ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1376/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 20 septembrie 2011, reclamanta T.M. a chemat în judecată pe pârâtul M.A.I. – D.M. – C.C.E.M.M., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză să se dispună: - obligarea pârâtului prin C.C.E.M.M. să avizeze favorabil decizia medicală din 17 iunie 2011; - să se anuleze mențiunea „neavizare” inserată în decizie și obligarea la emiterea deciziei medicale de avizare; - să se anuleze Decizia nr. 3429676 din 1 septembrie 2011 emisă de D.M. – C.C.E.M.M.

în soluționarea contestației; În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat, în esență, că a îndeplinit funcția de contabil a C.F.I.C. la M.A.I. până în anul 1999, când această funcție a fost militarizată, dată după care a îndeplinit funcția de subofițer, agent principal de poliție la compartimentul financiar contabilitate, până la data de 30 iunie 2011. În luna iunie 2011, s-a internat la Spit. M.U. Sibiu și datorită problemelor de sănătate a fost luată în evidența C.E.M.M. din cadrul spitalului, care a emis decizia medicală din 17 iunie 2011, prin care a fost încadrată în gradul II de invaliditate, fără revizuire și propusă pentru pensie de invaliditate. Decizia medicală a fost trimisă spre avizare la C.C.E.M.M., însă, în decizie s-a strecurat o eroare, la numele reclamantei fiind trecut numele R.I., astfel că s-a întârziat cu avizarea pentru această eroare despre care reclamanta nu avea cunoștință, decizia nefiindu-i comunicată.

În urma sesizării Comisiei de pe lângă Spit. M. Sibiu, a fost emisă o nouă decizie medicală cu același număr, dată și gradul de invaliditate stabilit în decizia inițială, însă C.C.E.M.M., în loc să avizeze această decizie, prin mențiunea făcută la data de 6 iulie 2011 a avizat nefavorabil decizia, pe motiv că la data de 30 iunie 2011, reclamanta împlinise limita de vârstă în grad profesional. În aceste condiții, a arătat reclamanta, nu a putut obține decizia de pensionare pentru invaliditate, deși nu a avut nicio culpă în legătură cu modalitatea de comunicare între cele două comisii și cu întârzierea în luarea în discuție a acestei decizii.

A mai susținut reclamanta că decizia medicală cu avizul nefavorabil al pârâtei nu i-a fost comunicată în mod direct, fiind comunicată doar unității militare, unde a luat la cunoștință la data de 14 iulie 2011, prin semnare de luare la cunoștință - după care, în termenul de 30 de zile a depus contestație, primind răspunsul sub forma adresei din 1 septembrie 2011. Totodată, reclamanta a afirmat că interesul său subzistă, întrucât, dacă era pensionată de invaliditate din calitatea de militar ar fi încasat o remunerație corespunzătoare a 20 de salarii, în prezent nemaiavând o asemenea posibilitate pentru că i-a încetat raportul de serviciu ca militar. În întâmpinarea depusă la dosar, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii reclamantei ca neîntemeiată (filele 43-46).

2. Hotărârea Curții de Apel Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 344 din 21 noiembrie 2012, a admis acțiunea reclamantei, a dispus anularea mențiunii „neavizare” inserată în Decizia medicală din 17 iunie 2011 emisă de C.E.M. din cadrul Spit. M. de Urgență Sibiu și a obligat C.C.E.M.M. să avizeze favorabil această decizie medicală, anulând, totodată și Decizia nr. 3429676 din 1 septembrie 2011 emisă de C.C.E.M.M. în soluționarea contestației. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în esență, că decizia C.C.E.M.M. a M.A.I.

