ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2919/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 20 aprilie 2016 contestatorul A. a solicitat, în contradictoriu cu Consiliul Superior al Magistraturii, anularea hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 334 din 29.03.2016 pronunțată de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii și obligarea intimatului Consiliului Superior al Magistraturii de a dispune, în consecința eliberării sale din funcția din Președinte al Judecătoriei Fetești, continuarea activității la Tribunalul Dolj, conform prevederilor art. 51 alin. (1) din Legea nr. 303/2004.

În motivarea cererii, contestatorul a arătat, în esență, că, argumentele invocate de intimatul CSM in considerentele hotărârii recurate nu pot fi reținute, aceasta fiind dată cu ignorarea sau interpretarea greșită a dispozițiilor din Legea nr. 303/2004 privind privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, dispoziții ale unor hotărâri de principiu ale CSM, dar și practica unitara și constanta a CSM in soluționarea cererilor de continuare a activității la încetarea funcției de conducere.

În primul rând, susține contestatorul, nu poate fi acceptat argumentul lipsei posturilor vacante, atâta vreme cat, conform listei posturilor vacante publicate pe site-ul CSM la data discutării cererii sale de eliberare din funcția de președinte al judecătoriei Fetești și continuarea activității la Tribunalul Dolj, respectiv 17.12.2015, la Tribunalul Dolj era un post vacant.

Din examinarea ordinii de zi a ședinței secției de judecători din data de 17.12.2015, rezultă în mod evident că solicitarea sa privind eliberarea din funcția de conducere deținută și continuarea activității la Tribunalul Dolj înregistrată sub nr. 27987/2015, a figurat pe ordinea de zi la punctul nr. 7, înaintea cererilor de transfer formulate pentru aceeași instanță, evidențiate la punctul nr. 11 pe ordinea de zi a aceleiași ședințe, cererea subsemnatului fiind așadar analizată anterior sesiunii de transferuri, moment în care exista loc vacant.

Î n egală măsură, solicită a se observa și faptul că locul vacant la Tribunalul Dolj în considerarea căruia a solicitat continuarea activității la această instanță, a fost ocupat la aceeași dată, prin transferul judecătorului B. de la Judecătoria Craiova, dispus prin Hotărârea nr. 1071 din 17 decembrie 2015 a aceleiași Secții pentru judecători, hotărâre care se plasează din punct de vedere cronologic ulterior Hotărârii nr. 1048 din 17 decembrie 2015, prin care s-a respins cererea sa, la momentul soluționării acesteia existând așadar în mod evident loc vacant.

Prin urmare, CSM nu-și poate invoca, în susținerea respingerii cererii sale propria culpă, constând în nerespectarea ordinii de soluționare a cererilor și nici nu-i poate opune lipsa unui post vacant la Tribunalul Dolj, acesta fiind ocupat ulterior și nu anterior soluționării cererii mele.

Mai mult decât atât, apreciază contestatorul că dispozițiile art. 134<SUP>1</SUP> alin. (3) din Legea nr. 304/2004 reținute în cuprinsul hotărârii susmenționate, nu erau aplicabile, având în vedere că în cazul său nu există posibilitatea de a reveni la instanța la care a funcționat anterior, respectiv Tribunalul Bihor, întrucât o dată cu numirea sa în funcția de președinte al Judecătoriei Fetești, prin aceeași Hotărâre (nr. 520 din 30 iunie 2015 a secției pentru Judecători a CSM), atașată la dosar, s-a dispuși și transferul său de la Tribunalul Bihor la Judecătoria Fetești.

Apoi, dacă CSM ar fi ținut seama de practica sa anterioară în soluționarea cererilor de continuare a activității la altă instanță, pentru admiterea unei astfel de cereri în acord cu disp. art. 51 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 nu era necesară existența unui post vacant, în situații similare dispunându-se fi suplimentarea temporară a schemei de personal, fie sesizarea Plenului în vederea acordării avizului conform pentru transferul temporar al unui post de la altă instanță.

Această concluzie rezultă din analiza practicii CSM în materia cererilor de eliberare din funcția de conducere și continuare a activității soluționate de CSM prin hotărârile 478 din 18 iunie 2015, 213 din 21 aprilie 2015, 209 din 21 aprilie 2015 și 133 din 10 martie 2015, care demonstrează clar faptul ca acestea au fost întotdeauna admise, chiar și în situația în care la instanțele pentru care judecătorul și-a manifestat opțiunea privind continuarea activității după încetarea funcției de conducere, nu erau posturi vacante.

Este adevărat că ulterior vacanței judecătorești din anul 2015, în practica în această materie a CSM a intervenit un adevărat "reviriment jurisprudențial", cererile de continuare a activității formulate de unii judecători, printre care și contestatorul, fiind analizate "în afara sesiunii de transferuri, ținând cont de posturile vacante, necesitățile de personal ale instanțelor implicate precum și celelalte criterii expres prevăzute de Regulamentul privind transferul și detașarea judecătorilor și procurorilor, delegarea judecătorilor, numirea judecătorilor și procurorilor în alte funcții de conducere aprobat prin Hotărârea nr. 193/2006 a Plenului CSM'", așa cum se menționează în considerentele hotărârii atacate.

Această modificare a practicii, diametral opusă celei anterioare, nu este justificată de vreo modificare a disp. art. 51 din Legea nr. 303/2004, ci de intenția CSM de a propune modificarea acestor dispoziții, exprimată în mod evident în Hotărârea nr. 792 din 24 august 2015 a Plenului CSM, la pct. 8 fiind redate argumentele esențiale reținute de intimat în hotărârea pe care o contestă, referitoare la pretinsa eludare a dispozițiilor din Regulamentul privind transferul.

