ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3642/2017

Asupra contestației de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Hotărârea nr. 453/25 aprilie 2017 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii a fost respinsă contestația formulată de doamna A., judecător la Judecătoria Galați, împotriva Hotărârii secției pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii nr. 366/23.03.2017.

În motivarea hotărârii, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a reținut că, prin Hotărârea nr. 366, secția pentru judecători a respins cererea de transfer la Judecătoria Craiova, Judecătoria Sectorului 1 București, Judecătoria Sectorului 3 București sau la Judecătoria Sectorului 5 București, formulată de doamna A., ținând cont de faptul că la Judecătoria Galați, existau 9 posturi de judecător vacante, din care 4 au fost indisponibilitate pentru concursul de admitere în magistratură, dificultățile în ocuparea posturilor vacante, precum și fluctuația de personal înregistrată la această instanță.

De asemenea, s-a avut în vedere situația fiecărei instanțe la care se solicită transferul, analizând comparativ cererile de transfer formulate, circumscrise criteriilor prevăzute de art. 3 din Regulament.

S-a arătat de către Plenul CSM că, pentru fiecare cerere de transfer în parte, există situații și împrejurări diferite care conduc la adoptarea hotărârii de către secția pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii, în acord cu criteriile prevăzute de art. 3 din Regulament și cu necesitățile de personal care să mențină buna funcționare a instanțelor.

În speță, s-a reținut că, pentru Judecătoria Galați, fusese formulată o cerere de transfer de către doamna judecător B., de la Judecătoria Brăila, cerere respinsă prin Hotărârea nr. 372/23.03.2017 a secției pentru judecători.

Ca urmare, pentru a nu perturba activitatea Judecătoriei Galați, având în vedere că nu fusese încuviințată cererea de transfer la respectiva instanță formulată de judecătorul mai sus menționat, Plenul a constatat că, în mod justificat, secția pentru Judecători nu a încuviințat nicio cerere de transfer de la Judecătoria Galați.

Nu s-a putut reține afirmația contestatoarei A. cu referire exclusivă la criteriul distanței dintre instanță și locul de domiciliu sau cel cu privire la situația personală.

Plenul a reținut că secția pentru judecători a făcut o analiză a cererilor, ținând cont de toate criteriile coroborate, fără să facă o ierarhizare a acestora.

Plenul nu a reținut susținerea contestatoarei cu privire la inexistența unui tratament egal la stabilirea priorității la transfer în raport cu cererea doamnei judecător C., de transfer de la Judecătoria Filiași la Judecătoria Craiova, ca urmare a faptului că doamna judecător era delegată la această instanță.

Cu privire la acest aspect, Plenul a luat notă că, în analiza comparativă a cererilor de transfer formulate pentru Judecătoria Craiova, secția pentru judecători a reținut în principal faptul că toate instanțele implicate au comunicat avize favorabile cu privire la transferul doamnei judecător, că magistratul în cauză are o vechime de 9 ani și 5 luni în funcția de judecător și o vechime de 6 ani și 1 luna la instanța de la care solicită transferul, aceasta fiind cea mai mare vechime comparativ cu ceilalți 5 judecători care au solicitat transferul la această instanță, reținându-se, totodată, și împrejurarea că doamna judecător C. funcționează deja la Judecătoria Craiova, fiind delegată în cadrul acestei judecătorii începând cu data de 06.02.2017.

Plenul nu poate reține afirmația contestatoarei care apreciază nejustificată respingerea cererii sale de transfer prin raportare doar la încărcătura Judecătoriei Galați și la avizele primite de la instanțele din Galați, subliniind că situația în care se află Judecătoria Galați nu îi este imputabilă și nici nu îi creează obligația de a o accepta în continuare cu riscurile arătate.

Plenul reține că analiza cererii de transfer formulată de doamna judecător A. nu a avut în vedere exclusiv situația Judecătoriei Galați și punctele de vedere comunicate de instanțele implicate, ci și situația instanțelor la care se solicita transferul.

Plenul a mai reținut că secția pentru judecători se pronunță în funcție de motivele personale și profesionale invocate și dovedite în fiecare cerere, contemporane momentului solicitării, iar în situația expusă, doamna judecător se referă la cereri formulate în sesiuni diferite, la 2 luni distanță.

