ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2524/2025

Ședința publică din data de 14 mai 2025

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 28.04.2025, sub nr. x/2025, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Biroul Electoral Central a formulat contestație, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea Deciziilor 832D/2025 și 881D/2025 și obligarea Biroului Electoral Central ca, în temeiul art. 17 alin. (5) din O.U.G. nr. 1/2025, să emită ordine de eliminare a materialelor publicitare de propagandă electorală ilegale analizate prin Deciziile anulate.

Prin cererea modificatoare formulată, reclamantul A. a solicitat, adițional celor invocate prin acțiunea introductivă, și anularea Deciziilor nr. 931D/2025, 932D/2025 și 986D/2025, cu obligarea Biroului Electoral Central, ca în temeiul art. 17 alin. (5) din O.U.G. nr. 1/2025, să emită ordine de eliminare a materialelor publicitare de propagandă electorală ilegale analizate prin Deciziile anulate.

Reclamantul A. a formulat precizare la acțiune.

Prin sentința civilă nr. 140 din 3 mai 2025, Curtea de Apel București – Contestații Electorale a respins excepția inadmisibilității cererii, ca neîntemeiată, și a respins cererea modificată și precizată a reclamantului A. formulată în contradictoriu cu pârâtul Biroul Electoral Central, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile nr. 140 din 3 mai 2025 pronunțate de Curtea de Apel București – Contestații Electorale reclamantul A. a formulat recurs, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., prin care a solicitat casarea sentinței recurate și admiterea cererii de chemare în judecată astfel cum a fost modificată și precizată.

În motivare, a arătat, în esență, că sentința recurată cuprinde motive străine de pricină, subsumate cazului de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.. Astfel, arată că argumentele invocate prin cererea precizatoare, cele referitoare la aplicarea prioritară a dreptului unional, nu au fost analizate deloc. De asemenea, a susținut că nu există nicio referire la Decizia nr. 986D/2025, nici măcar pe cale indirectă, și că motivarea instanței este o reproducere integrală sau parțială a întâmpinării depuse de Biroul Electoral Central.

Totodată, a arătat că instanța de fond a susținut prin sentința recurată că postările ar îndemna la susținerea candidatei B., iar nu a candidatului C., că au fost făcute referiri la spoturi publicitare cu cost 0 și la decizia nr. 1361D/2025, aspecte neinvocate nici prin cererea de chemare în judecată, și nici prin cererea modificatoare sau precizatoare.

În temeiul prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul a susținut, în privința Deciziilor nr. 832/2025 și nr. 881/2025, că Biroul Electoral Central nu a contestat în aceste decizii calitatea de actor politic a persoanelor care au postat pe platforme online. A susținut că, în speță, este aplicabil art. 3 din RE 2024/900, prevederi de drept unional care se aplică cu prioritate față de prevederile art. 16 alin. (5) din O.U.G. nr. 1/2025, care prevăd că nu există condiția privind îndemnul direct sau indirect de vota sau nu, fiind suficient ca materialul să fie conceput pentru a influența rezultatul. A menționat că simpla etichetare este formă de publicitate politică.

Totodată, a susținut că din cuprinsul materialelor postate rezultă indicarea codului C. proc. pen. A0B0C1D1E1, aspect care demonstrează că aceste materiale fac obiectul unei promovări electorale plătite.

În continuare, a arătat că prin Decizia BEC nr. 406D/2025 s-a admis plângerea formulată și s-a stabilit că dl D., membru E., a promovat alt candidat, iar datorită imposibilității de a face campanie, acesta s-a autosuspendat, invocând art. 11 alin. (3) din Statut. A învederat că interpretarea art. 11 alin. (3) din Statut contravine prevederilor art. 16 din Legea nr. 14/2003, și chiar și în acest context, recurentul a apreciat că, în aceste condiții, membrii E. tot trebuie să respecte îndatoririle de partid (art. 13 lit. c) Statut – să nu prejudicieze interesele E.), astfel că dl. D. continuă să încalce Decizia nr. 406D/2025.

În privința Deciziei nr. 931D/2025, recurentul a arătat că aceasta este contrară deciziei nr. 923D/2025, prin care s-a constatat că același material (publicat pe platforma online F.) constituie material de propagandă electorală care încalcă legislația în domeniul electoral. Încărcarea aceluiași material, dar pe o platformă online diferită - G., nu justifică diferența de tratament juridic, astfel că decizia nr. 931D/2025 este ilegală, contravenind disp. art. 11 alin. (3) din Legea nr. 370/2004 prin raportare la Decizia nr. 923D/2025.

