ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3264/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal,

reclamantul C.L.C. a chemat în judecată pe pârâții D.M. din cadrul Ministerului

Administrației și Internelor și Colegiul Psihologilor din România solicitând

instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța în cauză să dispună anularea

certificatului decizie medicală nr. 245 din 15 octombrie 2008 emis de M.I.R.A. –

D.G.M. – C.C.E.M.E.C.M. și a răspunsului nr. 6156 din 18 februarie 2009 emis de

cel de-al doilea pârât.

În motivarea acțiunii, reclamantul a

arătat că, după ce a terminat ultimul an al Școlii de Agenți de Poliție V.L. din

Câmpina, respectiv în luna septembrie 2008, i s-a solicitat să se prezinte la C.E.M.

din cadrul Policlinicii N.K. pentru a-i fi reevaluată starea de sănătate.

Această instituție medicală i-a stabilit diagnosticul de „tulburare de

personalitate de tip disocial” și i-a emis în acest sens decizia contestată.

Reclamantul a precizat că, în urma

stabilirii acestui diagnostic, s-a dispus excluderea sa din cadrul Școlii de

Agenți de Poliție V.L.

În plus, reclamantul a susținut că

acest diagnostic a fost incorect stabilit de unitatea medicală, motiv pentru

care a procedat la contestarea sa la C.P.R. care i-a comunicat că nu are competența

să se pronunțe în această privință, respectiv să-l reevalueze din punct de

vedere psihologic.

Pârâții au formulat întâmpinări în

cauză.

C.P.R. a invocat excepția

prematurității cererii având ca obiect anularea răspunsului nr. 6156 din 18

februarie 2009, cu motivarea că reclamantul nu a urmat procedura prealabilă,

prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004, modificată. Pe fondul cauzei,

pârâtul a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Pârâta D.M. din cadrul Ministerului

Administrației și Internelor a solicitat respingerea acțiunii reclamantului ca

nefondată.

În cauză a fost administrată proba

cu înscrisuri medicale, precum și proba cu expertiză medico - legală.

Curtea de Apel Craiova, secția de

contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 18 din 19 ianuarie 2010,

a admis în parte acțiunea reclamantului, a anulat certificatului decizie

medicală nr. 245 din 15 octombrie 2008 emis de M.I.R.A. – D.G.M. – C.C.E.M.E.C.M.

și a respins capetele de cerere privind anularea adresei 6156 din 18 februarie 2009

emisă de C.P.R. și plata cheltuielilor de judecată.

Pentru a pronunța o asemenea

soluție, prima instanță a reținut următoarele:

Prin actul administrativ contestat

s-a stabilit că reclamantul suferă de „tulburare de personalitate de tip disocial”,

că această boală a fost dobândită în timpul și din cauza serviciului de poliție

și că acesta este inapt pentru a urma cursurile unei instituții militare de

învățământ.

Prin adresa atacată, C.P.R. i-a

comunicat reclamantului că nu are competența de a proceda la o reexaminare

psihologică în ceea ce privește persoana sa.

În raportul de expertiză medico - legală

efectuat în cauză s-a stabilit că reclamantul suferă, în realitate, de o formă

ușoară de depresie și nu de diagnosticul stabilit prin actul medical atacat în

speță.

Ca atare, instanța de fond a

concluzionat în sensul că actul medical aflat în discuție este nelegal,

întrucât diagnosticul stabilit prin acesta nu a fost confirmat prin expertiza

medico-legală efectuată în cauză.

Pe de altă parte, curtea a reținut

că adresa nr. 6156 din 18 februarie 2009 emisă de C.P.R. nu este un act

administrativ, ci reprezintă doar o informare a reclamantului.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs D.M. din cadrul Ministerului Administrației și Internelor, care

a solicitat casarea sa, în sensul respingerii acțiunii reclamantului ca

neîntemeiată.

În motivarea căii de atac, încadrată

în drept pe dispozițiile art. 304 C. proc. civ., recurentul a formulat următoarele

critici de nelegalitate cu privire la sentința atacată:

Prima instanță nu a ținut seama de

faptul că diagnosticul de „tulburare de personalitate de tip disocial”,

stabilit în privința intimatului - reclamant, prin decizia medicală contestată

în cauză, a avut la bază testările psihologice și psihiatrice efectuate de

specialiștii în domeniu din cadrul C.C.E.M.E.C.M. (medic psihiatru și medic

psihologic), întreaga documentație medicală, precum și cele două examinări

medicale din spitalul Prof. Dr. Dimitrie Gerota.

De asemenea, judecătorul fondului nu

a avut în vedere faptul că rezultatul raportului de expertiză medico - legală

efectuat în cauză de I.M.L. Craiova nu schimbă cu nimic diagnosticul stabilit

în certificatul decizie medicală nr. 245 din 15 octombrie 2008 emis de M.I.R.A.

– D.G.M., diagnostic care a avut în vedere întreaga perioadă supusă analizei,

precum și documentația medicală prezentată.

În plus, recurentul a susținut

faptul că, într-adevăr, diagnosticul „distimie” este o „formă ușoară de

represie”, dar o formă cronică.

Analizând sentința atacată, în

raport cu criticile formulate, cât și din oficiu, în baza art. 304

1

C.

proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat pentru

considerentele care vor fi expuse în continuare.

Instanța de control judiciar

constată că, în speță, nu sunt întrunite cerințele impuse de art. 304 sau art. 304

1

C. proc. civ., în vederea casării sau modificării hotărârii: prima instanță a

reținut corect situația de fapt, în raport de materialul probator administrat

în cauză, și a realizat o încadrare juridică adecvată.

Astfel, obiectul acțiunii deduse

judecății îl reprezintă anularea certificatului decizie medicală nr. 245 din 15

octombrie 2008 emis de M.I.R.A. – D.G.M. – C.C.E.M.E.C.M. prin care s-a stabilit

că intimatul - reclamant prezintă diagnosticul de „tulburare de personalitate

de tip disocial”, diagnostic care îl face inapt pentru a urma cursurile unei

instituții militare de învățământ.

Înalta Curte, în acord cu prima

instanță, apreciază că acest act medical este nelegal, întrucât concluzia sa nu

a fost confirmată prin probele administrate în cauză.

În concret, raportul de expertiză

medico - legală realizat de I.M.L. Craiova a stabilit că diagnosticul

intimatului - reclamant, la data de 13 octombrie 2009, este de „distimie”, care

este o „formă ușoară de depresie”, fără a se preciza faptul că acest diagnostic

îl face inapt pentru a urma cursurile Școlii de Agenți de Poliție V.L. din

Câmpina.

În plus, este de menționat faptul că

recurentul nu a formulat obiecțiuni la acest raport de expertiză medico - legală.

În consecință, în raport de cele

anterior expuse, Înalta Curte, în baza art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc.

civ., raportat la 20 și art. 28 din Legea contenciosului administrativ,

modificată, va respinge ca nefondat recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de D.M. a

Ministerului Administrației și Internelor împotriva sentinței nr. 18 din 19

ianuarie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 18 iunie 2010.