ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2971/2025

Obiectul acțiunii deduse judecății Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București – Contestații Electorale la data de 16.04.2025, sub nr. x/2/2025, astfel cum a fost precizată, reclamanta A, în contradictoriu cu pârâtul partidul politic B, a formulat contestație electorală prin care a solicitat instanței să dispună anularea Deciziilor Biroului Național al B nr. x/09.04.2025, nr. y/11.04.2025, nr. z/11.04.2025 și nr. xx/14.04.2025. 1.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 112 din 17 aprilie 2025 pronunțată de Curtea de Apel București – Contestații Electorale s-au hotărât următoarele: s-a respins excepția netimbrării, invocată de pârâtul B, ca neîntemeiată; s-a respins excepția necompetenței generale, invocată de pârâtul B și de Ministerul Public, ca neîntemeiată; s-a respins excepția necompetenței materiale a Curții de Apel București, invocată de pârâtul B și de Ministerul Public, ca neîntemeiată; s-a respins excepția inadmisibilității acțiunii pentru lipsa plângerii prealabile, invocată de pârâtul B, ca neîntemeiată; s-a respins excepția inadmisibilității acțiunii pentru neparcurgerea procedurii interne, invocată de pârâtul B, ca neîntemeiată. Totodată, s-a admis în parte contestația formulată de reclamanta A, în contradictoriu cu pârâta B și intervenientul accesoriu C, s-au anulat Deciziile nr. x/09.04.2025, y/11.04.2025 și xx/14.04.2025 și s-a respins cererea de anulare a Deciziei nr. z/11.04.2025, ca neîntemeiată. S-a respins cererea de intervenție accesorie ca neîntemeiată. 1.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva Sentinței civile nr. 112 din 17 aprilie 2025 pronunțate de Curtea de Apel București – Contestații Electorale, pârâta B a declarat recurs, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii recurate și respingerea cererii de chemare în judecată. De asemenea, a precizat că înțelege să formuleze recurs cu privire la întreaga hotărâre, respectiv inclusiv împotriva părții de hotărâre prin care s-a respins în parte cererea reclamantei, având în vedere încălcarea de către instanța de fond a normelor imperative de procedură, precum și greșitele considerente de drept care stau la baza motivării respingerii în parte a acțiunii. În esență, a invocat următoarele motive de recurs: 1. Nulitatea sentinței recurate pentru încălcarea de către instanța de fond a normelor imperative de procedură. În acest sens, a arătat că prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei în data de 17.04.2025, a invocat excepția necompetenței teritoriale a Curții de Apel București (pagina 2 din întâmpinare) prin raportare la domiciliul intimatei-reclamante și la prevederile art. 10 alin. (1) din Legea 554/2004, iar instanța de fond nu s-a pronunțat asupra acestei excepții. Așadar, omisiunea curții de Apel de soluționare a excepției necompetenței teritoriale invocate constituie o încălcare a art. 397 alin. (1) CPC și atrage nulitatea hotărârii recurate. 2. Nulitatea sentinței recurate pentru încălcarea de către instanța de fond a competenței de ordine publică a altei instanțe. În opinia recurentului-pârât, presupunând că actele ce fac obiectul acțiunii sunt acte administrative, Curtea de Apel București nu avea competența teritorială să soluționeze cauza, ci Curtea de Apel Pitești, potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, acestea fiind norme imperative de ordine publică, în sensul art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ. A mai menționat că a invocat excepția necompetentei teritoriale a curții de apel atât prin întâmpinare (pagina 2) și a susținut-o oral la termenul din 17.04.2025, având în vedere că intimata-reclamantă are domiciliul în Câmpulung, însă instanța de fond a omis a se pronunța asupra acestei excepții. 3. Curtea de Apel București nu avea competență nici generală și nici materială în a soluționa cauza. Prima instanță în mod greșit a reținut că Partidul B reprezintă o persoană juridică de drept public asimilată autorităților publice și că deciziile emise de acesta sunt acte administrative, exemplificând în acest sens prin considerentele Deciziei nr. 37/2022 pronunțate de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept și ale Deciziei nr. 3370/16 octombrie 2018 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție. Astfel, deși conform prevederilor art. 1 din Legea nr. 14/2003 partidul politic este o persoană juridică de drept public, deciziile emise de către Biroul Național al B nu au fost emise în regim de putere publică, ci în baza atribuțiilor acordate acestui organ de către statutul partidului. Or, statutul nu a fost adoptat în regim de putere publică, ci în regim de drept privat și atunci nici actele juridice de punere în aplicare a dispozițiilor acestui statut nu sunt emise în regim de putere publică, în acest sens fiind și prevederile art. 2 alin. (1) lit. c din Legea nr. 554/2004 care definesc actul