ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5971/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei.

de prima instanță

Prin acțiunea înregistrată sub nr. 2005/2/2010

din data de 3 martie 2010, reclamantul M.M.A. reprezentat de Sindicatul

Național al Polițiștilor și Vameșilor „P.L.” a chemat în judecată pârâtul

Ministerul Administrației și Internelor solicitând: anularea Avizului

psihologic nr. 234479 din 24 noiembrie 2009 emis de Ministerul Administrației

și Internelor – Centrul Psihologic prin care i-a fost acordat certificatul

„INAPT”; anularea Rezoluției de respingere nr. 22032 din 09 decembrie 2009

emisă de Ministerul Administrației și Internelor – Centrul psihologic prin care

a fost respinsă contestația formulată la data de 24 noiembrie 2009; obligarea

pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii

reclamantul arată că a susținut o testare psihologică în vederea participării

la un concurs de ocupare a unui post de ofițer în cadrul Direcției de

Management Operațional.

Ca urmare a testării

a primit avizul „INAPT”, aviz înregistrat sub nr. 234479 din 24 noiembrie 2009,

fără însă a cuprinde o motivare.

Împotriva acestui

aviz reclamantul a formulat contestație la data de 24 noiembrie 2009,

solicitând o nouă reexaminare cu motivarea că în timpul testării a suferit o

scădere de glicemie ce i-a cauza o stare de disconfort, de natură a vicia

rezultatul testării.

Răspunsul la

contestație a fost la fel de evaziv ca și avizul – „inexistența unor motive

temeinice de contestare”, contestația fiind respinsă cu adresa nr. 226032 din 9

decembrie 2009, comunicată reclamantului la data de 15 decembrie 2009.

Prin întâmpinarea

formulată la data de 2 septembrie 2010, pârâtul a solicitat respingerea

acțiunii ca neîntemeiată, arătând că, reclamantul a semnat anterior testării

psihologice o declarație pe proprie răspundere în sensul că nu se află în

situații de natură a influența rezultatele testării psihologice (boală,

oboseală, băuturi alcoolice etc.).

Totodată, a invocat

excepția lipsei calității procesuale active a Sindicatului Național al Polițiștilor

și Vameșilor „P.L.”, care nu a fost împuternicit de reclamant, în mod expres

pentru formularea și susținerea acțiunii.

Curtea de apel, a

respins excepția invocată de pârât, având în vedere împrejurarea că acțiunea a

fost semnată personal de reclamant.

instanței.

Prin sentința civilă nr.

266 din 18 ianuarie 2011 a Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamantul M.M.A.

prin Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor „P.L.” în contradictoriu

cu pârâtul Ministerul Administrației și Internelor, ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

- reclamantul a fost

evaluat psihologic potrivit disp. art. 18 din Ordinul ministrului internelor și

reformei administrative nr. 257/2007 privind activitatea de psihologie în

cadrul Ministerului Internelor și Reformei Administrative, în scopul trecerii

acestuia în corpul ofițerilor, la solicitarea Direcției Generale Management

Resurse Umane nr. 218939 din 18 noiembrie 2009.

- în cadrul

examinării psihologice acesta a semnat o declarație pe proprie răspundere cu

privire la faptul că în ceea ce îl privește nu există motive de natură a

influența negativ rezultatul testării (boală, oboseală, evenimente neplăcute în

familie, consum băuturi alcoolice), angajându-se totodată că nu va invoca

ulterior astfel de motive pentru a solicita reexaminarea.

- întrucât rezultatul

evaluării psihologice a fost „INAPT”, reclamantul a formulat contestație, susținând

că urmare a scăderii glicemiei survenită pe timpul testării psihologice,

rezultatul evaluării sale a fost viciat și astfel solicită reexaminarea.

Pe baza acestui

context faptic, instanța de fond a reținut că, în mod corect, comisia de

soluționare a contestațiilor, stabilită în baza Dispoziției Directorului

Centrului de Psiho - sociologie S/233 din 30 noiembrie 2009 a respins

contestația, ca urmare a „inexistenței unor motive temeinice de contestare”.

Astfel, s-a constatat

că reclamantul a avut posibilitatea să aducă la cunoștința comisiei de evaluare

psihologică împrejurarea că este diagnosticat cu diabet zaharat tip II, însă în

declarația pe proprie răspundere semnată anterior evaluării nu a menționat

acest lucru, deși era prevăzut ca motiv de natură a influența negativ

rezultatul testării psihologice.

De asemenea,

invocarea motivelor medicale prin contestația depusă nu a fost susținută de

acte medicale, adeverință ce atestă că reclamantul suferă de această afecțiune

fiind eliberată ulterior, la data de 21 decembrie 2009.

În final, a mai

reținut prima instanță că procesul-verbal de evaluare psihologică se întocmește

în situația evaluărilor colective, iar raportul individual de evaluare, în

cazul evaluărilor psihologice efectuate în cadrul asistenței psihologice (art. 27

– 30 Ordinul ministrului internelor și reformei administrative nr. 257/2007).

reclamantului.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor „P.L.”

pentru M.M.A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Recurentul a arătat

că instanța de fond a analizat sumar actele dosarului și motivele de

nelegalitate invocate în acțiune care vizau încălcarea dispozițiilor Ordinului nr.

257/2007, reiterând aspectele pe care și-a întemeiat cererea de chemare în

judecată.

