ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție

ÎCCJ

ÎCCJ, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, Decizia nr. 37/2022

CAMERĂ

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, Decizia nr. 37/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 1031 din 24 octombrie 2022

Daniel Grădinaru - președintele Secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție - președintele completului

Elena Barbu - judecător la Secția penală

Anca Mădălina Alexandrescu - judecător la Secția penală

Eleni Cristina Marcu - judecător la Secția penală

Dan Andrei Enescu - judecător la Secția penală

Ana Hermina Iancu - judecător la Secția penală

Alin Sorin Nicolescu - judecător la Secția penală

Laura Mihaela Soane - judecător la Secția penală

Andrei Claudiu Rus - judecător la Secția penală

S-a luat în examinare sesizarea formulată de către Curtea de Apel Brașov - Secția penală, prin care, în temeiul art. 476 alin. (1) raportat la art. 475 din Codul de procedură penală, s-a solicitat pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept: "Dacă persoana care deține o funcție de conducere în cadrul unui partid politic are calitatea de funcționar public potrivit dispozițiilor art. 147 alin. 1 din Codul penal de la 1968, art. 175 alin. (1) lit. b) teza a II-a din Codul penal actual sau ale art. 175 alin. (2) din Codul penal actual."

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a fost constituit conform prevederilor art. 476 alin. (6) raportat la art. 473 alin. (8) din Codul de procedură penală și art. 36 din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, republicat, cu completările ulterioare.

Ședința este prezidată de către președintele Secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, domnul judecător Daniel Grădinaru.

La ședința de judecată participă domnul Florin Nicușor Mihalache, magistrat-asistent în cadrul Secțiilor Unite, desemnat în conformitate cu dispozițiile art. 38 din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, republicat, cu completările ulterioare.

Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție este reprezentat de doamna Ecaterina Nicoleta Eucarie, procuror în cadrul Secției judiciare a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Magistratul-asistent a prezentat referatul cauzei, arătând că la dosar a fost depus raportul întocmit în cauză de către judecătorul-raportor, acesta fiind comunicat părților potrivit dispozițiilor art. 476 alin. (9) din Codul de procedură penală.

Totodată, a învederat că, drept urmare a solicitărilor formulate în temeiul art. 476 alin. (10) raportat la art. 473 alin. (5) din Codul de procedură penală, la dosarul cauzei au fost depuse puncte de vedere asupra problemei de drept supuse dezlegării.

Punctul de vedere al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a fost depus după întocmirea și comunicarea raportului.

Președintele Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, domnul judecător Daniel Grădinaru, a acordat cuvântul în dezbateri.

Reprezentantul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, doamna procuror Ecaterina Nicoleta Eucarie, având cuvântul referitor la chestiunea de drept supusă dezlegării, în temeiul art. 475-477 din Codul de procedură penală, a precizat că în cauză sunt îndeplinite cumulativ condițiile de admisibilitate prevăzute de dispozițiile art. 475 din Codul de procedură penală.

Astfel, doamna procuror a precizat că din analiza încheierii rezultă că instanța care a formulat sesizarea este una dintre instanțele prevăzute de art. 475 din Codul de procedură penală, respectiv Curtea de Apel Brașov, cauza se află în ultimul grad de jurisdicție, soluționarea pe fond a cauzei depinde de lămurirea chestiunii de drept ce face obiectul sesizării, iar problema de drept supusă analizei nu a primit o rezolvare anterioară printr-o hotărâre prealabilă sau printr-un recurs în interesul legii și nici nu face obiectul unui asemenea recurs în curs de soluționare.

Pe fondul sesizării, reprezentantul procurorului general al parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, doamna procuror Nicoleta Ecaterina Eucarie, a solicitat admiterea sesizării și pronunțarea unei decizii prin care să se dezlege chestiunea de drept supusă analizei.

De asemenea, a precizat că punctul de vedere al procurorului general este în sensul că o persoană care deține o funcție de conducere în cadrul unui partid politic are calitatea de funcționar public în sensul art. 147 din Codul penal de la 1968, dar nu are calitatea de funcționar public în sensul art. 175 alin. (1) sau art. 175 alin. (2) din Codul penal, ci are calitatea de funcționar în sensul art. 308 din Codul penal.

În susținerea acestui punct de vedere, reprezentantul Ministerului Public a învederat că noțiunea de funcționar public este strâns legată de înțelesul dat termenului "public" de dispozițiile art. 145 din Codul penal de la 1968, respectiv de art. 176 din Codul penal.

În literatura de specialitate autoritatea publică a fost definită ca fiind un organ public, colectiv, organizat de oameni care exercită prerogative de putere publică fie într-o activitate statală, fie într-o activitate din administrația publică autonomă.

Delimitarea sferei autorităților publice se regăsește în dispozițiile art. 240 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, aceste organe fiind cele prevăzute în titlul III, precum și cele arătate de art. 140 și 142 din Constituția României.

Instituțiile publice sunt definite în doctrină ca fiind servicii de specialitate care se înființează prin lege sau potrivit legii de către Parlament, Guvern, ministere și celelalte organe de specialitate ale administrației publice centrale, precum și de către consiliile județene și locale, în scopul satisfacerii unor interese generale de specialitate ale membrilor societății.

Acestea sunt subordonate practic autorității care le-a înființat, iar prin intermediul lor sunt prestate servicii publice către stat sau către populație. Intră în această categorie instituțiile de învățământ, instituțiile publice de cultură sau instituțiile publice sanitare.

Serviciul public este acel organism înființat prin lege sau pe baza legii de către stat, județ, municipiu, oraș sau comună, pentru satisfacerea în mod continuu și permanent a unor interese specifice ale membrilor societății. Aceste organisme sunt încadrate cu personal cu o anumită pregătire de specialitate, iar baza lor materială este asigurată de către stat, județ, municipiu, oraș sau comună.