administrativ. A mai precizat că deciziile anulate nu au fost emise în regim de putere publică, deoarece aducerea la îndeplinire a acestora nu este garantată ex officio prin forța de constrângere a statului. Pentru a putea obține concursul forței publice în vederea executării deciziilor de birou național ar trebui mai întâi parcursă procedura executării silite prevăzute de C. proc. civ. Pe când, în cazul actelor administrative se obține imediat concursul forței publice pentru executarea silită, fără a mai fi nevoie să fie parcursă procedura executării silite prevăzute de C. proc. civ. În plus, acțiunea intimatei-reclamantei vizează anularea deciziilor biroului național al unui partid politic, care sunt acte juridice de drept privat, prin care nu s-a urmărit realizarea unui interes public, ci protejarea intereselor asociației politice. Astfel, în mod greșit curtea de apel a reținut în hotărârea recurată că, prin deciziile atacate de intimata-reclamantă, recurentul-pârât ar fi urmărit realizarea unui interes public, că în cauză nu este aplicabil art. 42 alin. (7) din Legea nr. 370/2004, că actele atacate au caracter administrativ și că nu ar fi fost învestită cu o contestație electorală. În ceea ce privește faptul că prima instanță a reținut că aceasta nu ar fi fost învestită cu o contestație prin care să se constate împiedicarea candidatului A de a-și desfășura compania electorală, recurenta-pârâtă a arătat că prin cererea de chemare în judecată intimata-reclamantă a solicitat primei instanțe să dispună următoarele: „- să restabilească cadrul legal pentru derularea campaniei electorale în cazul candidatului A, deturnată prin acțiunile directe ale intimatului; - să dispună anularea Deciziilor Biroului Național (...) precum și măsurile necesare restabilirii ordinii de drept astfel ca subsemnata să îmi pot exercita dreptul de a candida și de a-mi desfășura campania electorala în condiții de legalitate și normalitate”. Mai mult, acțiunea intimatei-reclamante a fost intitulată de către aceasta „contestație electorală” în condițiile formulării prin avocații aleși, precum și punerii în discuție și lămuririi obiectului cererii. În plus, chiar prin susținerile orale reținute de prima instanță în sentința recurată (pagina 7), intimata-reclamantă a susținut că „în ceea ce privește decizia nr. y, coroborând-o cu decizia nr. x, oferă un argument suplimentar care conduce la faptul că ceea ce în mod real se încearcă să se eludeze prin nemenționare, este împiedicarea în mod absolut și complet a acesteia să își desfășoare în mod legal campania electorală”. De altfel, chiar curtea de apel a reținut cu ocazia analizei excepției netimbrării și a excepției inadmisibilității acțiunii faptul că acțiunea vizează exercitarea drepturilor electorale, făcând trimitere la art. 37 din Constituție și art. 4 alin. (1) din Legea nr. 370/2004. Or, potrivit prevederilor art. 42 alin. (7) din Legea nr. 370/2004, contestațiile privind împiedicarea unui candidat de a desfășura campania electorală sunt de competența Curții Constituționale. Având în vedere că soluționarea contestațiilor electorale sunt în competența Curții Constituționale (organ fără activitate jurisdicțională), sentința pronunțată de Curtea de Apel București este lovită de nulitate, deoarece aceasta nu avea competența nici generală și nici materială de a soluționa prezenta cauză. Sub acest motiv de recurs, se impune casarea întregii hotărâri recurate și respingerea acțiunii ca inadmisibilă.

Sentința recurată este deficitară și contradictorie sub aspectul fondării în drept a opiniei instanței. Recurenta-pârâtă a considerat că în conținutul și motivarea sentinței recurate, instanța de fond a dovedit inconsecvență în aplicarea raționamentelor juridice. Deși cu ocazia analizei excepțiilor necompetenței materiale și generale, curtea de apel a concluzionat că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 370/2004, ci cele ale Legii nr. 554/2004, aceasta nu a continuat aplicarea prevederilor stabilite de acest cadru juridic în ceea ce privește obligativitatea parcurgerii plângerii prealabile (art. 7 din Legea 554/2004) și a stabilirii taxei de timbru aplicabile. Presupunând că actele atacate sunt acte administrative, rezultă că prima instanță în mod greșit a reținut că procedura prealabilă instituită prin art. 7 din Legea nr. 554/2004 este incompatibilă cu materia electorală, făcând în mod exclusiv presupuneri și imaginând situații potențiale. Există astfel contradicții în motivarea sentinței recurate: pe de o parte instanța a stabilit că litigiul este în materie electorală, dar nu a aplicat Legea nr. 370/2004 când a verificat și respectiv a stabilit competența judecării cauzei, iar pe de altă parte instanța a stabilit că actele supuse anulării sunt acte administrative, dar a exclus de la aplicare procedura prealabilă din motive de incompatibilitate cu materia electorală. Sub acest aspect hotărârea recurată este lovită de nulitate.

