ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 375/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la

data de 13 august 2003, reclamantul C.S. a solicitat, în contradictoriu cu

pârâta Casa Județeană de Pensii Suceava, recalcularea pensiei pentru munca

depusă și limită de vârstă ce i-a fost stabilită de pârâtă, prin decizia nr. 172.564

din 8 iulie 2003.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat că pensia nu i-a fost calculată corect, nefiind luată în

calcul vechimii în muncă, și perioada 27 iulie 1954 - 20 noiembrie 1956, când a

efectuat stagiul militar la munci grele, în construcții.

Inițial, acțiunea

reclamantului a fost înregistrată la Judecătoria Rădăuți care, prin sentința civilă nr. 2338 din 4 noiembrie 2003, a declinat

competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului Suceava care, la

rândul său, a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Curții

de Apel Suceava.

Fiind învestită cu

soluționarea cauzei, Curtea de Apel Suceava, secția comercială și de contencios

administrativ, prin sentința nr. 36 din 18 februarie 2004, a respins acțiunea în

contencios administrativ formulată de reclamant, ca rămasă fără obiect.

Pentru a pronunța astfel,

instanța de fond a reținut că reclamantul, prin acțiunea formulată, a înțeles

să conteste hotărârea nr. 255 din 31 octombrie 2002, prin care nu i-a fost recunoscută

calitatea de beneficiar al drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002, pentru

perioada cât a îndeplinit stagiul militar în detașamente de muncă; pârâta a

emis hotărârea de revizuire nr. 8063 din 17 februarie 2004, prin care s-a

recunoscut reclamantului, calitatea de beneficiar al drepturilor prevăzute de

Legea nr. 309/2000, pentru perioada 27 iulie 1954 - 1 ianuarie 1955, când a

efectuat stagiul militar în Detașamentul de muncă Babadag, astfel că acțiunea

în contencios administrativ a rămas fără obiect.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, reclamantul C.S., criticând-o, ca fiind netemeinică și

nelegală.

În motivarea recursului,

recurentul a arătat că în mod greșit, instanța de fond a respins acțiunea, ca

rămasă fără obiect, deși, la dosarul cauzei nu a fost depusă decizia privind

recalcularea pensiei, pentru a se vedea dacă a fost inclus și stagiul militar.

Examinând sentința atacată,

în raport cu criticile formulate, cu probele administrate și cu dispozițiile

legale incidente cauzei, această instanță constată că recursul nu este fondat,

după cum se va arăta în continuare.

Din petitul acțiunii

formulată de reclamant și din precizările făcute de acesta la instanța de fond,

rezultă că a înțeles să conteste hotărârea nr. 225 din 31 octombrie 2002, prin

care pârâta Casa Județeană de Pensii Suceava a refuzat să-i recunoască

beneficiul drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002, pentru întreaga

perioadă menționată în cerere, respectiv 27 iulie 1954 - 20 noiembrie 1956,

fiindu-i recunoscută doar perioada 1 ianuarie 1955 - 20 noiembrie 1956, când a

efectuat stagiul militar în detașamente de muncă din cadrul Direcției Generale

a Serviciului Muncii.

În timpul soluționării

acțiunii la instanța de fond, pârâta și-a revizuit hotărârea inițială, iar prin

decizia nr. 8063 din 17 februarie 2004 i-a recunoscut reclamantului, calitatea

de beneficiar al drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002, și pentru

perioada 27 iulie 1954 - 1 ianuarie 1955, perioadă în care recurentul-reclamant

a efectuat stagiul militar în Detașamentul de muncă Babadag.

Fiindu-i recunoscută de

către pârâtă, calitatea de beneficiar al drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002,

pentru întreaga perioadă de stagiu militar menționată în cererea adresată

Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 189/2000 și a Legii nr. 309/2002, acțiunea

în contencios administrativ promovată de reclamant, a rămas fără obiect, așa

cum, în mod corect, a apreciat și instanța de fond.

Pentru considerentele

arătate și în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ.,

recursul declarat în cauză va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de C.S.

împotriva sentinței civile nr. 36 din 18 februarie 2004 a Curții de Apel

Suceava, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 25 ianuarie 2005.