ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3627/2017

Asupra contestației de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, reține următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. 906/1/2017 din 17.03.2017, contestatoarea A., judecător în cadrul Tribunalului Olt, a chemat în judecată intimatul Consiliul Superior al Magistraturii formulând contestație împotriva Hotărârii nr. 125 din 07 februarie 2017 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, prin care a fost respinsă contestația împotriva Hotărârii nr. 1588 din 24 noiembrie 2016 a secției pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii.

În motivarea contestației, în esență, contestatoarea critică soluția adoptată de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, apreciind că deși normele care reglementează instituția transferului conferă doar o vocație și nu un drept, acestea trebuie interpretate și aplicate în mod echitabil și echidistant pentru toți solicitanții, iar în acord cu jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, analiza unei cereri de transfer prin prisma criteriilor prevăzute în art. 3 din Regulament nu trebuie să fie formală, ci trebuie să asigure luarea unei decizii obiective, în condiții de transparență, legalitate și oportunitate, în raport de circumstanțele concrete ale fiecărei cereri, cu menținerea unui echilibru între interesul public și interesul legitim privat al titularului cererii de transfer.

Totodată, astfel cum Înalta Curte a statuat deja în practica sa în această materie, împrejurarea că intimatul C.S.M. beneficiază de o marjă largă de apreciere în emiterea unor astfel de acte, cum sunt cele atacate în cauză, nu poate conduce la concluzia că puterea sa decizională se poate manifesta independent de criteriile obiective sau de considerente de oportunitate, susținând că hotărârea ar avea un caracter arbitrar.

Se mai arată că intimatul a analizat în mod formal și eliptic contestația și cererea sa de transfer, motivarea hotărârii limitându-se la expunerea detaliată a dispozițiilor legale incidente și a unor date statistice referitoare la schemele de personal și volumul de activitate, fără a analiza, în concret, aceste date, prin prisma impactului admiterii cererii contestatoarei.

Contestatoarea invocă jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție apreciind că cererea sa nu a fost analizată cu imparțialitate prin raportare la alte cereri de transfer, cum ar fi de exemplu, cea formulată de domnul judecător B.

Referitor la criteriul constând în volumul de activitate al instanței de la care se solicită transferul și la care se solicită transferul, numărul posturilor vacante și al posturilor temporar vacante la instanțele implicate și dificultățile de ocupare a acestora se arată că în motivarea hotărârii nr. 1588 din 24 noiembrie 2016 s-a reținut, pe de o parte, că situația existentă la Tribunalul Olt permite admiterea unei singure cereri de transfer, motiv pentru care, ținând cont de vechime și de avizele favorabile, a fost considerată prioritară solicitarea doamnei judecător C., care a solicitat transferul de la Tribunalul Dolj la Curtea de Apel Craiova, același argument fiind invocat și în motivarea hotărârii nr. 1204 din 25 octombrie 2016 prin care doamnei judecător C. îi fusese respinsă în urmă cu doar o lună cererea de transfer, interval în care situația existentă la Tribunalul Olt nu s-a îmbunătățit, ci dimpotrivă, numărul locurilor vacante a crescut prin transferul unui alt judecător la Tribunalul Dolj.

Prin urmare, consideră că motivarea CSM, secția pentru judecători nu poate fi considerată ca fiind coerentă și consecventă, cu atât mai mult cu cât în aceeași ședință (24.11.2016), a fost analizată și cererea doamnei judecător D. de transfer de la Judecătoria Drobeta Turnu Severin la Tribunalul Olt, fiind respinsă prin hotărârea nr. 1584 din 24 noiembrie 2016 cu aceeași motivare, dar prin Hotărârea nr. 124 din 7 februarie 2017, Plenul CSM a admis contestația formulată de doamna judecător D..

Tribunalul Olt este o instanță atractivă, dar pentru examenele de promovare care s-au desfășurat în anii 2015-2016, la acest tribunal nu au fost locuri vacante, acesta fiind motivul pentru care locurile care s-au vacantat în anul 2016 au rămas neocupate. O altă cauză care a generat existența locurilor vacante la Tribunalul Olt constă în menținerea în activitate sau reintegrarea în funcție a mai multor judecători după împlinirea vârstei de pensionare.

În ceea ce privește criteriul vizând vechimea efectivă în funcția de judecător susține că, întrucât este vorba despre cereri de transfer formulate de mai mulți judecători, ceea ce interesează este vechimea în funcția de judecător și nu de procuror, întrucât natura activității desfășurate de judecător la instanță este complet diferită față de activitatea desfășurată de procuror. Contestatoarea arată că avea la data de 24.11.2016 o vechime în funcția de judecător de 10 ani și 1 lună, în timp ce domnul judecător B. avea o vechime în funcția de judecător de doar 5 luni și o vechime în funcția de procuror de 18 ani și 5 luni.

