ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1376/2013

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și

fiscal, la data de 20 septembrie 2011, reclamanta T.M. a chemat în judecată pe

pârâtul M.A.I. – D.M. – C.C.E.M.M., solicitând ca prin hotărârea ce se va

pronunța în cauză să se dispună:

- obligarea pârâtului

prin C.C.E.M.M. să avizeze favorabil decizia medicală din 17 iunie 2011;

- să se anuleze

mențiunea „neavizare” inserată în decizie și obligarea la emiterea deciziei

medicale de avizare;

- să se anuleze Decizia

nr. 3429676 din 1 septembrie 2011 emisă de D.M. – C.C.E.M.M. în

soluționarea contestației;

În motivarea

acțiunii, reclamanta a arătat, în esență, că a îndeplinit funcția de

contabil a C.F.I.C. la M.A.I. până în anul 1999, când această funcție a fost

militarizată, dată după care a îndeplinit funcția de subofițer, agent principal

de poliție la compartimentul financiar contabilitate, până la data de 30 iunie

2011.

În luna iunie 2011,

s-a internat la Spit. M.U. Sibiu și datorită problemelor de sănătate a fost

luată în evidența C.E.M.M. din cadrul spitalului, care a emis decizia medicală din

17 iunie 2011, prin care a fost încadrată în gradul II de invaliditate, fără

revizuire și propusă pentru pensie de invaliditate.

Decizia medicală a

fost trimisă spre avizare la C.C.E.M.M., însă, în decizie s-a strecurat o

eroare, la numele reclamantei fiind trecut numele R.I., astfel că s-a întârziat

cu avizarea pentru această eroare despre care reclamanta nu avea cunoștință, decizia

nefiindu-i comunicată.

În urma sesizării

Comisiei de pe lângă Spit. M. Sibiu, a fost emisă o nouă decizie medicală cu

același număr, dată și gradul de invaliditate stabilit în decizia inițială, însă

C.C.E.M.M., în loc să avizeze această decizie, prin mențiunea făcută la data de

6 iulie 2011 a avizat nefavorabil decizia, pe motiv că la data de 30 iunie 2011,

reclamanta împlinise limita de vârstă în grad profesional.

În aceste

condiții, a arătat reclamanta, nu a putut obține decizia de pensionare

pentru invaliditate, deși nu a avut nicio culpă în legătură cu modalitatea de

comunicare între cele două comisii și cu întârzierea în luarea în discuție a

acestei decizii.

A mai susținut

reclamanta că decizia medicală cu avizul nefavorabil al pârâtei nu i-a fost

comunicată în mod direct, fiind comunicată doar unității militare, unde a

luat la cunoștință la data de 14 iulie 2011, prin semnare de luare la

cunoștință - după care, în termenul de 30 de zile a depus contestație, primind

răspunsul sub forma adresei din 1 septembrie 2011.

Totodată, reclamanta

a afirmat că interesul său subzistă, întrucât, dacă era pensionată de

invaliditate din calitatea de militar ar fi încasat o remunerație

corespunzătoare a 20 de salarii, în prezent nemaiavând o asemenea posibilitate

pentru că i-a încetat raportul de serviciu ca militar.

În

întâmpinarea depusă la dosar, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii

reclamantei ca neîntemeiată (filele 43-46).

2.

Hotărârea Curții de Apel

Curtea de Apel Alba

Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința

nr. 344 din 21 noiembrie 2012, a admis acțiunea reclamantei, a dispus anularea mențiunii

„neavizare” inserată în Decizia medicală din 17 iunie 2011 emisă de C.E.M. din

cadrul Spit. M. de Urgență Sibiu și a obligat C.C.E.M.M. să avizeze

favorabil această decizie medicală, anulând, totodată și Decizia nr. 3429676

din 1 septembrie 2011 emisă de C.C.E.M.M. în soluționarea contestației.

