ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2560/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 19 mai 2004, reclamantul M.Ș. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Maramureș, anularea hotărârii nr. 2294 din 24 aprilie 2004, emisă de pârâtă și recunoașterea beneficiului drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002. Curtea de Apel Cluj, prin sentința civilă nr. 806 din 10 iunie 2004, a respins acțiunea formulată de reclamant. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că probele existente la dosar nu fac dovada că în perioada 29 martie 1953 - 20 aprilie 1955, reclamantul a efectuat stagiul militar în detașamente de muncă din sistemul Direcției Generale a Serviciului Muncii, ci, dimpotrivă, în cadrul U.M.

04927, din subordinea Ministerului Apărării Naționale. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, reclamantul, solicitând casarea acesteia și pe fond, admiterea acțiunii formulate de el. În motivarea recursului, acesta a susținut că, deși unitatea în care a efectuat stagiul militar, nu este nominalizată în anexa Legii nr. 309/2002, aceasta a fost în realitate, un detașament de muncă din subordinea Direcției Generale a Serviciului Muncii, în care el a muncit efectiv. Mai invocă recurentul, în sprijinul susținerilor sale, și felul în care lista anexă menționată mai sus a fost extinsă pe parcursul timpului, la noi unități militare, ca dovadă a criteriilor arbitrale după care s-au făcut clasificarea în detașamente din subordinea Direcției Generale a Serviciului Muncii și unitățile din subordinea Ministerului Apărării Naționale.

Recursul este nefondat. Potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 309/2002 beneficiază de prevederile prezentei legi, persoana, cetățean român, care, în perioada 1950 - 1961, a efectuat stagiul militar în detașamente de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii. Conform art. 6 din Normele metodologice de aplicare a legii, dovada încadrării în prevederile art. 1 din lege se face cu următoarele acte: livretul militar sau fișa de evidență militară eliberată de Centrele militare teritoriale sau U.M. 02405 Pitești. Cum din copia livretului militar depusă în dosar rezultă că recurentul-reclamant a efectuat stagiul militar în U.M.

04927, unitate care potrivit evidențelor comunicate de către Arhivele Naționale, nu a constituit detașament de muncă din subordinea Direcției Generale a Serviciului Muncii, în mod corect instanța de fond a respins acțiunea . Este lipsită de relevanță juridică împrejurarea invocată de recurent, că lista anexă a legii, cuprinzând detașamentele din subordinea Direcției Generale a Serviciului Muncii a suferit în timp mai mult completări, astfel încât, pe viitor, și U.M. 04927 ar putea fi evidențiată pe această listă, descoperindu-se că în realitate a fost detașament de muncă, și nu unitate militară, din moment ce, la momentul judecării cauzei, nu exista nici o probă în sprijinul afirmațiilor recurentului-reclamant făcute în acțiunea introductivă și în motivele de recurs.

Față de aceste considerente și constatând că, potrivit prevederilor art. 304 și 304 1 C. proc. civ., nu există motive de casare sau modificare a hotărârii instanței de fond, Curtea va respinge, ca nefondat, prezentul recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de M.Ș. împotriva sentinței civile nr. 806 din 10 iunie 2004 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 aprilie 2005.