ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1878/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Suceava, prin declinare de la Tribunalul Suceava, sub nr. 2977 din 17 noiembrie 2005, reclamantul I.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa

Județeană de Pensii Suceava, anularea hotărârii nr. R/662 din 31 octombrie 2002,

emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i acorde drepturile prevăzute de Legea

nr. 309/2002, pentru perioada cât a îndeplinit stagiul militar în detașamente

de muncă, de la 25 iulie 1955, până la 20 august 1957.

În susținerea acțiunii, reclamantul

a depus mai multe înscrisuri, printre care acte de stare civilă și copia

livretului militar, arătând că în perioada 25 iulie 1955 - 20 august 1957 a satisfăcut stagiul militar în detașamentele de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului

Muncii și că în mod greșit, Comisia i-a respins cererea de acordare a

drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002.

Pârâtul, prin întâmpinare, a

solicitat respingerea acțiunii.

Prin sentința civilă nr. 411 din 7

decembrie 2005, Curtea de Apel Suceava, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, a admis acțiunea și, anulând hotărârea contestată, a

obligat pârâta să-i acorde reclamantului, drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002,

pentru perioada solicitată.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța de fond a reținut, în esență, că reclamantul a satisfăcut stagiul

militar, în perioada 25 iulie 1955 - 20 august 1957, la U.M. 04470 București, ca „mână de lucru”, așa cum rezultă din copia livretului militar depusă

la dosar.

Cum în această perioadă, în afara

Detașamentelor Serviciului Muncii, denumite ca atare, au existat și alte

unități militare, unde tinerii satisfăceau stagiul militar, prin muncă, lipsa

evidențelor tuturor acestor unități militare nu poate constitui un argument

pentru neacordarea drepturilor conferite de Legea nr. 309/2002, care are un

caracter vădit reparator.

Împotriva acestei hotărâri, pârâta

Casa Județeană de Pensii Suceava a declarat recurs, susținând că este

netemeinică și nelegală, întrucât din actele dosarului nu rezultă că unitatea

militară în care a efectuat stagiul militar, reclamantul, a făcut parte din

Direcția Generală a Serviciului Muncii, iar de prevederile Legii nr. 309/2002

beneficiază numai persoanele care au efectuat stagiul militar în detașamente de

muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, în perioada 14

ianuarie 1950 - 28 februarie 1961.

Examinând sentința atacată, în

raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale

incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în

continuare.

Potrivit prevederilor art.

1 din Legea nr. 309/2002, privind recunoașterea și acordarea unor drepturi,

persoanelor care au efectuat stagiul militar în cadrul Direcției Generale a

Serviciului Muncii, în perioada 1950 - 1961, beneficiază de prevederile acestei

legi, cetățeanul român care a efectuat stagiul militar în detașamentele de

muncă în perioada sus menționată. Dovada încadrării în prevederile art. 1 din

Legea nr. 309/2002, se face, potrivit art. 6 alin. (1) lit. a) din Normele

metodologice pentru aplicarea prevederilor acestei legi, aprobate prin H.G. nr.

1114/2002, și cu livretul militar.

În speță, așa cum a reținut și instanța de

fond, din livretul militar al reclamantului rezultă că acesta a lucrat în

timpul stagiului militar, respectiv 25 iulie 1955 - 20 august 1957, la U.M. 04470 București, ca „mână de lucru” și „combatant neinstruit”.

În atari condițiuni, câtă vreme este

dovedită împrejurarea că reclamantul a prestat muncă în timpul stagiului

militar într-o unitate specială, organizată în acest scop, nu există nici un

temei pentru a-l excepta de la beneficiul drepturilor acordate prin lege,

aceasta trebuind interpretată în sensul producerii de efecte juridice, iar nu

al neaplicării ei.

Faptul că se contestă de către

recurenta-pârâtă, apartenența unității militare la Direcția Generală a Serviciului Muncii, invocându-se tutela Ministerului Forțelor Armate, nu

prezintă importanță în soluționarea cauzei, deoarece, altfel, s-ar ajunge la

eludarea scopului reparator al legii, a cărei finalitate este aceea de a acorda

drepturi compensatorii, persoanelor care au fost obligate să presteze o muncă

ordonată de regimul acelei epoci, pe anumite criterii, în perioada în care

reclamantul trebuia să efectueze stagiul militar, așa cum corect a reținut și

instanța de fond.

Astfel fiind, este evident că

intimatul a făcut dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute în art. 1 din Legea

nr. 309/2002, chiar dacă unitatea militară unde a satisfăcut stagiul militar,

nu poartă denumirea de detașament de muncă.

În consecință, în raport cu cele mai sus reținute și

în conformitate cu art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat,

menținându-se sentința atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Suceava împotriva sentinței civile nr. 411 din 7 decembrie 2005 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 24 mai 2006.