ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2377/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, reclamanta G.M. a

solicitat în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Maramureș, anularea

hotărârii nr. 854 din 16 ianuarie 2003, prin care i s-a admis, în parte,

cererea pentru acordarea, în calitate de soție supraviețuitoare, a drepturilor

prevăzute de Legea nr. 309/2002, pentru perioada 15 decembrie 1953 - 10 iunie

1954, în care soțul acesteia, în prezent decedat, a efectuat stagiul militar în

cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța de fond a reținut că pârâta, reexaminând cererea reclamantei,

a emis hotărârea nr. 854 din 4 octombrie 2004, prin care a constatat că soțul

acesteia a efectuat, în perioada 15 decembrie 1953 - 15 decembrie 1955,

serviciul militar în cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii și în

consecință, i-a acordat reclamantei, în temeiul art. 3 din Legea nr. 309/2002,

drepturile cuvenite, începând cu data de 1 septembrie 2002.

Împotriva sentinței a

declarat recurs, reclamanta, susținând că potrivit adeverinței eliberate de

U.M. 02405 și a fișei de evidență privind stagiul militar efectuat de soțul

său, rezultă că acesta, în perioada 15 decembrie 1953 - 15 decembrie 1955, a

executat serviciul militar în detașamente de muncă ale Direcției Generale a

Serviciului Muncii.

Pârâta Casa Județeană de

Pensii Maramureș a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului,

motivând că prin decizia de revizuire nr. 854/2004, s-a admis cererea

reclamantei, fiindu-i acordate drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002,

pentru perioada în care soțul său a efectuat stagiul militar în detașamente de

muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii.

Pârâta a mai susținut că,

pentru prima perioadă de stagiu militar, respectiv 13 noiembrie 1952 - 15

decembrie 1953, efectuată la U.M. 04352 București, comisia nu a acordat

drepturile prevăzute de lege, întrucât această unitate nu a aparținut Direcției

Generale a Serviciului Muncii.

Analizând actele cauzei, se

constată că prin cererea din 14 februarie 2005 depusă la dosar,

recurenta-reclamantă a arătat că pârâta Casa Județeană de Pensii Maramureș a

emis hotărârea de revizuire nr. 854 din 4 octombrie 2004 și decizia de

pensionare nr. 105879 din 22 noiembrie 2004, prin care i-au fost recunoscute și

acordate drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002, situație în care recurenta

apreciază că recursul a rămas fără obiect.

De asemenea, se constată că

sentința pronunțată în cauză este legală, dovedindu-se cu înscrisurile oficiale

depuse, că pentru perioada 15 decembrie 1953 - 15 decembrie 1955, sunt

îndeplinite condițiile prevăzute de Legea nr. 309/2002, pentru ca reclamanta să

beneficieze de drepturile acordate de dispozițiile art. 3 din această lege.

Așa fiind, urmează a se

respinge prezentul recurs, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de G.M. împotriva sentinței civile nr. 1020 din 9 noiembrie 2004 pronunțată

Curții de Apel Cluj, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 11 aprilie 2005.