De asemenea, în jurisprudența instanței supreme, noțiunea de interes public a fost definită ca fiind acel interes care implică garantarea și respectarea de către instituțiile și autoritățile publice a drepturilor, libertăților și intereselor legitime ale cetățenilor, recunoscute de Constituție, legislația internă și tratatele internaționale la care România este parte.

Pe baza acestei definiții de ordin general și prin raportare la cea dată de instanța supremă noțiunii de interes public se poate concluziona că noțiunea de instituții sau alte persoane juridice de interes public cuprinde orice alte servicii utile colectivității, în afara celor specifice, asigurate de către instituțiile publice.

Dispozițiile art. 1 teza a II-a din Legea partidelor politice nr. 14/2003 stipulează explicit că partidele sunt persoane juridice de drept public, însă acestea nu fac parte din categoria autorităților publice și nici din cea a instituțiilor publice, deoarece nu se înființează de autoritățile publice pentru efectuarea unor servicii specifice, de interes public.

Potrivit art. 1 din Legea nr. 14/2003, partidele politice îndeplinesc o misiune publică garantată de Constituție, iar potrivit art. 2 din aceeași lege, partidele politice, prin activitatea pe care o desfășoară, promovează valorile și interesele naționale, pluralismul politic, contribuie la formarea opiniei publice, participă cu candidați în alegeri și la constituirea unor autorități publice și stimulează participarea cetățenilor la scrutinuri, potrivit legii. Din interpretarea acestor dispoziții legale se poate concluziona, fără dubiu, că partidele politice sunt persoane juridice de interes public.

Art. 145 din Codul penal din 1968, deși nu era foarte riguros redactat, făcea referire la persoanele juridice de interes public, fără a limita vreo categorie în funcție de serviciul pe care l-ar fi oferit, ci era cuprinsă într-o enumerare a textului distinctă de administrarea, folosirea sau exploatarea bunurilor proprietate publică, serviciile de interes public, precum și bunurile de orice fel care, potrivit legii, sunt de interes public.

Prin urmare, dacă partidul politic este o persoană juridică de interes public, iar conducătorul unui partid politic își exercită activitatea în cadrul acestei persoane juridice de interes public, înseamnă că, potrivit art. 147 din Codul penal din 1968, acesta are calitatea de funcționar public.

Din perspectiva chestiunii de drept supuse dezlegării, pentru a stabili dacă este posibilă asocierea conducătorului unui partid politic cu una dintre categoriile de funcționari publici reglementați de art. 175 din Codul penal, Înalta Curte de Casație și Justiție trebuie să lămurească, practic, două aspecte, respectiv dacă conducătorul unui partid politic, persoană juridică de interes public, exercită o funcție publică în sensul art. 175 alin. (1) lit. b) teza a II-a din Codul penal și dacă conducătorul unui partid politic, persoană juridică de interes public, exercită un serviciu de interes public pentru care a fost învestit de autoritățile publice sau care este supus controlului ori supravegherii acestora cu privire la îndeplinirea respectivului serviciu public, în sensul art. 175 alin. (2) din Codul penal.

Potrivit art. 175 din Codul penal, funcționarul public poate exercita anumite atribuții și responsabilități pentru exercitarea celor 3 puteri în stat și, în plus, poate exercita atribuții de control.

Funcționarul public își desfășoară activitatea în scopul realizării interesului public și are îndatorirea de a considera interesul public mai presus de interesul personal. Funcția publică se poate exercita doar în cadrul unei autorități publice sau al unei instituții publice.

Autoritățile publice și instituțiile publice sunt înființate prin lege în vederea exercitării unor activități de specialitate.

Pentru ca o persoană juridică să facă parte din categoria autorităților sau instituțiilor publice nu este suficient ca aceasta să exercite o activitate de interes public, ci aceasta trebuie să fie înființată ca autoritate sau instituție publică, să fie învestită de o autoritate publică sau să își desfășoare activitatea sub controlul sau supravegherea unei autorități publice.

Or, partidele politice, deși desfășoară o activitate de interes public, nu sunt înființate ca autorități sau instituții publice, nu sunt învestite de o autoritate publică și nu își desfășoară activitatea sub controlul sau supravegherea unei autorități publice.

În consecință, conducătorul unui partid politic nu poate fi considerat că exercită o funcție publică, prin urmare nu face parte din categoria funcționarilor publici reglementați prin dispozițiile art. 175 alin. (1) lit. b) teza a II-a din Codul penal.

Nici dispozițiile art. 175 alin. (2) din Codul penal nu acoperă activitatea partidelor politice, întrucât, potrivit acestor dispoziții, persoana respectivă trebuie să exercite un serviciu de interes public și să fie învestită cu îndeplinirea respectivului serviciu public de către o autoritate publică sau să exercite serviciul de interes public sub controlul ori supravegherea unei autorități publice.

Ca atare, nu orice serviciu de interes public poate intra sub incidența dispozițiilor art. 175 alin. (2) din Codul penal, ci doar cele de o anumită importanță, specializate într-un anumit domeniu, motiv pentru care este necesară învestirea de către o autoritate publică a acelei persoane cu îndeplinirea respectivului serviciu ori exercitarea lui sub controlul sau supravegherea unei autorități publice.

Verificând întrunirea acestor criterii în persoana conducătorului unui partid politic se poate concluziona că, deși partidul este o persoană juridică de interes public, conducătorul acestuia nu este învestit cu îndeplinirea unui serviciu public de către o autoritate publică și nici nu își desfășoară activitatea sub controlul ori supravegherea unei autorități publice, ci exclusiv conform statutului partidului.

