ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1906/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Maramureș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, reclamantul S.D. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Maramureș anularea Hotărârii nr. 934 din 16 ianuarie 2003 și acordarea drepturilor conferite de art. 2 și art. 5 Legea nr. 309/2002, aferente stagiului militar satisfăcut în cadrul unui detașament de muncă. În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că a efectuat stagiul militar în cadrul Direcției Generale a Muncii în perioada 22 februarie 1955-21 februarie 1957, împrejurare dovedită prin mențiunile existente în livretul său militar, precum și prin certificatul nr. D.P.

3222 din 6 mai 2008 emis de U.M. 02405, prin care s-a confirmat că U.M. unde a efectuat stagiul militar a făcut parte din Direcția Generală a Serviciului Muncii. Făcând aplicarea dispozițiilor art. 6 alin. (5) din Legea nr. 309/2002, Tribunalul Maramureș, prin sentința civilă nr. 2993 din 1 octombrie 2008, a admis excepția necompetenței materiale invocată de pârâta Casa Județeană de Pensii Maramureș, declinând competența de soluționare în favoarea Curții de Apel Cluj. Prin sentința civilă nr. 741 din 26 noiembrie 2008 Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamantul S.D.

și a obligat pârâta Casa Județeană de Pensii Maramureș să recunoască acestuia drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002, aferente perioadei 22 februarie 1955-21 februarie 1957, începând cu data de 1 iulie 2008, conform cererii înregistrate de acesta sub nr. 95.462 din 2 iunie 2008. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că reclamantul și-a efectuat stagiul militar, având gradul de soldat și funcția de constructor, în cadrul U.M. 04782 Lugoj și U.M. 03262 Sibiu, în perioada 22 februarie 1955-21 februarie 1957. S-a mai reținut că temeinicia cererii reclamantului privind acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002 este atestată și prin certificatul nr. D.P.3222 din 6 mai 2008 emis de către U.M.

02405, care a stat la baza confirmării stagiului militar efectuat în cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Maramureș, criticând-o pentru nelegalitate, arătând că instanța de fond în mod eronat a reținut că reclamantul beneficiază de prevederile Legii nr. 309/2002, întrucât unitățile militare în care reclamantul a efectuat stagiul militar nu se regăsesc în evidențele întocmite de Arhivele Naționale în conformitate cu prevederile art. 7 din Normele metodologice pentru aprobarea prevederilor Legii nr. 309/2002, aprobate prin H.G. nr. 1114 din 10 octombrie 2002. Recursul este fondat. Analizând sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, Curtea constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Prin cererea înregistrată la Casa Județeană de Pensii Maramureș, sub nr. 57100 din 27 august 2002, reclamantul S.D. a solicitat acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002, depunând în dovedirea acesteia copia certificatului de naștere, copia certificatului de căsătorie, copia buletinului de identitate și livretul militar. Prin Hotărârea contestată, nr. 934 din 16 ianuarie 2003, Casa Județeană de Pensii Maramureș a respins cererea reclamantului-intimat cu motivarea că acesta a efectuat stagiul militar în cadrul a două unități militare, respectiv U.M. 04782 Lugoj și U.M. 03262 Sibiu, fără ca aceste unități să aparțină Direcției Generale a Serviciului Muncii.

Potrivit art. 1 din Legea nr. 309/2002, „beneficiază de prevederile legii persoana, cetățean român, care a efectuat stagiul militar în detașamentele de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii în perioada 1950-1961"'. Astfel, intenția legiuitorului a fost de a acorda beneficiul drepturilor reparatorii persoanelor care au efectuat stagiul militar în detașamentele de muncă, iar nu în cadrul unităților militare, motiv pentru care va fi primită critica recurentei-pârâte în sensul că, prin sentința civilă pronunțată, instanța de fond a aplicat greșit Legea 309/2002, lărgit sfera de aplicare a acesteia, dincolo de rațiunile avute în vedere la elaborarea și adoptarea actului normativ în cauză.

De altfel, este de necontestat și rezultă chiar din evidențele întocmite de Arhivele Naționale, faptul că unitățile militare în care reclamantul a efectuat stagiul militar nu făceau parte din Direcția Generală a Serviciului Muncii. În același sens, Decizia nr. 213/2004 a Curții Constituționale, din motivarea căreia reiese faptul că indemnizația și drepturile acordate prin Legea nr. 309/2002 reprezintă „o compensație parțială pentru privațiunile suferite de persoanele obligate să efectueze stagiul militar în condiții deosebite", respectiv „în detașamentele de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950-1961", prin asigurarea unui tratament juridic specific acestei categorii.

Pe cale de consecință, înalta Curte apreciază că, în mod greșit, instanța de fond a făcut aplicarea dispozițiilor Legii nr. 309/ 2002 în cazul reclamantului care a efectuat stagiul militar în cadrul unor unități militare care nu au aparținut Direcției Generale a Serviciului Muncii, lărgind sfera de aplicare a legii fără a lua în considerare rațiunile avute în vedere de legiuitor și cele statuate de Curtea Constituțională. Fată de cele arătate, urmează să fie admis recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Maramureș, să fie modificată sentința civilă nr. 741 din 26 noiembrie 2008 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ și, pe fond, să fie respinsă, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de S.D.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Maramureș împotriva sentinței civile nr. 741 din 26 noiembrie 2008 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința civilă atacată și, pe fond, respinge acțiunea formulată de reclamantul S.D. ca neîntemeiată. Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 aprilie 2009. Irevocabilă. 6