Pentru a

pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în

esență, că decizia C.C.E.M.M. a M.A.I. de a nu aviza favorabil decizia

medicală din 17 iunie 2011, este nelegală, întrucât această decizie a fost

înregistrată la comisie în data de 23 iunie 2011, deci înainte ca reclamanta să

împlinească vârsta de 55 ani, iar cea de-a doua decizie - cu același număr și

data - este de îndreptare a erorii materiale strecurată în prima decizie,

eroare în comiterea căreia reclamanta nu are nici o culpă, astfel că, decizia

care produce efecte juridice este decizia medicală din 17 iunie 2011, dată la

care reclamanta era efectiv în raporturi de serviciu ca militar și ca urmare se

impunea avizarea deciziei, indiferent de data la care a intrat în analiza C.C.E.M.M.

de M.A.I.- Direcția Medicală

Recurentul-

pârât a solicitat casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare,

invocând în drept dispozițiile art. 304 C. proc. civ.

În

motivarea căii de atac, recurentul a reiterat apărările din întâmpinarea de la

fondul cauzei, sub forma criticilor în recurs, susținând că instanța de

fond a reținut în mod greșit faptul că decizia medicală a intimatei-reclamante

T.M. a fost înregistrată la Direcția Medicală a M.A.I. la data de 23 iunie

2011, la acea dată fiind înregistrată decizia medicală  din 17 iunie 2011

aparținând agentului șef principal R.I., Comisia Centrală neavând cum

să sesizeze la acel moment eroarea materială săvârșită de Spit. M. Sibiu.

Susține

recurentul că eroarea materială a fost sesizată la data de 29 iunie 2011, după

ce în plenul ședinței Comisiei Centrale a fost discutat dosarul

medical al domnului R.I., după acest moment fiind atenționat Spit. M.

Sibiu asupra erorii comise, care, de altfel, a îndreptat eroarea sesizată

și a emis decizia medicală pe numele intimatei.

În

optica recurentului, data de la care s-a putut constitui dosarul medical în

vederea prezentării pentru analiză membrilor Comisiei Centrale a M.A.I, este 04

iulie 2011, când a fost înregistrată decizia medicală emisă pe numele

intimatei-reclamante T.M.

Mai

arată recurentul că decizia de neavizarea a dosarului medical adoptată în

ședința ordinară din 06 iulie 2011 este corectă, dat fiind faptul că

la acea dată, intimata-reclamantă nu mai era cadru activ M.A.I., astfel că, o

avizare a deciziei este incorectă, deoarece pentru persoanele trecute în

rezervă, din alte motive decât cele de boală, conform art. 95 din O.M.A.I. nr. 516/2013

privind acordarea asistenței medicale în rețeaua sanitară a M.A.I.,

se constituie un altfel de dosar medical și nu se apreciază aptitudinea

față de îndeplinirea serviciului în poliție.

De

asemenea, recurentul susține că instanța de fond a reținut

greșit că adresa din 01 septembrie 2011 reprezintă o nouă decizie

medicală, acesta fiind de fapt un răspuns către petentă.

În

concluzie, recurentul a precizat că intimatei-reclamante i-a fost emisă decizia

medicală din data de 15 iulie 2011, avizată de C.E.M.M. a M.A.I. care a produs

ca efect acordarea pensiei de invaliditate, drepturile bănești cuvenite fiind

calculate conform stagiului de cotizare, în conformitate cu legislația în

vigoare.

4.

Apărările formulate de intimata T.M.

Intimata

nu a formulat întâmpinare, dar prin intermediul notelor scrise a răspuns

criticilor recurentului, solicitând respingerea recursului ca nefondat, pentru

argumentele prezentate la filele din dosarul Inaltei Curți de Casație

și Justiție.

1.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Analizând

sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent și a apărărilor intimatei-reclamante,

dar și din oficiu, în baza art. 304

1

C. proc. civ., sub toate

aspectele, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat pentru

considerentele care vor fi expuse în continuare.

1.

Argumentele de fapt și de drept relevante

Intimata-reclamantă

T.M. a investit instanța de contencios administrativ, cu acțiunea având ca

obiect anularea mențiunii „neavizare” inserată în decizia medicală din 17

iunie 2011 emisă de C.C.E.M.M. din cadrul Direcției Medicale a M.A.I. și

obligarea pârâtei la avizarea favorabilă a deciziei medicale.

