ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1468/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la data de 4 noiembrie 2003, reclamantul B.I. a solicitat, în contradictoriu cu

pârâta Casa Județeană de Pensii Maramureș, anularea hotărârii nr. 1637 din 27

februarie 2003, emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i recunoască și să-i

acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002.

Motivându-și cererea,

reclamantul a arătat că, deși a dovedit cu documente că în perioadele 19 mai 1951

- 5 martie 1954 și 31 iulie 1955 - 12 noiembrie 1955, a prestat serviciul

militar în condițiile prevăzute de Legea nr. 309/2002, pârâta i-a refuzat în

mod nejustificat acordarea drepturilor compensatorii legal cuvenite.

Curtea de Apel Cluj, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 1071 din 24

septembrie 2003, a respins acțiunea.

Instanța a considerat că

soluția se impune, în raport cu faptul că unitățile militare în care a efectuat

stagiul militar, reclamantul, nu figurează în tabelul emis de Arhivele

Naționale privind detașamentele de muncă aparținând Direcției Generale a

Serviciului Muncii, iar împrejurarea că reclamantul a desfășurat în acea

perioadă, diferite munci în afara acestor detașamente, nu întrunește condițiile

cerute de lege pentru admiterea acțiunii.

Împotriva sentinței a

declarat recurs, în termen legal, reclamantul B.I., solicitând modificarea

hotărârii atacate, în sensul admiterii acțiunii, reiterând susținerile din

acțiune și arătând, în esență, că a dovedit efectuarea stagiului militar, în

condițiile prevăzute de Legea nr. 309/2002.

Prin întâmpinarea depusă,

pârâta a arătat că hotărârea contestată a fost revizuită în sensul admiterii

parțiale a cererii depuse de petent și al acordării drepturilor pentru perioada

19 mai 1951 - 5 martie 1954 și că prin decizia nr. 14710 din 19 aprilie 2004, drepturile

cuvenite recurentului s-au și cuantificat și acordat.

Analizând actele și

lucrările dosarului, Curtea constată că recursul reclamantului este fondat.

Din copia livretului militar

și a adresei nr. 75.998 din 21 noiembrie 2003, emisă de Direcția Arhivelor

Naționale și Istorice Centrale, prezentate de recurentul-reclamant, în

sprijinul cererii sale, rezultă că acesta a efectuat stagiul militar, în

calitate de muncitor, în cadrul G.A.S. Ardud (19 mai 1951 - 5 martie 1954),

U.M. 03119 București (31 iulie 1955 - 4 august 1955) și U.M. 03730 (4 august

1955 - 12 noiembrie 1955).

După lăsarea la vatră, el a

fost inclus în categoria a II-a, a soldaților neinstruiți.

Din moment ce nu se contestă

prestarea muncii pe toată durata stagiului militar, în detașamente de muncă

organizate în acest scop, nu se justifică exceptarea parțială a reclamantului,

de la acordarea drepturilor solicitate. În caz contrar, s-ar ajunge la o

situație inechitabilă, de recompensare parțială a persoanelor care au efectuat

tot stagiul militar în condiții identice și care, datorită unor împrejurări

formale, ce țin exclusiv de subordonarea ierarhică a unității militare, ar

beneficia de un tratament diferit și evident, discriminatoriu.

Având în vedere aceste

considerente și faptul că, pe cale administrativă, pârâta a admis parțial

cererea petentului, în temeiul prevederilor art. 1 din Legea nr. 309/2002 și

ale art. 312 C. proc. civ., Curtea va admite recursul reclamantului, va

modifica sentința atacată și în fond, va admite în parte, acțiunea.

Pe cale de consecință, se va

anula hotărârea nr. 1637 din 27 februarie 2003, emisă de pârâtă (de revizuire)

și va fi obligată aceasta să emită o nouă hotărâre, prin care să-i acorde

reclamantului, pe lângă drepturile recunoscute, drepturile prevăzute de Legea nr.

309/2002, și pentru perioada 31 iulie 1955 - 12 noiembrie 1955, începând cu

data de 1 octombrie 2002.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

reclamantul B.I., împotriva sentinței civile nr. 1071 din 24 septembrie 2003 a

Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ.

Modifică sentința atacată

și, în fond, admite în parte, acțiunea.

Anulează hotărârea nr. 1637

din 27 februarie 2003, emisă de pârâtă și o obligă pe aceasta să emită o nouă

hotărâre prin care să acorde reclamantului, drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002,

și pentru perioada 31 iulie 1955 - 12 noiembrie 1955, începând cu data de 1

octombrie 2002.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 8 martie 2005.