ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5971/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei. 1. Procedura derulată de prima instanță Prin acțiunea înregistrată sub nr. 2005/2/2010 din data de 3 martie 2010, reclamantul M.M.A. reprezentat de Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor „P.L.” a chemat în judecată pârâtul Ministerul Administrației și Internelor solicitând: anularea Avizului psihologic nr. 234479 din 24 noiembrie 2009 emis de Ministerul Administrației și Internelor – Centrul Psihologic prin care i-a fost acordat certificatul „INAPT”; anularea Rezoluției de respingere nr. 22032 din 09 decembrie 2009 emisă de Ministerul Administrației și Internelor – Centrul psihologic prin care a fost respinsă contestația formulată la data de 24 noiembrie 2009; obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamantul arată că a susținut o testare psihologică în vederea participării la un concurs de ocupare a unui post de ofițer în cadrul Direcției de Management Operațional. Ca urmare a testării a primit avizul „INAPT”, aviz înregistrat sub nr. 234479 din 24 noiembrie 2009, fără însă a cuprinde o motivare. Împotriva acestui aviz reclamantul a formulat contestație la data de 24 noiembrie 2009, solicitând o nouă reexaminare cu motivarea că în timpul testării a suferit o scădere de glicemie ce i-a cauza o stare de disconfort, de natură a vicia rezultatul testării.

Răspunsul la contestație a fost la fel de evaziv ca și avizul – „inexistența unor motive temeinice de contestare”, contestația fiind respinsă cu adresa nr. 226032 din 9 decembrie 2009, comunicată reclamantului la data de 15 decembrie 2009. Prin întâmpinarea formulată la data de 2 septembrie 2010, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că, reclamantul a semnat anterior testării psihologice o declarație pe proprie răspundere în sensul că nu se află în situații de natură a influența rezultatele testării psihologice (boală, oboseală, băuturi alcoolice etc.). Totodată, a invocat excepția lipsei calității procesuale active a Sindicatului Național al Polițiștilor și Vameșilor „P.L.”, care nu a fost împuternicit de reclamant, în mod expres pentru formularea și susținerea acțiunii.

Curtea de apel, a respins excepția invocată de pârât, având în vedere împrejurarea că acțiunea a fost semnată personal de reclamant. 2. Hotărârea primei instanței. Prin sentința civilă nr. 266 din 18 ianuarie 2011 a Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamantul M.M.A. prin Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor „P.L.” în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Administrației și Internelor, ca neîntemeiată. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele: - reclamantul a fost evaluat psihologic potrivit disp.

art. 18 din Ordinul ministrului internelor și reformei administrative nr. 257/2007 privind activitatea de psihologie în cadrul Ministerului Internelor și Reformei Administrative, în scopul trecerii acestuia în corpul ofițerilor, la solicitarea Direcției Generale Management Resurse Umane nr. 218939 din 18 noiembrie 2009. - în cadrul examinării psihologice acesta a semnat o declarație pe proprie răspundere cu privire la faptul că în ceea ce îl privește nu există motive de natură a influența negativ rezultatul testării (boală, oboseală, evenimente neplăcute în familie, consum băuturi alcoolice), angajându-se totodată că nu va invoca ulterior astfel de motive pentru a solicita reexaminarea. - întrucât rezultatul evaluării psihologice a fost „INAPT”, reclamantul a formulat contestație, susținând că urmare a scăderii glicemiei survenită pe timpul testării psihologice, rezultatul evaluării sale a fost viciat și astfel solicită reexaminarea.

Pe baza acestui context faptic, instanța de fond a reținut că, în mod corect, comisia de soluționare a contestațiilor, stabilită în baza Dispoziției Directorului Centrului de Psiho - sociologie S/233 din 30 noiembrie 2009 a respins contestația, ca urmare a „inexistenței unor motive temeinice de contestare”. Astfel, s-a constatat că reclamantul a avut posibilitatea să aducă la cunoștința comisiei de evaluare psihologică împrejurarea că este diagnosticat cu diabet zaharat tip II, însă în declarația pe proprie răspundere semnată anterior evaluării nu a menționat acest lucru, deși era prevăzut ca motiv de natură a influența negativ rezultatul testării psihologice.

De asemenea, invocarea motivelor medicale prin contestația depusă nu a fost susținută de acte medicale, adeverință ce atestă că reclamantul suferă de această afecțiune fiind eliberată ulterior, la data de 21 decembrie 2009. În final, a mai reținut prima instanță că procesul-verbal de evaluare psihologică se întocmește în situația evaluărilor colective, iar raportul individual de evaluare, în cazul evaluărilor psihologice efectuate în cadrul asistenței psihologice (art. 27 – 30 Ordinul ministrului internelor și reformei administrative nr. 257/2007). 3. Recursul reclamantului. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor „P.L.” pentru M.M.A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Recurentul a arătat că instanța de fond a analizat sumar actele dosarului și motivele de nelegalitate invocate în acțiune care vizau încălcarea dispozițiilor Ordinului nr. 257/2007, reiterând aspectele pe care și-a întemeiat cererea de chemare în judecată. Susține, totodată că instanța a omis să aibă în vedere că declarația dată înaintea începerii examinării se referă la perioada de până la data și ora desfășurării examinării și nicidecum la evenimentele petrecute în timpul alocat examinării, evenimente spontane și neprevăzute care în mod normal nu apar, precum și dispozițiile art. 5 alin. (2), art. 6, art. 18 alin. (2), art. 51 și 52 din actul normativ menționat, nefiind întocmită documentația necesară ca urmare a evaluării psihologice, lipsind procesul verbal de evaluare psihologică, raportul individual de expertiză psihologică si raportul individual de evaluare psihologică.