Prima instanță,

analizând situația de fapt și probatoriul administrat în cauză, a

ajuns la concluzia că decizia C.C.E.M.M. din cadrul Direcției Medicale a M.A.I.

de a nu aviza decizia medicală din 17 iunie 2011 este nelegală, deoarece

această decizie medicală a fost înregistrată la data de 23 iunie 2011, dată la

care reclamanta era efectiv în raporturi de serviciu ca militar, fiind actul

care produce efecte juridice, și nu decizia de îndreptare a erorii

materiale, înregistrată la data de 04 iulie 2011, astfel că se impunea avizarea

acestei decizii medicale, indiferent de data la care a fost luată în analiza C.C.E.M.M.

După reevaluarea

tuturor înscrisurilor administrate în cauză, și instanța de control judiciar a

ajuns la concluzia enunțată, reținând următoarea situație de fapt:

În perioada

1999-iunie 2011, intimatea-reclamantă a avut raporturi de serviciu cu

recurentul-pârât, în calitate de agent principal de poliție.

Prin decizia medicală

din 17 iunie 2011 emisă de C.E.M.M. din cadrul Spit. M. de Urgență Sibiu, a

fost încadrată în gradul II de invaliditate și propusă pentru pensie de

invaliditate.

Această decizie

medicală a fost trimisă spre avizare la Direcția Medicală a M.A.I., la

data de 23 iunie 2011, înainte ca intimata să împlinească vârsta de 55 de ani,

fără însă a fi comunicată intimatei-reclamante, care în mod just nu a putut lua

cunoștință de existența erorii materiale strecurată la rubrica

numele pacientului.

Eroarea a fost însă

sesizată de recurent la data de 29 iunie 2011, fiind ulterior îndreptată de C.E.M.M.

din cadrul Spit. M. Sibiu, prin emiterea unei alte decizii medicale pe numele

intimatei-reclamante, cu același nr., dată și încadrare medicală.

Decizia medicală de

corectare a fost trimisă la C.C.E.M.M. și înregistrată la data de 4 iulie 2011,

iar la data de 06 iulie 2011 a fost avizată nefavorabil, cu motivarea că

reclamanta la data de 30 iunie 2011 a împlinit limita de vârstă în grad profesional

pentru pensionare.

Teza recurentului,

reiterată în recurs, referitoare la motivul neavizării dosarului medical,

raportat la data înregistrării deciziei medicale, respectiv, 4 iulie 2011, a

fost în mod just combătută de curtea de apel.

După cum bine a

reținut judecătorul fondului, decizia care produce efecte juridice este

decizia medicală din 17 iunie 2011 înregistrată la data de 23 iunie 2011, dată

la care intimata-reclamantă era militar activ și nu decizia de corectare a

erorii materiale, înregistrată la data de 04 iulie 2011, avută în vedere de

recurent, în condițiile în care, intimata-reclamantă nu are nicio culpă în

legătură cu eroarea comisă și cu întârzierea în luarea în discuție a deciziei.

Sunt absolut

nerelevante justificările recurentului privind data la care s-a putut lua în

examinare dosarul medical al intimatei-reclamante în vedere prezentării pentru

analiză C.C.E. a M.A.I., cu atât mai mult cu cât, datele cauzei relevă elemente

consistente care conturează culpa recurentului în redactarea defectuoasă a deciziei

medicale din 17 iunie 2011, pe care în acest fel și-o asumă.

De altfel, recurentul

are o abordare contradictorie în primele două critici la adresa sentinței, în

prima contestând faptul că decizia medicală din 17 iunie 2011 înregistrată la

data de 23 iunie 2011 ar fi aparținut intimatei-reclamante, în timp ce în

cea de-a doua, recunoaște că la data de 29 iunie 2011 a sesizat eroarea

materială din decizia medicală a intimatei.

Or, procedând în

acest mod, autoritatea publică își invocă de fapt propria culpă.

În fine, trimiterea pe

care recurentul o face la adresa răspuns din 01 septembrie 2011 este lipsită de

consistență, câtă vreme, din conținutul acesteia rezultă că a fost emisă

în soluționarea contestației și nu reprezintă o nouă decizie

medicală.

2.Temeiul legal al

soluției instanței de recurs

Pentru considerentele

expuse, în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și art. 312 alin. (1)

și (3) C. proc. civ., se va respinge recursul de față ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de M.A.I. – Direcția Medicală împotriva Sentinței nr. 344 din 21

noiembrie 2011 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 22 februarie 2013.