Referitor la criteriul vechimii la instanța de la care se solicită transferul, arată că și prin prisma acestuia cererea sa ar trebui să fie prioritară, deoarece la data de 24.11.2016 avea o vechime mai mare de 3 ani și 6 luni la Tribunalul Olt, în timp ce domnul judecător B. avea o vechime de 5 luni la Judecătoria Drobeta Turnu Severin, în fapt, fiind judecător delegat la penitenciar.

În privința criteriului constând în vechimea în gradul aferent instanței la care se solicită transferul, contestatoarea arată că avea la data de 24.11.2016 o vechime de 3 ani și 6 luni în grad de tribunal, iar în ceea ce privește vechimea de 8 ani și 4 luni în gradul de curte de apel a domnului judecător B., consideră că aceasta nu prezintă relevanță din perspectiva criteriului analizat, dat fiind că cererea de transfer privește un loc la tribunal, iar nu la curtea de apel. Rezultă că CSM a considerat că pentru transferul pe un loc de judecător la o curte de apel este mai relevantă vechimea în funcția de judecător a unui judecător care a activat exclusiv la judecătorie (domnul judecător E., care avea o vechime de 10 ani și o lună în funcția de judecător, din care 6 ani și 9 luni la Judecătoria Balș, restul perioadei având calitatea de auditor de justiție la INM și judecător stagiar), decât vechimea în funcția de procuror și în gradele de tribunal și curte de apel obținute în calitate de procuror a domnului judecător B..

În ceea ce privește criteriul referitor la specializarea judecătorului, specializările complementare, vechimea în cadrul secției/completului corespunzător specializării, precum și disponibilitatea de a activa în alte secții/complete decât cele corespunzătoare specializării ale instanței la care solicită transferul, în raport cu cerințele acestuia, contestatoarea apreciază că principiul specializării judecătorului prezintă o importanță deosebită și că în toată perioada a soluționat exclusiv cauze în materie civilă, formulând cererea de transfer având certitudinea că locurile vacante erau într-o secție civilă, de litigii de muncă și asigurări sociale sau de contencios administrativ.

Mai arată contestatoarea că domnul judecător B., în loc să ocupe un loc la Tribunalul Dolj, la care a fost transferat, a preferat delegarea pe un loc vacant la secția penală a Tribunalului Olt.

Referitor la domiciliul solicitantului, distanța dintre domiciliu și sediul instanței sau parchetului și posibilitățile reale de navetă, precizează că începând cu 01.05.2013 face naveta zilnic peste 100 km, pe ruta Craiova-Slatina, distanță pe care o parcurge într-un interval de 2-5 ore, ceea ce contribuie la acumularea unei oboseli fizice și psihice greu de suportat, independent de alte probleme de natură personală.

Concluzionând, consideră că solicitările de transfer au fost tratate în mod discreționar și discriminatoriu atât de secția pentru Judecători, cât și de Plenul CSM, care nu au analizat coroborat, în mod echitabil, criteriile prevăzute de art. 3 din Regulamentul pentru transferul și detașarea judecătorilor și procurorilor, aprobat prin Hotărârea nr. 193/2006 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, pronunțând soluții diferite, raportat la situații de fapt similare, fiind încălcate principiile egalității de tratament și al nediscriminării.

Tratamentul preferențial de care a beneficiat domnul judecător B. a culminat cu admiterea cererii sale de transfer de la Tribunalul Dolj, la care nu a activat nici măcar o zi, la Curtea de Apel Craiova, fiind un judecător care a beneficiat de admiterea a două cereri de transfer în două sesiuni succesive.

Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată.

A arătat că în mod corect s-au avut în vedere de către secția pentru judecători și Plenul CSM, pentru admiterea cererii doamnei judecător F. de la Judecătoria Balș, vechimea de 12 ani și 1 lună în funcția de judecător și vechimea de 8 ani și 10 luni la instanța de unde a solicitat transferul, avizele favorabile, precum și faptul că magistratul în cauză funcționa deja la instanța unde a solicitat transferul, fiind delegată la Tribunalul Dolj, pentru admiterea cererii formulate de doamna judecător G. de la Judecătoria Balș au fost avute în vedere vechimea de 10 ani și 1 lună în funcția de judecător și de 6 ani și 9 luni la instanța de unde a solicitat transferul, precum și avizele favorabile, iar pentru admiterea cererii formulate de domnul judecător B. de la Judecătoria Drobeta Turnu Severin a fost avută în vedere vechimea de 18 ani și 6 luni în funcție.

