ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1013/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 10 mai 2005, la Curtea de Apel Cluj, reclamantul C.N.V. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Maramureș, anularea hotărârii nr. 4134 din 11 septembrie 2003 și recunoașterea calității de beneficiar al Legii nr. 309/2002.

Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 580 din 29 septembrie 2005, a admis acțiunea, a anulat hotărârea contestată și a obligat pârâta să emită o nouă hotărâre, prin care să-i recunoască reclamantului, beneficiul drepturilor solicitate, pentru perioada 7 februarie 1958 - 14 decembrie 1959, începând cu data de 1 octombrie 2002. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, în perioada stagiului militar, reclamantul a desfășurat activitate într-un detașament de muncă, astfel cum a rezultat din copia livretului său militar și din declarațiile autentificate ale martorilor C.V.I. și T.N.M., ultimul fiind el însuși, beneficiar al Legii nr. 309/2002.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Maramureș, susținând că sentința instanței de fond este greșită, deoarece unitatea militară înscrisă în livretul militar al reclamantului nu se găsește în evidența detașamentelor din subordinea Direcției Generale a Serviciului Muncii, întocmită de Arhivele Naționale, în această evidență figurând numai două unități militare, respectiv U.M. 03478 Constanța și U.M. 03488 Constanța. Recursul este fondat și urmează a fi admis, în sensul și pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. În conformitate cu dispozițiile art. 129 alin. (5) teza I C. proc. civ., „Judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale”.

În acest scop, judecătorii sânt îndreptățiți să pună în discuția părților, orice împrejurări care pot duce la lămurirea pricinii și să ordone toate dovezile pe care le consideră folositoare, chiar dacă părțile s-ar împotrivi, cu singura mărginire ca hotărârea să nu depășească obiectul litigiului. În ce privește cauza dedusă judecății, într-adevăr, împrejurările de fapt indicate de către intimatul-reclamant nu au putut fi verificate suficient prin probele administrate, acestea nefiind pe deplin convingătoare privind faptul generator de drepturi în litigiu.

Potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 309/2002, beneficiază de prevederile acestei legi, persoana, cetățean român, care, în perioada 1950 - 1961 a efectuat stagiul militar în detașamente de muncă din subordinea Direcției Generale a Serviciului Muncii, dovada acestei împrejurări făcându-se, potrivit art. 6 din Normele metodologice de aplicare a legii, cu copia livretului militar sau fișa de evidență militară eliberată de Centrele militare teritoriale sau de U.M. 02405 Pitești. Pentru a stabili cu certitudine incidența prevederilor legale mai sus citate și pentru a vedea, astfel, dacă intimatul-reclamant este îndreptățit la acordarea acestor drepturi compensatorii, trebuia determinat, fără echivoc, dacă acesta a efectuat stagiul militar într-un detașament de muncă din sistemul Direcției Generale a Serviciului Muncii, întrucât există contradicții între copia livretului militar depus în dosarul cauzei și declarațiile martorilor audiați.

Având în vedere aceste motive, în considerarea prevederilor art. 313 teza I C. proc. civ., Curtea va admite recursul, va casa sentința atacată și va trimite cauza, spre rejudecare, la aceiași instanță, pentru suplimentarea probatoriului prin orice mijloc de dovadă, în sensul celor de mai sus.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Maramureș împotriva sentinței civile nr. 580 din 29 septembrie 2005 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 martie 2006.