Plenul nu a putut reține afirmația doamnei judecător care arată că motivarea repetată prin raportare strict la încărcătura pe schemă a Judecătoriei Galați reprezintă o motivare abstractă și clișeică, pe șablon și duce la aplicarea unui tratament diferențiat, în sens negativ, vocația la transfer, transformându-se practic într-o interdicție.

Plenul nu poate reține nici afirmația contestatoarei cu privire la excluderea de plano a criteriilor de ordin personal invocate, cu ocazia soluționării unei cereri de transfer, având în vedere împrejurarea că secția a făcut o analiză concomitentă a cererilor aflate în concurs, prin prisma tuturor criteriilor prevăzute de art. 3 din Regulament, fără a fi ignorate motivele personale și profesionale ale fiecărui magistrat.

Contestatoarea A. solicită anularea Hotărârii nr. 453 din 25 aprilie 2017 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii și a Hotărârii nr. 366 din 23.03.2017 a secției pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii și obligarea intimatului Consiliul Superior al Magistraturii să soluționeze favorabil cererea sa privind transferul de la Judecătoria Pitești la Judecătoria Craiova și, în subsidiar la una din judecătoriile Sector 1, Sector 3 sau Sector 5 București.

În motivarea contestației, se arată că, în cazul unor instanțe cu încărcătură similară Judecătoriei Galați, s-a apreciat că situația personală a magistraților care au formulat cereri de transfer era una deosebită și impunea transferul acestora, acordându-se preferință acestui lucru față de situația instanței respective.

S-a arătat că motivele pentru care a solicitat transferul erau legate de situația personală a contestatoarei, și anume faptul că era căsătorită, iar domiciliul și locul de muncă al soțului erau în Craiova, Jud. Dolj, starea sa de sănătate, cât și a tatălui ei, dar și distanța mare dintre localitatea în care își desfășoară activitatea ca judecător și cea de domiciliu.

S-a mai arătat că pentru parcurgerea unei distanțe de 475 km, de la instanță la domiciliu, la fiecare sfârșit de săptămână, contestatoarea este nevoită să își ia concediu de odihnă, în ziua de luni sau vineri. Drumul spre localitatea de domiciliu, în condițiile în care nu există mijloace de transport directe, durează cel puțin 14 ore. În aceste condiții, timpul petrecut cu familia este foarte scurt, iar această situație durează de 3 ani și 4 luni, fiindu-i afectată și starea de sănătate, efortul fiind considerabil.

În continuare, au fost menționate instanțele pentru care s-au formulat cereri de transfer în sesiunea 23.03.2017 și modalitatea de soluționare a acestora, inclusiv motivele care au determinat admiterea cererilor.

Astfel, la Judecătoria Craiova, secția pentru Judecători a apreciat ca fiind întemeiată cererea de transfer a doamnei judecător C., delegată de la Judecătoria Filiași la Judecătoria Craiova.

S-a ținut cont de faptul că la Judecătoria Craiova era deja delegată, din data de 06.02.2017, în cadrul secției Penale, doamna judecător C. de la Judecătoria Filiași. (localitate situată pe drum european, la aproximativ 25 km de Craiova, naveta fiind ușor de făcut.)

Se mai precizează că a transmis, ulterior respingerii cererii de transfer, o cerere către Curtea de Apel Craiova în vederea delegării și a primit răspuns că lipsește solicitarea președintelui Judecătoriei Craiova, motiv pentru care cererea nu îi poate fi soluționată (adresa nr. x/2017 a Curții de Apel Craiova).

În ceea ce privește Judecătoria Sector 3 București, s-a arătat că doamna judecător D., de la Judecătoria Ploiești, instanța aflată la 60 km de București, (distanța București-Galați fiind de 240 km), a solicitat și obținut transferul prin Hotărârea nr. 344 din 23.03.2016 a secției pentru Judecători a CSM, având aceeași vechime în magistratură la data formulării cererii, respectiv de 3 ani și 2 luni, și avize negative de la Judecătoria Ploiești, Tribunalul Prahova și Curtea de Apel Ploiești. Cererea de transfer a fost justificată cu motive de ordin personal.

La Judecătoria Ploiești erau vacante 13 posturi, iar prin Hotărârea nr. 335 din 23.03.2016 a secției pentru Judecători a CSM a fost aprobată cererea doamnei judecător E., de la Judecătoria Slobozia, instanță aflată la 105 km de București, (distanța București - Galați fiind de 240 km), având o vechime la instanță de un an și o lună. În referatul afișat aferent ordinii de zi a secției pentru Judecători din data de 23.03.2017, nu a fost menționată situația avizelor primite de la instanțele implicate în transfer, cererea fiind formulată pentru motive de ordin personal.

