ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 994/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința atacată cu recurs,

sentința civilă nr. 172, pronunțată la data de 16 iunie 2004, în dosarul nr. 2916/2004,

Curtea de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ, a

admis acțiunea formulată de reclamantul P.N. și a anulat hotărârile nr. 368 din

5 februarie 2003 și nr. 435 din 22 martie 2004, adoptate de Comisia de

specialitate din cadrul Casei Județene de Pensii Botoșani și a stabilit că

reclamantul este beneficiarul drepturilor acordate prin Legea nr. 309/2002, pentru

perioada 2 decembrie 1953 - 4 noiembrie 1956.

Pentru a pronunța această soluție, curtea

de apel a reținut, în esență, că reclamantul, îndeplinește cerințele art. 1 din

Legea nr. 309/2002, apreciind că în perioada 2 decembrie 1953 - 4 noiembrie 1956,

acesta și-a satisfăcut stagiul militar în detașamente de muncă din cadrul

Direcției Generale a Serviciului Muncii.

Împotriva acestei soluții a formulat

recurs, Casa Județeană de Pensii Botoșani, susținând că instanța de fond a dat

o hotărâre, cu încălcarea prevederilor art. 1 din Legea nr. 309/2002, din

probele cauzei rezultând că reclamantul și-a satisfăcut stagiul militar, în

două formațiuni militare: Eșalonul Capul Codrului și U.M. 04689 Iași, care nu

au făcut parte din Direcția Generală a Serviciului Muncii, ci din cadrul

fostului Minister al Forțelor Armate.

Recursul este întemeiat, pentru

motivele care vor fi arătate în continuare.

Este adevărat că din copia xeroxată

a livretului militar și din adeverința nr. 1249 din 22 decembrie 2003,

eliberată de Centrul Militar Județean Botoșani, rezultă că P.N., născut la data

de 14 noiembrie 1933, în comuna Roma, județul Botoșani, și-a satisfăcut stagiul

militar în perioadele 2 decembrie 1953 - 1 ianuarie 1954, în Eșalonul Capul

Codrului și, respectiv, 1 ianuarie 1954 - 4 noiembrie 1956, în U.M. 04689 Iași.

În dosar nu există nici o dovadă din

care să rezulte că cele două formațiuni au fost detașamente de muncă din cadrul

Direcției Generale a Serviciului Muncii, iar aprecierea la care a ajuns

instanța de fond, este lipsită de orice suport probator, recurenta-pârâtă

contestând, în mod constant, apartenența acelor unități, la Direcția Generală a Serviciului Muncii.

Or, potrivit art. 1 din Legea nr. 309/2002,

beneficiază de prevederile acestei legi, persoana, cetățean român, care a

efectuat stagiul militar în detașamente de muncă din cadrul Direcției Generale

a Serviciului Muncii, în perioada 1950 - 1961.

Deci, legiuitorul a instituit două

condiții care trebuie îndeplinite cumulativ de cei care pretind drepturile acordate

prin această lege: să fi efectuat stagiul militar în detașamente de muncă și,

respectiv, aceste detașamente să fi făcut parte din cadrul Direcției Generale a

Serviciului Muncii.

Astfel fiind, potrivit prevederilor art.

129 alin. (5) C. proc. civ., instanța de fond era datoare să stăruie, prin

toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea

adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a

legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale.

În acest scop era necesar să fie

cerute relații suplimentare de la U.M. 02405 Pitești (fișa de evidență) și de la Centrul Militar Județean Botoșani, în legătură cu situația militară a intimatului-reclamant

și, respectiv, apartenența/neapartenența la fostul Minister al Forțelor Armate

sau la Direcția Generală a Serviciul Muncii, a formațiunilor la care și-a

satisfăcut stagiul militar.

În concluzie, recursul va fi admis,

sentința atacată va fi casată, iar cauza va fi trimisă, pentru rejudecare,

aceleiași instanțe, în raport cu dezlegările date mai sus.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Botoșani împotriva sentinței nr. 172 din 16 iunie 2004, a

Curții de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ.

Casează sentința atacată și trimite

cauza, aceleiași instanțe, pentru rejudecare.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 17 februarie 2005.