ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 23.03.2006

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1013/2006

HOTĂRÂRE
23.03.2006
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1013/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data

de 10 mai 2005, la Curtea de Apel Cluj, reclamantul C.N.V. a solicitat, în

contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Maramureș, anularea hotărârii nr. 4134

din 11 septembrie 2003 și recunoașterea calității de beneficiar al Legii nr. 309/2002.

Curtea de Apel Cluj, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 580

din 29 septembrie 2005, a admis acțiunea, a anulat hotărârea contestată și a

obligat pârâta să emită o nouă hotărâre, prin care să-i recunoască

reclamantului, beneficiul drepturilor solicitate, pentru perioada 7 februarie

1958 - 14 decembrie 1959, începând cu data de 1 octombrie 2002.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că, în perioada stagiului militar, reclamantul a desfășurat

activitate într-un detașament de muncă, astfel cum a rezultat din copia

livretului său militar și din declarațiile autentificate ale martorilor C.V.I.

și T.N.M., ultimul fiind el însuși, beneficiar al Legii nr. 309/2002.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Maramureș, susținând că

sentința instanței de fond este greșită, deoarece unitatea militară înscrisă în

livretul militar al reclamantului nu se găsește în evidența detașamentelor din

subordinea Direcției Generale a Serviciului Muncii, întocmită de Arhivele

Naționale, în această evidență figurând numai două unități militare, respectiv

U.M. 03478 Constanța și U.M. 03488 Constanța.

Recursul este fondat și urmează a fi

admis, în sensul și pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

În conformitate cu dispozițiile art.

129 alin. (5) teza I C. proc. civ., „Judecătorii au îndatorirea să stăruie,

prin toate mijloacele legale, pentru aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii

faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri

temeinice și legale”.

În acest scop, judecătorii sânt

îndreptățiți să pună în discuția părților, orice împrejurări care pot duce la lămurirea

pricinii și să ordone toate dovezile pe care le consideră folositoare, chiar

dacă părțile s-ar împotrivi, cu singura mărginire ca hotărârea să nu depășească

obiectul litigiului.

În ce privește cauza dedusă

judecății, într-adevăr, împrejurările de fapt indicate de către intimatul-reclamant

nu au putut fi verificate suficient prin probele administrate, acestea nefiind

pe deplin convingătoare privind faptul generator de drepturi în litigiu.

Potrivit dispozițiilor art. 1 din

Legea nr. 309/2002, beneficiază de prevederile acestei legi, persoana, cetățean

român, care, în perioada 1950 - 1961 a efectuat stagiul militar în detașamente

de muncă din subordinea Direcției Generale a Serviciului Muncii, dovada acestei

împrejurări făcându-se, potrivit art. 6 din Normele metodologice de aplicare a

legii, cu copia livretului militar sau fișa de evidență militară eliberată de Centrele

militare teritoriale sau de U.M. 02405 Pitești.

Pentru a stabili cu certitudine

incidența prevederilor legale mai sus citate și pentru a vedea, astfel, dacă

intimatul-reclamant este îndreptățit la acordarea acestor drepturi

compensatorii, trebuia determinat, fără echivoc, dacă acesta a efectuat stagiul

militar într-un detașament de muncă din sistemul Direcției Generale a

Serviciului Muncii, întrucât există contradicții între copia livretului militar

depus în dosarul cauzei și declarațiile martorilor audiați.

Având în vedere aceste motive, în

considerarea prevederilor art. 313 teza I C. proc. civ., Curtea va admite

recursul, va casa sentința atacată și va trimite cauza, spre rejudecare, la

aceiași instanță, pentru suplimentarea probatoriului prin orice mijloc de

dovadă, în sensul celor de mai sus.

Admite recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Maramureș împotriva sentinței civile nr. 580 din 29

septembrie 2005 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite

cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 23 martie 2006.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2005-04-15
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2560/2005
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 19 mai 2004, reclamantul M.Ș. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Maramureș, anularea hotărârii nr. 2
ÎCCJ 2005-02-14
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 847/2005
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată sub nr. 9223 din 7 iulie 2004, reclamantul V.M. a solicitat în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Maramureș, anularea h
ÎCCJ 2006-06-06
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2082/2006
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe calea contenciosului administrativ, la 30 noiembrie 2005, reclamantul P.G. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Județeană d
ÎCCJ 2009-04-01
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1906/2009
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Maramureș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, r
ÎCCJ 2005-03-22
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1847/2005
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 2 martie 2004, reclamantul P.G. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Maramureș, anulare
Sursă