ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3085/2016

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3085/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)

Decizia nr. 3085/2016

Asupra

contestației de față;

Din

examinarea lucrărilor cauzei, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

I.1 Obiectul

contestației

Prin contestația

înregistrată sub nr. x/1/2016 pe rolul Înaltei Curți de Casație și

Justiție contestatorul A. a solicitat instanței să dispună,

în contradictoriu cu intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, anularea

Hotărârii nr. 834 din 14 iulie 2016 a Plenului C.S.M. și obligarea

intimatului la emiterea unei noi hotărâri prin care să se

dispună transferul titularului cererii de la Judecătoria Fetești

la Tribunalul Dolj.

În susținerea

contestației s-a arătat că cererea de transfer analizată în

cauză a fost greșit soluționată, neținându-se seama de

situația existentă la Judecătoria Fetești, care este

îmbunătățită semnificativ în prezent, față de

data la care contestatorul A. a început activitatea la această instanță

(15.07.2015), iar în raport de volumul de activitate, încărcătura pe

schemă și complexitatea cauzelor, transferul său la Tribunalul

Dolj nu era de natură a perturba buna funcționare a acestei instanțe,

ce figurează pe lista celor la care se poate reduce schema de

judecători cu 2 posturi.

A criticat

contestatorul soluția adoptată de intimatul C.S.M. în hotărârea

atacată pe considerentul că aceasta s-a fundamentat doar pe criteriul

vechimii mai mari în funcție și la instanță, comparativ cu

ceilalți solicitanți pentru unicul post vacant la Tribunalul Dolj,

fără a fi avute în vedere criteriile personale invocate în cererea sa

de transfer.

Aceste

criterii personale au constat în existența unei distanțe mari, de 375

km între domiciliul solicitantului și instanța la care acesta

activează, probleme serioase de sănătate ale acestuia, dovedite

prin actele medicale depuse la dosar, nașterea copilului său în

cursul anului 2016.

În referire

la criteriul specializării în materie penală, dată fiind

vacantarea postului la care s-a solicitat transferul în cadrul secției

penale a Tribunalului Dolj, contestatorul A. a susținut că acesta

este îndeplinit, dat fiind faptul că a soluționat cauze în

această materie de peste 4 ani, atât la Judecătoria Fetești, la

Tribunalul Bihor, cât și ca judecător delegat la Penitenciarul

Drobeta Turnu Severin.

Tot în susținerea

contestației sale a arătat titularul cererii că timpul în care a

activat la Judecătoria Fetești, de 10 luni, nu poate fi apreciat ca

fiind unul scurt, iar situația familială impune prezența sa în

localitatea Craiova.

În egală

măsură, înrăutățirea propriei stări de

sănătate a contestatorului, ce a determinat supunerea sa unei

intervenții chirurgicale la coloană, face extrem de dificilă

efectuarea navetei între localitatea de domiciliu și cea la care se

află sediul instanței.

A considerat

contestatorul A. că intimatul C.S.M. a depășit marja largă

de apreciere în soluționarea cererii sale de transfer, caracterul arbitral

al hotărârilor atacate fiind dat de raportarea selectivă doar la o

parte din criteriile prevăzute de art. 3 din Regulamentul privind

transferul magistraților, aprobat prin Hotărârea C.S.M. nr. 193/2006.

În plus, a învederat contestatorul că datele statistice relevate în

hotărârile emise de secția pentru judecători din cadrul C.S.M. și

cea a Plenului C.S.M. au un caracter neconvingător, în condițiile în

care același intimat a considerat că Judecătoria Fetești

face parte din rândul instanțelor la care este posibilă reducerea

schemei de personal cu două posturi de judecători (Hotărârea nr.

253/2015).

În aceste

condiții, a opinat contestatorul că soluția atacată este

una adoptată cu exces de putere, în sensul art. 2 alin. (1) lit. n) teza a

II-a din Legea nr. 554/2004.

În drept,

contestația a fost întemeiată pe prevederile art. 29 alin. (7) din

Legea nr. 317/2004 și pe textele de lege anterior menționate.

În susținerea

contestației a fost solicitată încuviințarea probei cu

înscrisuri, fiind depuse la dosar:ordinea de zi a Plenului C.S.M. din data de

14.07.2016, Hotărârea nr. 399 din 17 mai 2016 a Secției pentru

judecători din cadrul C.S.M., cererea de transfer soluționată

prin hotărârile contestate, Hotărârile nr. 253 din 19 martie 2015 și

nr. 412 din 29 aprilie 2015 emise de Plenul C.S.M., acte medicale privind

starea sănătății contestatorului și a soției

acestuia, acte de stare civilă.

