ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 109/2013

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București la data de 21 septembrie 2010, reclamantul R.E. a solicitat, în

contradictoriu cu pârâții C.N.E.M.E.C.M. din cadrul D.M. a M.A.I. și C.E.M.C.M.

din cadrul Spitalului de Urgență Prof. Dr. Dimitrie Gerota, anularea Deciziei

Medicale nr. 146 din 25 august 2010 emisă de C.N.E.M.E.C.M., anularea Deciziei

Medicale nr. 1355 din 05 august 2010 emisă de C.E.M.E.C.M. și suspendarea executării

Deciziei Medicale nr. 146 din 25 august 2010 până la soluționarea irevocabilă a

cauzei, cu cheltuieli de judecată.

instanței de fond

Prin Sentința nr. 6542

din 8 noiembrie 2011 a Curții de Apel București a fost respinsă acțiunea

formulată de reclamantul R.E., în contradictoriu cu pârâții C.N.E.M.E.C.M. din

cadrul D.M. a M.A.I. și C.E.M.E.C.M. din cadrul Spitalului de Urgență Prof. Dr.

Dimitrie Gerota, ca nefondată.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța a reținut că din dosarul medical al reclamantului R.E.,

rezultă că acesta a fost internat în perioada 18.01-15 februarie 2010 la

Spitalul Clinic de Psihiatrie Prof. dr. Alexandru Obregia pentru agitație

psihomotorie, interpretativitate, dispoziție distrofică, iar în urma examenului

clinic, i s-a stabilit diagnosticul de tulburare psihotică polimorfă acută.

La data de 01 martie

2010, în urma consultului realizat la cabinetul de psihiatrie al C.M.D.T.A. dr.

N. Kretzulescu, s-a menținut același diagnostic și s-a propus reluarea

serviciului cu program normal, dar cu scutire de la misiuni, activități pe

timpul nopții, interdicția de a purta armament și de a conduce autovehicule MAI

pe o perioadă de 6 luni. S-a stabilit totodată continuarea tratamentului de

întreținere recomandat la externare.

În perioada 03.05-25.05.2010,

reclamantul a fost reinternat la Spitalul Clinic de Psihiatrie Prof. dr.

Alexandru Obregia pentru agitație psihomotorie, iritabilitate, impulsivitate,

ideație delirantă paranoidă, în contextul întreruperii tratamentului psihiatric

recomandat.

În perioada 30.05-18.06.2010

a fost reinternat la același spital, fiind externat cu diagnosticul tulburare

psihotică acută cu simptome de schizofrenie.

În data de 24 iunie 2010,

reclamantul s-a prezentat la C.E.M.E.C.M., ca urmare a procesului-verbal nr. 185534

din 15 iunie 2010 al Inspectoratului General al Poliției de Frontieră, prin

care se solicita prezentarea acestuia la Comisie în vederea stabilirii poziției

medicale. I-a fost eliberat certificatul medical nr. 1116 din 24 iunie 2010, cu

recomandare de concediu medical 30 de zile peste cele 90 de zile de absență de

la serviciu, în perioada 20.06-17.07.2010 și de revenire la Comisie în data de

12 iulie 2010.

În data de 15 iulie 2010,

reclamantul a revenit la C.E.M.E.C.M., fiindu-i eliberat Certificatul medical nr.

1205 din 15 iulie 2010 cu recomandare de concediu medical 17 zile peste cele

120 de zile de absență de la serviciu, în perioada 20.07-05.08.2010 și de

revenire la Comisie în data de 30 iulie 2010.

În data de 05 august 2010,

reclamantul s-a prezentat din nou la Comisie în vederea expertizării medicale,

având în vedere istoricul bolii și numărul zilelor de concediu medical.

În urma analizării

documentelor medicale, ce atestă diagnosticul de tulburară psihotică acută în

tratament, Comisia de Expertiză Medicală și Evaluare;' a Capacității de Muncă

din cadrul Spitalului de Urgență Prof. Dr. Dimitrie Gerota a emis decizia

medicală nr. 1355 din 05 august 2010, prin care reclamantul R.E. a fost

declarat inapt pentru îndeplinirea serviciului în poliție, încadrat în gradul

III de invaliditate și pensionat medical, cu revizuire între 01-15 februarie

2011.

Instanța a reținut că

reclamantul a contestat decizia medicală nr. 1355 din 5 august 20:10 la C.N.E.M.E.C.M.

din cadrul D.M. a MAI, fiind convocat pentru reexpertizare la data de 25 august

2010.

La data respectivă,

pe baza documentelor existente în dosarul medical al reclamantului și a

examenului psihiatric nr. 2453 din 25 august 2010 al medicului specialist

psihiatru, membru al comisiei, Comisia Centrală a constatat că diagnosticul

tulburare psihotică acută în tratament este real și corect și, față de acesta,

declararea reclamantului ca inapt pentru serviciul în poliție și încadrarea sa

în gradul III de invaliditate respectă baremele medicale în vigoare.

Instanța a reținut că

a fost emisă decizia nr. 146 din 25 august 2010, cu respectarea dispozițiilor

legale, nefiind constatate nereguli în procedura de emitere a acesteia și

avându-se în vedere dosarul medical al reclamantului.

În ce privește

declararea reclamantului ca inapt pentru serviciul în poliție și încadrarea sa

în gradul III de invaliditate, instanța de primă jurisdicție a constatat că

aceasta s-a făcut, în raport de diagnosticul stabilit, pe baza baremelor

medicale instituite prin Instrucțiunile M72/2002 și Ordinul MAI nr. 548/2005.

de R.E.