Pe cale de consecință, acesta nu poate avea calitatea de funcționar public în sensul art. 175 alin. (2) din Codul penal.

Într-o examinare comparativă a textului art. 145 din Codul penal din 1968 și cel al art. 176 din Codul penal se observă că, spre deosebire de reglementarea anterioară, care nu face nicio distincție între diversele categorii de persoane juridice de interes public, ceea ce permite și includerea partidelor politice și conferă, implicit, conducătorilor acestora calitatea de funcționar public în îndeplinirea îndatoririlor impuse de statutul partidului, în actuala reglementare legea limitează aceste persoane doar la cele "care administrează sau exploatează bunurile proprietate publică", categorie în care partidul politic nu se regăsește.

În aceste condiții, elementul de continuitate între cele două reglementări este dat doar de calitatea de persoană juridică a partidului politic, ceea ce face ca o persoană care își exercită activitatea în cadrul acestuia să se circumscrie sferei funcționarilor reglementați de art. 308 din Codul penal, text care se adresează oricărei persoane care exercită, permanent ori temporar, cu sau fără o remunerație, o însărcinare de orice natură în serviciul unei persoane fizice prevăzute la art. 175 alin. (2) ori în cadrul oricărei persoane juridice.

Constatând că nu sunt întrebări de formulat din partea membrilor completului, președintele Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a declarat dezbaterile închise, iar Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a reținut dosarul în pronunțare asupra problemelor de drept supuse dezlegării.

ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE,

Titularul și obiectul sesizării

Prin Încheierea de ședință din 11 martie 2022, pronunțată în Dosarul nr. 6.067/62/2016, care are ca obiect apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Brașov și inculpații C.A.A., C.C.E., C.C., I.R. și I.R.P. împotriva Sentinței penale nr. 140/S din data de 22.07.2021, pronunțată de Tribunalul Brașov în Dosarul penal nr. 6.067/62/2016, Curtea de Apel Brașov - Secția penală a sesizat, în temeiul art. 475 din Codul de procedură penală, Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept:

Dacă persoana care deține o funcție de conducere în cadrul unui partid politic are calitatea de funcționar public potrivit dispozițiilor art. 147 alin. 1 din Codul penal de la 1968, art. 175 alin. (1) lit. b) teza a II-a din Codul penal actual sau ale art. 175 alin. (2) din Codul penal actual."

II.

Expunerea succintă a cauzei

Prin Sentința penală nr. 140/S/22.07.2021 a Tribunalului Brașov, pronunțată în Dosarul nr. 6.067/62/2016, printre altele, în baza art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din Codul de procedură penală, s-a dispus achitarea inculpatului C.A.A., cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită în formă continuată, prevăzută de art. 289 alin. (1) din Codul penal raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din Codul penal și art. 5 din Codul penal - 3 acte materiale.

În considerentele acestei hotărâri s-a reținut că, prin rechizitoriul Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Brașov din data de 14.12.2016, emis în Dosarul penal nr. 8/P/2014, inculpatul C.A.A. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, prevăzută de art. 289 alin. (1) din Codul penal raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din Codul penal și art. 5 din Codul penal - 3 fapte, vizând pretinderea și primirea de către inculpat a unor sume de bani sau alte foloase în legătură cu punerea unor persoane pe lista electorală pentru consiliul județean în poziții eligibile la alegerile locale din anul 2012.

În esență, în actul de sesizare s-a reținut că inculpatul C.A.A., președinte al PNL - Filiala Județeană Brașov, ar fi prezentat, încă de la începutul anului 2012, în ședințele Biroului politic teritorial, necesitatea finanțării campaniei electorale, fără a supune însă votului organismului colectiv de conducere un alt mod de finanțare decât cel statutar, respectiv cotizațiile membrilor și eventuale donații. În realitate, campania electorală din anul 2012 ar fi fost finanțată și susținută din banii pe care inculpatul C.A.A. ar fi pretins celor pe care în final i-ar fi pus pe lista electorală, în mare parte, sume de bani nefiscalizate, după discuții purtate în particular cu fiecare dintre aceștia, sumele din cotizații fiind insuficiente pentru o campanie electorală în care toate partidele au investit atât de mult.

Din banii obținuți de inculpatul C.A.A. în această modalitate s-ar fi achiziționat pentru partid materiale electorale și ar fi fost finanțate alte activități în campanie, respectiv mese festive, concerte, lansări de candidați. Întocmirea listei electorale, stabilirea ordinii candidaților s-ar fi făcut de către C.A.A. în mod direct, chiar dacă s-ar fi consultat cu C.C. sau alte persoane din anturajul său, decizia finală privitoare la punerea unei persoane pe listă pe o poziție eligibilă i-ar fi aparținut acestuia după discuții purtate direct și nemijlocit cu fiecare dintre persoanele puse pe listă.

Împotriva Sentinței penale nr. 140/S/22.07.2021 a Tribunalului Brașov, pronunțată în Dosarul nr. 6.067/62/2016, au formulat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Brașov și inculpații C.A.A., C.C.E., C.C., I.R. și I.R.P.

La termenul din data de 7 martie 2022, instanța de apel, din oficiu, a pus în discuție sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, pentru a se lămuri dacă o persoană ce deține o funcție de conducere în cadrul unui partid politic parlamentar are calitatea de funcționar public, potrivit dispozițiilor art. 175 alin. (1) lit. b) teza a II-a din Codul penal sau dispozițiilor art. 175 alin. (2) din Codul penal.

Prin Încheierea de ședință din 11 martie 2022, Curtea de Apel Brașov - Secția penală, în temeiul art. 475 din Codul de procedură penală, a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept:

Dacă persoana ce deține o funcție de conducere în cadrul unui partid politic are calitatea de funcționar public potrivit dispozițiilor art. 147 alin. 1 din Codul penal de la 1968, art. 175 alin. 1 lit. b) teza a II-a din Codul penal actual sau ale art. 175 alin. (2) din Codul penal actual."