I.2.

Apărările intimatului

Prin

întâmpinarea depusă la dosar, intimatul Consiliul Superior al

Magistraturii a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată,

arătând că la soluționarea cererii de transfer formulată de

A. au fost avute în vedere criteriile prevăzute de art. 3 din Regulamentul

de transfer al judecătorilor și procurorilor, aprobat prin

Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 193/2006. În argumentarea soluției

pronunțate prin hotărârea contestată, a subliniat intimatul C.S.M.

că normele care reglementează instituția transferului au un

caracter supletiv, iar ocuparea posturilor vacante trebuie să se raporteze

la rațiunile și necesitățile sistemului judiciar, pentru

evitarea provocării unor grave disfuncționalități în

activitatea instanței.

A menționat

intimatul că pentru sesiunea de transferuri din data de 17 mai 2016,

pentru singurul post vacant de la Tribunalul Dolj au fost formulate 11 cereri

de transfer, fapt ce a determinat verificarea în mod concomitent și

comparativ a criteriilor prevăzute de art. 3 din Regulament pentru toți

solicitanții, iar respingerea cererii contestatorului A. a fost

determinată de situația posturilor vacante la instanța la care

acesta își desfășoară activitatea și de la care a

solicitat transferul, datele statistice comunicate pentru Judecătoria Fetești

(instanța la care contestatorul A. ocupă funcția de președinte)

relevând o situație extrem de dificilă, dat fiind faptul că din

cele 7 posturi în schema instanței, funcționau efectiv doar patru

judecători.

În alegerea

persoanei care a ocupat singurul post vacant din cadrul Tribunalului Dolj a menționat

intimatul că a fost avută în vedere vechimea în funcția de

judecător a fiecăruia dintre solicitanți și în cadrul

instanței de la care solicită aceștia transferul, fiind

preferabilă cererea formulată de doamna judecător B., dată

fiind specializarea sa în materia dreptului penal de peste 4 ani.

Totodată,

s-a mai arătat că încărcătura de dosare/judecător la

Judecătoria Fetești a fost mai mare cu aproape 50% decât cea

înregistrată la nivel național, iar contestatorul a formulat în

decurs de o lună de la respingerea cererii de transfer ce se contestă

în cauză o altă cerere, ce viza Tribunalul Olt sau Tribunalul Mehedinți,

în condițiile în care la Judecătoria Fetești erau vacante

două posturi, la care urmau a se adăuga alte două, dată

fiind starea de maternitate în care se aflau două doamne judecător,

fapt de natură a perturba grav activitatea acestei instanțe, care ar fi

urmat să funcționeze efectiv cu doar doi judecători în

schemă.

În referire

la critica contestatorului privind faptul că Judecătoria Fetești

a fost inclusă pe lista instanțelor la care se pot reduce schemele de

personal (cu două posturi, dintre care unul a fost propus spre

indisponibilizare), a susținut intimatul că acest argument nu poate

profita contestatorului, cât timp instanța de la care acesta a solicitat

transferul se confruntă cu o situație dificilă din punct de

vedere al ocupării schemei de personal și al încărcăturii

de dosare pe judecător, conform datelor statistice din 2015.

În privința

criteriilor personale invocate de contestator, a menționat intimatul C.S.M.

că acestea au fost analizate efectiv la momentul examinării tuturor

celor 11 cereri formulate pentru postul vacant de la Tribunalul Dolj,

însă, în vederea respectării dreptului la viață

privată, datele personale nu au fost inserate în hotărârile atacate

sau în cele la care face trimitere contestatorul, cererea acestuia fiind

respinsă cu o justificare obiectivă.

Un ultim

aspect subliniat de intimatul C.S.M. în întâmpinarea sa îl reprezintă

faptul că domnul judecător A. a formulat numeroase cereri de transfer

între data promovării la Tribunalul Bihor, respectiv 01.07.2014 și

data numirii în funcția de președinte al Judecătoriei Fetești,

soluționate prin Hotărârile nr. 909/2014, nr. 1056/2014, nr.

1228/2014, nr. 283/2015 și nr. 428/2015 ale Secției pentru

judecători din cadrul C.S.M.

Aceste

cereri, în viziunea intimatului, denotă inconsecvența contestatorului

în opțiunile exprimate pentru ocuparea unei funcții de execuție

sau de conducere, respectiv pentru funcția de judecător sau procuror,

fapt pentru care nu a putut reține pertinența motivelor personale

invocate, cât timp cererile de transfer aparținând contestatorului au

vizat o multitudine de instanțe (Tribunalul Dolj, Tribunalul Mehedinți,

Tribunalul București, Tribunalul Timiș, Tribunalul Hunedoara,

Tribunalul Ilfov, Judecătoria Craiova sau Judecătoria Drobeta Turnu

Severin).