De asemenea, secția pentru judecători a reținut că de la Tribunalul Olt au fost formulate 4 cereri de transfer la alte instanțe, în timp ce situația existentă la Tribunalul Olt privind posturile efectiv vacante și încărcătura pe judecător/schemă, permitea admiterea unei singure cereri de transfer pentru a nu crea disfuncționalități în buna desfășurare a activității acestei instanțe.

A fost considerată prioritară cererea de transfer a doamnei judecător C., față de vechimea de 12 ani și 1 lună în funcția de judecător și de avizele favorabile comunicate de instanțele implicate.

Secția pentru judecători a reținut faptul că doamna judecător A. avea o vechime de 10 ani și 1 lună în funcția de judecător, mai mică comparativ cu vechimea în funcția de judecător a doamnei judecător F. (de 12 ani și 1 lună) și a domnului judecător B. (de 18 ani și 6 luni), ale căror cereri de transfer la Tribunalul Dolj au fost considerate ca prioritare. Totodată, s-a avut în vedere și faptul că doamna judecător A. avea o vechime de 3 ani și 6 luni la instanța de la care a solicitat transferul, comparativ cu vechimea doamnei judecător G., de 6 ani și 9 luni la instanța de la care a solicitat transferul și a cărei cerere a fost, de asemenea, considerată ca prioritară.

Prin Hotărârea nr. 125 a Plenului CSM s-a constatat că au fost avute în vedere toate motivele invocate de contestatoare, precum și criteriile prevăzute de art. 3 din Regulamentul privind transferul și detașarea judecătorilor și procurorilor, delegarea judecătorilor, numirea judecătorilor și procurorilor în alte funcții de conducere, precum și numirea judecătorilor în funcția de procuror și a procurorilor în funcția de judecător, aprobat prin Hotărârea nr. 193 din 09 martie 2006 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii (Regulament).

La data analizării contestației, Plenul a constatat că la Tribunalul Dolj, instanța la care s-a solicitat transferul, din cele 74 posturi de judecător prevăzute în schema de personal erau ocupate toate, neexistând posturi vacante în funcții de execuție, ci doar 2 funcții de președinte de secție, totodată fiind admisă solicitarea unui judecător de continuare a activității la această instanță, începând cu data de 15.07.2017.

De asemenea, Plenul a reținut existența a 4 cereri de transfer de la Tribunalul Olt la alte instanțe, ceea ce ar determina perturbarea activității acestei instanțe, la care existau deja 4 posturi de judecător vacante.

Intimatul arată că, în speță, criteriile prevăzute de art. 3 din Regulament au fost în mod judicios analizate, iar normele care reglementează instituția transferului au caracter supletiv și conferă doar o vocație în sensul arătat, fără a crea în mod automat un drept solicitantului.

Susține că în sesiunea de transferuri din data de 24 noiembrie 2016, secția pentru judecători din cadrul CSM a constatat că un număr de 11 judecători au formulat cereri de transfer pentru Tribunalul Dolj și că 4 judecători au formulat cereri de transfer de la Tribunalul Olt, instanța în cadrul căreia funcționează contestatoarea, cererile fiind verificate în mod concomitent și comparativ, în raport cu criteriile prevăzute de art. 3 din Regulament.

Cu privire la criteriul ce vizează asigurarea activității la instanțele implicate în această procedură, arată că secția pentru judecători din cadrul Consiliului a analizat volumul de activitate al instanțelor implicate, prin raportare la situația posturilor vacante. A fost prezentată în cuprinsul întâmpinării situația acestor posturi.

Prin hotărârile contestate a fost analizat în mod judicios și criteriul privind vechimea în magistratură a solicitantei, de 10 ani și 1 lună în funcție, mai mică comparativ cu vechimea doamnei judecător F. (de 12 ani și 1 lună) și a domnului judecător B. (de 18 ani și 6 luni), ale căror cereri de transfer la Tribunalul Dolj au fost considerate ca prioritare. De asemenea, a fost avut în vedere și faptul că doamna judecător A. avea o vechime de 3 ani și 6 luni la instanța de la care a solicitat transferul comparativ cu vechimea doamnei judecător G., de 6 ani și 9 luni.

Referitor la aprecierile făcute de contestatoare cu privire la temeiurile pentru care a fost admisă cererea de transfer la Tribunalul Dolj a domnului judecător B., intimatul arată că cererile de transfer au fost soluționate în urma analizării situației concrete a fiecărui magistrat, avându-se în vedere faptul că magistratul în cauză avea la acel moment o vechime de 18 ani și 6 luni în funcție.