O situația similară exista și la Judecătoria Sector 5 București, la care solicitase transferul domnul judecător F., de la Judecătoria Slobozia, instanță aflată la 105 km de București (distanța București - Galați fiind de 240 km), cu aceeași vechime în magistratură ca și contestatoarea, de 3 ani și 2 luni la data formulării cererii. În referatul afișat aferent ordinii de zi a secției pentru Judecători din data de 23.03.2017 nu au fost menționate avizele primite de la nicio instanță.

Cu toate acestea, prin Hotărârea nr. 347 din 23.03.2016, secția pentru Judecători a CSM a acordat transferul la Judecătoria Sector 5 București, reținându-se că au fost emise avize favorabile în acest sens.

La Judecătoria Sector 1 București, a fost admisă cererea de transfer a doamnei judecător G., de la Judecătoria Constanța, instanță aflată la 220 km de București, (distanța București - Galați fiind de 240 km), pentru care în referatul afișat aferent ordinii de zi a secției pentru Judecători din data de 23.03.2017, nu erau menționate avizele primite de la nicio instanță, cerere de transfer justificată cu motive de ordin personal.

Prin Hotărârea nr. 342 din 23.03.2016, secția pentru Judecători a CSM a acordat transferul doamnei judecător G. la Judecătoria Sector 1 București, deși la Judecătoria Constanța de la care se solicitase transferul erau efectiv vacante 9 posturi.

În raport de cele mai sus arătate, s-a concluzionat că nu au existat criterii egale, obiective și nepărtinitoare de analizare a cererilor de transfer, în condițiile în care fusese admisă o cerere de transfer de la Judecătoria Ploiești cu avize negative, dar și o cerere de transfer de la o instanță la care erau 13 posturi vacante.

S-a mai arătat că situația existentă la Judecătoria Galați nu este imputabilă contestatoarei și nici nu îi creează obligația de a o accepta în continuare cu riscurile arătate, atâta timp cât, în cadrul sistemului, posturile există și sunt finanțate și, de asemenea, există organisme responsabile de buna gestionare a problemelor de personal.

Contestatoarea consideră că și-a îndeplinit îndatoririle de serviciu în cei 3 ani de activitate la Judecătoria Galați, iar înainte de deteriorarea stării de sănătate nu a avut nicio zi de concediu medical și nici nu a fost înlocuită în completele din care a făcut parte în instanță (dimpotrivă a făcut permanență pentru colegii aflați în concedii medicale, prenatale, postnatale sau de studii pentru examenele de promovare, în condițiile în care toți judecătorii de la Judecătoria Galați care au mers la promovare au beneficiat de cel puțin 4 săptămâni de concediu înaintea examenului), și chiar și când a avut probleme de sănătate a fost prezentă în zilele ședințelor de judecată.

Se mai arată că, în jurisprudența sa constantă (Decizia 721/13.02.2013, Decizia 6219/17.09.2013, Decizia 4682/2013), Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că "analiza unei cereri de transfer prin prisma criteriilor prevăzute de art. 3 din Regulament nu trebuie să fie formală, ci trebuie să asigure luarea unei decizii obiective, în condiții de transparență, legalitate și oportunitate, în raport de circumstanțele concrete ale fiecărei cereri de transfer, cu menținerea unui echilibru între interesul public pe care CSM are obligația să-l ocrotească în exercitarea rolului său de garant al independenței justiției și interesului legitim privat al persoanei care a formulat o cerere de transfer. De aceea, soluționarea unei cereri de transfer exclusiv prin prisma unor criterii referitoare la volumul de activitate a instanței implicate în procedura de transfer analizate, la numărul posturilor vacante la respectivele instanțe, precum și la vechimea efectivă în funcția de judecător/vechime în cadrul instanței de la care se solicită transferul, fără a ține cont de faptul că la art. 3 din Regulament, respectivele criterii nu au caracter absolut și nu justifică de plano excluderea criteriilor de ordin personal care de altfel particularizează fiecare cerere în parte, echivalează cu o motivare deficitară și neconvingătoare a hotărârii CSM de respingere a cererii, cu consecința generării excesului de putere din partea acestei autorități publice ".