Așadar, mai susține contestatorul, în condițiile în care dispoziția legală pe care se întemeiază cererea sa de continuare a activității la Tribunalul Dolj (art. 51) nu a suferit nici o modificare legislativă, intimatul CSM a adăugat la lege, aplicând dispoziții ce nu au fost integrate prin voința legiuitorului în corpul Legii nr. 303/2004 privind Statutul Judecătorilor și Procurorilor, intrând astfel în sfera puterii legiuitoare.

Nu poate fi primit nici argumentul CSM în sensul că solicitarea mea privind continuarea activității la Tribunalul Dolj reprezintă, în fapt o încercare de eludare a dispozițiilor din Regulamentul privind transferul judecătorilor și procurorilor.

O asemenea concluzie nu este justificată de nicio probă, solicitarea sa de eliberare din funcție fiind prezumată a fi expresia unei rele credințe sau a fraudei la lege în exercitarea drepturilor conferite de Legea nr. 303/2004, fără ca intimatul

CSM să îi aducă la cunoștință că asupra sa planează astfel de suspiciuni, și fără să-i solicite să prezinte motivele ce l-au determinat să renunț la funcția de conducere.

Apreciază contestatorul că intimatul a procedat nelegal calificând (și soluționând la aceeași dată) cererea sa de continuare a activității drept o cerere de transfer, fără ca această calificare să fie pusă în discuție, și fără a mi se oferi posibilitatea de a justifica îndeplinirea criteriilor prevăzute în Regulamentul privind transferul judecătorilor și procurorilor.

În ceea ce privește aplicarea dispozițiilor legale incidente in cauza, apreciază că mandatul unui președinte de instanța poate înceta inclusiv prin demisie, respectiv înainte de expirarea termenului de 3 ani, dispozițiile legale incidente, respectiv art. 51 din Legea nr. 303/2004 nefăcând distincție intre formele de încetare a mandatului.

Consideră contestatorul că au fost ignorate total de către intimatul CSM criteriile prevăzute de art. 3 din Regulamentul privind transferul judecătorilor și procurorilor, cum ar fi, specializarea judecătorului solicitant, domiciliul acestuia, distanta între sediul instanței și domiciliul judecătorului și timpul afectat parcurgerii acesteia, starea sănătății solicitantului, a soțului, a copiilor minori aflați în întreținere și alte situații familiale deosebite.

Sub acest aspect, solicită a se observa înscrisurile depuse la dosarul cauzei, din care reiese faptul că, la momentul soluționării contestației, soția sa era însărcinata în luna a 8-a, sarcina fiind una cu probleme.

În egala măsura, solicită a se observa faptul ca a locuit efectiv in localitatea Fetești pana la data de 2 martie 2016, când a suferit o intervenție chirurgicală, eforturile sale în activitatea de conducere a Judecătoriei Fetești fiind considerabile, activitatea acestei instanțe fiind semnificativ îmbunătățită intr-o perioada de numai 9 luni, și ca urmare, consideră că nu se poate pune in discuție reaua sa credință în formularea acestei cereri.

Mai susține contestatorul că, la momentul depunerii cererii avea probleme de sănătate, în prezent aflându-se în concediu medical, suferind în de data de 2.03.2016 o intervenție chirurgicală (hernie disc L4), urmând o perioadă de recuperare îndelungată, de câteva luni, așa cum o dovedesc înscrisurile medicale emise de Spitalul Bagdasar Arsenic.

În lumina acestor probe, motivele ce au stat la baza cererii sale de eliberare din funcția de președinte a Judecătoriei Fetești și continuare a activității la Tribunalul Dolj au fost extrem de reale și serioase și nu un abuz de drept sau încercare de eludare a dispozițiilor privind transferul, așa cum tendențios a reținut intimatul CSM, fiindu-mi afectata grav viata de familie în sensul art. 8 CEDO, prelungirea acestei situații nefiind favorabilă desfășurării în bune condiții a activității la Judecătoria Fetești.

În aceste circumstanțe factuale, care atestă îndeplinirea tuturor cerințelor legii pentru admiterea cererii de continuare a activității, hotărârea adoptată de intimatul CSM este expresia unui exces de putere, pentru următoarele argumente:

În cauză, intimatul a apreciat inoportună atât continuarea activității/transferul la Tribunalul Dolj, iar oportunitatea este o dimensiune a legalității și se subsumează acesteia.

Prin legalitatea unui act se înțelege conformarea acestuia cu legile, precum și cu alte acte normative, cu forță juridică superioară, iar oportunitatea se manifestă sub forma dreptului la apreciere al autorității care emite actul.

Mai susține contestatorul că, îndeplinirea condițiilor privind "transferul" nu a fost nici măcar analizată de intimat, situație în care acesta ar fi constatat că la data soluționării cererii exista un post definitiv și efectiv vacant, volumul de activitate la Tribunalul Dolj fiind mult mai mare decât la judecătoria Fetești, iar motivele personale invocate justificau opțiunea mea de renunțare la funcția de conducere obținută, elemente ce evidențiază că CSM a exercitat dreptul de apreciere cu încălcarea drepturilor sale, hotărârea atacată fiind emisă astfel cu exces de putere.

În raport de aceste motive, în baza art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, art. 18 din Legea nr. 554/2004 solicită admiterea contestației, anularea hotărârii atacate (nr. 334 din 29 martie 2016 a Plenului C.S.M.), și obligarea intimatului C.S.M. să dispună continuarea activității sale la Tribunalul Dolj.