În ce privește oportunitatea transferului contestatoarei de la Tribunalul Olt la Tribunalul Dolj, intimatul precizează că prin adresa din 16 noiembrie 2016 emisă de Curtea de Apel Craiova și prin adresa din 15 noiembrie 2016 emisă de Tribunalul Olt, s-a avizat negativ cererea doamnei judecător H., care a solicitat transferul de la Tribunalul Olt la Tribunalul Dolj, având în vedere posturile vacante și temporar vacante din schema de judecători a Tribunalului Olt și în contextul în care doamna judecător C. a fost transferată de la Tribunalul Olt la Curtea de Apel Craiova, admiterea cererii contestatoarei ar fi avut un impact vădit nefavorabil pe termen scurt și mediu asupra activității acestei instanțe.

Referitor la critica privind faptul că intimatul nu a analizat în mod efectiv motivele personale ale cererii de transfer, intimatul susține că în soluționarea unei cereri de transfer nu poate fi analizată exclusiv situația personală a unui magistrat, cu ignorarea criteriilor regulamentare, magistrații cărora li s-au admis cererile de transfer în sesiunea din noiembrie 2016, invocând la rândul lor motive familiale și personale. Consideră că a fost respectat dreptul la viață privată al contestatoarei și în mod judicios s-a considerat că motivele personale pe care le-a invocat nu reprezintă situații excepționale, apte să determine inversarea raportului de preeminență dintre interesul public și interesul privat.

Mai arată că hotărârile contestate sunt motivate, astfel încât să garanteze legalitatea, oportunitatea și previzibilitatea măsurilor dispuse de Consiliul Superior al Magistraturii, argumentele prezentate în hotărârile contestate sunt coerente, clare și lipsite de ambiguități și de contradicții, fiind în măsură să permită urmărirea raționamentului care a condus la adoptarea acestora. Arată că nu se poate reține că hotărârile contestate au fost adoptate cu exces de putere, în sensul art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004, Hotărârea nr. 125 din 07 februarie 2017 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii fiind adoptată în limitele competențelor legale și cu respectarea dispozițiilor prevăzute la art. 60 din Legea nr. 303/2004, precum și a prevederilor art. 2 și 3 din Regulament.

Totodată, consideră că nu se poate vorbi de o practică neunitară a Consiliului Superior al Magistraturii în materia cererilor de transfer, atât timp cât fiecare solicitare este analizată în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze în parte, în contextul în care chiar jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului a statuat că autoritățile beneficiază de o anumită marjă de apreciere în a decide dacă și în ce măsură diferențele între diversele situații justifică un tratament juridic diferit, iar scopul acestei marje variază în funcție de anumite circumstanțe, de domeniu și de context.

În temeiul art. 13 din Legea nr. 554/2004, la dosarul cauzei s-au atașat hotărârea atacată și documentația care a stat la baza emiterii acestora.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra contestației

Analizând înscrisurile aflate la dosar, Înalta Curte constată că hotărârea atacată este legală și temeinică, pentru motivele ce vor fi arătate în continuare.

Prin Hotărârea nr. 1588 din 24 noiembrie 2016, secția pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii a respins cererea de transfer de la Tribunalul Olt la Tribunalul Dolj, formulată de doamna judecător A..

Hotărârea nr. 1588 din 24 noiembrie 2016 a secției pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii a fost contestată de către doamna judecător A., iar prin Hotărârea nr. 125 din 7 februarie 2017 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii a fost respinsă contestația.

Plenul a constatat că au fost avute în vedere toate motivele invocate de contestatoare, precum și criteriile prevăzute de art. 3 din Regulamentul privind transferul și detașarea judecătorilor și procurorilor, delegarea judecătorilor, numirea judecătorilor și procurorilor în alte funcții de conducere, precum și numirea judecătorilor în funcția de procuror și a procurorilor în funcția de judecător, aprobat prin Hotărârea nr. 193 din 09 martie 2006 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, cu modificările și completările ulterioare.

Potrivit art. 60 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, "transferul judecătorilor și procurorilor de la o instanță la altă instanță sau de la un parchet la alt parchet se aproba, la cererea celor în cauză, de Consiliul Superior al Magistraturii".