III.

Opinia completului care a dispus sesizarea și punctele de vedere exprimate de procuror și inculpatul C.A.A.

III.1.

Cu privire la admisibilitatea sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție

Completul de judecată care a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a apreciat că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de dispozițiile art. 475 din Codul de procedură penală.

Astfel, a precizat că Secția penală a Curții de Apel Brașov este învestită cu soluționarea cauzei în ultimă instanță, Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat printr-o hotărâre prealabilă sau printr-un recurs în interesul legii asupra chestiunii de drept, iar chestiunea de drept supusă dezbaterii este hotărâtoare asupra soluției pe fond a cauzei cu privire la latura penală.

Această chestiune de drept a fundamentat soluția primei instanțe de achitare a inculpatului C.A.A. pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită în formă continuată, prevăzută de art. 289 alin. (1) din Codul penal raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din Codul penal și art. 5 din Codul penal - 3 acte materiale, iar în prezent formează obiectul căii de atac a apelului exercitat de Ministerul Public.

Judecătorul de fond a apreciat că inculpatul C.A.A., în calitate de președinte al PNL - Filiala Județeană Brașov, nu are calitatea de funcționar public în sensul art. 175 alin. (1) lit. b) teza a II-a din Codul penal, deoarece partidele politice, deși intră în categoria persoanelor juridice de drept public, potrivit art. 1 din Legea nr. 14/2003, nu sunt de interes public, ele neîndeplinind un serviciu public. De asemenea, s-a apreciat că președintele unui partid politic nu are calitatea de funcționar public nici în sensul Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici. A mai reținut prima instanță că inculpatul ar putea fi eventual un funcționar în sensul art. 175 alin. (2) din Codul penal, condiții în care, potrivit art. 289 alin. (2) din Codul penal, fapta acestuia ar putea fi infracțiunea de luare de mită doar în măsura în care banii s-ar fi dat de către martorii denunțători în vederea neîndeplinirii sau îndeplinirii defectuoase a unor atribuții, și nu în ipoteza îndeplinirii atribuțiilor respective.

Prin apelul formulat, Ministerul Public a susținut teza contrarie, respectiv că partidele politice sunt în același timp și persoane juridice de interes public, aspect ce ar rezulta din legea de organizare a acestora - Legea nr. 14/2003, care statuează că îndeplinesc o misiune publică, din modul de reglementare a funcționării lor, care presupune intervenția puterii judecătorești, dar și din faptul că, potrivit Legii nr. 334/2006 privind finanțarea activității partidelor politice și a campaniilor electorale, finanțarea lor este asigurată inclusiv prin subvenții de la bugetul de stat.

III.2.

Cu privire la chestiunea de drept ce formează obiectul sesizării

Completul de judecată care a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție cu pronunțarea unei hotărâri prealabile a reținut următoarele:

Instanța de apel a apreciat că problema de drept supusă analizei se impune a fi abordată atât din perspectiva Codului penal de la 1968, în vigoare la data faptei, cât și a Codului penal actual, urmând ca legea penală mai favorabilă să fie stabilită odată cu pronunțarea asupra apelului.

Astfel, art. 147 alin. 1 din Codul penal de la 1968 prevedea că prin "funcționar public" se înțelege orice persoană care exercită permanent sau temporar, cu orice titlu, indiferent cum a fost învestită, o însărcinare de orice natură, retribuită sau nu, în serviciul unei unități dintre cele la care se referă art. 145 din Codul penal de la 1968. Potrivit art. 145 din Codul penal de la 1968, prin termenul "public" se înțelege tot ce privește autoritățile publice, instituțiile publice, instituțiile sau alte persoane juridice de interes public, administrarea, folosirea sau exploatarea bunurilor proprietate publică, serviciile de interes public, precum și bunurile de orice fel care, potrivit legii, sunt de interes public.

Așadar, însărcinarea funcționarului public trebuia exercitată în serviciul unei unități publice, iar în opinia instanței singura categorie dintre cele enumerate la art. 145 din Codul penal de la 1968 din care ar putea face parte partidele politice este aceea a persoanelor juridice de interes public.

Pornind de la definirea scopului funcționării partidelor politice, așa cum este reglementat de art. 1 și 2 din Legea nr. 14/2003, în sensul că "Partidele politice sunt asociații cu caracter politic ale cetățenilor români cu drept de vot, care participă în mod liber la formarea și exercitarea voinței lor politice, îndeplinind o misiune publică garantată de Constituție. Ele sunt persoane juridice de drept public." și "Prin activitatea lor, partidele politice promovează valorile și interesele naționale, pluralismul politic, contribuie la formarea opiniei publice, participă cu candidați în alegeri și la constituirea unor autorități publice și stimulează participarea cetățenilor la scrutinuri, potrivit legii", Curtea de Apel Brașov - Secția penală consideră că partidele politice întrunesc toate condițiile pentru a fi considerate persoane juridice de interes public.

Pe cale de consecință, o persoană ce deține o funcție de conducere în cadrul unui partid politic, fără a avea vreo relevanță dacă activează la nivel național sau local, ar putea fi considerată funcționar public în accepțiunea art. 147 alin. 1 din Codul penal de la 1968. Distincția dacă partidul are sau nu reprezentare parlamentară este într-adevăr lipsită de importanță în cauza de față, în care acuzarea susține că fapta a fost comisă cu ocazia unor alegeri locale.

