ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1906/2009

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin acțiunea

în contencios administrativ înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Maramureș,

secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, reclamantul S.D. a

solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Maramureș

anularea Hotărârii nr. 934 din 16 ianuarie 2003 și acordarea drepturilor

conferite de art. 2 și art. 5 Legea nr. 309/2002, aferente stagiului militar

satisfăcut în cadrul unui detașament de muncă.

În motivarea

acțiunii reclamantul a arătat că a efectuat stagiul militar în cadrul Direcției

Generale a Muncii în perioada 22 februarie 1955-21 februarie 1957, împrejurare

dovedită prin mențiunile existente în livretul său militar, precum și prin

certificatul nr. D.P. 3222 din 6 mai 2008 emis de U.M. 02405, prin care s-a

confirmat că U.M. unde a efectuat stagiul militar a făcut parte din Direcția

Generală a Serviciului Muncii.

Făcând

aplicarea dispozițiilor art. 6 alin. (5) din Legea nr. 309/2002, Tribunalul

Maramureș, prin sentința civilă nr. 2993 din 1 octombrie 2008, a admis excepția

necompetenței materiale invocată de pârâta Casa Județeană de Pensii Maramureș,

declinând competența de soluționare în favoarea Curții de Apel Cluj.

Prin sentința

civilă nr. 741 din 26 noiembrie 2008 Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de

contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamantul S.D.

și a obligat pârâta Casa Județeană de Pensii Maramureș să recunoască acestuia

drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002, aferente perioadei 22 februarie 1955-21

februarie 1957, începând cu data de 1 iulie 2008, conform cererii înregistrate

de acesta sub nr. 95.462 din 2 iunie 2008.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut că reclamantul și-a efectuat stagiul

militar, având gradul de soldat și funcția de constructor, în cadrul U.M. 04782

Lugoj și U.M. 03262 Sibiu, în perioada 22 februarie 1955-21 februarie 1957.

S-a mai reținut că

temeinicia cererii reclamantului privind acordarea drepturilor prevăzute de

Legea nr. 309/2002 este atestată și prin certificatul nr. D.P.3222 din 6 mai 2008

emis de către U.M. 02405, care a stat la baza confirmării stagiului militar

efectuat în cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Maramureș, criticând-o

pentru nelegalitate, arătând că instanța de fond în mod eronat a reținut că

reclamantul beneficiază de prevederile Legii nr. 309/2002, întrucât unitățile

militare în care reclamantul a efectuat stagiul militar nu se regăsesc în

evidențele întocmite de Arhivele Naționale în conformitate cu prevederile art. 7

din Normele metodologice pentru aprobarea prevederilor Legii nr. 309/2002,

aprobate prin H.G. nr. 1114 din 10 octombrie 2002.

Recursul este fondat.

Analizând sentința

atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile

legale incidente în cauză, Curtea constată că recursul este fondat, pentru

considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Prin cererea

înregistrată la Casa Județeană de Pensii Maramureș, sub nr. 57100 din 27 august

2002, reclamantul S.D. a solicitat acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr.

309/2002, depunând în dovedirea acesteia copia certificatului de naștere, copia

certificatului de căsătorie, copia buletinului de identitate și livretul

militar.

Prin Hotărârea

contestată, nr. 934 din 16 ianuarie 2003, Casa Județeană de Pensii Maramureș a

respins cererea reclamantului-intimat cu motivarea că acesta a efectuat stagiul

militar în cadrul a două unități militare, respectiv U.M. 04782 Lugoj și U.M.

03262 Sibiu, fără ca aceste unități să aparțină Direcției Generale a

Serviciului Muncii.

Potrivit art. 1 din

Legea nr. 309/2002, „beneficiază de prevederile legii persoana, cetățean român,

care a efectuat stagiul militar în detașamentele de muncă din cadrul Direcției

Generale a Serviciului Muncii în perioada 1950-1961"'.

Astfel, intenția

legiuitorului a fost de a acorda beneficiul drepturilor reparatorii persoanelor

care au efectuat stagiul militar în detașamentele de muncă, iar nu în cadrul

unităților militare, motiv pentru care va fi primită critica recurentei-pârâte

în sensul că, prin sentința civilă pronunțată, instanța de fond a aplicat

greșit Legea 309/2002, lărgit sfera de aplicare a acesteia, dincolo de

rațiunile avute în vedere la elaborarea și adoptarea actului normativ în cauză.

De altfel, este de

necontestat și rezultă chiar din evidențele întocmite de Arhivele Naționale,

faptul că unitățile militare în care reclamantul a efectuat stagiul militar nu

făceau parte din Direcția Generală a Serviciului Muncii.

În același sens,

Decizia nr. 213/2004 a Curții Constituționale, din motivarea căreia reiese

faptul că indemnizația și drepturile acordate prin Legea nr. 309/2002 reprezintă

„o compensație parțială pentru privațiunile suferite de persoanele obligate să

efectueze stagiul militar în condiții deosebite", respectiv „în detașamentele

de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, în perioada

1950-1961", prin asigurarea unui tratament juridic specific acestei

categorii.

Pe cale de

consecință, înalta Curte apreciază că, în mod greșit, instanța de fond a făcut

aplicarea dispozițiilor Legii nr. 309/ 2002 în cazul reclamantului care a

efectuat stagiul militar în cadrul unor unități militare care nu au aparținut

Direcției Generale a Serviciului Muncii, lărgind sfera de aplicare a legii fără

a lua în considerare rațiunile avute în vedere de legiuitor și cele statuate de

Curtea Constituțională.

Fată de cele arătate,

urmează să fie admis recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Maramureș,

să fie modificată sentința civilă nr. 741 din 26 noiembrie 2008 a Curții de

Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ și, pe fond, să fie

respinsă, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de S.D.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de Casa Județeană de Pensii Maramureș împotriva sentinței civile nr.

741 din 26 noiembrie 2008 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios

administrativ și fiscal.

Casează sentința

civilă atacată și, pe fond, respinge acțiunea formulată de reclamantul S.D. ca

neîntemeiată.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 1 aprilie 2009.

Irevocabilă.

6