În drept, contestația, astfel cum a fost calificată la primul termen de judecată, în ședință publică, a fost întemeiată pe disp. Art. XIV - XVII din Legea nr. 2/2013, art. 483 și următoarele C. proc. civ., art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004

Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației, ca neîntemeiată, susținându-se în speță, că, în fapt, prin Hotărârea nr. 520 din 30 iunie 2015. secția pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii a dispus numirea contestatorului. judecător la Tribunalul Bihor în funcția de președinte al Judecătoriei Fetești, pentru o perioadă de 3 ani, începând cu data de 15.07.2015. Prin aceeași hotărâre s-a dispus transferul domnului judecător de la Tribunalul Bihor la Judecătoria Fetești. începând cu data de 15.07.2015. cu menținerea gradului profesional de judecător de tribunal.

Prin referatul nr. 27519/DRUO/27987/ST/2015. Direcția resurse umane și organizare din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii a înaintat secției pentru judecători cererea formulată de contestator la data de 10.12.2015. prin care a solicitat eliberarea din funcția de președinte al Judecătoriei Fetești, prin demisie și de continuare a activității la Tribunalul Dolj. în acord cu prevederile art. 51 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Prin Hotărârea nr. 1048 din 17.12.2015. secția pentru judecători din cadrul Consiliul Superior al Magistraturii a dispus eliberarea contestatorului din funcția de conducere deținută, prin demisie. începând cu data de 01.01.2016.

Prin aceeași hotărâre a fost respinsă solicitarea contestatorului de continuare a activității la Tribunalul Dolj. în temeiul art. 51 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Contestația formulată de domnul judecător A. în condițiile art. 36 alin. (2) din Legea nr. 317/2004 republicată, cu modificările și completările ulterioare. împotriva hotărârii secției pentru judecători, a fost respinsă prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 334 din 29.03.2016.

În drept dispozițiile legale incidente speței deduse judecății sunt cele ale art. 51 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, art. 60 din aceeași lege. art. 2 alin. (1) și alin. (1<SUP>1</SUP>). art. 3 din Regulamentul privind transferul și detașarea judecătorilor și procurorilor. delegarea judecătorilor, numirea judecătorilor și procurorilor în alte funcții de conducere, precum și numirea judecătorilor în funcția de procuror și a procurorilor în funcția de judecător, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 193/2006, cu modificările ulterioare.

Potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (1) și alin. (11) din Regulamentul privind transferul și detașarea judecătorilor și procurorilor, delegarea judecătorilor, numirea judecătorilor și procurorilor în alte funcții de conducere, precum și numirea judecătorilor în funcția de procuror și a procurorilor în funcția de judecător, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 193/2006. cu modificările ulterioare "în scopul informării judecătorilor și procurorilor care intenționează să formuleze cereri de transfer. se publică, de regulă, în prima zi lucrătoare a fiecărei luni, pe pagina de internet a Consiliului Superior al Magistraturii, lista posturilor vacante de execuție de la toate instanțele și parchetele, precum și a posturilor care urmează a se vacanta. Posturile vacante de conducere de la instanțe și parchete nu se ocupă prin transfer, ci potrivit procedurilor speciale stabilite prin lege și regulament.

(1') Prin posturi ce urmează a se vacanta se înțelege acele posturi cu privire la care s-a decis, anterior publicării listei menționate la alin. (1) sau cel târziu la data publicării acesteia, promovarea la înalta Curte de Casație și Justiție, promovarea la instanțele și parchetele superioare, transferul, numirea judecătorilor în funcția de procuror și a procurorilor în funcția de judecător ori eliberarea din funcție."

Referitor la critica potrivit căreia cererea contestatorului privind continuarea activității la o altă instanță la care are dreptul să funcționeze, la încetarea mandatului funcției de conducere, întemeiată pe dispozițiile art. 51 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, apreciază intimatul că nu ar trebui analizată prin prisma criteriilor instituite de art. 3 din Regulamentul privind transferul și detașarea judecătorilor și procurorilor, delegarea judecătorilor, numirea judecătorilor și procurorilor în alte funcții de conducere, precum și numirea judecătorilor în funcția de procuror și a procurorilor în funcția de judecător. aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 193/2006, cu modificările ulterioare, sens în care arată următoarele:

Pentru ipoteza în care judecătorul cu funcție de conducere dorește, la încetarea mandatului, să-și continue activitatea la instanța unde are dreptul să funcționeze potrivit legii, alta decât cea de la care provine. secția pentru judecători a constatat în mod corect că o asemenea cerere se analizează în condițiile art. 51 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, avându-se însă în vedere criteriile prevăzute la art. 3 din Regulamentul privind transferul și detașarea judecătorilor și procurorilor, delegarea judecătorilor, numirea judecătorilor și procurorilor în alte funcții de conducere, precum și numirea judecătorilor în funcția de procuror și a procurorilor în funcția de judecător, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 193/2006, cu modificările ulterioare.

Prevederile de favoare ale art. 51 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, ce permit magistratului ca la încetarea mandatului funcției de conducere să opteze pentru o instanță/parchet la care are dreptul să funcționeze, alta/altul decât instanța/parchetul de la care provine, instituie o vocație în sensul arătat și nu un drept care odată exercitat conduce în mod automat la admiterea unei astfel de solicitări.

Corelativ, nu există o obligație a Consiliului Superior al Magistraturii de admitere "de plano" a unor asemenea cereri, cu ignorarea prevederilor art. 60 din aceeași lege și ale art. 3 din Regulamentul privind transferul și detașarea judecătorilor și procurorilor, delegarea judecătorilor, numirea judecătorilor și procurorilor în alte funcții de conducere, precum și numirea judecătorilor în funcția de procuror și a procurorilor în funcția de judecător, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 193/2006, cu modificările ulterioare.

