ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2344/2025

Ședința publică din data de 7 mai 2025

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 20.04.2025 pe rolul Curții de Apel București - Contestații Electorale sub numărul unic de dosar x/2025, reclamantul A. a formulat contestație împotriva Deciziilor nr. 590D/2025, nr. 597D/2025, nr. 605D/2025, nr. 627D/2025, nr. 629D/2025 și nr. 663D/2025 emise de Biroul Electoral Central, solicitând anularea acestora și, în principal, în privința materialelor reclamate prin Decizia nr. 627D/2025, transmiterea către BEC spre o nouă analiză, consecință a nemotivării deciziei contestate, iar, în subsidiar, în privința materialelor reclamate prin Decizia nr. 627D/2025 și, în principal, în privința tuturor celorlalte materiale, obligarea BEC ca, în temeiul art. 17 alin. (5) din O.U.G. nr. 1/2025, să emită ordine de eliminare a materialelor publicitare politice ilegale.

1.2. Prin cererea adițională depusă la data de 23.04.2025, reclamantul a solicitat și anularea deciziei BEC nr. 214D/2025 privind soluționarea întâmpinării înregistrate cu nr. x/09.04.2025 și obligarea pârâtului să extindă domeniul de aplicare în privința următoarelor ordine de eliminare a conținutului ilegal privind campania electorală din mediul online.

Prin sentința civilă nr. 122 din data de 25 aprilie 2025, Curtea de Apel București – Contestații Electorale a respins excepția inadmisibilității cererii și excepția lipsei de interes a reclamantului, ca neîntemeiate și a respins cererea, astfel cum a fost modificată, formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Biroul Electoral Central, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile indicate la punctul I.2 supra a declarat recurs recurentul - reclamant A., prin care, invocând cazurile de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, casarea în tot a sentinței recurate și, în rejudecare, admiterea contestației, așa cum a fost formulată și precizată.

Prin memoriul depus în motivarea căii de atac, recurentul a evocat exclusiv incidența cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. și a formulat critici ce, din perspectivă punctuală, au vizat soluția instanței dată contestației îndreptate împotriva Deciziilor BEC nr. 214D/2025, nr. 627D/2025, nr. 629D/205, nr. 663D/2025 și nr. 590D/2025.

Totodată, prin memoriul de recurs, recurentul – reclamant a argumentat în sensul existenței unui interes în a obține casarea soluției instanței de fond ce a vizat Decizia BEC nr. 627D/2025, întrucât, deși candidatul vizat de materialele analizate prin această decizie nu s-a calificat în turul II al scrutinului prezidențial, prin hotărârea instanței de fond au fost oferite dezlegări de principiu care ar trebui să fie general valabile indiferent de candidat și care, în lipsa recurării, ar intra în puterea lucrului judecat, mai precis necesitatea lățimii benzii de 10% pentru semnalarea informațiilor conținute de materialul publicitar și posibilitatea de a utiliza tricolorul, simbol național, în materialele publicitare politice publicate în mediul online.

Au fost evocate și argumentele în susținerea tezei interesului în a contesta celelalte decizii emise de pârât, recurentul învederând că, deși candidatul vizat de acestea, nu s-a calificat în turul II al alegerilor prezidențiale din 2025, un alt candidat la aceste alegeri a formulat o contestație la Curtea Constituțională pentru anularea scrutinului prezidențial, motivând, printre altele, că cei doi candidați ce au intrat în turul II al acestuia ar fi beneficiat de o campanie agresivă pe B., aspect ce a determinat ordinea candidaților pentru sus indicatul tur II al alegerilor.

Cât privește soluția din cuprinsul sentinței recurate ce a vizat contestația formulată împotriva Deciziei BEC nr. 214 D/2025, recurentul – reclamant a apreciat că instanța de fond a reținut, în mod eronat, din interpretarea dispozițiilor paragrafelor 31 și 36 din preambulul Regulamentului (UE) nr. 2022/2065, ale art. 17 alin. (5) din O.U.G. nr. 1/2025, ale art. 4 lit. f) din Legea nr. 50/2024 și ale art. 9 alin. (2) lit. b) din Regulamentul (UE) nr. 2022/2065, că sus indicata decizie este temeinică și legală.

