ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2560/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la 19 mai 2004, reclamantul M.Ș. a solicitat, în contradictoriu cu Casa

Județeană de Pensii Maramureș, anularea hotărârii nr. 2294 din 24 aprilie 2004,

emisă de pârâtă și recunoașterea beneficiului drepturilor prevăzute de Legea nr.

309/2002.

Curtea de Apel Cluj, prin

sentința civilă nr. 806 din 10 iunie 2004, a respins acțiunea formulată de

reclamant.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut că probele existente la dosar nu fac dovada că în

perioada 29 martie 1953 - 20 aprilie 1955, reclamantul a efectuat stagiul

militar în detașamente de muncă din sistemul Direcției Generale a Serviciului

Muncii, ci, dimpotrivă, în cadrul U.M. 04927, din subordinea Ministerului

Apărării Naționale.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, reclamantul, solicitând casarea acesteia și pe fond, admiterea

acțiunii formulate de el.

În motivarea recursului,

acesta a susținut că, deși unitatea în care a efectuat stagiul militar, nu este

nominalizată în anexa Legii nr. 309/2002, aceasta a fost în realitate, un

detașament de muncă din subordinea Direcției Generale a Serviciului Muncii, în

care el a muncit efectiv. Mai invocă recurentul, în sprijinul susținerilor sale,

și felul în care lista anexă menționată mai sus a fost extinsă pe parcursul

timpului, la noi unități militare, ca dovadă a criteriilor arbitrale după care

s-au făcut clasificarea în detașamente din subordinea Direcției Generale a

Serviciului Muncii și unitățile din subordinea Ministerului Apărării Naționale.

Recursul este nefondat.

Potrivit dispozițiilor art. 1

din Legea nr. 309/2002 beneficiază de prevederile prezentei legi, persoana,

cetățean român, care, în perioada 1950 - 1961, a efectuat stagiul militar în

detașamente de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii.

Conform art. 6 din Normele

metodologice de aplicare a legii, dovada încadrării în prevederile art. 1 din

lege se face cu următoarele acte: livretul militar sau fișa de evidență

militară eliberată de Centrele militare teritoriale sau U.M. 02405 Pitești.

Cum din copia livretului

militar depusă în dosar rezultă că recurentul-reclamant a efectuat stagiul

militar în U.M. 04927, unitate care potrivit evidențelor comunicate de către

Arhivele Naționale, nu a constituit detașament de muncă din subordinea

Direcției Generale a Serviciului Muncii, în mod corect instanța de fond a

respins acțiunea .

Este lipsită de relevanță

juridică împrejurarea invocată de recurent, că lista anexă a legii, cuprinzând

detașamentele din subordinea Direcției Generale a Serviciului Muncii a suferit

în timp mai mult completări, astfel încât, pe viitor, și U.M. 04927 ar putea fi

evidențiată pe această listă, descoperindu-se că în realitate a fost detașament

de muncă, și nu unitate militară, din moment ce, la momentul judecării cauzei,

nu exista nici o probă în sprijinul afirmațiilor recurentului-reclamant făcute

în acțiunea introductivă și în motivele de recurs.

Față de aceste considerente

și constatând că, potrivit prevederilor art. 304 și 304

1

C. proc.

civ., nu există motive de casare sau modificare a hotărârii instanței de fond,

Curtea va respinge, ca nefondat, prezentul recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de M.Ș. împotriva sentinței civile nr. 806 din 10 iunie 2004 a Curții de Apel

Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 15 aprilie 2005.