Este mai mult decât evident că o solicitare de acest gen operează în fapt un adevărat transfer al judecătorului de la instanța de la care provine la o altă instanță la care are dreptul să funcționeze, cu aplicarea prevederilor incidente în materia transferului, în condițiile textelor sus amintite.

În sprijinul acestei concluzii, susține intimatul că o interpretare contrară ar conduce la eludarea scopului instituit prin dispozițiile legale la care am făcut referire, în sensul că ar permite magistratului care dorește să funcționeze la o anumită instanță sau parchet, să opteze pentru soluția ocupării unei funcții de conducere, la care poate renunța chiar imediat după numire, prin demisie, știind că prin aplicarea în mod automat a prevederilor art. 51 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, va ocupa un post la instanța sau parchetul dorit iar în sensul sus menționat s-a pronunțat chiar instanța supremă. în situații similare.

Astfel, prin Decizia nr. 5971 din 09 decembrie 2011, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosar nr. x/2011. a fost respins ca nefondat recursul formulat de domnul procuror C. împotriva Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 448/2011, fiind vorba de o cerere similară celei din cauza pendinte.

Având în vedere dispozițiile art. 75 alin. (11), raportat la art. 1341 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, instanța supremă a decis faptul că "procurorii au dreptul și posibilitatea efectivă de a reveni, după încetarea activității în cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism la parchetul de unde au provenit, și au vocația de a fi numiți la un alt parchet unde au dreptul să funcționeze, dacă există posturi vacante...".

Într-o practică recentă ce vizează o situație similară celei deduse judecății în cauza pendinte, (decizia nr. 353 din 11 februarie 2016 pronunțată în dosar nr. x/2015), Înalta Curte de Casație și Justiție a respins ca neîntemeiată contestația îndreptată împotriva hotărârilor Plenului și respectiv secției pentru procurori din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii prin care a fost respinsă cererea de continuare a activității la Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, secția Parchetelor Militare formulată de contestatorul D., reținând. în esență, că potrivit prevederilor art. 51 alin. (1) din Legea nr. 303/2004. republicată, cu modificările și completările ulterioare "Secția de procurori a Consiliului Superior al Magistraturii era obligată să adopte soluția oportună dintre variantele enumerate de textul legal".

Mai susține intimatul că dispoziția legală privind continuarea activității la o altă instanță decât cea la care a funcționat magistratul anterior numirii în funcția de conducere, reprezintă o dispoziție de favoare pentru acesta, instituită de legiuitor în considerarea asumării unor atribuții suplimentare generate de exercitarea unui asemenea mandat, care operează la expirarea acestuia.

Chiar dacă prevederile art. 51 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare nu fac o distincție în acest sens, este evident că scopul normei nu poate fi decât acela de a crea un beneficiu magistratului care ocupă funcție de conducere până la expirarea mandatului.

Amintește astfel faptul că această dispoziție de favoare nu devine aplicabilă în mod automat în toate cazurile de încetare a mandatului funcției de conducere.

Astfel, potrivit art. 51 alin. (2) din Legea nr. 303/2004. mandatul funcției de conducere a unui magistrat poate înceta și ca urmare a revocării din funcție, în cazul în care nu mai îndeplinește una dintre condițiile necesare pentru exercitarea acesteia, situație în care, în mod evident nu se va face aplicarea art. 51 alin. (1) teza finală.

În ceea ce privește critica privind faptul că hotărârile atacate sunt nelegale și din perspectiva reținerii eronate a aspectului privind lipsa posturilor vacante la Tribunalul Dolj la momentul analizării cererii sale, intimatul susține următoarele:

În sesiunea de transferuri din luna decembrie 2015 au fost formulate 5 cereri de transfer pentru Tribunalul Dolj, instanță la care exista, potrivit situației posturilor de judecător publicată pe pagina de internet a Consiliului Superior al Magistraturii la data de 04.12.2015, un singur post de execuție vacant.

Postul vacant existent la Tribunalul Dolj a fost ocupat prin transferul domnului judecător B. de la Judecătoria Craiova, prin Hotărârea nr. 1071 din 17.12.2015 a secției pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii.

Mai menționează faptul că în ședința din data de 17.12.2015 au fost analizate de către secția pentru judecători atât cererile de transfer, cât și cererea contestatorului de eliberare din funcția de conducere prin demisie și de continuare a activității la Tribunalul Dolj.

Cererea contestatorului privind continuarea activității la Tribunalul Doi, în condițiile art. 51 alin. (1) din Legea nr. 303/2004. republicată, cu modificările și completările ulterioare a fost respinsă, avându-se în vedere necesitatea asigurării unei stabilități a resurselor umane de la nivelul instanțelor judecătorești, faptul că acesta a îndeplinit atribuțiile specifice funcției de președinte al Judecătoriei Fetești doar 5 luni, din mandatul de 3 ani pentru care a fost numit în funcția de conducere și în subsidiar, pentru inexistența unui post vacant la Tribunalul Dolj, în condițiile admiterii transferului domnului judecător B..

S-a apreciat ca fiind oportună ocuparea postului vacant de la Tribunalul Dolj prin transferul domnului judecător B. în detrimentul solicitării contestatorului și a celorlalte cereri de transfer formulate pentru acest post, avându-se în vedere criteriile stabilite prin art. 3 din Regulamentul privind transferul și detașarea judecătorilor și procurorilor, delegarea judecătorilor, numirea judecătorilor și procurorilor în alte funcții de conducere, precum și numirea judecătorilor în funcția de procuror și a procurorilor în funcția de judecător, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 193/2006. cu modificările ulterioare.