Citând conținutul normativ al prevederilor art. 9 alin. (2) lit. b) din Regulamentul (UE) nr. 2022/2065 și aspectele învederate în paragrafele 31 și 36 din preambulul aceluiași regulament, recurentul – reclamant a subliniat că, deși în cuprinsul textelor indicate se specifică că efectul ordinului de a acționa ar trebui limitat, în principiu, la teritoriul statului membru emitent al acestuia, se arată că există și excepții, atunci când autoritatea emitentă consideră că drepturile în cauză necesită un domeniul de aplicare teritorial mai larg. Prin urmare, în opinia recurentului, în cazuri excepționale, domeniul de aplicare teritorial trebuie stabilit după punerea în balanță a obiectivului urmărit de ordin și a drepturilor și intereselor legitime ale terților care pot fi afectați de ordin, pentru a se putea extinde domeniul de aplicabilitate teritorial al ordinelor, apreciind recurentul că ar trebui îndeplinite cumulativ trei condiții: a) să existe o situație excepțională, b) să existe un obiectiv legitim și bine justificat și c) să existe un just echilibru între obiectivul urmări de ordin și consecințele sale asupra drepturilor și intereselor legitime ale terților.

Prima condiție a fost apreciată de recurent drept îndeplinită în raport de faptul că scrutinul pentru alegerea Președintelui României reprezintă o situație excepțională în sensul regulamentului, întrucât este consecința anulării unui proces electoral anterior pentru manipularea făcută în mediul digital și, ca atare, beneficiază de reguli stricte în privința conținutului publicat pe platformele online, conform prevederilor art. 16 - 17 din O.U.G. nr. 1/2025.

Din perspectiva celei de-a doua condiții evocate de recurent, acesta a arătat că obiectivul urmărit de ordinul de eliminare a conținutului ilegal este cel trasat de Curtea Constituțională prin Hotărârea nr. 32/2024, mai precis evitarea manipulării caracterului liber exprimat al votului.

Citând considerentele sus indicatei hotărâri și pe cele ale Deciziei CCR nr. 1189 din 6 noiembrie 2008, recurentul a apreciat că au fost acordate garanții și protecție sporită drepturilor de a alege și de a fi ales, acestea fiind drepturi ce țin de esența democrației, astfel că extinderea aplicabilității teritoriale a ordinelor de eliminare a conținutului ilegal ar fi, prin natura sa, una necesară. Din această perspectivă, recurentul – reclamant a apreciat că menținerea domeniului de aplicare la nivelul României, în contextul în care în țările din uniunea europeana locuiesc peste 3 milioane de români care au acces, în continuare, la conținutul ilegal, nu satisface dezideratul trasat de către Curtea Constituțională prin Hotărârea nr. 32/2024 și nu acordă importanța pe care constituantul a conferit-o acestor drepturi.

În privința drepturilor și intereselor legitime ale terților, recurentul a menționat că, din moment ce chestiunea în discuție privește un conținut ilegal al mesajelor publicate, destinatarii serviciilor oferite de platformele online nu ar trebui să fie afectați în sens negativ, în categoria acestora intrând atât autorul conținutului ilegal, care nu poate invoca vreo vătămare din moment ce conținutul său nu respectă prevederile legale și utilizator, care vizualizează conținutul ilegal, dar care nu suferă vreo vătămare, ci, din contră, beneficiază de protecție împotriva manipulării.

Punând în balanță dreptul la alegeri libere și corect exprimate al cetățenilor români și marja de profit a furnizorului de servicii, recurentul a apreciat că primează, în temeiul dreptului intern și unional, dreptul cetățenilor români la alegeri libere și corect exprimate, care trebuie să beneficieze de o protecție sporită, existând, astfel, asigurat un "just echilibru" între cerințele de interes general ale cetățenilor cu drept de vot și protecția drepturilor și intereselor entităților deținătoare ale platformelor online foarte mari, măsura fiind una adecvată, aptă să ducă la atingerea scopului legitim urmărit și este necesară, câtă vreme, în viziunea recurentului, fără ea, nu s-ar putea realiza obiectivul urmărit.