Conform art. 2 din Regulamentul privind transferul și detașarea judecătorilor și procurorilor, delegarea judecătorilor, numirea judecătorilor și procurorilor în alte funcții de conducere, precum și numirea judecătorilor in funcția de procuror și a procurorilor în funcția de judecător, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 193 din 9 martie 2006, cu modificările ulterioare, "(1) În scopul informării judecătorilor și procurorilor care intenționează să formuleze cereri de transfer, se publică, de regulă, în prima zi lucrătoare a fiecărei luni, pe pagina de internet a Consiliului Superior al Magistraturii, lista posturilor vacante de execuție de la toate instanțele și parchetele, precum și a posturilor care urmează a se vacanta. (...)

(11) Prin posturi ce urmează a se vacanta se înțelege acele posturi cu privire la care s-a decis, anterior publicării listei menționate la alin. (1) sau cel târziu la data publicării acesteia, promovarea la Înalta Curte de Casație și Justiție, promovarea la instanțele și parchetele superioare, transferul, numirea judecătorilor în funcția de procuror și a procurorilor în funcția de judecător ori eliberarea din funcție.

(2) Cererile de transfer se analizează ori de câte ori este necesar de către secția corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii, după împlinirea termenului prevăzut la alin. (21),

(21) Cererile de transfer se depun la Consiliul Superior al Magistraturii cel mai târziu în termen de 5 zile de la data publicării listei menționate la alin. (1). Cererea de transfer va conține informații privind specializarea judecătorului și disponibilitatea asumată a acestuia de a activa la instanța la care solicită transferul, în oricare dintre secțiile/completele la care cerințele acestei instanțe o impun.(...)

(6) Toate cererile de transfer formulate pentru un anumit post vacant, depuse la Consiliul Superior al Magistraturii în termenul prevăzut la alin. (21), se analizează și se soluționează până la sfârșitul celei de a doua luni prevăzute la alin. (2) de secția corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii, în aceeași ședință, în baza criteriilor prevăzute la art. 3."

Conform art. 3 din Regulament, "La soluționarea cererilor de transfer ale judecătorilor și procurorilor la alte instanțe sau parchete vor fi avute în vedere următoarele criterii: volumul de activitate al instanței sau parchetului de la care se solicită transferul și la care se solicită transferul, numărul posturilor vacante și al posturilor temporar vacante la instanțele ori parchetele implicate și dificultățile de ocupare a acestora; vechimea efectivă în funcția de judecător sau procuror; vechimea la instanța sau parchetul de la care se solicită transferul; vechimea în gradul aferent instanței, respectiv parchetului la care se solicită transferul; specializarea judecătorului/procurorului, specializările complementare, vechimea în cadrul secției/completului corespunzător specializării, precum și disponibilitatea de a activa în alte secții/complete decât cele corespunzătoare specializării ale instanței/parchetului la care solicită transferul, în raport cu cerințele acesteia; domiciliul solicitantului; locul de muncă al soțului sau soției; distanța dintre domiciliul și sediul instanței sau parchetului la care funcționează judecătorul ori procurorul și posibilitățile reale de navetă, inclusiv timpul afectat acesteia; starea de sănătate și situația familială".

Înalta Curte constată că aceste criterii au fost analizate în mod corect atât de secția pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii, la momentul adoptării hotărârii de respingere a cererii de transfer a contestatoarei, cât și de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii la data respingerii contestației formulate împotriva hotărârii de respingere a cererii de transfer.

Astfel, s-a constatat că la Tribunalul Olt, instanța de la care s-a solicitat transferul, din cele 28 posturi de judecător prevăzute în schema de personal, din care 1 post sub rezerva emiterii ordinului ministrului justiției, erau ocupate 24 posturi, fiind vacante 4 posturi, din care 1 post sub rezerva emiterii ordinului ministrului justiției și 1 post care urma să devină vacant la data de 1 decembrie 2016. La data analizării contestației administrative de către Plen, la această instanță, din cele 28 posturi de judecător prevăzute, erau ocupate 23 posturi, fiind vacante 5 posturi. De asemenea, în ce privește această instanță, în semestrul I al anului 2016, încărcătura pe judecător a fost de 251 dosare, față de media națională de 346 dosare, iar în aceeași perioadă încărcătura pe schemă a fost de 232 dosare, spre deosebire de media națională de 318 dosare.

