ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 8885/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Suceava, sub nr. 5513 din 27 iulie 2004, reclamantul L.A. a solicitat în

contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Suceava, anularea hotărârii nr.

R/818 din 31 octombrie 2003, prin care pârâta a refuzat să-i recunoască

acestuia, calitatea de beneficiar al drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat că se încadrează în situația prevăzută de art. 1 din Legea

nr. 309/2002, întrucât a efectuat stagiul militar în U.M. 03740, fiind folosit,

ca „mână de lucru”, la un detașament de construcții. A mai arătat că în mod

nelegal, pârâta i-a respins cererea formulată la data de 23 octombrie 2003.

Pârâta Casa Județeană de

Pensii Suceava, prin întâmpinarea depusă, a solicitat respingerea acțiunii,

arătând că reclamantului nu-i sunt aplicabile prevederile Legii nr. 309/2002,

întrucât acesta a efectuat stagiul militar într-o unitate militară, iar

beneficiul drepturilor prevăzute de legea menționată, se acordă numai celor

care au efectuat stagiul militar într-un detașament de muncă din cadrul

Direcției Generale a Serviciului Muncii.

Curtea de Apel Suceava, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 219 din 8

septembrie 2004, a admis acțiunea, a anulat hotărârea nr. R/818 din 31

octombrie 2003, emisă de pârâtă și a obligat-o pe aceasta să-i recunoască

reclamantului, calitatea de beneficiar al drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002,

pentru perioada 1 aprilie 1953 - 31 martie 1956.

Pentru a pronunța astfel,

instanța de fond a reținut că din livretul militar al reclamantului, rezultă că

acesta a efectuat stagiul militar, fiind folosit, pe toată durata, ca „mână de

lucru”, astfel că-i sunt aplicabile prevederile Legii nr. 309/2002.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Suceava, criticând-o ca fiind

dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.

În motivarea recursului,

recurenta a arătat că din livretul militar al reclamantului rezultă că acesta a

efectuat stagiul militar într-o unitate militară, și nu la un detașament de

muncă, astfel că nu-i sunt aplicabile prevederile Legii nr. 309/2002.

Examinând sentința atacată

în raport cu criticile formulate, cu probele administrate și cu dispozițiile

legale incidente cauzei, această instanță constată că recursul este fondat,

după cum se va arăta în continuare.

Potrivit reglementării Legii

nr. 309/2002 privind recunoașterea și acordarea unor drepturi, persoanelor care

au efectuat stagiul militar în cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii,

precum și reglementării Normelor metodologice de aplicare a acestei legi,

aprobate de H.G. nr. 1114/2002, persoana, cetățean român, care a efectuat

stagiul militar în detașamentele de muncă din cadrul Direcției Generale a

Serviciului Muncii, în perioada anilor 1950 - 1961, are dreptul la o

indemnizație lunară neimpozabilă pentru fiecare lună de stagiu militar

efectuat, precum și la unele gratuități și facilități prevăzute de această

lege.

La fila 5 din livretul

militar al reclamantului este înscrisă perioada stagiului militar pe care

acesta l-a efectuat în U.M. 03740 București, respectiv 1 aprilie 1953 - 31

martie 1956, cu mențiunea că a fost folosit ca „mână de lucru”.

Faptul că pe întreaga

perioadă a stagiului militar, reclamantul a fost folosit ca „mână de lucru”,

justifică recunoașterea calității acestuia, de beneficiar al drepturilor

prevăzute de Legea nr. 309/2002, așa cum a apreciat și instanța de fond.

Pentru considerentele

arătate și în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ.,

recursul declarat în cauză va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Casa Județeană de Pensii Suceava împotriva sentinței civile nr. 219 din 8

septembrie 2004 a Curții de Apel Suceava, secția comercială și de contencios

administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 10 decembrie 2004.