Totodată, recurentul a opinat că paragraful final din considerentul 31 din preambulul Regulamentului (UE) nr. 2022/2065 ar avea un înțeles contrat celor reținute de instanța de fond, întrucât stabilește faptul că dreptul unional nu limitează aplicabilitatea teritorială a ordinelor de eliminare la teritoriul național.

Printr-un alt set de argumente, recurentul - reclamant a criticat soluția de respingere a contestației îndreptate împotriva Deciziei BEC nr. 627D/2025, apreciind că, în mod greșit, prima instanță a reținut faptul că, atâta timp cât a fost îndeplinit scopul de a asigura vizibilitatea și de a informa alegătorii cu privire la natura mesajului, ar fi excesiv să se considere că mesajul nu a fost etichetat, în mod corespunzător, sens în care recurentul a evocat o eronată aplicare a prevederilor art. 3 alin. (1) din Hotărârea AEP nr. 9/2025. De asemenea, referitor la utilizarea drapelului României în cuprinsul materialelor publicitare online, recurentul a apreciat că instanța de fond a încălcat și aplicat greșit prevederile art. 10 din C. civ. și art. 41 alin. (7) din Legea nr. 370/2004 prin raportare la art. 2 alin. (5) din Decizia nr. 54D/2025 a BEC.

Criticile aduse soluției de respingere a contestației formulate împotriva Deciziei BEC nr. 663D/2025 au vizat, pe de o parte, modul de aplicare și interpretare, de către judecătorul fondului, a prevederilor art. 16 alin. (5) din O.U.G. nr. 1/2025, art. 3 din Regulamentul (UE) nr. 2024/900 și art. 148 alin. (2) din Constituție, pe care recurentul l-a apreciat eronat. În acest sens, recurentul a considerat că mesajele difuzate de utilizatorul indicat în plângerea soluționată prin Decizia BEC nr. 663D/2025 ar fi aparținut unui actor politic, a cărui calitate ar fi fost, în opinia recurentului, constatată cu autoritate de lucru judecat și ar reprezenta publicitate politică pozitivă, de natură și concepută să influențeze un comportament de vot la nivel național, promovându-se direct un candidat. Pe de altă parte, prin criticile ce au vizat această decizie a fost adus și argumentul conform căruia deținătorul paginii de C. coincide cu deținătorul paginii de B., iar, din materialele reclamate, s-ar putea observa cum persoana care realizează interviurile poartă o legitimație ce cuprinde însemnele electorale ale alianței electorale România Înainte, astfel încât interviurile nu ar fi luate în cadrul unui demers jurnalistic, ci ar fi, în realitate, materiale realizate cu actori politici, membrii ai partidelor ce compun D., sugerând, astfel, celor ce vizualizează materialele că acest candidat ar trebui să fie votat.

Criticile aduse soluției de respingere a contestației formulate împotriva Deciziei BEC nr. 629D/2025 au privit tot teza unei eronate aplicări și interpretări a prevederilor art. 16 alin. (5) din O.U.G. nr. 1/2025, art. 3 din Regulamentul (UE) nr. 2024/900 și art. 148 alin. (2) din Constituție, în raport de natura de publicitate politică pozitivă a mesajelor.

Printr-un ultim set de argumente, recurentul – reclamant a invocat și nelegalitatea dezlegărilor date de prima instanță contestației formulate împotriva Deciziei BEC nr. 590D/2025, apreciind recurentul că, urmare aplicării cerințelor prevăzute la art. 3 pct. 2 lit. b) și pct. 3 din Regulamentul (UE) nr. 2024/900, materialul publicat de utilizatorul de B. "romania.la.vot" are natura publicității politice pozitive, care este de natură și concepută să influențeze un comportament de vot la nivel național.