La Tribunalul Dolj, instanța la care s-a solicitat transferul, din cele 73 posturi de judecător prevăzute în schema de personal, din care 1 post sub rezerva emiterii ordinului ministrului justiției, erau ocupate 69 posturi, din care 1 post urma să se ocupe la data de 01 decembrie 2016, fiind vacante 4 posturi, din care 3 urmau să devină vacante la data de 01 decembrie 2016 și 1 post urma să devină vacant la data de 01 ianuarie 2017. La data analizării contestației administrative de către Plen, la această instanță, din cele 74 posturi de judecător prevăzute în schema de personal, din care 1 post sub rezerva emiterii ordinului ministrului justiției, erau ocupate 74 posturi, fără a mai exista posturi vacante. La această instanță erau vacante 2 funcții de președinte de secție, totodată fiind admisă solicitarea unui judecător de continuare a activității la această instanță, începând cu data de 15.07.2017. La această instanță, în semestrul 1 al anului 2016, încărcătura pe judecător a fost de 276 dosare, față de media națională de 346 dosare, iar în aceeași perioadă încărcătura pe schemă a fost de 272 dosare, spre deosebire de media națională de 318 dosare.

În vederea asigurării bunei desfășurări a activității instanțelor implicate în procedura transferului, s-a avut în vedere împrejurarea că în sesiunea noiembrie 2016, patru judecători ai Tribunalului Olt au formulat cereri de transfer, astfel că pentru a nu perturba activitatea Tribunalului Olt, în mod corect s-a apreciat că era oportună încuviințarea unei singure cereri de transfer, respectiv cea a doamnei judecător C., luând în considerare toate criteriile prevăzute de art. 3 din Regulament, aceasta având gradul de curte de apel.

Se reține că ulterior sesiunii de transferuri din noiembrie 2016, prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 6 din 12 ianuarie 2017 s-a aprobat modificarea calendarului estimativ al concursurilor și examenelor din anul 2017, în sensul organizării concursului de promovare în funcții de execuție efectivă și pe loc a judecătorilor și procurorilor, în perioada septembrie - noiembrie 2017. În acest context, a fost analizată situația doamnei judecător D., iar prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 124 din 07 februarie 2017 a fost admisă contestația acesteia împotriva Hotărârii secției pentru judecători nr. 1584 din 24 noiembrie 2016 și s-a dispus transferul său de la Judecătoria Drobeta Turnu Severin la Tribunalul Olt.

Corelativ, în sesiunea din noiembrie 2016, pentru Tribunalul Dolj, instanță la care erau efectiv vacante trei posturi de judecător, au formulat cereri de transfer unsprezece judecători, fiind considerate prioritare cererile formulate de doamnele judecător F. și G. de la Judecătoria Balș, precum și de domnul judecător B. de la Judecătoria Drobeta Turnu Severin.

Astfel, pentru admiterea cererii formulate de doamna judecător F. de la Judecătoria Balș au fost avute în vedere vechimea de 12 ani și 1 lună în funcția de judecător și vechimea de 8 ani și 10 luni la instanța de unde solicită transferul, avizele favorabile transferului, precum și faptul că judecătorul în cauză funcționează deja la instanța unde solicită transferul, fiind delegată la Tribunalul Dolj începând cu data de 01.07.2016.

Pentru admiterea cererii formulate de doamna judecător G. de la Judecătoria Balș au fost avute în vedere vechimea de 10 ani și 1 lună în funcția de judecător și de 6 ani și 9 luni la instanța de unde solicită transferul, precum și avizele favorabile transferului, iar pentru admiterea cererii formulate de domnul judecător B. de la Judecătoria Drobeta Turnu Severin a fost avută în vedere vechimea de 18 ani și 6 luni în funcție.

Referitor la domnul judecător B., Înalta Curte constată că acesta avea o vechime de 18 ani și 1 lună în funcția de procuror și o vechime de doar 5 luni în funcția de judecător, în mod eronat reținându-se în motivarea hotărârilor contestate și în întâmpinarea depusă la dosar faptul că domnul judecător avea o vechime în funcția de judecător de 18 ani și 6 luni.

Cu toate acestea, reținerea vechimii de 18 ani și 6 luni nu constituie o împrejurare de natură să afecteze legalitatea hotărârii contestate în prezenta cauză, din moment ce domnul judecător B. solicita transferul de la o altă instanță decât cea la care își desfășura activitatea contestatoarea, respectiv de la Judecătoria Drobeta Turnu Severin, iar de la Tribunalul Olt la care era încadrată contestatoarea nu putea fi admisă, pentru a asigura buna desfășurare a activității la această instanță, decât o singură cerere de transfer din cele 4 care fuseseră formulate.

Or, cererea de transfer a contestatoarei nu avea prioritate în raport cu celelalte cereri, fiind admisă cererea formulată de doamna judecător C. care avea o vechime în funcția de judecător de 12 ani și 1 lună și pentru care fuseseră comunicate avize favorabile de către instanțele implicate în procedura transferului.