Nelegalitatea sentinței pentru neparcurgerea jurisdicției interne. În mod nelegal, în opinia recurentului, Curtea a respins excepția inadmisibilității pentru neparcurgerea procedurii jurisdicționale interne, respectiv nesupunerea deciziilor Biroului Național controlului de legalitate intern exercitat de Comisia Națională de Arbitraj. Fiind acte interne ale partidului și născându-se un diferend între un membru al partidului și conducerea partidului, litigiul trebuie deferit cu întâietate organelor de arbitraj intern. Sub acest aspect hotărârea este nelegală, fiind pronunțată cu încălcarea normelor de drept material și se impune casarea acesteia, (art. 488 alin. (l) pct. 8 CPC).

Alte motive de nelegalitate ale sentinței recurate. Referitor la decizia nr. x/09.04.2025 anulată de prima instanță, recurenta-pârâtă a arătat că prin această decizie Biroul National al B nu a luat nicio măsură de natură a afecta în vreun fel pe intimata-reclamantă. Convocarea Comitetului Politic al partidului este un act intern de natură civilă și de oportunitate. Abia o eventuală hotărâre a Comitetului Politic al partidului în ce privește susținerea candidaturii unui candidat independent pentru Președinția României putea fi atacată în instanța de judecată pe motive de legalitate, iar nu de oportunitate (politică). A mai învederat că intimata-reclamantă nu a formulat cererea de anulare a deciziilor Biroului Național pentru vicii de procedură, competență, formă etc. Sub acest aspect sentința este netemeinică și nelegală. Cu privire la celelalte două Decizii nr. y și nr. xx din 11.04.2025 Curtea de apel a concluzionat că prin emiterea acestora Biroul National a încălcat dispozițiile art. 54 alin. (1) lit. a teza finală și art. 56 lit. c din Statutul B. Potrivit art. 50 lit. h din același Statut „Congresul are următoarele atribuții: h. alege candidatul B la președinția României, dintre candidații validați de Comitetul Politic.” Or, reclamanta nu făcut dovada alegerii sale de către Congresul B pentru a candida la alegerile prezidențiale din 2025. Alegerile din 2025 sunt alegeri noi, cu candidați noi, cu liste de susținători noi. Așadar, concluzia instanței de fond că a fost încălcată decizia Congresului B din 2024 este eronată, deoarece această decizie nu se referea la alegerea intimatei-reclamante pentru a candida la alegerile prezidențiale din 2025, ci la cele din decembrie 2024. 1.4. Apărările formulate în cauză Intimata-reclamantă A și intimatul-intervenient C nu au formulat întâmpinări în cauză. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză Sentința instanței de fond este legală, motivele de recurs invocate de recurenta-pârâtă B, care se subsumează, în aprecierea Înaltei Curți, cazurilor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 3 și 8 C. proc. civ., fiind nefondate. Astfel, în ceea ce privește primul motiv de casare, care vizează competența instanței de fond de a soluționa cauza, motiv reglementat de art. 488 alin. (1) pct. (3) C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că nu pot fi primite criticile recurentei-pârâte. Cât privește competența generală și materială de soluționare a cauzei, Curtea de Apel București a apreciat în mod corect că excepțiile invocate de pârâta-recurentă sunt neîntemeiate. Astfel, pe de o parte, cererea reclamantei nu a fost întemeiată pe dispozițiile art. 42 alin. (7) din Legea nr. 370/2004, care ar atrage competența Curții Constituționale, așadar excepția necompetenței generale a fost în mod legal respinsă. Pe de altă parte, din perspectiva competenței materiale, reclamanta a atacat Deciziile Biroului Național al B nr. x/09.04.2025, nr. y/11.04.2025, nr. z/11.04.2025 și nr. xx/14.04.2025, invocând ca temei de drept dispozițiile Legii nr. 554/2004 coroborate cu cele ale Legii nr. 370/2004, iar instanța avea obligația de a stabili natura acestora. Reține Înalta Curte că potrivit art. 1 din Legea nr. 14/2003, partidele politice sunt persoane juridice de drept public, însă, de bună seamă, această calitate nu le conferă, de plano, și calitatea de autoritate publică, în sensul art. 2 alin. (1) lit. b din Legea nr. 554/2004, iar actele emise de partidele politice nu sunt în mod automat acte administrative. Instanța este datoare să stabilească natura acestor acte – civilă ori administrativă – prin raportare la prevederile