Prin întâmpinarea depusă în dosarul cauzei, intimatul – pârât Biroul Electoral Central a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, și menținerea, ca legală, a sentinței recurate, argumentând, în esență, în sensul unei corecte aplicări și interpretări a normelor de drept material.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, normele legale incidente și aspectele învederate în întâmpinare, Înalta Curte constată că recursul declarat de recurentul - reclamant A. este fondat, în limitele și pentru următoarele considerente:

a. Cu titlu prealabil, din perspectiva identificării limitelor învestirii în recurs, Înalta Curte observă că, deși prin declarația de recurs depusă la dosarul cauzei, recurentul – reclamant a solicitat casarea în tot a sentinței recurate și, în rejudecare, admiterea contestației, așa cum a fost formulată și precizată, prin memoriul de recurs depus, partea recurentă a adus critici doar soluției de respingere a contestației formulate împotriva Deciziilor Biroului Electoral Central nr. 590D/2025, nr. 627D/2025, nr. 629D/2025, nr. 663D/2025 și nr. 214D/2025.

Pe cale de consecință, instanța de control judiciar reține că, prin calea de atac, astfel cum a fost aceasta motivată, recurentul – reclamant nu a formulat critici și împotriva soluției cuprinse în sentința nr. 122 din data de 25 aprilie 2025 a Curții de Apel București – Contestații Electorale prin care a fost soluționată contestația formulată împotriva Deciziilor BEC nr. 597D/2025 și nr. 605D/2025 și nici împotriva modului de soluționare a excepției inadmisibilității cererii.

Susținerile recurentului – reclamant expuse cu ocazia dezbaterilor publice de la termenul de judecată la care instanța de recurs a reținut cauza pendinte spre soluționare, ce au vizat fondul căii de atac și prin care recurentul a solicitat admiterea recursului, vor fi avute în vedere, în examinarea căii de atac, tot în limitele casării stabilite prin voința recurentului – reclamant exprimată în memoriul de recurs.

În raport de toate aceste considerente, Înalta Curte reține că soluțiile de respingere a excepției inadmisibilității cererii și de respingere a cererii de anulare a Deciziilor BEC nr. 597D/2025 și nr. 605D/2025 au intrat în puterea lucrului judecat, neputând face obiectul examinării în recurs, motiv pentru care acesta vor fi menținute.

Tot acestor limite, ce primează, urmează a le fi circumscrisă și examinarea motivului de casare de ordine publică, invocat de instanța de recurs la sus indicatul termen, cu privire la excepția lipsei interesului reclamantului A. în susținerea cererii de anulare a deciziilor Biroului Electoral Central și care se înscrie în categoria ipotezelor circumscrise cazului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.

Pe cale de consecință, motivul de recurs de ordine publică va fi examinat în raport de soluția dată contestației din perspectiva cererii de anulare a Deciziilor Biroului Electoral Central nr. 590D/2025, nr. 627D/2025, nr. 629D/2025 și nr. 663D/2025.

De asemenea, se reține că, deși prin declarația de recurs, astfel cum a fost aceasta precizată cu ocazia depunerii formei semnate a acesteia, recurentul – reclamant a invocat și cazul de casare reglementat de pct. 6 al alin. (1) al art. 488 din C. proc. civ., alături de cazul de casare reglementat de pct. 8 al aceluiași articol, prin memoriul de recurs partea recurentă a arătat că înțelege să invoce doar cazul de casare reglementat de pct. 8 al alin. (1) al art. 488 din C. proc. civ.. Totodată, în memoriul de recurs ce conține motivarea căii de atac nu au fost regăsite argumente prin care să fie dezvoltate tezele reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.. Or, în acest context, invocarea, prin declarația de recurs, a cazului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. are natură pur formală, câtă vreme prin memoriul de recurs depus, conform art. 487 alin. (1), coroborate cu art. 470 alin. (5) din C. proc. civ., nu au fost formulate critici subsumate acestui motiv de casare.

Conchizând, instanța de control judiciar va examina recursul declarat de recurentul - reclamant A. prin prisma dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 din C. proc. civ., conform limitelor casării descrise în paragrafele anterioare.

b. Examinând, în continuare, motivul de casare de ordine publică invocat din oficiu, ce privește excepția lipsei interesului reclamantului A. în susținerea cererii de anulare a Deciziilor Biroului Electoral Central nr. 590D/2025, nr. 627D/2025, nr. 629D/2025 și nr. 663D/2025, Înalta Curte îl găsește fondat pentru argumentele ce vor fi expuse în paragrafele subsecvente.