Susține, totodată că

instanța a omis să aibă în vedere că declarația dată înaintea începerii

examinării se referă la perioada de până la data și ora desfășurării examinării

și nicidecum la evenimentele petrecute în timpul alocat examinării, evenimente

spontane și neprevăzute care în mod normal nu apar, precum și dispozițiile art.

5 alin. (2), art. 6, art. 18 alin. (2), art. 51 și 52 din actul normativ

menționat, nefiind întocmită documentația necesară ca urmare a evaluării

psihologice, lipsind procesul verbal de evaluare psihologică, raportul

individual de expertiză psihologică si raportul individual de evaluare

psihologică.

intimatului.

Prin întâmpinarea

depusă la dosar, intimatul – pârât Ministerul Administrației și Internelor a

solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat, apreciind sentința atacată ca

temeinică și legală, arătând că recurentul-reclamant a semnat anterior

examinării psihologice o declarație pe proprie răspundere iar contestația cu

privire la avizul psihologic a fost motivată exclusiv pe aspecte medicale fără

a se atașa documentele justificative în acest sens.

II. Considerentele Înaltei

Curți, asupra recursului.

Examinând sentința

atacată în raport de motivele invocate, de apărările cuprinse în întâmpinare,

precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte, constată că recursul nu este fondat.

fapt și de drept relevante.

Recurentul –

reclamant a investit instanța de contencios administrativ cu cererea având ca

obiect anularea Avizului psihologic nr. 234479 din 24 noiembrie 2009 emis de

Ministerul Administrației și Internelor – Centrul Psihologic prin care i-a fost

acordat certificatul „INAPT”; anularea Rezoluției de respingere nr. 22032 din 09

decembrie 2009 emisă de Ministerul Administrației și Internelor – Centrul

psihologic prin care a fost respinsă contestația formulată la data de 24

noiembrie  2009.

Prima instanță a

reținut din examinarea actelor și lucrărilor dosarului că actele atacate sunt

legale, concluzie împărtășită și de instanța de recurs.

Astfel, în urma

evaluării psihologice recurentul-reclamant, agent șef de poliție a fost

declarat „Inapt” psihologic, în baza art. 23 alin. (1) din Ordinul Ministrului

Administrației și Internelor nr. 257/2007.

Cu privire la

implicațiile avizului „Inapt” pentru trecerea în corpul ofițerilor, Înalta

Curte, reține că avizul are valabilitate un an zile conform art. 23 alin. (2)

din același ordin și că avizul psihologic obținut pentru trecerea în corpul

ofițerilor nu influențează funcția actuală.

Dispozițiile art. 23 alin.

(2) din Ordinul M.A.I. nr. 257/2007 privind activitatea de psihologie în

Ministerul Administrației și Internelor, cu modificările și completările

ulterioare, prevăd că: „Valabilitatea avizului psihologic este de 12 luni de la

data emiterii acestuia, în scopul pentru care a fost solicitată evaluarea

psihologică”, motiv pentru care se constată că efectele avizului psihologic

contestat din 24.11 .2009, au expirat, nemaiexistând nici un motiv pentru care

recurentul – reclamant să nu se poată prezenta la un concurs de ocupare a unui

post de ofițer astfel cum a intenționat în anul 2009.

Răspunzând punctual

criticilor formulate Înalta Curte reține următoarele:

Așa cum s-a reținut

în situația de fapt expusă anterior, recurentul-reclamant a semnat declarația

pe propria răspundere în care a consemnat că nu are motive care să influențeze

negativ rezultatele examinării psihologice.

Chiar și în lipsa

acestei declarații la contestația formulată împotriva avizului psihologic recurentul-reclamant

nu a arătat documentele justificative privind starea de sănătate deși în

conformitate cu dispozițiile art. 14 lit. d) din „Procedura de adresare și

soluționare a contestațiilor cu privire la avizul psihologic", emisă de

Ministerul Administrației și Internelor - Centrul de Psihosociologie: „Contestația

poate fi respinsă ca neîntemeiată, în situația în care argumentele prezentate

în susținerea acesteia nu sunt de natură să modifice avizul atacat sau

angajează responsabilitatea contestatorului.”

Așa cum a reținut și

prima instanță, nelegalitatea examinării psihologice invocate de

recurentul-reclamant nu a putut fi reținută deoarece, procesul-verbal de

evaluare psihologică se întocmește numai în situația examinărilor colective în

unitățile teritoriale, iar raportul individual de evaluare se întocmește doar

în situația evaluărilor efectuate în cadrul asistenței psihologice, motiv

pentru care nu era necesară motivarea deciziei comisiei de examinare prin

întocmirea unor documente justificative.

Față de

considerentele expuse, se apreciază că în cauză hotărârea recurată a fost

pronunțată cu interpretarea și aplicarea corectă a dispozițiilor normative menționate

anterior, neputând fi reținute motivele ce vizau anularea avizului psihologic nr.

234497 din 24 noiembrie 2009 ce a avut o valabilitate de 12 luni de la data

emiterii acestuia și ale cărui efecte în prezent au expirat.

pentru adoptarea soluției instanței de recurs.

În consecință, față

de toate cele prezentate urmează a fi respins ca nefondat recursul de față, în

temeiul art. 312 C. proc. civ. rap. la art. 20 din Legea nr. 554/2004.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor „P.L.” pentru M.M.A.,

împotriva sentinței civile nr. 266 din 18 ianuarie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 9 decembrie 2011