În privința Deciziei nr. 932D/2025, recurentul a susținut că este contrară deciziei nr. 925D/2025, prin care s-a constatat că același material (publicat pe platforma online F.) constituie material de propagandă electorală care încalcă legislația în domeniul electoral, în aceeași manieră ca situația mai sus expusă. A indicat Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 2196/2025 pronunțată în dosarul nr. x/2025 prin care s-a statuat că soluția administrativă dispusă într-o anumită situație de fapt nu poate fi ignorată la analiza Biroului Electoral Central efectuată ulterior cu privire la o situație de fapt identică.

În continuare, a susținut că materialul în discuție este unul publicitar politic, că H. acționează ca senator E., promovând un alt candidat decât cel desemnat de partid, iar prin acest lucru se încalcă Decizia BEC nr. 297D/2025, respectiv prevederile art. 11 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 370/2004, totodată, cu nesocotirea autorității de lucru judecat provizorii a sentinței civile nr. 100/2025 pronunțată de Curtea de Apel București – Contestații Electorale în dosarul nr. x/2025.

În privința Deciziei nr. 986D/2025, recurentul a susținut că instanța de fond a omis să o analizeze, neexistând nicio referire cu privire la aceasta sau la mesajul publicat de domnul I.. A arătat că materialul în cauză nu este etichetat, că acesta este în realitate un act de dezinformare și că domnul I. este o figură reprezentativă din E., fiind deputat, astfel că trebuie reținută calitatea de "actor politic" a acestuia.

Intimatul Biroul Electoral Central a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului pentru nedepunerea motivelor în termenul prevăzut de lege.

Potrivit art. 68 din Legea nr. 370/2004 pentru alegerea Președintelui României:

"(1) Judecarea de către instanțe a cererilor prevăzute de prezenta lege se face potrivit regulilor stabilite de lege pentru ordonanța președințială, cu participarea obligatorie a procurorului."

În ceea ce privește regulile stabilite de lege pentru ordonanța președințială, dispozițiile art. 999 alin. (1) din C. proc. civ. prevăd următoarele:

"În vederea judecării cererii, părțile vor fi citate conform normelor privind citarea în procesele urgente, iar pârâtului i se va comunica o copie de pe cerere și de pe actele care o însoțesc. Întâmpinarea nu este obligatorie."

Reține Înalta Curte că judecata cauzei se realizează potrivit procedurii de urgență comunicarea actelor de procedură desfășurându-se în condițiile art. 154 alin. (6) din C. proc. civ. prin poștă electronică.

La acest termen de judecată, Înalta Curte a respins excepția nulității recursului pentru nedepunerea motivelor în termenul prevăzut de lege, ca rămasă fără obiect.

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:

Se impune a se aminti, înainte de toate că, potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., hotărârea va cuprinde: "motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților".

Astfel, în lumina acestor dispoziții legale, din perspectiva exigenței de a motiva, instanța are obligația să arate, în concret, în raport de probele dosarului, situația de fapt pe care o reține în cauză și să demonstreze aplicarea regulii de drept incidente, așa cum s-a evidențiat și în doctrină, considerentele hotărârii judecătorești trebuind să răspundă comandamentelor logicii, să fie clare, concise, ferme, lipsite de contradicții, bazate pe probe incontestabile, coroborate între ele și menite a impune o concluzie, elemente de natură a fundamenta puterea de convingere și a exclude arbitrariul.

În legătură cu acest aspect, după cum rezultă din Avizul nr. x/2008 al Consiliului Consultativ al Judecătorilor Europeni privind calitatea hotărârilor judecătorești, motivarea trebuie să răspundă pretențiilor părților, adică diferitelor capete de acuzare și mijloace de apărare, această garanție fiind esențială întrucât permite justițiabilului să se asigure că pretențiile sale au fost examinate, și deci, că judecătorul a ținut cont de ele.

Pe de altă parte, în doctrină și în practica Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a subliniat deseori că această obligație a instanțelor judecătorești de a-și motiva hotărârile nu trebuie înțeleasă ca necesitând un răspuns la fiecare argument invocat în sprijinul unui mijloc de apărare ridicat, dar, chiar dacă exigența motivării nu obligă judecătorul să răspundă tuturor argumentelor de fapt și de drept ale părților, instanța putând să grupeze unele dintre acestea pe baza unui numitor comun și să le răspundă în cadrul unui singur considerent, este imperios necesară analiza acelor motive și apărări care sunt esențiale pentru dezlegarea pricinii, care au aptitudinea de a demonstra analiza efectivă a cauzei.

