ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 850/2016

Decizia nr. 850/2016

Asupra contestației de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei;

Prin cererea înregistrată la B. la data de 20 martie 2015 și pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 24 martie 2015, A., procuror militar în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, secția de combatere a infracțiunilor de corupție săvârșite de militari, în contradictoriu cu intimatul B., a formulat contestație împotriva Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii din 19 martie 2015, prin care a fost respinsă contestația sa împotriva hotărârii Comisiei de organizare a concursului de promovare a judecătorilor și procurorilor în funcții de execuție organizat la data de 29 martie 2015, prin care a fost respinsă cererea sa de înscriere la promovarea pe loc în funcție de execuție pentru obținerea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Contestatorul solicită:

- anularea Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii din 19 martie 2015 și, pe cale de consecință, anularea Hotărârii secției pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii nr. 72 din 11 martie 2015 și anularea Hotărârii Comisiei de organizare a concursului de promovare efectivă și pe loc în funcții de execuție a judecătorilor și procurorilor din data de 29 martie 2015 de respingere a cererii sale de înscriere la promovarea pe loc în funcție de execuție pentru obținerea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție;

- constatarea îndeplinirii condițiilor de înscriere și de participare la concursul organizat de Consiliul Superior al Magistraturii în data de 29 martie 2015 pentru promovarea pe loc în funcții de execuție în vederea obținerii gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

În motivarea contestației, se arată următoarele:

Contestatorul

a formulat cerere de înscriere la concursul de promovare în funcții de execuție a judecătorilor, organizat de Consiliul Superior al Magistraturii, prin intermediul Institutului Național al Magistraturii, la data de 29 martie 2015, optând pentru promovarea pe loc în funcții de execuție în vederea obținerii gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și pentru specializarea drept penal, în vederea stabilirii materiilor de concurs.

Comisia de organizare a concursului i-a respins cererea de înscriere la concurs pentru „lipsă posturi scoase pentru promovarea pe loc la parchetele militare”.

Hotărârea Comisiei de organizare a concursului a fost menținută prin Hotărârea Secției pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii nr. 72 din 11 martie 2015 și, apoi, prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii din 19 martie 2015.

În primul rând, contestatorul susține că argumentul lipsei posturilor scoase pentru promovarea pe loc la parchetele militare nu poate fi folosit în situația sa, deoarece nu dorește promovarea la un parchet militar, ci obținerea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, care nu este un parchet militar. Folosind raționamentul Comisiei de organizare a concursului, contestatorul susține că nu va putea promova pe loc niciodată, câtă vreme parchetul instanței supreme este unic și, în ansamblu, instituție civilă.

În al doilea rând, contestatorul susține că hotărârea atacată este dată cu încălcarea dispozițiilor legale în materie, respectiv: art. 43 alin. (1), art. 44 alin. (1) și (3) și art. 45 din Legea nr. 303/2004, privind statutul judecătorilor și procurorilor, art. 4, art. 5, art. 28 și art. 34 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului de promovare a judecătorilor și procurorilor, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 621/2006, cu modificările și completările ulterioare (denumit în continuare, în cuprinsul prezentei decizii, „Regulamentul”).

Contestatorul susține că legea instituie 3 condiții, expres și limitativ prevăzute de art. 44 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, pentru participarea la concursul de promovare, fie efectivă, fie pe loc, respectiv: condiții privind calificativul la ultima evaluare, condiții privind lipsa sancțiunilor disciplinare în ultimii 3 ani și condiții de vechime în funcție. În plus, promovarea se poate face numai la instanțele sau parchetele imediat superioare.

Doar aceste condiții, expres și limitativ prevăzute, trebuie să fie verificate de Consiliul Superior al Magistraturii, prin Comisia de organizare a concursului, conform art. 44 alin. (3) din Legea nr. 303/2004.

Și la concursul în vederea promovării pe loc, în limita numărului de locuri aprobat anual de Consiliul Superior al Magistraturii, pot participa, potrivit art. 45 din aceeași lege, judecătorii și procurorii care îndeplinesc condițiile prevăzute la art. 44.