Făcând referire la prevederile art. 3 din Regulamentul privind transferul și detașarea judecătorilor, s-a concluzionat de către contestatoare că, în cazul concret, analizând pe rând și cumulativ criteriile enumerate în Regulament, aceasta era cea mai îndreptățită în a primi transferul la Judecătoria Craiova și, în subsidiar, la una din judecătoriile Sector 1, Sector 3 și Sector 5 București.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, Consiliul Superior al Magistraturii a solicitat respingerea contestației, ca nefondată, arătând, în esență, că hotărârea atacată a fost adoptată cu aplicarea corectă a prevederilor art. 60 din Legea nr. 303/2004 și ale art. 2 și 3 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea nr. 193/2006 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.

Examinând hotărârile contestate, prin prisma criticilor formulate de contestatoare, a apărărilor intimatului și față de prevederile legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte apreciază că prezenta contestație este nefondată.

Cu titlu preliminar, în raport cu dispozițiile art. 29 alin. (5) și (7) raportate la art. 36 alin. (2) din Legea nr. 317/2004, Înalta Curte reține că este învestită cu controlul de legalitate și temeinicie asupra Hotărârii Plenului CSM nr. 453/25.04.2017, prin care a fost soluționată contestația administrativă formulată de contestatoare, iar analiza efectuată de instanță vizează, implicit, și Hotărârea secției pentru judecători a CSM nr. 366/23.03.2017.

Înalta Curte reține că instituția transferului judecătorilor și procurorilor este prevăzută de art. 60 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și de Regulamentul privind transferul și detașarea judecătorilor și procurorilor, delegarea judecătorilor, numirea judecătorilor și procurorilor în alte funcții de conducere, precum și numirea judecătorilor în funcția de procuror și a procurorilor în funcția de judecător (denumit în continuare Regulament), aprobat prin Hotărârea nr. 193/9.03.2006 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, cu modificările și completările ulterioare.

Potrivit dispozițiilor art. 60 din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, transferul judecătorilor și procurorilor se aprobă, la cererea celor în cauză, de Consiliul Superior al Magistraturii.

Regulamentul aprobat prin Hotărârea nr. 193/2006 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii reglementează criteriile care se au în vedere la aprobarea cererii de transfer.

Conform art. 3 din Regulament, la soluționarea cererilor de transfer ale judecătorilor și procurorilor la alte instanțe sau parchete vor fi avute în vedere următoarele criterii: volumul de activitate al instanței sau parchetului de la care se solicită și la care se solicită transferul; numărul posturilor vacante și al posturilor temporar vacante la instanțele ori parchetele implicate și dificultățile de ocupare a acestora; vechimea efectivă în funcția de judecător sau procuror; vechimea la instanța sau parchetul de la care se solicită transferul; vechimea în gradul aferent instanței, respectiv parchetului la care se solicită transferul; specializarea judecătorului/procurorului, specializările complementare, vechimea în cadrul secției/completului corespunzător specializării, precum și disponibilitatea de a activa în alte secții/complete decât cele corespunzătoare specializării ale instanței/parchetului la care solicită transferul, în raport cu cerințele acesteia; domiciliul solicitantului; locul de muncă al soțului sau soției; distanța dintre domiciliul și sediul instanței sau parchetului la care funcționează judecătorul ori procurorul și posibilitățile reale de navetă, inclusiv timpul afectat acesteia; starea de sănătate și situația familială.

Înalta Curte constată ca fiind neîntemeiate susținerile contestatoarei privind soluționarea cererii sale de transfer cu nerespectarea prevederilor regulamentare mai sus menționate.

În acord cu jurisprudența sa constantă, Înalta Curte reține că analiza unei cereri de transfer prin prisma criteriilor prevăzute la art. 3 din Regulament nu trebuie să fie formală, ci trebuie să asigure luarea unei decizii obiective, în condiții de legalitate și oportunitate, în raport de circumstanțele concrete ale fiecărei cereri de transfer, cu menținerea unui echilibru între interesul public pe care Consiliul Superior al Magistraturii are obligația să-l ocrotească în exercitarea rolului său de garant al independenței justiției și interesul legitim privat al persoanei care a formulat o cerere de transfer.

Pe de altă parte, din interpretarea tuturor dispozițiilor legale și regulamentare privitoare la cariera judecătorilor și procurorilor rezultă cu evidență că gestionarea resurselor umane în sistemul judiciar, prin ocuparea posturilor vacante raportat la rațiunile și necesitățile sistemului judiciar, reprezintă atributul exclusiv al intimatului Consiliul Superior al Magistraturii.

