afectată din cauza numărului de posturi vacante temporar, acestea pot fi ocupate pe perioadă nedeterminată, potrivit legii, în cazul în care vacantarea posturilor s-a realizat în urma: a) numirii în funcții de conducere.

(3) După încetarea situațiilor prevăzute la alin. (1), în cazul în care judecătorul sau procurorul revine la instanța sau parchetul unde a funcționat anterior, ordonatorul principal de credite este obligat să-i asigure de îndată un post vacant din fondul de rezervă prevăzut la alin. (4) și (5), în cazul în care nu mai există posturi vacante la acea instanță sau parchet”.

Totodată, potrivit art. 4 alin. (10) din Regulamentul de ordine interioară al parchetelor, aprobat prin Ordinul ministrului justiției nr. 2632/C/2014, publicat în M. Of. al României nr. 623 bis din 26 august 2014: „Cu cel puțin 6 luni înainte de încetarea mandatului funcției de conducere, procurorii care ocupă aceste funcții trebuie să comunice Direcției resurse umane și organizare din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii opțiunea cu privire la parchetul la care doresc să funcționeze”.

În criticile formulate, petentul contestator a susținut, cu alte cuvinte, că Hotărârea nr. 198 din 19 mai 2015 este nelegală din moment ce autoritatea administrativă competentă nu a soluționat cererea așa cum a fost formulată, hotărând ceea ce nu i se ceruse.

Înalta Curte constată că Secția pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii a fost sesizată, în condițiile art. 51 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 cu o cerere de soluționare a situației care urma să survină la data de 15 iulie 2015, când trebuia să înceteze mandatul în funcția de procuror general militar și când, în cadrul atribuțiilor de gestionare a carierei procurorilor, Secția de procurori a Consiliului Superior al Magistraturii era obligată să adopte soluția oportună și legală dintre variantele enumerate de textul legal.

Înalta Curte constată că Secția pentru procurori nu avea obligația/ temei legal să se comporte ca o instanță de judecată, iar Legea nr. 303/2004 nu conține dispoziții care să prevadă completarea acestora cu prevederi ale C. proc. civ., astfel încât Secția pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii era obligată ca, prin hotărârea adoptată, să asigure realizarea dreptului legal al petentului: continuarea activității de procuror, în condițiile art. 51 alin. (1) la data încetării mandatului funcției de conducere.

Or, în cauză, este necontestat că pretinsul post de execuție, vacant la Secția Parchetelor Militare de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, fusese acordat/rezervat anterior, prin Hotărârea nr. 76 din 11 martie 2015 prin care se dispusese continuarea activității în cazul încetării mandatului în funcția de conducere a procurorului general adjunct al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Aprecierile și susținerile contestatorului referitoare la legalitatea hotărârilor Secției pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii în cazul adjunctului procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și la legalitatea dobândirii statutului de cadru militar și a gradelor militare exced cadrului procesual, contestația de față vizând exclusiv Hotărârea nr. 775/2015 și Hotărârea nr. 198/2015.

De asemenea, sunt neîntemeiate și susținerile/criticile care se subsumează afirmației că „cele două hotărâri ale Consiliului Superior al Magistraturii au fost emise cu exces de putere”.

Așa cum s-a arătat, prin soluția adoptată, Consiliul Superior al Magistraturii a urmărit respectarea și realizarea dreptului recunoscut de lege în favoarea contestatorului de a-și continua activitatea de procuror în condițiile art. 51 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, la data încetării mandatului funcției de conducere.

De altfel, însuși contestatorul a recunoscut legalitatea Hotărârii nr. 198/2015, solicitând/ acceptând ca detașarea la Institutul Național al Magistraturii, prin Hotărârea nr. 266 din 27 mai 2015 a Secției pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii, să se facă din calitatea sa de procuror militar la Parchetul Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel București, unde se stabilise să-și continue activitatea prin Hotărârea nr. 198 din 19 mai 2015.

În concluzie, contestația formulată în cauza de față este neîntemeiată, actele administrative atacate fiind legale și temeinice.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația formulată de A. împotriva Hotărârii nr. 198 din 19 mai 2015 a Secției pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii și împotriva Hotărârii nr. 775 din 8 iulie 2015 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 februarie 2016.