de a nu aviza favorabil decizia medicală din 17 iunie 2011, este nelegală, întrucât această decizie a fost înregistrată la comisie în data de 23 iunie 2011, deci înainte ca reclamanta să împlinească vârsta de 55 ani, iar cea de-a doua decizie - cu același număr și data - este de îndreptare a erorii materiale strecurată în prima decizie, eroare în comiterea căreia reclamanta nu are nici o culpă, astfel că, decizia care produce efecte juridice este decizia medicală din 17 iunie 2011, dată la care reclamanta era efectiv în raporturi de serviciu ca militar și ca urmare se impunea avizarea deciziei, indiferent de data la care a intrat în analiza C.C.E.M.M. 3. Recursul declarat de M.A.I.- Direcția Medicală Recurentul- pârât a solicitat casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, invocând în drept dispozițiile art. 304 C. proc.

civ. În motivarea căii de atac, recurentul a reiterat apărările din întâmpinarea de la fondul cauzei, sub forma criticilor în recurs, susținând că instanța de fond a reținut în mod greșit faptul că decizia medicală a intimatei-reclamante T.M. a fost înregistrată la Direcția Medicală a M.A.I. la data de 23 iunie 2011, la acea dată fiind înregistrată decizia medicală din 17 iunie 2011 aparținând agentului șef principal R.I., Comisia Centrală neavând cum să sesizeze la acel moment eroarea materială săvârșită de Spit. M. Sibiu. Susține recurentul că eroarea materială a fost sesizată la data de 29 iunie 2011, după ce în plenul ședinței Comisiei Centrale a fost discutat dosarul medical al domnului R.I., după acest moment fiind atenționat Spit.

M. Sibiu asupra erorii comise, care, de altfel, a îndreptat eroarea sesizată și a emis decizia medicală pe numele intimatei. În optica recurentului, data de la care s-a putut constitui dosarul medical în vederea prezentării pentru analiză membrilor Comisiei Centrale a M.A.I, este 04 iulie 2011, când a fost înregistrată decizia medicală emisă pe numele intimatei-reclamante T.M. Mai arată recurentul că decizia de neavizarea a dosarului medical adoptată în ședința ordinară din 06 iulie 2011 este corectă, dat fiind faptul că la acea dată, intimata-reclamantă nu mai era cadru activ M.A.I., astfel că, o avizare a deciziei este incorectă, deoarece pentru persoanele trecute în rezervă, din alte motive decât cele de boală, conform art. 95 din O.M.A.I.

nr. 516/2013 privind acordarea asistenței medicale în rețeaua sanitară a M.A.I., se constituie un altfel de dosar medical și nu se apreciază aptitudinea față de îndeplinirea serviciului în poliție. De asemenea, recurentul susține că instanța de fond a reținut greșit că adresa din 01 septembrie 2011 reprezintă o nouă decizie medicală, acesta fiind de fapt un răspuns către petentă. În concluzie, recurentul a precizat că intimatei-reclamante i-a fost emisă decizia medicală din data de 15 iulie 2011, avizată de C.E.M.M. a M.A.I. care a produs ca efect acordarea pensiei de invaliditate, drepturile bănești cuvenite fiind calculate conform stagiului de cotizare, în conformitate cu legislația în vigoare.

4. Apărările formulate de intimata T.M. Intimata nu a formulat întâmpinare, dar prin intermediul notelor scrise a răspuns criticilor recurentului, solicitând respingerea recursului ca nefondat, pentru argumentele prezentate la filele din dosarul Inaltei Curți de Casație și Justiție. 1. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent și a apărărilor intimatei-reclamante, dar și din oficiu, în baza art. 304 1 C. proc. civ., sub toate aspectele, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare. 1. Argumentele de fapt și de drept relevante Intimata-reclamantă T.M. a investit instanța de contencios administrativ, cu acțiunea având ca obiect anularea mențiunii „neavizare” inserată în decizia medicală din 17 iunie 2011 emisă de C.C.E.M.M.

din cadrul Direcției Medicale a M.A.I. și obligarea pârâtei la avizarea favorabilă a deciziei medicale. Prima instanță, analizând situația de fapt și probatoriul administrat în cauză, a ajuns la concluzia că decizia C.C.E.M.M. din cadrul Direcției Medicale a M.A.I. de a nu aviza decizia medicală din 17 iunie 2011 este nelegală, deoarece această decizie medicală a fost înregistrată la data de 23 iunie 2011, dată la care reclamanta era efectiv în raporturi de serviciu ca militar, fiind actul care produce efecte juridice, și nu decizia de îndreptare a erorii materiale, înregistrată la data de 04 iulie 2011, astfel că se impunea avizarea acestei decizii medicale, indiferent de data la care a fost luată în analiza C.C.E.M.M.