Prin prisma acestor criterii, avându-se în vedere evidențele Direcției resurse umane și organizare din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, ce stau la baza hotărârilor adoptate, s-a constatat că domnul judecător B. avea la momentul analizării cererii de transfer o vechime în magistratură de 13 ani și 2 luni. iar la instanța de unde a solicitat transferul (Judecătoria Craiova) o vechime de 11 ani și 3 luni și funcționa efectiv la Tribunalul Dolj din data de 16.11.2015, în timp ce contestatorul avea. Ia aceeași dată, o vechime în magistratură de 10 ani, 10 luni și 2 zile și o vechime de doar 5 luni la Judecătoria Fetești.

De asemenea, mai susține intimatul că trebuie reținut și faptul că domnul judecător A. și-a manifestat intenția de a candida pentru funcția de președinte al Judecătoriei Fetești, depunerea candidaturii fiind de fapt, o asumare a desfâșurării activității în cadrul acestei instanțe, pe toată durata mandatului, respectiv pentru 3 ani, conform dispozițiilor art. 48 din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Prin raportare la cele mai sus prezentate, fără nicio legătură cu o prezumare a relei credințe a contestatorului (după cum susține acesta), manifestarea intenției de încetare a mandatului de președinte al Judecătoriei Fetești la aproximativ 5 luni de la numirea sa în funcție, poate fi privită ca o abatere de la scopul instituit de prevederile art. 51 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Menționăm, în același context, și faptul că domnul judecător A. a formulat numeroase cereri de transfer între data promovării la Tribunalul Bihor, respectiv 01.07.2014 și data numirii în funcția de președinte al Judecătoriei Fetești, soluționate prin Hotărârile nr. 909/2014 nr. 1056/2014. nr. 1228/2014, nr. 283/2015 și nr. 428/2015 ale secției pentru judecători.

Coroborând aspectele expuse anterior, față de necesitatea asigurării respectării schemelor instanțelor, având în vedere faptul că domnul judecător A. a fost transferat la instanța la care a fost numit în funcția de conducere, precum și împrejurarea că Ia Tribunalul Dolj nu existau posturi de execuție vacante. În mod corect secția pentru judecători a respins cererea acestuia de continuare a activității la această instanță, după încetarea mandatului în funcția de președinte al Judecătoriei Fetești, prin demisie, în temeiul art. 51 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Mai susține intimatul că, dacă s-ar admite de "plano" toate cererile de continuare a activității la alte instanțe decât cea la care funcționează solicitantul, chiar dacă nu sunt posturi vacante, acest lucru ar conduce la perturbarea activității instanțelor, schemele de personal neputând fi modificate decât în condițiile expres prevăzute de Legea nr. 304/2004, cu modificările ulterioare, care la art. 134 alin. (1) stabilește că: "Numărul maxim de posturi pentru instanțe și parchete se stabilește prin hotărâre a Guvernului, la propunerea ministrului justiției, cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii".

Or, admiterea cererii de continuare a activității la o instanță la care nu există posturi vacante ar determina o modificare a schemei de personal cu nerespectarea prevederilor anterior evocate.

Nu este justificată nici susținerea contestatorului privind ordinea de soluționare a cererilor în cadrul ședinței secției de judecători din data de 17.12.2015. în sensul că cererea sa ar fi trebuit soluționată anterior cererilor de transfer, întrucât a figurat la pct. 7 de pe ordinea de zi, în timp ce cererile de transfer s-au regăsit la pct. 11, ceea ce ar fi determinat existența postului vacant la Tribunalul Dolj.

Sub acest aspect, susține intimatul, că ordinea în care figurează înscrise problemele ce se dezbat pe rolul ședințelor Secțiilor de judecători/procurori sau pe rolul ședințelor Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nu impune o analiză strict cronologică. Soluțiile pe care le adoptă atât Plenul, cât și secțiile, sunt rezultatul unei analize globale și de ansamblu a ordinii de zi a fiecărei ședințe, iar nu a unei analize fracționate a fiecărui punct, astfel încât să se mențină un echilibru între interesul public pe care Consiliul Superior al Magistraturii are obligația să-l ocrotească în exercitarea rolului său de garant al independenței justiției și interesul legitim privat al magistraților care adresează solicitări către consiliu.

Dacă s-ar accepta opinia exprimată de către contestator, s-ar ajunge la situația în care, spre exemplu, așa cum este și cazul în speță, să nu mai poată fi analizate comparativ cereri de transfer ce vizează aceleași posturi, ori cereri de continuare a activității la o altă instanță decât cea la care a funcționat magistratul anterior numirii în funcția de conducere (veritabile cereri de transfer) etc, ci doar să fie soluționate în ordinea strict cronologică a ordinii de zi a ședințelor Plenului sau secțiilor, ceea ce nu poate fi admis.

Soluția propusă de către contestator ar duce în mod evident la perturbarea echilibrului activității instanțelor și parchetelor și la prejudicierea drepturilor și intereselor altor magistrați.

Prin urmare, având în vedere argumentele expuse anterior, apreciem că nu pot fi reținute criticile privind existența unui post vacant la Tribunalul Dolj.

Referitor la critica privind neanalizarea solicitării sale și în conformitate cu dispozițiile legale incidente în materia transferului, respectiv ignorarea criteriilor prevăzute de art. 3 din Regulamentul privind transferul și detașarea judecătorilor și procurorilor, delegarea judecătorilor, numirea judecătorilor și procurorilor în alte funcții de conducere, precum și numirea judecătorilor în funcția de procuror și a procurorilor în funcția de judecător, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 193/2006, cu modificările ulterioare, precizăm după cum urmează:

Fără a mai relua argumentele prezentate la pct. 2 din întâmpinare prin care au fost antamate și aceste critici, învederăm faptul că cererea contestatorului de continuare a activității în cadrul Tribunalului Dolj a fost analizată ca o cerere de transfer, prin prisma criteriilor instituite de art. 3 din Regulament, așa cum reiese din considerentele hotărârilor atacate și din actele care stau la baza emiterii acestora, cu care fac corp comun.