Din circumstanțele concrete ale cauzei, Înalta Curte reține că, prin Decizia BEC nr. 590 D/2025, a fost respinsă plângerea recurentului - reclamant referitoare la materialul video ce conținea mențiunile "#E., #susținempnl, #susținempsd" publicat pe platforma online foarte mare B., la data de 7 aprilie 2025, de utilizatorul cu indicativul "romania.la.vot" - https://www.x.com/x, la următoarele URL-uri: x

Prin Decizia BEC nr. 627D/2025 a fost respinsă plângerea recurentului - reclamant referitoare la nerespectarea art. 3 alin. (1) din Hotărârea AEP nr. 9/2025, în sensul că eticheta vizibilă permanent în partea superioară a cadrului vizual nu formează o bandă care sa aibă dimensiunea de minim 10% din cea a cadrului vizual, ci are dimensiuni cuprinse între 5% și 8,95 % și la faptul că în privința unui număr de 6 dintre cele 8 materiale, domnul F. folosește drapelul României, prin materialele distribuite de către utilizatorul cu pseudonim "banumuscel" și nume F. https://www.x.com, la următoarele URL-uri: x

Prin Decizia BEC nr. 629D/2025 a fost respinsă plângerea recurentului - reclamant prin care acesta clama lipsa elementelor specifice materialelor publicitare politice în ceea ce privește materialele încărcate la data de 15 aprilie 2025, respectiv 7 aprilie 2025 pe platforma online foarte mare B. de utilizatorul cu indicativul romania.noi.putem – URL https://www.x.com, regăsite la următoarele URL-uri: x

După cum a arătat și instanța de fond, în motivarea contestației formulate împotriva acestei decizii a BEC, reclamantul a susținut că materialele reclamate prin decizia contestată constituie materiale de propagandă electorală, întrucât domnul E. se adresează electoratului în mod direct și își promovează printr-un discurs public, dar în perioada campaniei electorale, viziunile și obiectivele politice ale acestuia cu privire la legislația incidentă în materia pensiilor speciale.

Prin Decizia BEC nr. 663D/2025 a fost respinsă plângerea recurentului - reclamant referitoare la materialul publicat pe platforma online foarte mare de către utlizatorul cu indicativul "valentinastoican70", https://www.x.com la următoarele URL-uri: x

Astfel cum a subliniat și instanța de fond, reclamantul a invocat, în esență, că "interviurile" luate de doamna G. ar fi, în opinia sa, materiale realizate cu actori politici membri ai partidelor ce compun D., astfel că răspunsurile la întrebarea "De ce E.?" nu ar putea decât să îl pună într-o lumină favorabilă pe acesta din urmă, sugerând, în optica recurentului, celor care vizualizează materialele că acest candidat ar trebui să fie votat.

Din analiza integrată a aspectelor invocate în justificarea formulării contestației, printre care se numără și apărările indicate în răspunsul la întâmpinare depus în etapa procesuală a fondului, Înalta Curte reține că interesul în formularea plângerilor și a contestației a fost justificat de reclamant prin invocarea calității sale de membru al H., care îl susține politic pe candidatul I. și a aprecierii reclamantului că materiale contestate îl prejudiciază pe sus indicatul candidat, influențând alegătorii să voteze direct și indirect cu un alt candidat.

Examinarea Deciziilor Biroului Electoral Central nr. 590D/2025, nr. 627D/2025, nr. 629D/2025 și nr. 663D/2025 relevă faptul că acei candidați ce, în viziunea reclamantului A., ar fi fost favorizați de materialele contestate au fost domnul E. și domnul F.. Acest aspect a fost recunoscut expres și de recurentul – reclamant cu ocazia dezbaterilor de la termenul la care instanța de recurs a reținut calea de atac spre soluționare.

