ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2371/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 987 din 14 octombrie 2004, Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, a respins, ca tardiv formulată, acțiunea reclamantului C.S., privind anularea hotărârii nr. 1310 din 6 februarie 2003, emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii Maramureș. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că reclamantul a solicitat prin cererea adresată Comisiei din cadrul Casei Județene de Pensii Maramureș, să se constate că în perioada 22 iunie 1956 - 29 iunie 1958, a efectuat stagiul militar în detașamente de muncă, însă prin hotărârea nr. 1310 din 6 februarie 2003, i s-a admis parțial, numai pentru perioada 15 iulie 1957 - 1 aprilie 1958, cererea pentru acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002.

Instanța a mai reținut, cu privire la excepția tardivității introducerii acțiunii, invocată de pârâta Casa Județeană de Pensii Maramureș, că hotărârea comisiei i-a fost comunicată reclamantului, la 20 mai 2003, iar acțiunea a fost înregistrată la 12 iulie 2004, cu depășirea termenului de 30 de zile prevăzut de art. 6 alin. (5) din Legea nr. 309/2002, pentru depunerea contestației.

Împotriva sentinței a declarat recurs, reclamantul, susținând că, deși a efectuat stagiul militar, pe toată durata de 24 de luni, în detașamente de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002 i-au fost acordate, de către comisie, numai pentru perioada 22 iunie 1956 - 15 iulie 1957. Totodată, a susținut că depășirea termenului legal prevăzut pentru depunerea contestației la instanță, s-a datorat faptului că după primirea hotărârii, acesta s-a adresat întâi, conducerii Casei Județene de Pensii Maramureș, pentru soluționarea pe cale administrativă, a cererii, iar apoi, U.M. 02405 Pitești, pentru obținerea fișei de evidență. Recursul este nefondat.

Potrivit dispozițiilor art. 103 C. proc. civ., neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei. Verificând actele dosarului, Curtea constată că în raport cu data comunicării hotărârii contestate - 20 mai 2003, acțiunea reclamantului, depusă la data de 17 iulie 2004, înscrisă pe ștampila oficiului poștal de expediere, este într-adevăr, tardiv formulată, întrucât a fost depășit termenul prevăzut de art. 6 alin. (5) din Legea nr. 309/2002. De asemenea, se constată că nici în recurs, reclamantul nu a făcut dovada unei împiedicări, mai presus de voința sa, din care cauză să nu fi fost posibilă introducerea contestației, în termenul legal prevăzut.

În consecință, sentința pronunțată fiind legală, prezentul recurs urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.S. împotriva sentinței civile nr. 987 din 14 octombrie 2004 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 aprilie 2005.