În fine, a susținut

intimatul că hotărârile contestate sunt motivate astfel încât să

garanteze legalitatea, oportunitatea și previzibilitatea măsurilor pe

care le-a dispus, fără a exista exces de putere în adoptarea

respectivelor acte administrative atacate în cauză.

În cuprinsul

acestor hotărâri a arătat intimatul că a analizat susținerile

contestatorului, iar argumentele pentru care a fost respinsă cererea de

transfer au fost raportate la prevederile art. 3 din Regulament, respectiv

posturi vacante/temporar vacante la instanțele implicate, complexitatea

cauzelor și încărcătura pe judecător și pe

schemă, vechimea solicitanților în funcția de judecător și

la instanșele de la care s-a solicitat transferul, la care s-au

adăugat motivele de ordin personal și profesional invocate.

În drept,

întâmpinarea a fost întemeiată pe prevederile art. 205 alin. (2) din Codul

de procedură civilă, art. 60 din Legea nr. 303/2004 art. 2 și 3

din Regulamentul privind transferul și detașarea judecătorilor și

procurorilor, delegarea judecătorilor, numirea judecătorilor și

procurorilor în alte funcții de conducere, precum și numirea

judecătorilor în funcția de procuror și a procurorilor în funcția

de judecător, aprobat prin Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 193/2006.

În probațiune

au fost depuse la dosar înscrisurile ce au constituit documențatia

avută în vedere de intimatul C.S.M. la adoptarea hotărârilor

contestate.

II. Soluția

Înaltei Curți

Examinând

contestația prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate,

Înalta Curte reține caracterul său neîntemeiat pentru

următoarele considerente:

II.1.

Argumentele de fapt și de drept relevante

Înalta Curte,

potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (5) și (7), raportat la art. 36

alin. (2) din Legea nr. 317/2004, reține că este învestită în

prezenta cauză cu verificarea legalității și temeiniciei

Hotărârii Plenului C.S.M. nr. 834 din 14 iulie 2016, prin care a fost soluționată

contestația administrativă formulată de contestatorul A.

împotriva Hotărârii nr. 399 din 17 mai 2016 a Secției pentru

judecători din cadrul C.S.M.

În esență,

criticile din contestația dedusă judecății în prezenta

cauză vizează oportunitatea măsurii administrative de respingere

a cererii de transfer, analizată prin prisma criteriilor prevăzute de

art. 3 din Regulamentul privind transferul, aprobat prin Hotărârea

Plenului C.S.M. nr. 193/2006, în raport cu celelalte cereri de transfer care au

fost formulate pentru același post vacant, analiză care privește,

în principal, ordinea de prioritate între criteriile referitoare la vechimea în

funcție și la instanță, buna funcționare a tuturor

instanțelor implicate în procedura de transfer, precum și circumstanțele

personale ale solicitantului.

Conform art.

3 din Regulamentul privind transferul:

„Art. 3. - La

soluționarea cererilor de transfer ale judecătorilor și

procurorilor la alte instanțe sau parchete vor fi avute în vedere

următoarele criterii:

- volumul de

activitate al instanței sau parchetului de la care se solicită

transferul și la care se solicită transferul, numărul posturilor

vacante și al posturilor temporar vacante la instanțele ori

parchetele implicate și dificultățile de ocupare a acestora;

- vechimea

efectivă în funcția de judecător sau procuror;

- vechimea la

instanța sau parchetul de la care se solicită transferul;

- vechimea în

gradul aferent instanței, respectiv parchetului la care se solicită

transferul;

-

specializarea judecătorului/procurorului, specializările

complementare, vechimea în cadrul secției/completului corespunzător

specializării, precum și disponibilitatea de a activa în alte secții/complete

decât cele corespunzătoare specializării ale instanței/parchetului

la care solicită transferul, în raport cu cerințele acesteia;

- domiciliul

solicitantului;

- locul de

muncă al soțului sau soției;

- distanța

dintre domiciliul și sediul instanței sau parchetului la care funcționează

judecătorul ori procurorul și posibilitățile reale de

navetă, inclusiv timpul afectat acesteia;

- starea de

sănătate și situația familială.”