Reiterăm astfel faptul că, în analiza comparativă a criteriilor art. 3 din Regulament, a fost admisă în mod justificat cererea de transfer a domnului judecător B.. în detrimentul solicitării contestatorului și a celorlalte cereri de transfer formulate pentru acest post, toate analizate în ședința secției pentru judecători din data de 17.12.2015.

În ceea ce privește criteriile subiective instituite de art. 3 din Regulament și motivele de ordin personal invocate de contestator. învederăm faptul că acestea nu constituie, prin ele însele, motive determinante în admiterea unor astfel de solicitări, ci trebuie coroborate cu cele obiective, în vederea asigurării unui just echilibru între interesul general determinat de o bună funcționare a instanțelor și interesul personal al magistratului.

În ceea ce privește critica referitoare la aplicarea eronată a prevederilor art. 134 alin. (3) din Legea nr. 304/2004, reținute în cuprinsul hotărârii, susține intimatul următoarele:

Referirea în cuprinsul Hotărârii nr. 1048 din 17 decembrie 2015 a secției pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii la prevederile legale sus menționate, s-a făcut în considerarea unei analize comparative a situațiilor reglementate de art. 51 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și anume când judecătorul sau procurorul revine la încetarea mandatului funcției de conducere la instanța sau parchetul de unde provine sau când acesta solicită continuarea activității la o instanță sau parchet unde are dreptul să funcționeze potrivit legii.

Astfel. în condițiile în care judecătorul sau procurorul revine la încetarea mandatului funcției de conducere la instanța sau parchetul de unde provine, ordonatorul principal de credite este obligat să-i asigure de îndată un post vacant din fondul de rezervă prevăzut la alin. (4) și (5), în cazul în care nu mai există posturi vacante la acea instanță sau parchet.

Dimpotrivă, o asemenea posibilitate nu există în situația în care magistratul care a acceptat funcția de conducere solicită continuarea activității la o altă instanță sau parchet decât cea/cel de la care provine, o condiție esențială pentru admiterea unei asemenea cereri reprezentând-o existența unui post vacant.

Prin urmare, referirea la dispoziția legală sus menționată nu poate fi reținută ca motiv de nelegalitate a hotărârilor contestate.

De asemenea, mai susține și faptul că în cauză trebuie constatat că domnul judecător A. nu a respectat prevederile art. 9 alin. (5) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești aprobat prin Hotărârea nr. 387/2005 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, cu modificările ulterioare, în vigoare la momentul formulării cererii de eliberare din funcție prin demisie.

Prevederile sus menționate dispuneau în sensul: "Cu cel puțin 6 luni înainte de încetarea mandatului funcției de conducere, dar nu mai mult de 9 luni. judecătorii care ocupă aceste funcții comunică Direcției resurse umane și organizare din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii opțiunea cu privire la instanța la care vor să funcționeze".

Aceste dispoziții au fost preluate de art. 6 alin. (6) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, aprobat prin Hotărârea nr. 1375/2015 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, prin care a fost abrogată Hotărârea nr. 387/2005 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.

Totodată, intimatul relevă faptul că prin Hotărârea nr. 520 din 30 iunie 2015, secția pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii a dispus numirea contestatorului, judecător la Tribunalul Bihor, în funcția de președinte al Judecătoriei Fetești, pentru o perioadă de 3 ani, începând cu data de 15.07.2015. Prin aceeași hotărâre s-a dispus transferul domnului judecător de la Tribunalul Bihor la Judecătoria Fetești, începând cu data de 15.07.2015, cu menținerea gradului profesional de judecător de tribunal.

La data de 10.12.2015 a fost înregistrată la Consiliul Superior al Magistraturii sub numărul 27519/2015 cererea contestatorului prin care a solicitat demisia din funcția de conducere deținută la Judecătoria Fetești și continuarea activității la Tribunalul Dolj, sens în care au fost invocate prevederile art. 51 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

După cum se poate observa, contestatorul nu a formulat opțiunea cu privire la instanța la care vrea să funcționeze după încetarea mandatului funcției de conducere cu respectarea termenului instituit de art. 9 alin. (5) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești aprobat prin Hotărârea nr. 387/2005 a Plenului Consiliului Superior al'Magistraturii, cu modificările ulterioare și anume cu cel puțin 6 luni înainte de încetarea mandatului, dar nu mai mult de 9 luni.

Rațiunea textului constă în aceea că, în ipotezele în care judecătorul ce ocupă o funcție de conducere dorește la încetarea mandatului să opteze pentru o instanță/parchet la care are dreptul să funcționeze, alta/altul decât instanța/parchetul de la care provine trebuie să anunțe din timp intenția sa, pentru a se putea crea posibilitatea reală și efectivă de materializare a unei asemenea opțiuni, în condițiile art. 51 alin. (1) teza finală din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare. întrucât într-o asemenea situație nu operează dispozițiile art. 1341 alin. (3) din Legea nr. 304/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

În măsura în care se va interpreta în sensul că dispozițiile de favoare ale art. 51 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare au în vedere numai situația în care mandatul funcției de conducere încetează prin ajungerea la termen, vă rugăm să aveți în vedere faptul că domnul judecător nu se regăsește într-o asemenea situație, mandatul funcției sale încetând prin demisie.

Apreciază intimatul că intenția reală a legiuitorului ce rezidă din textul în discuție este aceea de a oferi numai judecătorului și procurorului al cărui mandat de conducere a încetat prin expirarea termenului, vocația de a opta pentru o instanță/parchet la care are dreptul să funcționeze, alta/altul decât instanța/parchetul de la care provine.