În actualul Cod penal definiția funcționarului public este una mult mai complexă, de interes în cauză fiind dispozițiile art. 175 alin. (1) lit. b) teza a II-a, unde se prevede că funcționar public, în sensul legii penale, este persoana care, cu titlu permanent sau temporar, cu sau fără remunerație, exercită o funcție publică de orice natură, prevedere pe care se întemeiază și acuzația Ministerului Public, dar și dispozițiile art. 175 alin. (2) din Codul penal, avute în vedere de prima instanță în motivarea soluției de achitare.

În opinia Curții de Apel Brașov - Secția penală, persoana care deține o funcție de conducere în cadrul unui partid politic nu are calitatea de funcționar public în niciuna dintre cele două variante ale noului Cod penal.

Prin Decizia nr. 8/2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, s-a stabilit că sfera persoanelor care au calitatea de funcționar public în accepțiunea dispozițiilor art. 175 alin. (1) lit. b) teza a II-a din Codul penal poate fi determinată pe baza a două criterii: exercitarea unei funcții specifice în cadrul unui sistem public și finanțarea din fonduri publice a structurii în cadrul căreia este exercitată funcția specifică. În cazul de față, apreciem că prima condiție nu este întrunită, deoarece partidele politice nu fac parte din sistemul public. În acest sens trebuie avute în vedere și dispozițiile art. 176 din Codul penal, potrivit cărora prin termenul "public" se înțelege tot ce privește autoritățile publice, instituțiile publice sau alte persoane juridice care administrează sau exploatează bunuri proprietate publică, or partidele politice nu se încadrează în niciuna din aceste categorii.

Pe de altă parte, așa cum s-a arătat și în Decizia nr. 18/2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, calitatea de funcționar public, în accepțiunea dispozițiilor art. 175 alin. (2) din Codul penal, implică întrunirea, în mod cumulativ, a două cerințe obligatorii:

persoana să exercite un serviciu de interes public;

persoana să fie învestită cu îndeplinirea respectivului serviciu public de către o autoritate publică sau să exercite serviciul de interes public sub controlul ori supravegherea unei autorități publice.

Dacă partidele politice, implicit persoanele cu funcții de conducere în cadrul acestora, sunt chemate să îndeplinească în virtutea art. 1 și 2 din Legea nr. 14/2003 o misiune publică, cu impact asupra întregii societăți, ceea ce le-ar aduce în categoria persoanelor care exercită un serviciu de interes public, cea de-a doua cerință nu mai este îndeplinită. În acest sens se are în vedere că art. 10 lit. g) și h) din Legea nr. 14/2003 prevede că procedura de alegere a organelor executive și competențele acestora sunt stabilite prin statutul partidului politic, la fel sancțiunile disciplinare și procedurile prin care acestea pot fi aplicate membrilor.

Prin urmare, s-a apreciat că persoanele care ocupă funcții de conducere într-un partid nu sunt învestite de vreo autoritate publică și nici nu își exercită mandatul sub controlul ori supravegherea unei autorități publice.

III.3.

Punctele de vedere cu privire la dezlegarea chestiunii de drept exprimate în cauză de reprezentantul Ministerului Public și de inculpați

Reprezentantul Ministerului Public și apelanții inculpați nu au formulat puncte de vedere, în cursul dezbaterilor precizând doar că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de dispozițiile art. 475 din Codul de procedură penală și că de lămurirea problemei de drept depinde soluționarea cauzei.

IV.

Examenul jurisprudenței în materie

IV.1.

Jurisprudența națională relevantă

În conformitate cu dispozițiile art. 476 alin. (10) din Codul de procedură penală cu referire la art. 473 alin. (5) din Codul de procedură penală, s-a solicitat punctul de vedere al instanțelor de judecată asupra chestiunii de drept supuse dezlegării.

În urma consultării materialelor transmise de către instanțele de judecată s-a constatat că punctele de vedere nu sunt unitare, fiind identificate două orientări:

Într-o primă orientare se consideră că persoana ce deține o funcție de conducere în cadrul unui partid politic are calitatea de funcționar public potrivit dispozițiilor art. 147 alin. 1 din Codul penal de la 1968, art. 175 alin. (1) lit. b) teza a II-a din Codul penal actual sau ale art. 175 alin. (2) din Codul penal actual.

În acest sens au fost exprimate puncte de vedere de către curțile de apel București (Secția a II-a penală), Cluj, Craiova, Iași și Oradea, Tribunalele Arad, Botoșani, Brașov, Brăila, București, Covasna, Galați, Giurgiu, Gorj, Mehedinți, Prahova, Sălaj și Vrancea și judecătoriile Bistrița, Buftea, Buzău, Caransebeș, Huși, Moldova Nouă, Reșița, Râmnicu Sărat, Rupea, Târgu Jiu și Videle.

În argumentarea opiniei exprimate, instanțele mai sus amintite au precizat, în esență, că, potrivit art. 175 alin (1) din Codul penal, funcționar public, în sensul legii penale, este persoana care, cu titlu permanent sau temporar, cu sau fără o remunerație, exercită atribuții și responsabilități, stabilite în temeiul legii, în scopul realizării prerogativelor puterii legislative, executive sau judecătorești, exercită o funcție de demnitate publică sau o funcție publică de orice natură, exercită, singură sau împreună cu alte persoane, în cadrul unei regii autonome, al altui operator economic sau al unei persoane juridice cu capital integral sau majoritar de stat, atribuții legate de realizarea obiectului de activitate al acesteia.

Conform alin. (2) al aceluiași articol, "este considerată funcționar public, în sensul legii penale, persoana care exercită un serviciu de interes public pentru care a fost învestită de autoritățile publice sau care este supusă controlului ori supravegherii acestora cu privire la îndeplinirea respectivului serviciu public".

Prin termenul "public", așa cum este statuat în art. 176 din Codul penal, "se înțelege tot ce privește autoritățile publice, instituțiile publice sau alte persoane juridice care administrează sau exploatează bunurile proprietate publică".