Contestatorul susține că îndeplinește toate condițiile

prevăzute de art. 44 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 303/2004 și de art. 4 și 5 din Regulament, arătând că: este procuror și are gradul profesional de procuror de parchet de pe lângă curtea de apel (gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție îl deține doar temporar, pe perioada cât este încadrat la Direcția Națională Anticorupție); a solicitat promovarea pe loc în gradul imediat superior celui pe care îl deține, respectiv pentru obținerea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție; a avut calificativul foarte bine la ultima evaluare; nu a fost niciodată sancționat disciplinar; îndeplinește condiția minimă de vechime de 8 ani în funcția de judecător sau procuror, având 9 ani și 7 luni ca judecător și 1 an și 6 luni ca procuror.

Așa cum rezultă din economia textelor de lege care reglementează cariera judecătorilor și procurorilor în România, nu există grad de judecător de curte militară de apel, respectiv de procuror de parchet militar de pe lângă curte militară de apel, ci doar grad de judecător de curte de apel, respectiv de procuror de parchet de pe lângă curte de apel.

Or, câtă vreme, în cazul promovării pe loc în funcții de execuție, opțiunea candidatului se poate face numai pentru obținerea gradului corespunzător parchetului ierarhic superior, nu este posibilă scoaterea la concurs a unor posturi doar pentru parchetele civile sau doar pentru parchetele militare fără să se creeze o discriminare între procurorii civili și procurorii militari care dețin același grad profesional.

De altfel, chiar din anunțul postat pe site-ul Consiliului Superior al Magistraturii rezultă că, pentru promovarea pe loc, concursul se organizează pentru ocuparea unui număr de 10 de posturi de procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, fără ca aceste posturi să fie defalcate pe secții, printre care și secția Parchetelor Militare. Mai mult, chiar Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a aprobat formulare distincte de cerere pentru promovarea pe loc și pentru promovarea efectivă, doar pentru promovarea efectivă menționându-se distinct parchetul la care se solicită promovarea.

Prin hotărârea Comisiei de organizare a concursului, menținută de secția pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii și de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, îi este vătămat dreptul de a participa la concursul de promovare pe loc, drept recunoscut de dispozițiile menționate anterior.

Contestatorul susține că hotărârea contestată generează o discriminare incompatibilă cu dispozițiile art. 16 din Constituție, întrucât permite participarea la concursul de promovare pe loc pentru obținerea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție doar procurorilor civili cu grad profesional corespunzător parchetului de pe lângă curte de apel, deși din nicio dispoziție a Titlului II cap. 5 Secțiunea 1 - Promovarea judecătorilor și procurorilor - (art. 43-47) din Legea nr. 303/2004 nu rezultă aceasta, iar, din art. 4 alin. (4) și art. 28 alin. (5) coroborat cu art. 34 din Regulament, rezultă în mod expres contrariul.

Diferența evidentă de tratament între procurorii care funcționează la parchetele civile și cei care funcționează la parchetele militare nu se bazează pe o justificare rezonabilă și obiectivă, câtă vreme, așa cum a reținut și Curtea Constituțională în Decizia nr. 375 din 6 iulie 2005 (publicată în M. Of. nr. 591 din 08 iulie 2005) și în Decizia nr. 610 din 20 iunie 2007 (publicată în M. Of. Nr. 474 din 16 iulie 2007), prin statutul magistraților care le compun, ca și prin procedura pe care o urmează - aceeași după care judecă și instanțele civile - instanțele militare sunt instanțe imparțiale, judecătorii militari sunt independenți și se supun numai legii, iar numirea, promovarea și evoluția carierei de magistrat a judecătorilor și procurorilor militari se fac în aceleași condiții ca și în cazul magistraților de la celelalte instanțe judecătorești și parchete.

Întrucât în Româniafuncționează un singur parchet pe lângă instanța supremă, la concursul pentru dobândirea gradului profesional corespunzător acestuia pot participa toți procurorii cu grad profesional corespunzător parchetului de pe lângă curte de apel, indiferent dacă parchetul unde funcționează este civil sau militar, neavând relevanță nici împrejurarea că ordonatorul principal de credite pentru parchetele militare este diferit de cel al parchetelor civile.

