ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3264/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamantul C.L.C. a chemat în judecată pe pârâții D.M. din cadrul Ministerului Administrației și Internelor și Colegiul Psihologilor din România solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța în cauză să dispună anularea certificatului decizie medicală nr. 245 din 15 octombrie 2008 emis de M.I.R.A. – D.G.M. – C.C.E.M.E.C.M. și a răspunsului nr. 6156 din 18 februarie 2009 emis de cel de-al doilea pârât. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, după ce a terminat ultimul an al Școlii de Agenți de Poliție V.L.

din Câmpina, respectiv în luna septembrie 2008, i s-a solicitat să se prezinte la C.E.M. din cadrul Policlinicii N.K. pentru a-i fi reevaluată starea de sănătate. Această instituție medicală i-a stabilit diagnosticul de „tulburare de personalitate de tip disocial” și i-a emis în acest sens decizia contestată. Reclamantul a precizat că, în urma stabilirii acestui diagnostic, s-a dispus excluderea sa din cadrul Școlii de Agenți de Poliție V.L. În plus, reclamantul a susținut că acest diagnostic a fost incorect stabilit de unitatea medicală, motiv pentru care a procedat la contestarea sa la C.P.R. care i-a comunicat că nu are competența să se pronunțe în această privință, respectiv să-l reevalueze din punct de vedere psihologic.

Pârâții au formulat întâmpinări în cauză. C.P.R. a invocat excepția prematurității cererii având ca obiect anularea răspunsului nr. 6156 din 18 februarie 2009, cu motivarea că reclamantul nu a urmat procedura prealabilă, prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004, modificată. Pe fondul cauzei, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată. Pârâta D.M. din cadrul Ministerului Administrației și Internelor a solicitat respingerea acțiunii reclamantului ca nefondată. În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri medicale, precum și proba cu expertiză medico - legală. Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 18 din 19 ianuarie 2010, a admis în parte acțiunea reclamantului, a anulat certificatului decizie medicală nr. 245 din 15 octombrie 2008 emis de M.I.R.A.

– D.G.M. – C.C.E.M.E.C.M. și a respins capetele de cerere privind anularea adresei 6156 din 18 februarie 2009 emisă de C.P.R. și plata cheltuielilor de judecată. Pentru a pronunța o asemenea soluție, prima instanță a reținut următoarele: Prin actul administrativ contestat s-a stabilit că reclamantul suferă de „tulburare de personalitate de tip disocial”, că această boală a fost dobândită în timpul și din cauza serviciului de poliție și că acesta este inapt pentru a urma cursurile unei instituții militare de învățământ. Prin adresa atacată, C.P.R. i-a comunicat reclamantului că nu are competența de a proceda la o reexaminare psihologică în ceea ce privește persoana sa. În raportul de expertiză medico - legală efectuat în cauză s-a stabilit că reclamantul suferă, în realitate, de o formă ușoară de depresie și nu de diagnosticul stabilit prin actul medical atacat în speță.

Ca atare, instanța de fond a concluzionat în sensul că actul medical aflat în discuție este nelegal, întrucât diagnosticul stabilit prin acesta nu a fost confirmat prin expertiza medico-legală efectuată în cauză. Pe de altă parte, curtea a reținut că adresa nr. 6156 din 18 februarie 2009 emisă de C.P.R. nu este un act administrativ, ci reprezintă doar o informare a reclamantului. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs D.M. din cadrul Ministerului Administrației și Internelor, care a solicitat casarea sa, în sensul respingerii acțiunii reclamantului ca neîntemeiată. În motivarea căii de atac, încadrată în drept pe dispozițiile art. 304 C. proc.

civ., recurentul a formulat următoarele critici de nelegalitate cu privire la sentința atacată: Prima instanță nu a ținut seama de faptul că diagnosticul de „tulburare de personalitate de tip disocial”, stabilit în privința intimatului - reclamant, prin decizia medicală contestată în cauză, a avut la bază testările psihologice și psihiatrice efectuate de specialiștii în domeniu din cadrul C.C.E.M.E.C.M. (medic psihiatru și medic psihologic), întreaga documentație medicală, precum și cele două examinări medicale din spitalul Prof. Dr. Dimitrie Gerota. De asemenea, judecătorul fondului nu a avut în vedere faptul că rezultatul raportului de expertiză medico - legală efectuat în cauză de I.M.L. Craiova nu schimbă cu nimic diagnosticul stabilit în certificatul decizie medicală nr. 245 din 15 octombrie 2008 emis de M.I.R.A.

– D.G.M., diagnostic care a avut în vedere întreaga perioadă supusă analizei, precum și documentația medicală prezentată. În plus, recurentul a susținut faptul că, într-adevăr, diagnosticul „distimie” este o „formă ușoară de represie”, dar o formă cronică. Analizând sentința atacată, în raport cu criticile formulate, cât și din oficiu, în baza art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare. Instanța de control judiciar constată că, în speță, nu sunt întrunite cerințele impuse de art. 304 sau art. 304 1 C. proc. civ., în vederea casării sau modificării hotărârii: prima instanță a reținut corect situația de fapt, în raport de materialul probator administrat în cauză, și a realizat o încadrare juridică adecvată.

Astfel, obiectul acțiunii deduse judecății îl reprezintă anularea certificatului decizie medicală nr. 245 din 15 octombrie 2008 emis de M.I.R.A. – D.G.M. – C.C.E.M.E.C.M. prin care s-a stabilit că intimatul - reclamant prezintă diagnosticul de „tulburare de personalitate de tip disocial”, diagnostic care îl face inapt pentru a urma cursurile unei instituții militare de învățământ. Înalta Curte, în acord cu prima instanță, apreciază că acest act medical este nelegal, întrucât concluzia sa nu a fost confirmată prin probele administrate în cauză. În concret, raportul de expertiză medico - legală realizat de I.M.L. Craiova a stabilit că diagnosticul intimatului - reclamant, la data de 13 octombrie 2009, este de „distimie”, care este o „formă ușoară de depresie”, fără a se preciza faptul că acest diagnostic îl face inapt pentru a urma cursurile Școlii de Agenți de Poliție V.L.

din Câmpina. În plus, este de menționat faptul că recurentul nu a formulat obiecțiuni la acest raport de expertiză medico - legală. În consecință, în raport de cele anterior expuse, Înalta Curte, în baza art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., raportat la 20 și art. 28 din Legea contenciosului administrativ, modificată, va respinge ca nefondat recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de D.M. a Ministerului Administrației și Internelor împotriva sentinței nr. 18 din 19 ianuarie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 iunie 2010.