art. 2 alin. (1) lit. c din Legea nr. 554/2004. Or, prin deciziile Biroului Național al B contestate în litigiul pendinte nu s-a urmărit protejarea intereselor acestei asociații politice, ci măsurile dispuse aveau potențial de a afecta interesul public, astfel cum a reținut și instanța de fond, cât timp se urmărea, în fapt, o campanie electorală pentru alt candidat la alegerile prezidențiale 2025, în turul întâi, în detrimentul candidatului propus de partid, A, fiind deci acte administrative. Pe cale de consecință, excepția necompetenței materiale a Curții de Apel București a fost în mod corect respinsă, acest motiv de recurs fiind nefondat. În ceea ce privește excepția necompetenței teritoriale a instanței, cu privire la care recurenta-pârâtă a susținut prin cererea de recurs că nu a fost soluționată și, deopotrivă, ar fi trebuit admisă, Înalta Curte reține că, într-adevăr, așa cum a afirmat recurenta-pârâtă, aceasta a fost invocată prin întâmpinare și susținută oral la termenul de judecată din 17.04.2025, așadar în termenul stipulat de art. 130 alin. (2) C. proc. civ. și nu a fost soluționată de prima instanță. Cu toate acestea, Înalta Curte constată că excepția necompetenței teritoriale este neîntemeiată, astfel încât motivul de recurs invocat de recurenta-pârâtă nu poate fi primit. Astfel, reclamanta-intimată a sesizat Curtea de Apel București cu prezenta cerere întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 554/2004 coroborate cu cele ale Legii nr. 370/2004, așadar a investit instanța de contencios administrativ de la sediul pârâtei. Recurenta-pârâtă susține că ar fi trebuit sesizată instanța de contencios administrativ de la domiciliul reclamantei-intimate, așadar Curtea de Apel Pitești, potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004, care stabilește o competență teritorială exclusivă în favoarea acestei instanțe. Înalta Curte apreciază însă că în litigiul dedus judecății reclamanta a sesizat instanța în calitatea sa de candidat la alegerile prezidențiale, interesul protejat prin cerere, așa cum ea a fost formulată, fiind unul public, în contextul amintit al alegerilor prezidențiale și al campaniei electorale pentru alegerile prezidențiale. Așadar, teza I a art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 nu poate fi reținută în verificarea competenței teritoriale, ea vizând situația persoanelor fizice ce urmăresc prin introducerea acțiunii protejarea unui interes privat. Deopotrivă, nici teza II a art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 nu este aplicabilă, aceasta reglementând situația reclamanților autorități publice, instituții publice sau asimilate acestora. Competența de soluționare a cererii de față, din punct de vedere teritorial, trebuie să țină seama de natura juridică mixtă a acestei acțiuni în materie electorală (întemeiată în drept pe Legea nr. 554/2004 și pe Legea nr. 370/2004), care implică, cum a statuat și instanța de fond, anularea unor acte emise în regim de putere publică de o persoană juridică de drept public, acte administrative legate însă de activitatea electorală din cadrul campaniei electorale pentru alegerea Președintelui României. Astfel, competența teritorială de soluționare a cauzei este guvernată de prevederile art. 111 C. proc. civ., norme cu care se completează, potrivit dispozițiilor art. 28 din Legea nr. 554/2004, legea contenciosului administrativ, cererea dedusă judecății, îndreptată împotriva unei persoane juridice de drept public, putând fi introdusă fie la instanța de la domiciliul sau sediul reclamantului fie la instanța de la sediul pârâtului. Alegerea reclamantei a fost instanța de la sediul pârâtului, excepția necompetenței teritoriale fiind astfel, așa cum s-a arătat, neîntemeiată. Trecând la analiza motivelor de recurs prin care se afirmă că în mod greșit au fost respinse excepțiile nulității cererii pentru netimbrare, inadmisibilității acțiunii pentru lipsa plângerii prealabile și inadmisibilității acțiunii pentru neparcurgerea procedurii interne a partidului, Înalta Curte reține, prioritar, că acestea se încadrează în cazul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., vizând greșita aplicare sau încălcarea normelor de drept material. Deopotrivă, Înalta Curte apreciază că sunt, și acestea, nefondate. Astfel, instanța de fond a respins în