Stabilind pentru înscrierea la concursul de promovare pe loc în funcții de execuție condiția negativă pentru candidați de a nu avea calitatea de cadru militar activ (condiție obligatorie pentru ca un procuror militar să poată funcționa la un parchet militar ori la secția sau serviciul cu specific militar din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție ori, după caz, din cadrul Direcției Naționale Anticorupție) Comisia de organizare a concursului, secția pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii și Plenul Consiliului Superior al Magistraturii au adăugat o condiție pentru înscrierea la concursul de promovare pe loc, inexistentă în actele normative care reglementează procedura promovării în funcții de execuție a judecătorilor și procurorilor. Această din urmă condiție are ca efect admisibilitatea înscrierii la concursul de promovare pe loc în funcții de execuție doar a procurorilor civili și excluderea acestei posibilități pentru procurorii militari.

Nici problema existenței sursei de finanțare - întrucât pentru parchetele militare ordonatorul principal de credite este Ministerul Apărării Naționale - nu este o condiție care trebuie verificată de Comisia de organizare a concursului și de secția pentru procurori, câtă vreme doar condițiile expres și limitativ prevăzute la art. 44 alin. (1) din Legea nr. 303/004 sunt verificate de B., prin comisia de organizare a concursului, iar înscrierea la concursul de promovare pe loc îi conferă exclusiv calitatea de candidat la concursul respectiv.

Contestatorul precizează că salarizarea sa este asigurată de Direcția Națională Anticorupție, conform art. 28 alin. (8) din O.U.G. nr. 43/2002.

Problema sursei de finanțare este o chestiune ulterioară și se ridică doar în situația în care va fi admis în urma concursului. În acest sens este și mențiunea din anunțul de concurs în sensul că posturile pentru promovarea pe loc scoase la concurs au fost aprobate sub condiția finanțării acestora. Rezultă că, pe de o parte, aspectul finanțării nu era definitivat la momentul anunțării concursului, iar, pe de altă parte, că finanțarea nu urma să fie asigurată doar de ordonatorii de credite pentru parchetele civile.

De altfel, nu se poate anticipa nici câte posturi vor fi ocupate pe loc de procurori din cadrul Direcției Naționale Anticorupție (care are buget propriu), înscriși la concurs. Or, în afara procurorilor militari, au fost admiși la înscriere toți procurorii Direcției Naționale Anticorupție, care și-au manifestat voința de a participa la concurs, împrejurare care denotă o discriminare și sub acest aspect.

Contestatorul invocă jurisprudența Înaltei Curți în care s-a reținut că un judecător militar, din punct de vedere al calității de militar activ, îndeplinește condiția de participare la concursul de promovare în funcții de execuție a judecătorilor (Decizia nr. 4606 din 08 noiembrie 2012 pronunțată în Dosarul nr. x/1/2012).

În drept, contestatorul

invocă dispozițiile art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 privind B., republicată, art. 43 alin. (1), art. 44 alin. (1) lit. b) și alin. (3) și art. 45 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare; art. 4, art. 5, art. 28 alin. (5) și art. 34 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului de promovare a judecătorilor și procurorilor, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 621/2006, cu modificările și completările ulterioare și ale art. 28 alin. (8) din O.U.G. nr. 43/2002.

Intimatul B. a depus întâmpinare, prin care invocă, în principal, efectul pozitiv al lucrului judecat și solicită respingerea, ca neîntemeiată, a contestației formulate.

În raport cu prevederile art. 431 alin. (2) C. proc. civ., în susținerea efectului pozitiv al lucrului judecat, intimatul invocă Deciziile Înaltei Curți nr. 5204 din 07 decembrie 2012 (Dosar nr. x/1/2012) și nr. x din 26 iunie 2014 (Dosar nr. x/1/2013), pronunțate în litigii similare.

Cu referire la fondul contestației, intimatul susține că, prin hotărârile contestate, au fost în mod judicios interpretate și aplicate prevederile art. 43 alin. (1), art. 44 și art. 45 din Legea nr. 303/2004 și ale art. 4 alin. (1) și (4), art. 5, art. 28 și art. 34 lin Regulament.

Intimatul invocă statutul special al magistraților militari care au drepturi și obligații atât față de Ministerul Apărării Naționale, ca efect al statutului de militar activ, cât și drepturi și obligații rezultate din Legea nr. 303/2004, ca efect al calității de procuror.

În ipoteza admiterii participării unui procuror militar la concursul de promovare pe loc pentru ocuparea unui post la parchetele de pe lângă instanțele civile, posturi finanțate de Ministerul Public, s-ar ajunge la situația în care un procuror militar, în cazul în care ar promova concursul, să ocupe un post finanțat de un alt ordonator principal de credite decât Ministerul Apărării Naționale.