Tocmai de aceea, la nivelul legislației secundare (art. 9 alin. (5) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești aprobat prin Hotărârea nr. 387/2005 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, cu modificările ulterioare, actualmente art. 6 alin. (6) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, aprobat prin Hotărârea nr. 1375/2015 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii) a fost prevăzut un termen în interiorul căruia cei ce doresc să opteze la încetarea mandatului funcției de conducere prin expirarea termenului, pentru o instanță/parchet la care au dreptul să funcționeze, alta/altul decât instanța/parchetul de la care provin, să formuleze în scris această opțiune, pentru a se putea crea posibilitatea reală și efectivă de materializare a acesteia, în condițiile art. 51 alin. (1) teza finală din Legea nr. 303/2004. republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Pe de altă parte, mai susține intimatul, nu poate fi acceptat ca în cazul demisiei din funcția de conducere, magistratul să poată beneficia de plano de prevederile de favoare ale art. 51 alin. (1) teza finală din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în timp ce judecătorul sau procurorul al cărui mandat de conducere încetează prin expirarea termenului să fie nevoit să respecte prevederile art. 9 alin. (5) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești aprobat prin Hotărârea nr. 387/2005 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, cu modificările ulterioare, actualmente art. 6 alin. (6) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, aprobat prin Hotărârea nr. 1375/2015 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.

De asemenea, mai reiterează faptul că art. 51 alin. (1) din legea menționată nu instituie în niciun caz un drept în favoarea magistratului a cărui funcție de conducere încetează indiferent de situație, ci doar o vocație, sens în care s-a pronunțat și înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr. 5971 din 09 decembrie 2011.

O interpretare contrară ar permite eludarea dispozițiilor legale privind transferul, în sensul că ar permite magistratului care dorește să funcționeze la o anumită instanță sau parchet, să opteze pentru soluția ocupării unei funcții de conducere, la care poate renunța chiar imediat după numire, prin demisie, știind că prin aplicarea în mod automat a prevederilor art. 51 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, va ocupa un post la instanța sau parchetul dorit.

De asemenea, mai susține intimatul că în speță nu se poate reține că hotărârile contestate au fost adoptate cu exces de putere.

Potrivit art. 2 alin. (1) lit. n) din același act normativ, excesul de putere este definit ca fiind "exercitarea dreptului de apreciere al autorităților publice prin încălcarea limitelor competenței prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor și libertăților cetățenilor."

Aceste prevederi nu sunt aplicabile în cauza de față, întrucât hotărârile atacate au fost corespunzător motivate, acestea fiind adoptate în limitele competențelor legale și cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 51 alin. (1) și art. 60 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și a prevederilor art. 2 și 3 din Regulament.

Subliniază intimatul și faptul că gestionarea resurselor umane în sistemul judiciar reprezintă atributul intimatului Consiliul Superior al Magistraturii, astfel încât ocuparea posturilor vacante trebuie să se raporteze la rațiunile și necesitățile sistemului judiciar, pentru evitarea provocării unor grave disfuncționalități în activitatea instanțelor și parchetelor.

În concluzie. în raport de cele în precedent inserate, solicită respingerea contestației formulate de domnul judecător A. ca neîntemeiată, în speță nefiind răsturnată prezumția de legalitate a actului administrativ care face obiectul prezentei cereri.

Analizând calea de atac formulată recalificată de Curte ca fiind o contestație întemeiată pe dispozițiile art. 29 alin. (5) și (7) din Legea nr. 317/2004 instanța o apreciază pentru următoarele considerente ca nefondată în cauză hotărârile contestate fiind legal emise în raport de dispozițiile art. 51 alin. (1) din Legea nr. 303/2004.

În mod legal, în opinia Curții prin Hotărârea secției pentru judecători din cadrul CSM s-a respins cererea formulată de contestatorul A. în baza art. 51(1) din Legea nr. 303/2004 de continuare a activității în cadrul Tribunalului Dolj, soluție menținută prin respingerea contestației prin Hotărârea Plenului CSM nr. 334 din 29 martie 2016.

În fapt din actele dosarului rezultă următoarele:

Prin referatul nr. 27519/DRUO/27987/ST/2015, Direcția resurse umane și organizare din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii a înaintat secției pentru judecători cererea formulată de contestator la data de 10.12.2015. prin care a solicitat eliberarea din funcția de președinte al Judecătoriei Fetești, prin demisie și de continuare a activității la Tribunalul Dolj, în acord cu prevederile art. 51 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Prin Hotărârea nr. 1048 din 17.12.2015. secția pentru judecători din cadrul Consiliul Superior a Magistraturii a dispus eliberarea contestatorului din funcția de conducere deținută, prin demisie, începând cu data de 01.01.2016.

Prin aceeași hotărâre a fost respinsă solicitarea contestatorului de continuare a activității la Tribunalul Dolj, în temeiul art. 51 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Contestația formulată de domnul judecător A. în condițiile art. 36 alin. (2) din Legea nr. 317/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, împotriva hotărârii secției pentru judecători, a fost respinsă prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 334 din 29.03.2016.

În mod legal intimatul a apreciat pe situația de fapt că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile speciale prevăzute de art. 51 alin. (1) din Legea nr. 303 2004 aplicându-se în mod corespunzător dispozițiile art. 60 din Legea nr. 303/2004 și dispozițiile din Regulamentul privind transferul și detașarea judecătorilor și procurorilor conform art. 51 alin. (1) din legea nr. 303/2004 republicată.

