ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2082/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe calea

contenciosului administrativ, la 30 noiembrie 2005, reclamantul P.G. a

solicitat, în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Maramureș, anularea

hotărârii de revizuire nr. 7097 din 16 iunie 2005, prin care i s-a refuzat

recunoașterea drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002.

Motivându-și cererea, reclamantul a arătat că pârâta i-a

recunoscut doar perioada 15 august 1954 - 13 ianuarie 1956, ca fiind efectuată

în condițiile Legii nr. 309/2002, prima perioadă de stagiu militar, 19 ianuarie

1953 - 15 august 1954, fiind exclusă din calculul drepturilor menționate.

Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 14 din 12 ianuarie 2006, a admis acțiunea reclamantului P.G. împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii Maramureș, a

anulat hotărârea nr. 7097 din 16 iunie 2005, de revizuire, emisă de pârâtă, pe

care a obligat-o să-i recunoască și să-i achite reclamantului, drepturile

prevăzute de Legea nr. 309/2002, pentru perioada 19 ianuarie 1953 - 13 ianuarie

1956, începând cu data de 1 decembrie 2004.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că din

copia livretului militar depus la dosar rezultă că reclamantul a efectuat

stagiul militar în detașamente de muncă, care se regăsesc în tabelul întocmit

de Arhivele Naționale.

Curtea de Apel Cluj a concluzionat că reclamantul a făcut

dovada că și-a îndeplinit stagiul militar, în perioada 19 ianuarie 1953 - 13

ianuarie 1956, în detașamente de muncă din cadrul Direcției Generale a

Serviciului Muncii.

Împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond a

declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Maramureș.

Recurenta susține că instanța de fond a pronunțat o sentință

greșită, U.M. 04596, unde intimatul P.G. a îndeplinit prima perioadă din

stagiul militar (19 ianuarie 1953 - 15 august 1954), neregăsindu-se în tabelul

întocmit de Arhivele Naționale, cuprinzând unitățile care au făcut parte din

Direcția Generală a Serviciului Muncii.

Pentru cea de-a doua perioadă din stagiul militar (15 august

1954 - 13 ianuarie 1956), recurenta susține că în cuprinsul documentelor de

evidență militară s-a făcut mențiunea că reclamantul a fost folosit ca „mână de

lucru”, astfel că, potrivit precizărilor Casei Naționale de Pensii și alte

Drepturi de Asigurări Sociale, se poate considera că persoana în cauză a

efectuat stagiul în cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii.

Examinându-se sentința atacată, în

raport cu criticile formulate, cu probele administrate în cauză, precum și cu

dispozițiile legale incidente pricinii, se constată că recursul este nefondat,

pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.

Conform dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 309/2002,

beneficiază de prevederile acestei legi, cetățeanul român, care a efectuat

stagiul militar în detașamente de muncă aparținând Direcției Generale a

Serviciului Muncii, în perioada 1950 - 1961.

Stabilirea drepturilor prevăzute prin actul normativ

menționat se face potrivit dispozițiilor art. 6 alin. (2) din lege, la cerere,

pe baza înscrisurilor din livretele militare și din adeverințele eliberate de Centrele

militare județene sau de U.M. 02405 Pitești.

Din Precizările nr. 2784/2003 ale Casei Naționale de

Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale rezultă că se poate considera că o

persoană a efectuat stagiul militar în cadrul Direcției Generale a Serviciului

Muncii, și în situațiile în care în actele doveditoare există formulări de

genul „M.C.”, „Muncă”, „mână de lucru”, etc.

Din fișa de evidență militară,

anexată în xerocopie la dosarul cauzei, rezultă că reclamantul P.G. a făcut

dovada că în perioada 19 ianuarie 1953 - 13 ianuarie 1956, pe timpul

îndeplinirii serviciului militar, a fost utilizat ca „muncitor” și „mână de

lucru”, neexistând o diferență clară între cele două perioade de stagiu (19

ianuarie 1953 - 15 august 1954 și 15 august 1954 - 13 ianuarie 1956).

De asemenea, la rubrica „denumirea

specialității militare” s-a înscris mențiunea „personal auxiliar”.

Câtă vreme este dovedită

împrejurarea că reclamantul a prestat muncă în timpul stagiului militar, într-o

unitate organizată în acest scop, nu există nici un temei de a-l excepta de la

recunoașterea drepturilor sale.

Eludându-se împrejurarea că, pe

timpul stagiului militar, o persoană a fost obligată să presteze o muncă

ordonată de regimul acelei epoci, s-ar ajunge la nesocotirea scopului reparator

al legii.

Rezultă că instanța de fond a

pronunțat o hotărâre temeinică și legală, iar recursul declarat urmează a fi

respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Maramureș împotriva sentinței civile nr. 14 din 12 ianuarie

2006 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 6 iunie 2006.