În cazul contestatoarei nu au fost comunicate avizele de către instanțele sus menționate, dar în contextul admiterii cererii de transfer a doamnei judecător C. și a numărului de posturi vacante și temporar vacante din schema de judecători a Tribunalului Olt rezultă că admiterea cererii de transfer a contestatoarei avea un impact nefavorabil asupra activității instanței de la care solicita transferul.

Se susține în contestație că motivarea Hotărârii nr. 125/2017 nu este convingătoare, Plenul neanalizând criticile punctuale pe care le-a invocat în contestația formulată împotriva hotărârii secției pentru judecători.

Susținerea nu poate fi reținută, având în vedere că Plenul CSM a prezentat argumentele pe care și-a întemeiat soluția de repingere a contestației, argumente pe baza cărora poate fi exercitat de către instanța de contencios administrativ controlul legalității hotărârii respective.

Împrejurarea că la data de 25.10.2016 fusese respinsă o cerere de transfer a doamnei judecător C. nu poate fi invocată ca argument în sensul nelegalității hotărârii contestate, din moment ce apar situații de fapt specifice fiecărei sesiuni de transferuri în parte, iar admiterea ulterioară a cererii de transfer a doamnei judecător era permisă de situația posturilor vacante la Curtea de Apel Craiova - instanță la care se solicita transferul, unde existau 3 posturi efectiv vacante și disponibile pentru transfer.

Se mai face referire în contestație la respingerea cererii de transfer a doamnei judecător D. de la Judecătoria Drobeta Turnu Severin la Tribunalul Olt, prin Hotărârea secției pentru judecători nr. 1584 din 24 noiembrie 2016, cu motivarea că situația existentă la instanță nu ar permite decât admiterea cererii de transfer a domnului judecător B., pentru ca ulterior, prin Hotărârea Plenului nr. 124 din 7 februarie 2017 să fie admisă contestația formulată împotriva hotărârii secției pentru judecători și să fie transferată doamna judecător la Tribunalul Olt.

Sub acest aspect, Înalta Curte reține că ulterior sesiunii de transferuri din noiembrie 2016, prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 6 din 12 ianuarie 2017 s-a aprobat modificarea calendarului estimativ al concursurilor și examenelor din anul 2017, în sensul organizării concursului de promovare în funcții de execuție efectivă și pe loc a judecătorilor și procurorilor, în perioada septembrie - noiembrie 2017. Acesta a fost contextul în care a fost admisă contestația doamnei judecător D. și s-a dispus transferul său de la Judecătoria Drobeta Turnu Severin la Tribunalul Olt - instanță ierarhic superioară, dată fiind amânarea concursului de promovare și, implicit, a ocupării posturilor vacante la instanțele superioare.

Susținerile contestatoarei referitoare la motivele lipsei posturilor vacante la Tribunalul Olt, la examenele de promovare desfășurate în anii 2015 și 2016, nu prezintă relevanță în cauză, instanța având de examinat modul în care intimatul a analizat criteriile de transfer la momentul respingerii cererii contestatoarei și nu cauzele care au determinat ca la Tribunalul Olt, la examenele de promovare desfășurate în anii 2015 și 2016, să nu existe posturi vacante.

În ceea ce privește criteriul vechimii efective în funcția de judecător, contestatoarea reia susținerile referitoare la vechimea domnului judecător B., de doar 5 luni în funcția de judecător, apreciind că cererea sa nu a fost analizată cu imparțialitate, prin raportare la cererea de transfer a domnului judecător.

Așa cum s-a arătat deja, Înalta Curte a reținut că domnul judecător B. avea o vechime de 18 ani și 1 lună în funcția de procuror și o vechime de doar 5 luni în funcția de judecător, dar acest fapt nu poate afecta legalitatea hotărârii contestate în prezenta cauză, față de împrejurarea că situația posturilor la instanța la care domnul judecător își desfășura activitatea - Judecătoria Drobeta Turnu Severin permitea admiterea cererii sale de transfer, în timp ce situația posturilor la Tribunalul Olt de la care contestatoarea solicitase transferul nu permitea admiterea cererii sale, în condițiile în care existau 4 cereri de transfer și doar una putea fi admisă pentru a nu fi perturbată activitatea instanței respective.

Împrejurarea invocată de contestatoare ar fi prezentat relevanță în situația în care își desfășura activitatea împreună cu domnul judecător B. la aceeași instanță, iar situația posturilor de judecător ar fi permis admiterea unei singure cereri de transfer de la instanța respectivă.

Câtă vreme faptul determinant în respingerea cererii de transfer a contestatoarei l-a constituit situația posturilor de judecător de la Tribunalul Olt, la care își desfășura activitatea, care permitea admiterea unei cereri de transfer din cele 4 care fuseseră formulate, pentru a nu fi afectată desfășurarea în bune condiții a activității acestei instanțe, nu se poate considera că cererea sa de transfer nu a fost analizată cu imparțialitate, prin raportare la cererea de transfer a domnului judecător B. care era încadrat la o altă instanță.