Prin Decizia nr. 8/2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 290 din 25 aprilie 2017, s-a argumentat că sfera persoanelor care au calitatea de funcționar public în accepțiunea dispozițiilor art. 175 alin. (1) lit. b) teza a II-a din Codul penal poate fi determinată pe baza a două criterii, exercitarea unei funcții specifice în cadrul unui sistem public și finanțarea din fonduri publice a structurii în cadrul căreia este exercitată funcția specifică.

Referitor la primul criteriu, partidul politic este o persoană juridică de drept public, așa cum stipulează art. 1 din Legea nr. 14/2003, astfel că membrul unui partid politic se circumscrie categoriei funcționarilor publici în accepțiunea art. 175 alin. (1) lit. b) teza a II-a din Codul penal.

Conform art. 1 din Legea nr. 14/2003, partidele politice sunt asociații cu caracter politic ale cetățenilor români cu drept de vot, care participă în mod liber la formarea și exercitarea voinței lor politice, îndeplinind o misiune publică garantată de Constituție. Ele sunt persoane juridice de drept public, iar potrivit art. 2 din aceeași lege, prin activitatea lor, partidele politice promovează valorile și interesele naționale, pluralismul politic, contribuie la formarea opiniei publice, participă cu candidați în alegeri și la constituirea unor autorități publice și stimulează participarea cetățenilor la scrutinuri, potrivit legii.

În ceea ce privește al doilea criteriu, persoanele care exercită o funcție specifică în cadrul unei structuri finanțate din fonduri publice sunt incluse în categoria funcționarilor publici în accepțiunea art. 175 alin. (1) lit. b) teza a II-a din Codul penal.

Conform dispozițiilor art. 2 din Legea nr. 334/2006 privind finanțarea activității partidelor politice și a campaniilor electorale, partidele politice pot deține, în condițiile legii, bunuri mobile și imobile care sunt necesare realizării activității specifice, iar potrivit art. 3 alin. (1) din aceeași lege, sursele de finanțare a activității unui partid politic sunt:

cotizații ale membrilor de partid;

donații, legate și alte liberalități;

venituri provenite din activități proprii, conform art. 16;

subvenții de la bugetul de stat.

Prin Decizia nr. 447 din 23 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.099 din 18 noiembrie 2020, Curtea Constituționala a reținut: ". . . potrivit art. 8 alin. (2) din Constituție și normelor Legii nr. 14/2003, partidele politice sunt persoane juridice de drept public, reprezentând asociații cu caracter politic ale cetățenilor români cu drept de vot, care participă în mod liber la formarea și exercitarea voinței lor politice, îndeplinind o misiune publică garantată de Constituție. Art. 8 alin. (2) din Constituție consacră rolul partidelor politice de a contribui la definirea și la exprimarea voinței politice a cetățenilor, iar în concretizarea acestui rol fundamental, legea antemenționată prevede expres că, prin activitatea lor, partidele politice promovează valorile și interesele naționale, pluralismul politic, contribuie la formarea opiniei publice, participă cu candidați în alegeri și la constituirea unor autorități publice și stimulează participarea cetățenilor la scrutine, potrivit legii. Misiunea legală și constituțională a partidului politic urmărește, așadar, realizarea unui interes public general al cetățenilor." (paragraful 18).

În cea de-a doua orientare se consideră că persoana ce deține o funcție de conducere în cadrul unui partid politic nu are calitatea de funcționar public potrivit dispozițiilor art. 147 alin. 1 din Codul penal de la 1968, art. 175 alin. (1) lit. b) teza a II-a din Codul penal actual sau ale art. 175 alin. (2) din Codul penal actual.

În acest sens au fost exprimate puncte de vedere de către curțile de apel Bacău, București - Secția I, Galați, Ploiești, Pitești, Ploiești și Timișoara, tribunalele Caraș-Severin, Cluj, Hunedoara, Ialomița, Iași, Ilfov, Maramureș, Teleorman, Timiș și Vaslui și judecătoriile Alexandria, Bolintin-Vale, Cornetu, Deva, Iași, Liești, Pogoanele, Roșiori de Vede, Șimleu Silvaniei, Târgu Cărbunești, Turnu Măgurele, Vaslui și Zimnicea.

În argumentarea opiniei exprimate, instanțele mai sus amintite au precizat, în esență, că persoana care deține o funcție de conducere în cadrul unui partid politic nu îndeplinește condițiile impuse de art. 175 alin. (1) lit. b) teza a II-a din Codul penal actual, întrucât nu exercită o funcție publică. Potrivit art. 176 din Codul penal, prin noțiunea de "public" se înțelege tot ce privește autoritățile publice, instituțiile publice sau alte persoane juridice care administrează sau exploatează bunurile proprietate publică. Or, partidul politic nu este nici autoritate publică, nici instituție publică și nicio persoană juridică care să administreze sau să exploateze bunuri proprietate publică. Ca atare, persoana care deține o funcție de conducere în cadrului unui partid politic nu poate exercita o funcție publică.

De asemenea, s-a arătat că persoana care deține o funcție de conducere în cadrul unui partid politic nu îndeplinește nici condițiile impuse de art. 175 alin. (2) din Codul penal, întrucât nu exercită un serviciu de interes public pentru care a fost învestită de o autoritate publică sau care este supusă controlului sau supravegherii acesteia cu privire la îndeplinirea respectivului serviciu public.

Răspunsurile curților de apel Alba Iulia, Brașov, Constanța, Suceava și Târgu Mureș, Tribunalului Bistrița-Năsăud și judecătoriilor Beclean, Făgăraș, Întorsura Buzăului, Hârlău, Jibou, Năsăud, Oravița, Pașcani, Pătârlagele, Răducăneni, Sfântu Gheorghe, Târgu Secuiesc, Zalău și Zârnești cuprind doar mențiunea neidentificării, în jurisprudența acestora ori, după caz, a instanțelor din circumscripție, a unor hotărâri relevante pentru problema de drept ce face obiectul sesizării.