Înalta Curte,

în acord cu jurisprudența sa constantă, reține că analiza

unei cereri de transfer prin prisma criteriilor prevăzute la art. 3 din

Regulament nu trebuie să fie formală, ci trebuie să asigure

luarea unei decizii obiective, în condiții de legalitate și

oportunitate, în raport de circumstanțele concrete ale fiecărei

cereri de transfer, cu menținerea unui echilibru între interesul public pe

care Consiliul Superior al Magistraturii are obligația să-l

ocrotească în exercitarea rolului său de garant al independenței

justiției și interesul legitim privat al persoanei care a formulat o

cerere de transfer.

În același

sens, principiul proporționalității între interesul public pe

care autoritatea publică are misiunea de a-l aduce la îndeplinire și

măsurile individuale dispuse în exercitarea competenței ce îi este

conferită tocmai în scopul satisfacerii interesului public impune ca

actele administrative să nu depășească limitele a ceea ce

este adecvat și necesar pentru a atinge scopul urmărit, astfel încât

inconvenientele cauzate destinatarului să nu fie excesiv de împovărătoare.

Cu alte cuvinte, limitele legale ale exercitării dreptului de apreciere

conferit autorității publice se raportează la scopul legii, iar

respectarea acestor limite presupune respectarea principiului proporționalității,

a echilibrului necesar între măsurile individuale și interesul public

ocrotit, potrivit competenței legale a autorității publice, în

speță fiind vorba de interesul public al bunei funcționări

a justiției.

Din

această perspectivă, Înalta Curte reține că, în prezenta

cauză, intimatul C.S.M. nu s-a îndepărtat de la scopul legii și

nu a acționat în mod nerezonabil ori cu încălcarea limitelor marjei

de apreciere, atunci când a respins cererea de transfer formulată de

solicitantul A.

Astfel,

constatând faptul că la Tribunalul Dolj, secția penală, instanța

la care se solicită transferul, exista un singur post vacant de

judecător, C.S.M. a apreciat în mod corect că este necesară

analizarea concomitentă a celor 11 cereri de transfer pentru instanța

respectivă, în raport de criteriile prevăzute de art. 3 din

Regulamentul privind transferul, fără a fi ignorate motivele

personale și profesionale ale fiecărui magistrat.

Intimatul C.S.M.

a arătat în analiza sa comparativă că, verificând vechimea în

magistratură și la instanță a candidaților, situația

instanțelor de la care și la care se solicită transferul,

avizele comunicate, dar și specializarea judecătorilor, a conferit

prevalență cererii formulate de doamna judecător B., dată

fiind vechimea acesteia în funcție de 9 ani și 7 luni, vechimea la

instanța de la care a solicitat transferul de 3 ani și 6 luni,

avizele favorabile comunicate de toate instanțele implicate, precum și

specializarea sa în drept penal de peste 4 ani.

Susținerile

contestatorului A. privind existența unei situații semnificativ îmbunătățite

la Judecătoria Fetești, sub aspectul volumului de activitate al

acestei instanțe, încărcătura pe schemă și

complexitatea cauzelor, în raport de prevederile din Hotărârea nr.

253/2015 a Plenului C.S.M., nu sunt confirmate de înscrisurile depuse la dosar,

având astfel un caracter neîntemeiat.

Deși

contestatorul a menționat că instanța la care activează și

de la care a solicitat transferul este una dintre cele la care se pot reduce

schemele de personal, conform hotărârii anterior menționate, Înalta

Curte reține că cele două posturi din schema Judecătoriei

Fetești au fost indisponibilizate pentru o lună, iar prin

Hotărârea nr. 412 din 29 aprilie 2015 a Plenului C.S.M. s-a stabilit

indisponibilizarea unui singur post de judecător din schema

Judecătoriei Fetești, până la vacantarea funcțiilor de

execuție, în vederea redistribuirii către alte instanțe nominate

în cuprinsul aceleiași hotărâri.

La momentul

formulării cererii de transfer ce a constituit obiectul Hotărârii nr.

399 din 17 mai 2016 a Secției pentru judecători din cadrul C.S.M.,

schema de personal a Judecătoriei Fetești avea deja un post vacant,

alte două posturi urmând a fi vacantate cu începere din luna septembrie

2016, fapt pentru care activitatea acestei instanțe urma a se desfășura

cu un efectiv de 3 judecători pentru o schemă prevăzută a

avea 7 judecători.

Tot din

datele statistice evidențiate de intimat în analiza cererii de transfer a

contestatorului A. se mai relevă și faptul că

încărcătura de dosare/judecător la Judecătoria Fetești

era, la momentul formulării cererii, cu aproape 50% mai mare decât cea

înregistrată la nivel național, ceea ce face ca această instanță

să fie considerată în mod justificat ca fiind într-o situație

dificilă de funcționare, fapt de natură a afecta buna sa funcționare.