După reevaluarea tuturor înscrisurilor administrate în cauză, și instanța de control judiciar a ajuns la concluzia enunțată, reținând următoarea situație de fapt: În perioada 1999-iunie 2011, intimatea-reclamantă a avut raporturi de serviciu cu recurentul-pârât, în calitate de agent principal de poliție. Prin decizia medicală din 17 iunie 2011 emisă de C.E.M.M. din cadrul Spit. M. de Urgență Sibiu, a fost încadrată în gradul II de invaliditate și propusă pentru pensie de invaliditate. Această decizie medicală a fost trimisă spre avizare la Direcția Medicală a M.A.I., la data de 23 iunie 2011, înainte ca intimata să împlinească vârsta de 55 de ani, fără însă a fi comunicată intimatei-reclamante, care în mod just nu a putut lua cunoștință de existența erorii materiale strecurată la rubrica numele pacientului.

Eroarea a fost însă sesizată de recurent la data de 29 iunie 2011, fiind ulterior îndreptată de C.E.M.M. din cadrul Spit. M. Sibiu, prin emiterea unei alte decizii medicale pe numele intimatei-reclamante, cu același nr., dată și încadrare medicală. Decizia medicală de corectare a fost trimisă la C.C.E.M.M. și înregistrată la data de 4 iulie 2011, iar la data de 06 iulie 2011 a fost avizată nefavorabil, cu motivarea că reclamanta la data de 30 iunie 2011 a împlinit limita de vârstă în grad profesional pentru pensionare. Teza recurentului, reiterată în recurs, referitoare la motivul neavizării dosarului medical, raportat la data înregistrării deciziei medicale, respectiv, 4 iulie 2011, a fost în mod just combătută de curtea de apel.

După cum bine a reținut judecătorul fondului, decizia care produce efecte juridice este decizia medicală din 17 iunie 2011 înregistrată la data de 23 iunie 2011, dată la care intimata-reclamantă era militar activ și nu decizia de corectare a erorii materiale, înregistrată la data de 04 iulie 2011, avută în vedere de recurent, în condițiile în care, intimata-reclamantă nu are nicio culpă în legătură cu eroarea comisă și cu întârzierea în luarea în discuție a deciziei. Sunt absolut nerelevante justificările recurentului privind data la care s-a putut lua în examinare dosarul medical al intimatei-reclamante în vedere prezentării pentru analiză C.C.E. a M.A.I., cu atât mai mult cu cât, datele cauzei relevă elemente consistente care conturează culpa recurentului în redactarea defectuoasă a deciziei medicale din 17 iunie 2011, pe care în acest fel și-o asumă.

De altfel, recurentul are o abordare contradictorie în primele două critici la adresa sentinței, în prima contestând faptul că decizia medicală din 17 iunie 2011 înregistrată la data de 23 iunie 2011 ar fi aparținut intimatei-reclamante, în timp ce în cea de-a doua, recunoaște că la data de 29 iunie 2011 a sesizat eroarea materială din decizia medicală a intimatei. Or, procedând în acest mod, autoritatea publică își invocă de fapt propria culpă. În fine, trimiterea pe care recurentul o face la adresa răspuns din 01 septembrie 2011 este lipsită de consistență, câtă vreme, din conținutul acesteia rezultă că a fost emisă în soluționarea contestației și nu reprezintă o nouă decizie medicală. 2.Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și art. 312 alin. (1) și (3) C. proc.

civ., se va respinge recursul de față ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de M.A.I. – Direcția Medicală împotriva Sentinței nr. 344 din 21 noiembrie 2011 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 februarie 2013.