IV.2.

Jurisprudența relevantă a Înaltei Curți de Casație și Justiție

IV.2.1.

Din perspectiva hotărârilor obligatorii, menite să asigure dezlegarea unor chestiuni de drept, au fost identificate mai multe hotărâri care prezintă semnificație sub aspectul chestiunii ce formează obiectul întrebării prealabile, respectiv:

Decizia nr. 20 din 29 septembrie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 766 din 22 octombrie 2014, prin care s-a statuat: "În ceea ce privește art. 175 alin. (1) lit. b) teza a doua din Codul penal, care menționează că sunt considerați funcționari publici, pe lângă demnitari, și persoanele care ocupă o funcție publică de orice natură, intră în această categorie funcționarii publici, astfel cum aceștia sunt definiți de Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, dar și persoanele care ocupă o funcție publică de autoritate, ce reprezintă, potrivit doctrinei, o funcție ocupată de o persoană care aparține unui organ de conducere dintr-o autoritate publică sau o structură a acesteia, ca urmare a actului de alegere sau numire. Intră în această categorie toate funcțiile de conducere, înalții funcționari publici și managerul public."

Decizia nr. 26 din 3 decembrie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 24 din 13 ianuarie 2015, prin care s-a stabilit că "medicul angajat cu contract de muncă într-o unitate spitalicească din sistemul public de sănătate are calitatea de funcționar public în accepțiunea dispozițiilor art. 175 alin. (1) lit. b) teza a II-a din Codul penal."

Decizia nr. 8 din 15 martie 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 290 din 25 aprilie 2017, prin care s-a statuat că "profesorul din învățământul preuniversitar de stat are calitatea de funcționar public în accepțiunea dispozițiilor art. 175 alin. (1) lit. b) teza a II-a din Codul penal".

Decizia nr. 18 din 30 mai 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 545 din 11 iulie 2017, prin care s-a stabilit că "funcționarul bancar, angajat al unei societăți bancare cu capital integral privat, autorizată și aflată sub supravegherea Băncii Naționale a României, este funcționar public, în accepțiunea dispozițiilor art. 175 alin. (2) din Codul penal".

IV.2.2.

În ceea ce privește deciziile de speță, în urma examenului de jurisprudență efectuat la nivelul Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost identificată o hotărâre ce ar prezenta relevanță pentru problema de drept ce formează obiectul prezentei sesizări, respectiv Sentința penală nr. 414 din data de 15 octombrie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală, rămasă definitivă prin Decizia nr. 277 din 1 iulie 2021 a Completului de 5 judecători.

Astfel, prin această sentință inculpatul D.M.G. a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de utilizare a subvențiilor în alte scopuri decât cele pentru care au fost acordate, prevăzută de art. 10 lit. c) teza I din Legea nr. 78/2000, și a infracțiunii de delapidare, prevăzută de art. 295 alin. (1) raportat la art. 308 alin. (1) și (2) din Codul penal.

În fapt s-a reținut că inculpatul, în calitate de trezorier al unui partid parlamentar, a direcționat o parte din banii virați de la bugetul de stat în interesul său personal, respectiv pentru achiziționarea unor autoturisme de lux, a unui imobil și în contul unor societăți deținute de persoane apropiate.

IV.3.

Jurisprudența relevantă a Curții Constituționale

În urma examenului de jurisprudență la nivelul Curții Constituționale a României au fost identificate mai multe decizii ce prezintă relevanță pentru problema de drept ce formează obiectul prezentei sesizări, respectiv:

Decizia nr. 1.611 din 20 decembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 106 din 9 februarie 2012, prin care s-a reținut:

(...) ținând seama de sfera atribuțiunilor ce intră în competența primarului, care prin excelență au conotații de putere publică, apare justificată vocația primarului la calitatea de subiect activ pentru infracțiunile de serviciu sau în legătură cu serviciul, precum și pentru cele de corupție. În caz contrar, se poate desprinde concluzia că primarul este deasupra legii, neputând fi cercetat și pedepsit pentru săvârșirea unor infracțiuni care aduc atingere activităților de interes public, cum ar fi de exemplu cele de abuz în serviciu contra intereselor publice, de luare de mită, de primire de foloase necuvenite, de fals intelectual și altele, fapt care ar fi incompatibil cu funcționarea statului de drept."

Decizia nr. 2 din 15 ianuarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 71 din 29 ianuarie 2014, prin care s-a reținut:

(...) unele dintre persoanele de mai sus (avocați, notari publici, mediatori, medici, farmaciști, arhitecți, experți independenți, sau practicieni în insolvență) pot avea în condițiile art. 147 alin. (2) din Codul penal calitatea de «funcționar» atunci când sunt salariați în cadrul unei persoane juridice și, prin urmare, pot fi subiecți activi ai infracțiunilor de corupție sau de serviciu.

De asemenea, unele dintre persoanele care exercită profesii liberale sunt considerate «funcționari publici» în condițiile art. 175 alin. (2) din noul Cod penal, atunci când, deși funcționează în baza unei legi speciale și nu sunt finanțate de la bugetul de stat, exercită un serviciu de interes public și este supusă controlului sau supravegherii unei autorități publice.

(...) excluderea persoanelor care exercită profesii liberale din sfera de incidență a răspunderii penale în materia infracțiunilor de serviciu și de corupție nu constituie un criteriu obiectiv în funcție de care se poate justifica intervenția legiuitorului. (...) determinante pentru includerea sau excluderea persoanelor de la incidența normei penale sunt criterii precum natura serviciului prestat, temeiul juridic în baza căruia se prestează respectiva activitate sau raportul juridic dintre persoana în cauză și autoritățile publice, instituțiile publice, instituțiile sau alte persoane juridice de interes public.

