ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2322/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea în contencios

administrativ, înregistrată inițial la Tribunalul Suceava, sub nr. 3683 din 7 mai 2004 și apoi prin declinare de competență, la Curtea de Apel Suceava, sub nr. 3702 din 7 iunie 2004, reclamanta R.A. a solicitat în contradictoriu

cu pârâta Casa Județeană de Pensii Suceava, anularea hotărârii nr. R/219 din 22

octombrie 2002, emisă de pârâtă și obligarea acesteia să dea o nouă hotărâre

prin care să recunoască reclamantei, calitatea de beneficiară a drepturilor

conferite Legea nr. 309/2002, în calitate de soție supraviețuitoare a defunctului

R.S., pentru perioada 14 ianuarie 1953 - 14 martie 1956.

Curtea de Apel Suceava, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 188 din 30 iunie

2004, a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta R.A.,

în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Suceava și în consecință,

a anulat hotărârea nr. R/219 din 22 octombrie 2002. A stabilit că reclamanta,

în calitate de soție supraviețuitoare a defunctului R.S., beneficiază de

drepturile recunoscute de Legea nr. 309/2002, pentru perioada 14 ianuarie 1953 -

14 martie 1956.

În motivarea soluției s-a

reținut că, întrucât prin adresa nr. 4087 din 15 noiembrie 2002, completată cu

adresa nr. 2784 din 15 iulie 2003, Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de

Asigurări Sociale a precizat că persoana care a îndeplinit stagiul militar, ca

„mână de lucru”, se poate considera că a îndeplinit stagiul militar în

detașamente de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii,

reclamanta îndeplinește condițiile prevăzute de Legea nr. 309/2002, art. 3.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Suceava, criticând hotărârea pentru

nelegalitate, susținând, în esență, că defunctul R.S. a efectuat stagiul

militar la U.M. 4195 București, unitate militară care aparținea de fostul

Minister al Forțelor Armate și că prin adresa Casei Naționale de Pensii și Alte

Drepturi de Asigurări Sociale nr. 4087 din 15 noiembrie 2002, completată cu

adresa nr. 2784 din 15 iulie 2003, se menționează expres că persoanele care au

efectuat stagiul militar în unități militare aparținând fostului Minister al

Forțelor Armate, nu beneficiază de prevederile Legii nr. 309/2002.

Analizând sentința atacată,

în raport cu motivul de recurs formulat, materialul probator administrat în

cauză și dispozițiile legale incidente pricinii, instanța constată că recursul este

întemeiat.

Este necontestat că soțul

decedat al reclamantei, R.S., a efectuat stagiul militar, în perioada 14

ianuarie 1953 - 14 martie 1956, la U.M. 4195 București, ca „mână de lucru”, așa

cum reține, de altfel, și instanța de fond.

Dar, potrivit prevederilor art.

1 din Legea nr. 309/2002, beneficiază de drepturile acordate prin această lege,

numai persoanele, cetățeni români, care au efectuat stagiul militar în

detașamente de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, în

perioada 1950 - 1961.

Deci, prin această

reglementare, legiuitorul a instituit două condiții care trebuie îndeplinite

cumulativ de către persoana care pretinde acordarea drepturilor prevăzute de

lege: să fi efectuat stagiul militar în cadrul unor detașamente de muncă, și nu

în cadrul unor unități militare, iar a II-a condiție este aceea ca acele

detașamente să fi făcut parte din cadrul Direcției Generale a Serviciului

Muncii.

Or în cauză, soțul decedat

al intimatei-reclamante a satisfăcut stagiul militar în cadrul U.M. 4195

București din cadrul fostului Minister al Forțelor Armate.

Astfel fiind,

intimata-reclamantă nu este îndreptățită legal să primească drepturile

conferite de art. 3 din Legea nr. 309/2002, potrivit căruia, numai soția celui

decedat, din categoria celor prevăzuți la art. 1 din lege, va putea beneficia

de o indemnizație de ½ din indemnizația ce s-ar fi cuvenit, soțului

decedat.

Or în cauză, soțul decedat

al intimatei-reclamante nu s-a aflat în situația reglementată limitativ de

prevederile art. 1 din Legea nr. 309/2002 și nu era îndreptățit la

indemnizație.

În concluzie, recursul este

întemeiat și va fi admis, sentința atacată va fi casată și rejudecând cauza,

acțiunea va fi respinsă, actul administrativ emis de pârâtă fiind legal și temeinic.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Casa Județeană de Pensii Suceava împotriva sentinței nr. 188 din 30 iunie 2004

a Curții de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ.

Casează sentința atacată și

pe fond, respinge acțiunea, ca neîntemeiată.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 7 aprilie 2005.