"La încetarea mandatului funcției de conducere judecătorii sau procurorii pot ocupa, în condițiile prevăzute de art. 48, 49 și 50, o funcție de conducere la aceeași instanță sau la același parchet ori la altă instanță sau parchet ori revin la instanțele sau parchetele de unde provin sau la o instanță sau parchet unde au dreptul să funcționeze potrivit legii".

Art. 60 din Legea nr. 303/2004:

"Transferul judecătorilor și procurorilor de la o instanță la altă instanță sau de la un parchet la alt parchet se aprobă, la cererea celor în cauză, de Consiliul Superior al Magistraturii".

Art. 3 din Regulamentul privind transferul și detașarea judecătorilor și procurorilor, delegarea judecătorilor, numirea judecătorilor $i procurorilor în alte funcții de conducere, precum și numirea judecătorilor în funcția de procuror și a procurorilor în funcția de. judecător, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 193/2006, cu modificările ulterioare:

"La soluționarea cererilor de transfer ale judecătorilor și procurorilor la alte instanțe sau parchete vor fi avute în vedere următoarele criterii:

- volumul de activitate al instanței sau parchetului de la care se solicită transferul și la care se solicită transferul, numărul posturilor vacante și al posturilor temporar vacante la instanțele ori parchetele implicate și dificultățile de ocupare a acestora;

- vechimea efectivă în funcția de judecător sau procuror;- vechimea la instanța sau parchetul de la care se solicită transferul;

- vechimea în gradul aferent instanței, respectiv parchetului la care se solicită transferul;

specializarea judecătorului/procurorului, specializările complementare, vechimea în cadrul secției/completului corespunzător specializării, precum și disponibilitatea de a activa în alte secții/complete decât cele corespunzătoare specializării ale instanței/parchetului la care solicită transferul, în raport cu cerințele acesteia;

- domiciliul solicitantului;

- locul de muncă al soțului sau soției;

- distanța dintre domiciliul și sediul instanței sau parchetului la care funcționează judecătorul ori procurorul și posibilitățile reale de navetă, inclusiv timpul afectat acesteia;

- starea de sănătate și situația familială".

Potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (1) și alin. (11) din același regulament "în scopul informării judecătorilor și procurorilor care intenționează să formuleze cereri de transfer, se publică, de regulă, în prima zi lucrătoare a fiecărei luni, pe pagina de internet a Consiliului Superior al Magistraturii, lista posturilor vacante de execuție de la toate instanțele și parchetele, precum și a posturilor care urmează a se vacanta. Posturile vacante de conducere de la instanțe și parchete nu se ocupă prin transfer, ci potrivit procedurilor speciale stabilite prin lege și regulament.

(1) Prin posturi ce urmează a se vacanta se înțelege acele posturi cu privire la care s-a decis, anterior publicării listei menționate la alin. (1) sau cel târziu la data publicării acesteia, promovarea la înalta Curte de Casație și Justiție, promovarea la instanțele și parchetele superioare, transferul, numirea judecătorilor în funcția de procuror și a procurorilor în funcția de judecător ori eliberarea din funcție."

Motivele de nelegalitate invocate de contestator care apreciază că cererea sa îndeplinea condițiile prevăzute de art. 51 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 și că aceasta nu trebuia analizată în raport și de cererile de transfer formulate în baza art. 60 din Legea nr. 303/2004 de alți judecători pentru aceeași instanță Tribunalul Dolj nu sunt fondate.

Dispoziția legală care permite continuarea activității la o altă instanță decât cea la care a funcționat magistratul anterior numirii în funcția de conducere reprezintă o dispoziție de favoare, dar care nu se aplică automat în toate cazurile de încetare a mandatului funcției de conducere.

În cazul contestatorului în mod legal cererea sa formulată în baza art. 51 alin. (1) din Legea nr. x/2004 a fost analizată în concurs cu cererile de transfer formulate pentru postul vacant pentru Tribunalul Dolj, conform situației posturilor vacante publicate la data de 17.12.2015.

Cererea contestatorului privind continuarea activității la Tribunalul Doi. în condițiile art. 5f alin. (1) din Legea nr. 303/2004. republicată, cu modificările și completările ulterioare a fost respinsă, avându-se în vedere necesitatea asigurării unei stabilități a resurselor umane de la nivelul instanțelor judecătorești, faptul că acesta a îndeplinit atribuțiile specifice funcției de președinte al Judecătoriei Fetești doar 5 luni, din mandatul de 3 ani pentru care a fost numit în funcția de conducere și în subsidiar, pentru inexistența unui post vacant la Tribunalul Dolj, în condițiile admiterii transferului domnului judecător B..

S-a apreciat ca fiind oportună ocuparea postului vacant de la Tribunalul Dolj prin transferul domnului judecător B.. în detrimentul solicitării contestatorului și a celorlalte cereri de transfer formulate pentru acest post. avându-se în vedere criteriile stabilite prin art. 3 din Regulamentul privind transferul și detașarea judecătorilor și procurorilor, delegarea judecătorilor, numirea judecătorilor și procurorilor în alte funcții de conducere, precum și numirea judecătorilor în funcția de procuror și a procurorilor în funcția de judecător, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 193/2006. cu modificările ulterioare.

Prin prisma acestor criterii, avându-se în vedere evidențele Direcției resurse umane și organizare din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, ce stau la baza hotărârilor adoptate, s-a constatat că domnul judecător B. avea la momentul analizării cererii de transfer o vechime în magistratură de 13 ani și 2 luni. iar la instanța de unde a solicitat transferul (Judecătoria Craiova) o vechime de 11 ani și 3 luni și funcționa efectiv la Tribunalul Dolj din data de 16.11.2015, în timp ce contestatorul avea, la aceeași dată. o vechim