mod corect excepția nulității cererii pentru netimbrare, deciziile atacate fiind legate de campania electorală pentru alegerile prezidențiale, astfel încât pot fi aplicate corespunzător prevederile art. 29 alin. (1) lit. h din OUG nr. 80/2013. Procedura prealabilă nu era nici ea necesară, cum temeinic a statuat instanța de fond, raportându-se și la Codul bunelor maniere în materie electorală al Comisiei Europene pentru democrație în drept din cadrul Comisiei de la Veneția, dat fiind caracterul urgent al procedurii și dublul temei juridic al cererii reclamantei: Legea nr. 554/2004 și Legea nr. 370/2004. Argumentele prezentate în cele ce preced vizând corecta statuare asupra competenței materiale a Curții de Apel București în considerarea naturii de acte administrative a deciziilor contestate susțin, în egală măsură, apreciază Înalta Curte, legalitatea soluției instanței de fond în ceea ce privește respingerea excepției inadmisibilității acțiunii pentru neparcurgerea procedurii interne a partidului. Sub un ultim aspect, recurenta-pârâtă a apreciat că sentința recurată este nelegală pentru că, pe de o parte, decizia nr. x/09.04.2025 nu este decât un act de natură civilă, prin care s-a decis convocarea Comitetului Politic al B, fără a se lua vreo măsură vizând-o pe reclamanta-intimată, iar pe de altă parte, atât această decizie, cât și deciziile nr. y/11.04.2025 și nr.xx/11.04.2025 ale Biroului Național al B au fost contestate pe criterii de oportunitate, iar nu de legalitate. Aceste critici formulate de recurenta-pârâtă, subsumate tot motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., sunt nefondate. Astfel, deciziile contestate au fost analizate ca un tot unitar de instanța de fond, în contextul desfășurării campaniei electorale pentru alegerile prezidențiale 2025 pentru candidatul propus de B, reclamanta A, fiind acte administrative, așa cum s-a arătat în cele ce preced și cum amplu a motivat și instanța de fond. De asemenea, reține Înalta Curte că aceste decizii nu au fost contestate pe criterii de oportunitate, ci de legalitate, reclamanta-intimată A invocând încălcarea dispozițiilor legale în materie electorală, respectiv a prevederilor art. 4 alin. (1) și art. 29 alin. (4) din Legea nr. 370/2004. Astfel, în cererea de chemare în judecată a susținut reclamanta că, referitor la aceste norme legale, Biroul Electoral Central, prin decizia (n.n.definitivă) nr. xyD/12.04.2025, a statuat că ar fi nesocotite dacă recurenta-pârâtă B, în primul tur de scrutin pentru alegerile prezidențiale, ar desfășura o campanie electorală pentru alt candidat decât cel al partidului. Înalta Curte constată că prin cererea de recurs nu au fost aduse alte critici cu privire la ampla analiză a primei instanței privind legalitatea emiterii deciziilor Biroului Național al B, în raport de respectarea dispozițiilor legale în materie electorală și a dispozițiilor statutare invocate de reclamanta-intimată, critici care să vizeze modalitatea de aplicare ori de interpretare de către instanța de fond a normelor legale incidente în cauză, astfel încât instanța de recurs nu poate, în considerarea principiului disponibilității, să pășească la o verificare a legalității sentinței recurate sub acest aspect. S-a mărginit recurenta-pârâtă a afirma că reclamanta-intimată nu a făcut dovada alegerii sale de către Congresul B pentru a candida la alegerile prezidențiale din 2025, or, așa cum a reținut și instanța de fond, urmare a Hotărârii nr. 32/06.12.2024 a Curții Constituționale a României, procesul electoral din anul 2024 pentru alegerea Președintelui României a fost reluat în integralitate, scrutinul din 2025 reprezentând același proces electoral. III. Temeiul legal al soluției instanței de recurs Nefiind invocate alte critici de nelegalitate, având în vedere și toate considerentele expuse, în temeiul art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul formulat de recurenta-pârâtă B împotriva sentinței civile nr. 112/17.04.2025 a Curții de Apel București – Contestații Electorale. ÎN NUMELE LEGII, DECIDE: Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă B împotriva Sentinței civile nr. 112 din 17.04.2025 pronunțate de Curtea de Apel București – Contestații Electorale, ca nefondat. Definitivă. Pronunțată astăzi, 29 mai 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.