O altă

alegație a contestatorului a făcut referire la împrejurarea că

autoritatea publică a acordat valoare absolută criteriilor

profesionale - referitoare la vechimea în funcție și la instanță

și gradul profesional - în dauna criteriilor personale, neanalizând

motivele de ordin familial invocate în cererea de transfer.

Nici aceste

susțineri nu pot fi primite în condițiile în care, așa cum s-a

arătat anterior, măsura administrativă materializată în

cuprinsul actelor contestate este convergentă interesului public al bunei

funcționări a justiției, iar inconvenientele cauzate

destinatarului nu reflectă o nesocotire a principiului proporționalității

între interesul public și interesul individual, ci reprezintă o

ipoteză de justă aplicare a preeminenței interesului public

asupra celui privat.

Relevante în

această privință sunt argumentele autorității publice

pârâte în sensul că cererea contestatorului a fost respinsă cu o

justificare obiectivă, determinată de necesitatea satisfacerii optime

a interesul public al bunei funcționări a sistemului judiciar, prin

aplicarea cu prioritate a criteriilor obiective referitoare la vechimea în funcție,

vechimea la instanță și gradul profesional, la adoptarea acestei

soluții fiind avută în vedere și inconsecvența contestatorului,

manifestată prin numeroasele cereri de transfer formulate într-un interval

de timp redus (01.07.2014-17.05.2016), la diferite instanțe din razele Curților

de Apel Craiova și București, o astfel de conduită venind în

conflict cu necesitatea asigurării stabilității schemelor de

personal, în vederea realizării unei bune funcționări a instanțelor

și parchetelor.

Este de

observat că autoritatea publică a avut în vedere criteriile de ordin

personal formulate atât de contestatorul în cauză, cât și de alți

solicitanți ale căror cereri au fost analizate comparativ, fiind

inventariate motivele expuse de fiecare din cei 11 magistrați în cadrul

notei întocmite de direcția de specialitate (DRUO) din cadrul C.S.M.,

notă depusă și la dosarul cauzei.

Așadar,

criteriile subiective care au fost inserate în cererile de transfer ale unora

din cei 11 solicitanți pentru singurul post vacant din cadrul Tribunalului

Dolj au fost analizate efectiv, fiind însă evaluat impactul acestora în

contrapondere cu criteriile obiective privind volumul de activitate, situația

posturilor de judecător la instanțele implicate în procedura de

transfer și necesitatea bunei funcționări a acestor instanțe.

Înalta Curte

apreciază a fi juste argumentele autorității publice intimate,

ce au îndreptățit-o pe aceasta să considere că motivele

personale invocate de contestator nu reprezintă situații excepționale

apte să determine inversarea raportului de preeminență dintre

interesul public și interesul privat.

În privința

specializării în materia dreptului penal, dată fiind existența

postului vacant de judecător la Tribunalul Dolj, secția penală,

Înalta Curte reține că acest criteriu nu a constituit un element de

diferențiere între persoana sa și cea a judecătorului

căruia i-a fost aprobată cererea de transfer, fiind însă

analizat acest criteriu în coroborare cu cel al vechimii în funcție și

la instanță, fapt ce a determinat adoptarea unei soluții

favorabile pentru cererea doamnei judecător B.

În materia

cererilor de transfer, exercitarea dreptului de apreciere cu exces de putere

poate fi reprezentată, spre exemplu, de luarea în considerare în privința

unor candidați a unora dintre criteriile prevăzute de art. 3 din

Regulamentul privind transferul, iar, în privința altor candidați, a

altor criterii sau încălcarea unor drepturi și libertăți

ale petentului, împrejurări a căror existență nu se

constată în litigiul dedus judecății.

În concluzie,

Înalta Curte constată că argumentele de ordin personal invocate de

contestator au fost avute în vedere la soluționarea cererii de transfer,

iar autoritatea publică pârâtă, în mod rezonabil, realizând o

justă interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 3 din

Regulamentul privind transferul în raport cu circumstanțele profesionale și

personale ale titularilor cererilor de transfer, a respins cererea

formulată de domnul judecător A., exercitându-și dreptul de

apreciere în limita marjei permise de lege, fără a se constata

existența unui exces de putere în sensul art. 2 alin. (1) lit. n) din

Legea nr. 554/2004.

Pentru toate

considerentele expuse, în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004,

republicată, cu modificările și completările ulterioare, va

respinge, ca nefondată, contestația formulată de A. împotriva

Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 834 din 14

iulie 2016.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

D E C I D E

Respinge

contestația formulată de A. împotriva Hotărârii nr. 834 din 14

iulie 2016 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca nefondată.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi, 9 noiembrie 2016.