Același argument este valabil și în ceea ce privește susținerea contestatoarei că, prin prisma criteriului vechimii la instanța de la care se solicită transferul, cererea sa ar fi trebuit să fie considerată prioritară, deoarece avea la data de 24.11.2016 o vechime mai mare de 3 ani și 6 luni la Tribunalul Olt, în timp ce domnul judecător B. avea o vechime de 5 luni la Judecătoria Drobeta Turnu Severin.

Înalta Curte reține că fiecare dintre criteriile prevăzute de art. 3 din Regulament nu poate reprezenta motiv determinant pentru admiterea unei cereri de transfer, nu poate fi absolutizat, fiind necesară examinarea concomitentă și coroborată a tuturor criteriilor, astfel că pe lângă vechimea pe care o avea la instanța de la care se solicita transferul trebuiau să fie avute în vedere volumul de activitate al instanțelor implicate în transfer, dar și situația posturilor vacante la instanțele judecătorești. Or, din analiza tuturor criteriilor s-a ajuns la concluzia că cererea de transfer formulată de contestatoare nu poate fi admisă, pentru că ar fi avut un impact nefavorabil asupra activității instanței de la care solicita transferul.

Susținerile referitoare la vechimea de 8 ani și 4 luni în grad de curte de apel pe care o avea domnul judecător B. și care nu a fost luată în considerare la soluționarea cererii acestuia de transfer la Curtea de Apel Craiova unde au fost transferați doi judecători cu o vechime mai mică în gradul profesional de curte de apel exced analizei instanței, față de obiectul cererii de chemare în judecată.

Și în ceea ce privește criteriul referitor la specializarea judecătorului, specializările complementare, vechimea în cadrul secției/completului corespunzător specializării, precum și disponibilitatea de a activa în alte secții/complete decât cele corespunzătoare specializării ale instanței la care solicită transferul, în raport cu cerințele acestuia, contestatoarea face referire la domnul judecător B. care, în loc să ocupe un loc la Tribunalul Dolj, la care a fost transferat, a preferat delegarea pe un loc vacant la secția penală a Tribunalului Olt.

În aprecierea Înaltei Curți, faptul că domnul judecător B., după transferul la Tribunalul Dolj, a fost delegat la secția penală a Tribunalului Olt, nu prezintă relevanță din punct de vedere al legalității hotărârii a cărei anulare o solicită contestatoarea, întrucât această legalitate trebuie să fie examinată prin prisma modului în care intimatul a făcut aplicarea tuturor criteriilor prevăzute de Regulament pentru transferul judecătorilor și procurorilor, pentru a se stabili dacă a adoptat actul administrativ cu exces de putere, în înțelesul art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004.

Referitor la domiciliul solicitantului, distanța dintre domiciliu și sediul instanței sau parchetului și posibilitățile reale de navetă, precizează contestatoarea că începând cu 01.05.2013 face naveta zilnic peste 100 km, pe ruta Craiova-Slatina, distanță pe care o parcurge într-un interval de 2-5 ore, ceea ce contribuie la acumularea unei oboseli fizice și psihice greu de suportat, independent de alte probleme de natură personală.

Înalta Curte constată că, la momentul soluționării unei cereri de transfer, nu poate fi luată în considerare doar situația personală a solicitantului, fără a se da eficiență și celorlalte criterii stabilite de Regulament, de vreme ce analiza cererii impune examinarea lor concomitentă și coroborată.

Judecătorii ale căror cereri de transfer au fost admise la data de 24.11.2016 au invocat, la rândul lor, motive personale, astfel cum rezultă din tabelul privind "Situația judecătorilor care au solicitat transferul la instanțele din raza teritorială a Curții de Apel Craiova" depus la dosar, motive care au fost analizate de către intimat.

Se constată că motivele personale invocate de contestatoare nu au un caracter excepțional care să justifice admiterea cererii, dându-se prioritate acestora în detrimentul celorlalte criterii anterior menționate, astfel că nici argumentul vizând aceste motive nu poate fi reținut în soluționarea favorabilă a cauzei.

Față de considerentele mai sus expuse, constatând că hotărârea contestată este legală și văzând prevederile art. 29 alin. (7) și (9) din Legea nr. 317/2004, Înalta Curte va respinge contestația, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația formulată de A. împotriva Hotărârii nr. 125 din 7 februarie 2017 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca nefondată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 noiembrie 2017.