Decizia nr. 2377/2005 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, reclamanta G.M. a solicitat în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Maramureș, anularea hotărârii nr. 854 din 16 ianuarie 2003, prin care i s-a admis, în parte, cererea pentru acordarea, în calitate de soție supraviețuitoare, a drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002, pentru perioada 15 decembrie 1953 - 10 iunie 1954, în care soțul acesteia, în prezent decedat, a efectuat stagiul militar în cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că pârâta, reexaminând cererea reclamantei, a emis hotărârea nr. 854 din 4 octombrie 2004, prin care a constatat că soțul acesteia a efectuat, în perioada 15 decembrie 1953 - 15 decembrie 1955, serviciul militar în cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii și în consecință, i-a acordat reclamantei, în temeiul art. 3 din Legea nr. 309/2002, drepturile cuvenite, începând cu data de 1 septembrie 2002. Împotriva sentinței a declarat recurs, reclamanta, susținând că potrivit adeverinței eliberate de U.M. 02405 și a fișei de evidență privind stagiul militar efectuat de soțul său, rezultă că acesta, în perioada 15 decembrie 1953 - 15 decembrie 1955, a executat serviciul militar în detașamente de muncă ale Direcției Generale a Serviciului Muncii.

Pârâta Casa Județeană de Pensii Maramureș a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului, motivând că prin decizia de revizuire nr. 854/2004, s-a admis cererea reclamantei, fiindu-i acordate drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002, pentru perioada în care soțul său a efectuat stagiul militar în detașamente de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii. Pârâta a mai susținut că, pentru prima perioadă de stagiu militar, respectiv 13 noiembrie 1952 - 15 decembrie 1953, efectuată la U.M. 04352 București, comisia nu a acordat drepturile prevăzute de lege, întrucât această unitate nu a aparținut Direcției Generale a Serviciului Muncii.

Analizând actele cauzei, se constată că prin cererea din 14 februarie 2005 depusă la dosar, recurenta-reclamantă a arătat că pârâta Casa Județeană de Pensii Maramureș a emis hotărârea de revizuire nr. 854 din 4 octombrie 2004 și decizia de pensionare nr. 105879 din 22 noiembrie 2004, prin care i-au fost recunoscute și acordate drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002, situație în care recurenta apreciază că recursul a rămas fără obiect. De asemenea, se constată că sentința pronunțată în cauză este legală, dovedindu-se cu înscrisurile oficiale depuse, că pentru perioada 15 decembrie 1953 - 15 decembrie 1955, sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Legea nr. 309/2002, pentru ca reclamanta să beneficieze de drepturile acordate de dispozițiile art. 3 din această lege.

Așa fiind, urmează a se respinge prezentul recurs, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge recursul declarat de G.M. împotriva sentinței civile nr. 1020 din 9 noiembrie 2004 pronunțată Curții de Apel Cluj, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 aprilie 2005.