Recurentul a criticat

soluția instanței de fond, arătând că sentința atacată este nelegală, invocând

ca prim motiv faptul că instanța nu a administrat proba cu expertiză de

specialitate, respectiv efectuarea unei expertize în specialitatea medicina

muncii, fiind respinsă solicitarea reclamantului de efectuare a acestei

expertize.

S-a arătat că

instanța de fond i-a încălcat dreptul la apărare și la un proces echitabil,

întrucât singurul element probatoriu, care ar fi fost util pentru dovedirea

motivelor de nulitate invocate, ar fi fost o expertiză de specialitate care să

infirme/confirme din punct de vedere strict tehnic și medical legalitatea celor

consemnate și susținute în deciziile medicale contestate.

Recurentul a arătat

că un al doilea motiv de recurs vizează nemotivarea sentinței pronunțate de

instanța de fond, fapt care face imposibil de exercitat controlul judiciar de

instanța de recurs.

S-a arătat că

instanța nu a analizat toate motivele de nulitate invocate în cererea

introductivă, în sensul că nu a analizat deloc legalitatea actului

administrativ dedus judecății prin aprecierea asupra conținutului său.

II. Decizia instanței

de recurs

Înalta Curte de

Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului declarat, analizând

motivele de recurs formulate în raport cu sentința atacată, materialul probator

și dispozițiile legale incidente în cauză, va respinge recursul ca nefondat

pentru considerentele ce urmează:

Obiectul acțiunii cu

care prima jurisdicție a fost investită în condițiile art. 1 și 8 din Legea nr.

554/2004, legea contenciosului administrativ, îl constituie anularea Deciziei

medicale nr. 1355 din 5 august 2010 ca fiind emisă cu încălcarea dispozițiilor

legale în materie.

În raport de aceasta,

prima instanță a procedat la verificarea legalității emiterii actului

administrativ contestat reținând în mod corect că acesta a fost emis în

condiții de legalitate.

Sub acest aspect,

susținerea recurentului-reclamant în sensul că i s-a încălcat dreptul la

apărare și respectiv la un proces echitabil prin respingerea probei cu

efectuarea unei expertize de specialitate, urmează a fi înlăturată ca

neîntemeiată.

Astfel, din actele

medicale depuse la dosar, avute în vedere de prima instanță la pronunțarea

soluției, rezultă în mod incontestabil următoarea situație de fapt:

C.E.M.E.C.M. de lângă

Spitalul de urgență al M.A.I. „Prog. Dr. Dimitrie Gerota”, emitentul actului

administrativ contestat, intimat-pârât în cauza de față, a primit la 16 iunie 2010

procesul-verbal nr. 185534/2010 de la Inspectoratul General al Poliției de

Frontieră prin care se solicita stabilirea poziției medicale a

recurentului-reclamant.

Analizând dosarul

medical al recurentului-reclamant, Comisia a constatat și reținut că acesta a

fost internat în perioada 18 ianuarie - 15 februarie 2010 la Spitalul Clinic de

Psihiatrie „Prof.Dr. Alexandru Obregia”, fiindu-i stabilit diagnosticul de:

tulburare psihotică polimorfă acută (bilet de ieșire din spital și foaie de

observație clinică).

Ulterior, la 1 martie

2010 acest diagnostic este menținut ca urmare a consultului efectuat la

cabinetul de psihiatrie al C.M.D.T.A. dr. N.K..

În perioada 3

februarie - 25 iunie 2010 recurentul-reclamant este reinternat la Spitalul

Clinic de Psihiatrie „Prof.dr. Alexandru Obregia” pentru agitație psihomotorie,

iritabilitate, impulsivitate, ideație delirantă paranoidă, în contextul întreruperii

tratamentului inițial recomandat (biletul de ieșire din spital).

La scurt timp după această

externare, respectiv la 30 mai 2010, recurentul-reclamant este reinternat la

același spital clinic de psihiatrie, până la data de 18 iunie 2010, când i se

stabilește diagnosticul F23-a, tulburare psihotică acută cu simptome de

schizofrenie.

În urma analizei

tuturor documentelor medicale mai sus arătate, intimata-pârâtă Comisia medicală

de expertiză și evaluare a capacității de muncă a emis Decizia medicală nr. 1355

din 5 august 2010 prin care recurentul-reclamant a fost declarat inapt pentru

îndeplinirea serviciului în poliție, fiind încadrat în gradul III de

invaliditate și pensionat medical.

Rezultă astfel cu

evidență, că decizia medicală contestată a fost emisă de C.E.M.E.C.M. de pe

lângă Spitalul de urgență al M.A.I. „Prof.Dr. Dimitrie Gerota” cu respectarea

strictă a atribuțiilor ce-i revin și stabilite prin Regulamentul privind

constituirea, organizarea, funcționarea și atribuțiile comisiilor de expertiză

medico-militară (art. 4 din OMAI nr. 191/2009 pentru aprobarea Regulamentului).

Tot astfel, urmează a

se reține și împrejurarea că declararea recurentului-reclamant ca inapt pentru

serviciu de poliție și încadrarea sa în gradul III de invaliditate, a fost

făcută în raport de diagnosticul dat pe baza baremelor medicale stabilite și

instituite prin Instrucțiunile M72/2002 și Ordinul M.A.I. nr. 548/2005.

În consecință, față

de cele mai sus reținute și în raport de dispozițiile art. 312(1) Cod procedura

civilă, recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

formulat de R.E. împotriva Sentinței nr. 6542 din 8 noiembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 15 ianuarie 2013.