ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 22.01.2010

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 308/2010

HOTĂRÂRE
22.01.2010
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 308/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe

rolul Tribunalului Iași sub nr. 5207/99/2008, reclamantul D.A.C. a solicitat

ca, în contradictoriu cu pârâtul Spitalul Clinic de Psihiatrie Socola Iași să

se dispună „anularea dosarului medical și a diagnosticului rezultat în urma

operațiunilor tehnico-administrative pregătitoare”.

A arătat petentul că, în

ziua de 20 iulie 2007, a fost condus de organele de poliție la Spitalul Socola

împotriva voinței sale, fiind victima purtării abuzive a funcționarilor și a

necompetenței medicilor.

Prin sentința civilă nr. 1033/

CA din 21 noiembrie 2008, Tribunalul Iași a declinat competența de soluționare

a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași.

Pentru a hotărî astfel,

Tribunalul a apreciat că actele medicale din dosarul reclamantului, emise de

pârât nu sunt acte administrative în înțelesul art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004,

ci simple acte emise în legătură cu activitatea medicală a spitalului,

susceptibile de a fi atacate pe calea dreptului comun.

Prin sentința civilă nr. 4787

din 25 martie 2009, Judecătoria Iași a declinat competența materială de

soluționare a aceleiași cauze în favoarea Tribunalului Iași, a constatat ivit

conflictul negativ de competență și a dispus înaintarea dosarului la Curtea de Apel Iași pentru soluționarea acestuia.

În motivarea sentinței,

Judecătoria Iași a reținut că reclamantul a solicitat anularea unui dosar

medical care reprezintă un act administrativ cu caracter individual și care

emană de la o autoritate public, Spitalul Clinic de Psihiatrie Socola Iași, ce

desfășoară activitate în regim de autoritate publică.

S-a apreciat că actele

medicale din dosar sunt de natură a produce efecte directe asupra persoanei în

cauză, asupra drepturilor legale și intereselor sale legitime, fiind în deplină

concordanță cu prevederile art. 1 din Legea nr. 554/2004.

Prin sentința nr. 13/ CA din

22 iunie 2009, Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și

fiscal, a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei

Iași.

Pentru a hotărî în acest

mod, Curtea de Apel Iași a reținut că actele medicale ce formează în mod

preponderent conținutul dosarului a cărui a anulare s-a solicitat de către

reclamant nu sunt acte de natură administrativă astfel că această împrejurare

atrage după sine competența instanței de drept comun, respectiv a Judecătoriei

Iași.

Împotriva acestei sentinței

a declarat recurs reclamantul D.A.C. criticând-o pentru motive de nelegalitate

și netemeinicie.

În cuprinsul recursului a

arătat că actele medicale pe care le atacă nu au fost întocmite în limitele

competenței profesionale ale personalului medical și că ne aflăm în fața unui

fenomen administrativ care s-a desfășurat cu exces de putere între două

componente ale administrației publice, Ministerul de Interne și Ministerul Sănătății.

A apreciat că actele

medicale emise constituie acte administrative cu caracter individual care

vatămă interesele persoanei sale, situație în care competentă să judece cauza

este Tribunalul, ca instanță de contencios administrativ.

Examinând actele și

lucrările dosarului, din perspectiva motivelor de recurs invocate și din

oficiu, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, având în vedere

următoarele considerente:

Potrivit art. 1 alin. (1)

din Legea nr. 554/2004, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept

al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un

act administrativ sau prin nesoluționarea în termen a unei cereri, se poate

adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea

actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim.

Totodată, în conformitate cu

dispozițiile art. 10 din același act normativ evocat, litigiile privind actele

administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene

se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale.

Cu privire la semnificația

termenului de act administrativ, Legea nr. 554/2004 prevede în art. 2 alin. (1)

lit. c) că acesta este actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis

de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării

executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere modifică

sau stinge raporturi juridice.

În cauză, Înalta Curte

observă că reclamantul s-a adresat instanței de contencios administrativ

solicitând anularea „dosarului medical și a diagnosticului rezultat în urma

operațiunilor tehnico-administrative pregătitoare”.

Din examinarea actelor care

compun dosarul a cărui anulare s-a solicitat, Curtea de Apel Iași, secția de

contencios administrativ și fiscal, a reținut în mod corect faptul că aceste acte

sunt întocmite de personalul medical în limitele și în exercitarea unor competențe

profesionale, neavând caracterul unor acte emise în regim de putere publică în

vederea organizării legii sau a executării în concret a legii care să dea

naștere, modifice sau stinge raporturi juridice.

Or, în condițiile în care

actele conținute în dosarul medical a cărui anulare s-a solicitat de către

reclamant nu sunt de natura actelor administrative, întrucât nu îmbracă

trăsăturile acestor acte, astfel cum sunt configurate de textul de lege evocat,

ci reprezintă acte întocmite în exercitarea atribuțiilor profesionale, lipsindu-le

caracterul regimului de putere publică, rezultă în mod indubitabil că sentința

Curții de Apel Iași pronunțată în soluționarea regulatorului de competență,

prin care a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea

Judecătoriei Iași, ca instanță de drept comun este legală și temeinică.

Așa fiind, în temeiul art. 312

respinge recursul reclamantului ca nefondat.

Respinge recursul declarat

de reclamantul D.A.C. împotriva sentinței civile nr. 13/ CA din 22 iunie 2009 a Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 22 ianuarie 2010.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2016-10-20
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2694/2016
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul cererii deduse judecății Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ ș
ÎCCJ 2010-06-18
0,92
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3264/2010
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamantul C.L.C. a chemat în judecată pe pârâț
ÎCCJ 2014-02-12
0,92
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 466/2014
Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 09 octombrie 2012 sub nr. 9335/99/2012 pe rolul Tribunalului lași, secția l civilă, reclamantul B.Ș. a solicitat, în contradictoriu cu Spitalul Clinic de Psih
ÎCCJ 2011-04-15
0,92
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2281/2011
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Prima instanță. a) Cererea de chemare în judecată. Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și f
ÎCCJ 2010-10-15
0,92
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4370/2010
râtul i-a răspuns abia după trei luni, fără însă a răspunde în mod clar celor sesizate, ci a încercat inducerea sa în eroare prin afirmații evazive, ce nu lămuresc situația de fapt. Reclamantul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile O.G. nr
Sursă