În aplicarea art. 32 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 coroborate cu art. 98-102 din Legea nr. 304/2004, atât la data anunțării concursului de promovare efectivă și pe loc a judecătorilor și procurorilor în funcții de execuție, cât și la data înscrierii la examenul organizat în condițiile art. 43-47 din Legea nr. 303/2004, contestatorul avea statutul de militar activ în cadrul Ministerului Apărării Naționale, astfel încât nu putea participa la acest concurs.

Mai arată intimatul că, în anunțul privind concursul de promovare, nu au fost invocate prevederile art. 32 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 și ale art. 98-102 din Legea nr. 304/2004, ci prevederile art. 43-47 din Legea nr. 303/2004, iar dispozițiile cap. II al Titlului III din Legea nr. 304/2004 prevăd o ierarhie separată a celor două categorii de parchete civile și militare, rezultând că nu au fost scoase la concurs posturi pentru parchetele militare.

II. Considerentele Înaltei Curți;

Analizând contestația formulată în cauză, Înalta Curte constată că este nefondată pentru considerentele arătate în continuare.

Prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 102 din 26 ianuarie 2015, au fost scoase la concurs pentru parchete 90 de posturi la nivel național, dintre care: 10 posturi de procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, 30 de posturi de procuror la parchetele de pe lângă curțile de apel și 50 de posturi de procuror la parchetele de pe lângă tribunale, sub condiția finanțării acestora.

Contestatorul, având calitatea de procuror militar în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, secția de combatere a infracțiunilor de corupție săvârșite de militari, s-a înscris la concursul de promovare pe loc în funcții de execuție pentru obținerea gradului profesional de procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Prin Hotărârea nr. 23 din 03 martie 2015, Comisia de organizare a concursului a respins cererea de înscriere la concurs formulată de procuror A.

Prin Hotărârea nr. 72 din 11 martie 2015, secția pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii a respins contestația formulată de domnul A., procuror militar în cadrul Direcției Naționale Anticorupție - nivel central, împotriva Hotărârii nr. 23 din 03 martie 2015 a Comisiei de organizare a concursului.

Prin Hotărârea nr. 261 din 19 martie 2015, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a respins contestația formulată de domnul A., procuror militar în cadrul Direcției Naționale Anticorupție - nivel central, împotriva Hotărârii nr. 72 din 11 martie 2015 a secției pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii.

În esență, prin actele menționate, B. a reținut că, în lista posturilor pentru promovarea pe loc, nu au fost incluse posturi pentru parchetele militare, că la data înscrierii la concurs A., în calitate de procuror militar, deținea statutul de cadru militar activ, respectiv ofițer activ în cadrul Ministerului Apărării Naționale, astfel încât nu îndeplinea condițiile pentru ocuparea unuia dintre posturile scoase la concursul de promovare pe loc pentru parchetele civile și că respingerea cererii de înscriere a contestatorului nu s-a făcut în baza unei condiții suplimentare și nici discriminatorii.

În cauză, problema de drept ce se impune a fi dezlegată este aceea dacă un procuror militar poate participa la concursul de promovare pe loc în funcții de execuție pe locurile scoase la concurs la parchete de pe lângă instanțele civile.

Dispozițiile a căror încălcare o invocă contestatorul sunt următoarele:

- art. 43 alin. (1), art. 44 alin. (1) și (3) și art. 45 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare:

„Art. 43. - (1) Promovarea judecătorilor și procurorilor se face numai prin concurs organizat la nivel național, în limita posturilor vacante existente la tribunale și curți de apel sau, după caz, la parchete.

Art. 44.

-

(1)

Pot participa la concursul de promovare la instanțele sau parchetele imediat superioare judecătorii și procurorii care au avut calificativul "foarte bine" la ultima evaluare, nu au fost sancționați disciplinar în ultimii 3 ani și îndeplinesc următoarele condiții minime de vechime:

a)

5 ani vechime în funcția de judecător sau procuror, pentru promovarea în funcțiile de judecător de tribunal sau tribunal specializat și procuror la parchetul de pe lângă tribunal sau la parchetul de pe lângă tribunalul specializat;

b)

6 ani vechime în funcția de judecător sau procuror, pentru promovarea în funcțiile de judecător de curte de apel și procuror la parchetul de pe lângă aceasta;

c)

8 ani vechime în funcția de judecător sau procuror, pentru promovarea în funcția de procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

(3)

B. verifică

îndeplinirea condițiilor prevăzute la alin. (1).