Consecința imediată a restrângerii sferei de incidență a noțiunii de «funcționar public»/«funcționar» în ceea ce privește subiectele de drept amintite este înlăturarea răspunderii penale a acestora în cazul săvârșirii infracțiunilor al căror subiect activ calificat este funcționarul public/funcționarul."

Decizia nr. 278 din 23 aprilie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 831 din 14 octombrie 2019, prin care s-a reținut:

(...) art. 175 din Codul penal reglementează noțiunea de funcționar public în sensul legii penale, care, conform acestei dispoziții legale, primește un înțeles autonom, diferit de cel din dreptul administrativ, potrivit căruia dobândește calitatea de funcționar public orice persoană numită, în condițiile legii, într-o funcție publică.

(...) noțiunea de funcționar public, conform legii penale, are un sens mai larg decât cel din domeniul dreptului administrativ, atât datorită caracterului relațiilor sociale apărate prin incriminarea unor fapte socialmente periculoase, cât și datorită faptului că exigențele de apărare a avutului și de promovare a intereselor colectivității impun o cât mai bună ocrotire prin mijloacele dreptului penal. (...) în legea penală, funcționarul este definit exclusiv după criteriul funcției pe care o deține sau, cu alte cuvinte, dacă își exercită activitatea în serviciul unei unități determinate prin legea penală, supus unui anumit statut și regim juridic.

(...) definițiile prevăzute la art. 175 din Codul penal prezintă importanță sub aspectul faptului că funcționarii publici în sensul legii penale sunt potențiali subiecți activi ai acelor infracțiuni reglementate în cuprinsul titlului V «Infracțiuni de corupție și de serviciu» al părții speciale a Codului penal, în cazul cărora ipoteza normei de incriminare prevede în mod expres această calitate."

Deciziile nr. 489 din 30 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 661 din 29 august 2016, și nr. 790 din 15 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 168 din 8 martie 2017, prin care s-a reținut:

(...) noțiunea de «serviciu public» desemnează fie o formă de activitate prestată în folosul interesului public, fie o subdiviziune a unei instituții din administrația internă împărțită pe secții, servicii etc. Din categoria serviciilor de interes public fac parte acele entități care, prin activitatea pe care o desfășoară, sunt chemate să satisfacă anumite interese generale ale membrilor societății."

Decizia nr. 517 din 25 noiembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 49 din 14 ianuarie 2005, Decizia nr. 375 din 6 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 591 din 8 iulie 2005, și Decizia nr. 447 din 23 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.099 din 18 noiembrie 2020, prin care s-a reținut:

18.

(...) potrivit art. 8 alin. (2) din Constituție și normelor Legii nr. 14/2003, partidele politice sunt persoane juridice de drept public, reprezentând asociații cu caracter politic ale cetățenilor români cu drept de vot, care participă în mod liber la formarea și exercitarea voinței lor politice, îndeplinind o misiune publică garantată de Constituție. Art. 8 alin. (2) din Constituție consacră rolul partidelor politice de a contribui la definirea și la exprimarea voinței politice a cetățenilor, iar în concretizarea acestui rol fundamental, legea antemenționată prevede expres că, prin activitatea lor, partidele politice promovează valorile și interesele naționale, pluralismul politic, contribuie la formarea opiniei publice, participă cu candidați în alegeri și la constituirea unor autorități publice și stimulează participarea cetățenilor la scrutine, potrivit legii. Misiunea legală și constituțională a partidului politic urmărește, așadar, realizarea unui interes public general al cetățenilor."

IV.4.

Jurisprudența relevantă a Curții Europene a Drepturilor Omului

În urma examenului de jurisprudență la nivelul Curții Europene a Drepturilor Omului nu au fost identificate hotărâri care să prezinte semnificație sub aspectul chestiunii ce formează obiectul întrebării prealabile.

Punctul de vedere al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție cu privire la problema de drept ce formează obiectul sesizării

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a arătat că sesizarea instanței supreme îndeplinește cumulativ condițiile de admisibilitate prevăzute de dispozițiile art. 475 din Codul de procedură penală.

Astfel, a precizat că din analiza încheierii rezultă că instanța care a formulat sesizarea este una dintre instanțele prevăzute de art. 475 din Codul de procedură penală, respectiv Curtea de Apel Brașov, cauza se află în ultimul grad de jurisdicție, soluționarea pe fond a cauzei depinde de lămurirea chestiunii de drept ce face obiectul sesizării, iar problema de drept supusă analizei nu a primit o rezolvare anterioară printr-o hotărâre prealabilă sau printr-un recurs în interesul legii și nici nu face obiectul unui asemenea recurs în curs de soluționare.

Cu privire la fondul sesizării, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a arătat că punctul de vedere este în sensul că o persoană care deține o funcție de conducere în cadrul unui partid politic are calitatea de funcționar public în sensul art. 147 din Codul penal din 1968, dar nu are calitatea de funcționar public în sensul art. 175 alin. (1) sau art. 175 alin. (2) din Codul penal, ci are calitatea de funcționar în sensul art. 308 din Codul penal.

În susținerea acestui punct de vedere a învederat faptul că noțiunea de funcționar "public" este strâns legată de înțelesul dat termenului public de dispozițiile art. 145 din Codul penal din 1968, respectiv de art. 176 din Codul penal, fiecare dintre aceste prevederi făcând referire la categoriile enunțate în cadrul titlului acestei subsecțiuni.

Delimitarea sferei autorităților publice

§ Cauze similare