ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 9024/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data

de 19 aprilie 2004, reclamantul C.P. a solicitat anularea hotărârii nr. 7483

din 17 noiembrie 2003, emisă de Casa Județeană de Pensii Botoșani și

recunoașterea calității de beneficiar al drepturilor prevăzute de art. 1 din

Legea nr. 309/2002, pentru perioada 2 decembrie 1953 - 28 decembrie 1955.

Curtea de Apel Suceava, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 143 din 19

mai 2004, a admis acțiunea, a anulat hotărârea nr. 7483 din 17 noiembrie 2003,

emisă de pârâtă și a stabilit că reclamantul este beneficiarul drepturilor recunoscute

de Legea nr. 309/2002, pentru perioada 2 decembrie 1953 - 28 decembrie 1955,

cât a îndeplinit stagiul militar în detașament de muncă din cadrul Direcției

Generale a Serviciului Muncii. Pentru a soluționa astfel, instanța de fond a

reținut că reclamantul a efectuat stagiul militar, în perioada 2 decembrie 1953

- 28 decembrie 1955, la Detașamentul B.L.C.F. Suceava, bun pentru serviciul

combatant neinstruit, apreciind că, astfel, îndeplinește cerințele art. 1 din

Legea nr. 309/2002.

Considerând hotărârea, nelegală, a

declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Botoșani.

În motivarea cererii de recurs s-a

arătat în esență că detașamentul unde a efectuat reclamantul, stagiul militar,

nu a făcut parte din Direcția Generală a Serviciului Muncii, efectuând stagiul

militar, ca militar în termen, la o unitate militară și a fost lăsat la vatră,

ca soldat instruit.

S-a mai reținut că din analiza

tabelului întocmit de Arhiva Națională, U.M. 03843 nu se regăsește în evidența

detașamentelor de muncă din cadrul Direcția Generală a Serviciului Muncii.

Recursul este nefondat.

Potrivit art. 1 din Legea nr. 309/2002, beneficiază de

prevederile acestui act normativ, persoanele care au efectuat stagiul militar

în detașamente de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, în

perioada 1950 - 1961.

În speță, din livretul militar al reclamantului rezultă că

acesta a lucrat în timpul stagiului militar, într-un detașament de muncă, în

perioada 2 decembrie 1953 - 28 decembrie 1955.

Or, câtă vreme este dovedită împrejurarea că reclamantul a

prestat muncă, în timpul stagiului militar, într-un detașament organizat în

acest scop, nu există nici un temei de a-l excepta de la recunoașterea

drepturilor sale.

Faptul că se contestă de către recurentă, apartenența

detașamentelor de muncă, la Direcția Generală a Serviciului Muncii, invocându-se fie tutela Ministerului Forțelor Armate, fie cea a Ministerului de

Construcții, nu prezintă importanță în soluționarea cauzei, deoarece s-ar

ajunge la nesocotirea scopului reparator al legii, și anume, acela de a

recompensa persoanele care au fost obligate să presteze o muncă ordonată de

regimul acelei epoci, pe anumite criterii, în perioada în care reclamantul

trebuia să efectueze stagiul militar.

În consecință, recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Botoșani împotriva sentinței civile nr. 143 din 19 mai 2004

a Curții de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ, ca

nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 15 decembrie 2004.