Art. 45.

-

Judecătorii și procurorii care îndeplinesc condițiile prevăzute la

art. 44 pot participa la concurs, în vederea promovării pe loc, în limita numărului de locuri aprobat anual de B.”

- art. 4, art. 5, art. 28 și art. 34 din Regulament:

„Art. 4. - (1) Promovarea judecătorilor și procurorilor în funcții de execuție, efectivă sau pe loc, se face în gradul imediat superior celui pe care îl deține judecătorul ori procurorul, până la nivelul curții de apel, pentru judecători, respectiv până la nivelul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru procurori.

(2)

Posturile scoase la concurs se stabilesc de către B., în mod distinct pentru promovare efectivă, respectiv pentru promovare pe loc, pentru fiecare instanță și fiecare parchet, inclusiv pentru Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, iar pentru tribunale și curți de apel, pe secții și specializări, în urma consultării instanțelor și parchetelor, în funcție de necesarul de resurse umane.

(3)

Judecătorii și procurorii pot candida pentru promovare efectivă, cu respectarea dispozițiilor alin. (2), la oricare dintre instanțele și, respectiv, parchetele pentru care s-au stabilit posturi vacante, indiferent de instanța sau de parchetul la care funcționează.

(4)

În cazul promovării pe loc, opțiunea candidatului se poate face numai pentru obținerea gradului corespunzător instanței ierarhic superioare, respectiv parchetului ierarhic superior.

Art. 5.

-

(1)

Pot participa la concursul de promovare în funcții de execuție vacante sau pe loc judecătorii și procurorii care îndeplinesc la data susținerii probelor scrise condițiile de vechime prevăzute la art. 44 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, care la ultima evaluare au avut calificativul «foarte bine» și nu au fost sancționați disciplinar în ultimii 3 ani.

(2)

Persoanele numite în magistratură în condițiile art. 33 din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, nu pot participa la concursul de promovare în funcții de execuție vacante sau pe loc timp de cel puțin 3 ani de la numirea în funcție.

Art. 28.

-

(1)

Rezultatele finale se prezintă Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, în vederea validării.

(11)

B. poate invalida, în tot sau în parte, concursul de promovare în cazurile în care constată că nu au fost respectate condițiile prevăzute de lege ori de regulament cu privire la organizarea concursului sau că există dovada săvârșirii unei fraude.

(2)

În termen de cel mult 30 de zile de la comunicarea rezultatelor finale, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii dispune, prin hotărâre, promovarea judecătorilor și a procurorilor declarați admiși.

(3)

Promovarea în funcții de execuție vacante sau pe loc a candidaților declarați admiși la concurs se face în ordinea mediilor obținute, în limita numărului de posturi aprobate.

(4)

Promovarea efectivă se face în raport de opțiunea candidatului, cu respectarea dispozițiilor alin. (3). În cazul în care candidații au optat pentru mai multe secții pentru care s-au scos la concurs posturi pentru a căror ocupare este necesară cel puțin o specializare comună, în condițiile art. 6 alin. (4

1

), la promovarea efectivă se va ține seama de ordinea de preferință indicată de candidați.

(5)

În cazul promovării pe loc, ocuparea posturilor se realizează în ordinea mediilor obținute, în funcție de clasamentul la nivel național pentru obținerea aceluiași grad.

Art. 34.

-

Dispozițiile prezentului regulament se aplică în mod corespunzător judecătorilor și procurorilor militari.

”

În apărare, intimatul B. invocă următoarele dispoziții legale:

- art. 32 alin. (1) din Legea nr. 303/2004:

„Art. 32. - (1) Poate fi numită judecător sau procuror militar persoana care îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru intrarea în magistratură, cu avizul conform al Ministerului Apărării Naționale privind îndeplinirea condițiilor legale pentru dobândirea calității de ofițer activ în cadrul acestui minister.”

- art. 98-102 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare, care reglementează organizarea și ierarhizarea parchetelor de pe lângă instanțele militare distinct de organizarea și ierarhizarea parchetelor de pe lângă instanțele civile.