4. Apărarea intimatului. Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul – pârât Ministerul Administrației și Internelor a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat, apreciind sentința atacată ca temeinică și legală, arătând că recurentul-reclamant a semnat anterior examinării psihologice o declarație pe proprie răspundere iar contestația cu privire la avizul psihologic a fost motivată exclusiv pe aspecte medicale fără a se atașa documentele justificative în acest sens. II. Considerentele Înaltei Curți, asupra recursului. Examinând sentința atacată în raport de motivele invocate, de apărările cuprinse în întâmpinare, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc.

civ., Înalta Curte, constată că recursul nu este fondat. 1. Argumentele de fapt și de drept relevante. Recurentul – reclamant a investit instanța de contencios administrativ cu cererea având ca obiect anularea Avizului psihologic nr. 234479 din 24 noiembrie 2009 emis de Ministerul Administrației și Internelor – Centrul Psihologic prin care i-a fost acordat certificatul „INAPT”; anularea Rezoluției de respingere nr. 22032 din 09 decembrie 2009 emisă de Ministerul Administrației și Internelor – Centrul psihologic prin care a fost respinsă contestația formulată la data de 24 noiembrie 2009. Prima instanță a reținut din examinarea actelor și lucrărilor dosarului că actele atacate sunt legale, concluzie împărtășită și de instanța de recurs.

Astfel, în urma evaluării psihologice recurentul-reclamant, agent șef de poliție a fost declarat „Inapt” psihologic, în baza art. 23 alin. (1) din Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr. 257/2007. Cu privire la implicațiile avizului „Inapt” pentru trecerea în corpul ofițerilor, Înalta Curte, reține că avizul are valabilitate un an zile conform art. 23 alin. (2) din același ordin și că avizul psihologic obținut pentru trecerea în corpul ofițerilor nu influențează funcția actuală. Dispozițiile art. 23 alin. (2) din Ordinul M.A.I.

nr. 257/2007 privind activitatea de psihologie în Ministerul Administrației și Internelor, cu modificările și completările ulterioare, prevăd că: „Valabilitatea avizului psihologic este de 12 luni de la data emiterii acestuia, în scopul pentru care a fost solicitată evaluarea psihologică”, motiv pentru care se constată că efectele avizului psihologic contestat din 24.11 .2009, au expirat, nemaiexistând nici un motiv pentru care recurentul – reclamant să nu se poată prezenta la un concurs de ocupare a unui post de ofițer astfel cum a intenționat în anul 2009. Răspunzând punctual criticilor formulate Înalta Curte reține următoarele: Așa cum s-a reținut în situația de fapt expusă anterior, recurentul-reclamant a semnat declarația pe propria răspundere în care a consemnat că nu are motive care să influențeze negativ rezultatele examinării psihologice.

Chiar și în lipsa acestei declarații la contestația formulată împotriva avizului psihologic recurentul-reclamant nu a arătat documentele justificative privind starea de sănătate deși în conformitate cu dispozițiile art. 14 lit. d) din „Procedura de adresare și soluționare a contestațiilor cu privire la avizul psihologic", emisă de Ministerul Administrației și Internelor - Centrul de Psihosociologie: „Contestația poate fi respinsă ca neîntemeiată, în situația în care argumentele prezentate în susținerea acesteia nu sunt de natură să modifice avizul atacat sau angajează responsabilitatea contestatorului.” Așa cum a reținut și prima instanță, nelegalitatea examinării psihologice invocate de recurentul-reclamant nu a putut fi reținută deoarece, procesul-verbal de evaluare psihologică se întocmește numai în situația examinărilor colective în unitățile teritoriale, iar raportul individual de evaluare se întocmește doar în situația evaluărilor efectuate în cadrul asistenței psihologice, motiv pentru care nu era necesară motivarea deciziei comisiei de examinare prin întocmirea unor documente justificative.

Față de considerentele expuse, se apreciază că în cauză hotărârea recurată a fost pronunțată cu interpretarea și aplicarea corectă a dispozițiilor normative menționate anterior, neputând fi reținute motivele ce vizau anularea avizului psihologic nr. 234497 din 24 noiembrie 2009 ce a avut o valabilitate de 12 luni de la data emiterii acestuia și ale cărui efecte în prezent au expirat. 2. Temeiul legal pentru adoptarea soluției instanței de recurs. În consecință, față de toate cele prezentate urmează a fi respins ca nefondat recursul de față, în temeiul art. 312 C. proc. civ. rap. la art. 20 din Legea nr. 554/2004.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor „P.L.” pentru M.M.A., împotriva sentinței civile nr. 266 din 18 ianuarie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 decembrie 2011