În speță, având în vedere că pentru postul de judecător vacant de la Judecătoria Craiova au fost formulate 6 cereri de transfer, pentru Judecătoria Sectorului 1 București, instanță la care era efectiv vacant 1 post de judecător, au fost formulate 23 cereri de transfer, pentru Judecătoria Sectorului 3 București, instanță la care erau efectiv vacante două posturi de judecător, au fost formulate 27 cereri de transfer, iar pentru Judecătoria Sectorului 5 București, instanță la care era efectiv vacant un post de judecător, au fost formulate 24 cereri de transfer, analizarea acestora s-a realizat prin prisma criteriilor prevăzute de art. 3 din Regulament, care au fost verificate în mod comparativ și concomitent pentru toți solicitanții, criterii care au vizat volumul de activitate al instanțelor de la care s-a solicitat transferul și al instanței la care s-a solicitat transferul, numărul posturilor vacante și al posturilor temporar vacante la instanțele implicate, vechimea solicitanților în funcția de judecător, vechimea în cadrul instanțelor de la care au solicitat transferul, avizele exprimate, cu reținerea motivelor de ordin personal și profesional invocate de fiecare magistrat.

În sensul jurisprudenței sale anterioare, reprezentată, cu titlu de exemplu, de Decizia nr. 227/2016 și Decizia nr. 2070/2016, în examinarea criticilor formulate de contestatoare, Înalta Curte a pornit de la premisa că raportul juridic de drept administrativ este supus principiului proporționalității între interesul public, pe care autoritatea publică are misiunea de a-l aduce la îndeplinire, și măsurile individuale dispuse în exercitarea competenței ce îi este conferită tocmai în scopul satisfacerii interesului public. Acest principiu impune ca actele administrative să nu depășească limitele a ceea ce este adecvat și necesar pentru a atinge scopul urmărit, astfel încât inconvenientele cauzate destinatarului să nu fie excesiv de împovărătoare.

Cu alte cuvinte, limitele legale ale exercitării dreptului de apreciere conferit autorității publice se raportează la scopul legii, iar respectarea acestor limite presupune respectarea principiului proporționalității, a echilibrului necesar între măsurile individuale și interesul public ocrotit, potrivit competenței legale a autorității publice, în speță, fiind vorba de interesul public al bunei funcționări a justiției.

Din această perspectivă, Înalta Curte reține că, în cauză, intimatul CSM nu s-a îndepărtat de la scopul legii și nu a acționat în mod nerezonabil ori cu încălcarea limitelor marjei de apreciere atunci când a respins cererea de transfer formulată de contestatoare, nefiind probat un exces de putere din parte autorității, prin faptul că nu a fost primită/aprobată cererea formulată de contestatoare, ci o altă cerere.

În materia cererilor de transfer, exercitarea dreptului de apreciere cu exces de putere poate fi reprezentată, spre exemplu, de luarea în considerare în privința unor candidați a unora dintre criteriile prevăzute de art. 3 din Regulamentul privind transferul, iar, în privința altor candidați, a altor criterii sau încălcarea unor drepturi și libertăți ale solicitantului, împrejurări a căror existență nu se constată în litigiul dedus judecății.

Așa cum rezultă din cuprinsul hotărârilor contestate, intimatul a analizat cererile de transfer care au venit în concurs în funcție de criteriile prevăzute de art. 3 din Regulamentul privind transferul.

În concluzie, Înalta Curte constată că argumentele de ordin personal invocate de contestatoare au fost avute în vedere la soluționarea cererii de transfer, iar autoritatea publică pârâtă, în mod rezonabil, realizând o justă interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 3 din Regulamentul privind transferul, în raport cu circumstanțele profesionale și personale ale titularilor cererilor de transfer, nu a dat eficiență cererii formulate de contestatoare, exercitându-și astfel dreptul de apreciere, în limitele marjei permise de lege, fără a se constata existența unui exces de putere în sensul art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004.

Pentru toate considerentele expuse, în temeiul ar. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, va respinge, ca nefondată, contestația formulată împotriva Hotărârii Plenului CSM nr. 453/25.04.2017 și a Hotărârii secției pentru judecători a CSM nr. 366/23.03.2017.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge contestația formulată de A. împotriva Hotărârii nr. 453 din 25 aprilie 2017 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, și a Hotărârii nr. 366 din 23.03.2017 a secției pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii, ca nefondată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 noiembrie 2017.