Se constată că dispozițiile art. 98-102 din Legea nr. 304/2004 reglementează fără echivoc organizarea și ierarhizarea parchetelor de pe lângă instanțele militare distinct de organizarea și ierarhizarea parchetelor de pe lângă instanțele civile, reglementată de art. 89-97 din aceeași lege.

Or, prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 102 din 26 ianuarie 2015, au fost scoase la concurs pentru promovarea pe loc în funcții de execuție posturi de procuror doar la parchete de pe lângă instanțele civile, respectiv Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, parchetele de pe lângă curțile de apel și parchetele de pe lângă tribunale.

Astfel fiind, de vreme ce concursul în litigiu vizează numai posturi din cadrul parchetelor de pe lângă instanțele civile, rezultă cu evidență faptul că nu au vocația de a participa la acest concurs magistrații militari, cărora le este rezervată calea participării la concursurile de promovare în sistemul parchetelor de pe lângă instanțele militare.

Sub acest aspect, este relevantă și apărarea intimatului referitoare la faptul că posturile de la parchetele de pe lângă instanțele civile scoase la concurs sunt finanțate de Ministerul Public, în timp ce posturile de la parchetele de pe lângă instanțele militare sunt finanțate de Ministerul Apărării Naționale.

În același sens, sunt relevante și aspectele reținute atât în Hotărârea secției pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii nr. 72 din 11 martie 2015, cât și în Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 261 din 19 martie 2015, în sensul că „pentru parchetele militare, inclusiv secția parchetelor militare din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, numărul maxim de posturi se aprobă distinct și cu avizul consultativ al ministrului apărării naționale, iar statele de funcții și de personal sunt separate de cele ale parchetelor civile, fiind aprobate prin ordin comun al ministrului justiției și ministrului apărării naționale, cu avizul conform al Consiliului Superior al Magistraturii (art. 134 alin. (3) și art. 135 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare).”

În cauză nu se poate reține încălcarea principiului nediscriminării, întrucât acest principiu nu presupune uniformitate, ci permite stabilirea unui tratament juridic diferit pentru situații diferite, când aceasta se justifică în mod rațional și obiectiv. În interpretarea art. 14 din Convenția europeană a drepturilor omului și a prevederilor Protocolului nr. 12 la Convenție privitor la interdicția generală a oricărei forme de discriminare, s-a reținut că a distinge nu înseamnă a discrimina și că există situații ale căror particularități impun a fi tratate diferențiat. Diferența de tratament devine discriminare, în sensul art. 14 din Convenție, numai atunci când autoritățile statale introduc distincții între situații analoage și comparabile, fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă. De asemenea, conform jurisprudenței Curții Constituționale, în concordanță cu cea a Curții Europene a Drepturilor Omului, principiul constituțional al egalității în drepturi presupune identitatea de soluții numai pentru situații identice, acest principiu neopunându-se la stabilirea unor soluții diferite pentru situații distincte.

În speță, raportat la circumstanțele concrete ale cauzei, pentru argumentele anterior arătate, nu se poate reține existența unei situații de discriminare, întrucât nu există identitate între promovarea procurorilor civili și a procurorilor militari în raport cu sistemele diferite de organizare, ierarhizare și finanțare a parchetelor de pe lângă instanțele civile, respectiv a parchetelor de pe lângă instanțele militare.

Prin urmare, în raport cu toate dispozițiile legale și considerentele menționate anterior, Înalta Curte reține că, în speță, contestatorul, în calitate de procuror militar, nu avea vocația de a participa la concursul pentru promovarea pe loc în funcțiile de execuție la parchetele de pe lângă instanțele civile, scoase la concurs prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 102 din 26 ianuarie 2015, astfel că actele contestate în cauză sunt legale și temeinice.

La pronunțarea prezentei decizii, Înalta Curte are în vedere, mutatis mutandis, jurisprudența sa anterioară în litigii similare, reprezentată cu titlu de exemplu, de Deciziile nr. 4327/2011, nr. 5204/2012 și nr. 3063/2014. Raportat la această jurisprudență majoritară, nu poate fi primită susținerea contestatorului, întemeiată pe Decizia nr. 4606/2012 a Înaltei Curți, care nu reprezintă o jurisprudență suficient conturată pentru a fundamenta, în speță, pronunțarea unei alte soluții.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația formulată de

A.

împotriva

Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 261 din 19 martie 2015, ca nefondată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 martie 2016.