ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2082/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe calea contenciosului administrativ, la 30 noiembrie 2005, reclamantul P.G. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Maramureș, anularea hotărârii de revizuire nr. 7097 din 16 iunie 2005, prin care i s-a refuzat recunoașterea drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002. Motivându-și cererea, reclamantul a arătat că pârâta i-a recunoscut doar perioada 15 august 1954 - 13 ianuarie 1956, ca fiind efectuată în condițiile Legii nr. 309/2002, prima perioadă de stagiu militar, 19 ianuarie 1953 - 15 august 1954, fiind exclusă din calculul drepturilor menționate. Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 14 din 12 ianuarie 2006, a admis acțiunea reclamantului P.G.

împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii Maramureș, a anulat hotărârea nr. 7097 din 16 iunie 2005, de revizuire, emisă de pârâtă, pe care a obligat-o să-i recunoască și să-i achite reclamantului, drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002, pentru perioada 19 ianuarie 1953 - 13 ianuarie 1956, începând cu data de 1 decembrie 2004. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că din copia livretului militar depus la dosar rezultă că reclamantul a efectuat stagiul militar în detașamente de muncă, care se regăsesc în tabelul întocmit de Arhivele Naționale. Curtea de Apel Cluj a concluzionat că reclamantul a făcut dovada că și-a îndeplinit stagiul militar, în perioada 19 ianuarie 1953 - 13 ianuarie 1956, în detașamente de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii.

Împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Maramureș. Recurenta susține că instanța de fond a pronunțat o sentință greșită, U.M. 04596, unde intimatul P.G. a îndeplinit prima perioadă din stagiul militar (19 ianuarie 1953 - 15 august 1954), neregăsindu-se în tabelul întocmit de Arhivele Naționale, cuprinzând unitățile care au făcut parte din Direcția Generală a Serviciului Muncii. Pentru cea de-a doua perioadă din stagiul militar (15 august 1954 - 13 ianuarie 1956), recurenta susține că în cuprinsul documentelor de evidență militară s-a făcut mențiunea că reclamantul a fost folosit ca „mână de lucru”, astfel că, potrivit precizărilor Casei Naționale de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale, se poate considera că persoana în cauză a efectuat stagiul în cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii.

Examinându-se sentința atacată, în raport cu criticile formulate, cu probele administrate în cauză, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, se constată că recursul este nefondat, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare. Conform dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 309/2002, beneficiază de prevederile acestei legi, cetățeanul român, care a efectuat stagiul militar în detașamente de muncă aparținând Direcției Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 - 1961. Stabilirea drepturilor prevăzute prin actul normativ menționat se face potrivit dispozițiilor art. 6 alin. (2) din lege, la cerere, pe baza înscrisurilor din livretele militare și din adeverințele eliberate de Centrele militare județene sau de U.M.

02405 Pitești. Din Precizările nr. 2784/2003 ale Casei Naționale de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale rezultă că se poate considera că o persoană a efectuat stagiul militar în cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, și în situațiile în care în actele doveditoare există formulări de genul „M.C.”, „Muncă”, „mână de lucru”, etc. Din fișa de evidență militară, anexată în xerocopie la dosarul cauzei, rezultă că reclamantul P.G. a făcut dovada că în perioada 19 ianuarie 1953 - 13 ianuarie 1956, pe timpul îndeplinirii serviciului militar, a fost utilizat ca „muncitor” și „mână de lucru”, neexistând o diferență clară între cele două perioade de stagiu (19 ianuarie 1953 - 15 august 1954 și 15 august 1954 - 13 ianuarie 1956). De asemenea, la rubrica „denumirea specialității militare” s-a înscris mențiunea „personal auxiliar”.

Câtă vreme este dovedită împrejurarea că reclamantul a prestat muncă în timpul stagiului militar, într-o unitate organizată în acest scop, nu există nici un temei de a-l excepta de la recunoașterea drepturilor sale. Eludându-se împrejurarea că, pe timpul stagiului militar, o persoană a fost obligată să presteze o muncă ordonată de regimul acelei epoci, s-ar ajunge la nesocotirea scopului reparator al legii. Rezultă că instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, iar recursul declarat urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Maramureș împotriva sentinței civile nr. 14 din 12 ianuarie 2006 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 iunie 2006.