În acest sens, jurisprudența CEDO (paragraful 29 din Cauza Boldea/României – 15.02.2007 și paragraful 61 din Cauza Van den Hurk/Olandei – 19.04.1994) a statuat că întinderea motivării depinde de diversitatea mijloacelor pe care o parte le poate ridica în instanță, precum și de prevederile legale, de obiceiuri, de principiile doctrinare și de practicile diferite privind prezentarea și redactarea sentințelor și a hotărârilor, în diferite state; mai exact, pentru a răspunde cerințelor procesului echitabil, motivarea ar trebui să evidențieze că judecătorul a examinat cu adevărat chestiunile esențiale ce i-au fost prezentate (paragraful 29 din Cauza Boldea/României - 15.02.2007 și paragraful 60 din Cauza Van den Hurk/Olandei - 19.04.1994), fiind necesară examinarea chestiunilor de fapt și de drept aflate la baza controversei.

Așadar, pentru a răspunde cerințelor procesului echitabil, motivarea ar trebui să evidențieze că judecătorul a examinat, cu adevărat, chestiunile esențiale ce i-au fost prezentate.

Revenind la prevederile art. 425 alin. (1) C. proc. civ. și transpunând dispozițiile acestei norme în contextul criticilor formulate de recurentul-reclamant, Înalta Curte amintește că obligația instanței de fond de a motiva sentința pe care a pronunțat-o privește, în esență, arătarea situației de fapt pe care a reținut-o și a considerentelor de fapt și de drept pentru care a pronunțat soluția criticată în recurs, criterii legale pe care sentința recurată nu le îndeplinește.

Din motivarea instanței de fond nu reiese în mod clar situația de fapt pe care a reținut-o, deoarece analiza Deciziilor BEC nr. 832D/2025; nr. 881D/2025; nr. 931D/2025; nr. 932D/2025 si nr. 986D/2025 a fost efectuată în mod global, printr-un singur paragraf, respectiv: "In privinta Deciziilor BEC nr. 832D/2025; nr. 881D/2025; nr. 931D/2025; nr. 932D/2025 si nr. 986D/2025, prin care au fost respinse plangerile inregistrate la BEC, de catre numitul A., Curtea constata ca pe pagina de G. a numitului H., sentator din partea formatiunii politice E., nu poate fi identificat materialul la care face referire reclamantul prin contestație, in sensul ca este sustinut ca si candidat numitul C.."

Astfel, deși instanța de fond a reținut că materialele postate pe platforma online G. care fac obiectul deciziilor mai sus menționate nu poate fi identificat, în sensul că a fost susținut candidatul C., Înalta Curte constată că nu toate aceste decizii sunt în legătură cu postările de pe pagina de G. a numitului H., fiind implicate și alte persoane și materiale publicitare politice.

De asemenea, Înalta Curte reține că judecătorul fondului menționează calitatea de "actor politic" a numiților H. și D., în sensul că nu poate fi reținută în speță deoarece aceasta se evaluează pentru fiecare caz în parte și nu în mod global, analiza fiind necesară și în funcție de context, frecvența postărilor și conținutul acestora.

Înalta Curte apreciază că tocmai această analiză separată a fiecărei decizii a fost omisă de instanța de fond, analiză ce trebuia efectuată cu privire la fiecare potențial "actor politic" implicat, în raport cu criticile formulate prin acțiune. Mai mult, nu sunt indicate persoanele implicate potrivit deciziilor atacate și nu există nicio mențiune cu privire la domnul I., materialul postat de acesta făcând obiectul Deciziei BEC nr. 986D/2025.

Înalta Curte nu a regăsit argumentată nici situația expusă prin precizarea la acțiune, iar toate cele de mai sus indică faptul că prima instanță nu a examinat, cu adevărat, toate chestiunile esențiale ce i-au fost prezentate.

Prin urmare, Înalta Curte constată că instanța de fond nu s-a pronunțat în mod explicit asupra unor argumente și mijloace de probă esențiale invocate de recurentul-reclamant în motivarea acțiunii, ceea ce echivalează cu nemotivarea hotărârii și atrage incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.

În aceste condiții, Înalta Curte constată că vătămarea procesuală cauzată nu poate fi înlăturată altfel decât prin casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de fond, pentru a se asigura părților accesul la dublul grad de jurisdicție, ca garanție a legalității și temeiniciei hotărârii judecătorești ce va fi dată în cauză.

În raport cu această soluție nu se mai impune analizarea criticilor care se circumscriu motivului de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., invocat de către recurentul-reclamant, aceste critici urmând a fi examinate de către prima instanță cu ocazia rejudecării cauzei.

Pentru toate aceste considerente, în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va Admite recursul declarat de recurentul-reclamant A., va casa în parte sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, menținând soluția instanței cu privire la excepția inadmisibilității acțiunii.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 140 din 3 mai 2025 pronunțate de Curtea de Apel București – Contestații Electorale.

Casează în parte sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Menține soluția instanței cu privire la excepția inadmisibilității acțiunii.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 14 mai 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, potrivit art. 402 C. proc. civ.