Astfel, folosul practic urmărit de recurentul – reclamant prin formularea cererii de chemare în judecată a fost cel al eliminării, pe calea obligării intimatului – pârât la emiterea unor ordine în acest sens, a materialelor indicate supra, ce vizau primul tur al scrutinului prezidențial din anul 2025 și care au fost considerate de acesta ca fiind de natură a prejudicia candidatul la mandatul prezidențial susținut de partidul al cărui membru a declarat recurentul că este.

Din informațiile publice indicate pe pagina de internet a Autorității Electorale Permanente https://prezenta.roaep.ro/(Procesul – verbal privind rezultatul votării la alegerile pentru Președintele României 04 mai 2025 nr. RFT1/BEC/P.R.2025 din 06.05.2025) rezultă, pe de o parte, epuizarea primului tur al sus indicatului scrutin, iar, pe de altă parte că acei candidați care au îndeplinit condițiile art. 81 din Constituția României, republicată pentru a participa la al doilea tur de scrutin sunt alții decât cei apreciați de recurentul – reclamant ca fiind favorizați de materialele publicate pe platformele online foarte mari a căror eliminare reclamantul a fost solicitat-o.

Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d), coroborat cu art. 33 din C. proc. civ., orice demers judiciar ("orice cerere") poate fi inițiat și întreținut numai prin justificarea unui interes legitim încălcat.

Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmărește cel ce investește o instanță de judecată cu o cerere (acțiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut și actual, în sensul că partea s-ar expune la un prejudiciu numai dacă nu ar recurge în acel moment la acțiune, condiție ce trebuie îndeplinită atât la data promovării cererii, cât și pe parcursul soluționării acesteia.

Analizând interesul procesual al recurentului - reclamant prin raportare la efectele pe care o eventuală anulare a actelor administrative atacate le-ar putea avea asupra drepturilor și intereselor clamate, Înalta Curte consideră că, urmare intervenirii sus indicatelor evenimente electorale, nu mai subzistă interesul recurentului – reclamant în susținerea cererii de anulare a Deciziilor Biroului Electoral Central nr. 590D/2025, nr. 627D/2025, nr. 629D/2025 și nr. 663D/2025.

Astfel, epuizarea primului tur al scrutinului prezidențial din anul 2025 și calificarea în turul al doilea al scrutinului a altor candidați la mandatul prezidențial decât candidații E. și F., în raport de limitele învestirii stabilite prin cererea de chemare în judecată, prin care nu s-a solicitat și o acoperire a unei pagube efectiv suferite, produc efectul lipsirii de actualitate a interesului reclamantului în a obține eliminarea de pe platformele online foarte mari a materialelor apreciate de recurentul – reclamant ca fiind de natură a-i favoriza pe cei doi candidați indicați supra.

Argumentele recurentului – reclamant ce vizează formularea, de către candidatul la alegerile prezidențiale J., a unei contestații la Curtea Constituțională pentru anularea alegerilor, prin care acesta a susținut, printre altele, faptul că cei doi candidați care s-au calificat în turul al doilea al alegerilor ar fi beneficiat de o campanie agresivă pe B. de natură a influența ordinea candidaților și dorința reclamantului de a dovedi că au existat și alți candidați care ar fi beneficiat de același tip de campanie, nu sunt de natură a justifica reținerea unui caracter actual al interesului recurentului – reclamant în demersul pendinte, câtă vreme ceea ce a solicitat reclamantul prin cererea de chemare în judecată a fost obligarea intimatului – pârât la emiterea ordinelor de eliminare a materialelor indicate în precedent.

Prin urmare, interesul de a acționa al recurentului - reclamant în privința Deciziilor Biroului Electoral Central nr. 590D/2025, nr. 627D/2025, nr. 629D/2025 și nr. 663D/2025 nu mai este actual, nefiind îndeplinită condiția de exercitare a acțiunii referitoare la justificarea unui interes, în sensul art. 32 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ.

În contextul descris mai sus, Înalta Curte reține incidența, în cauză, a motivului de casare/nelegalitate de ordine publică reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., invocat din oficiu, ce vizează chiar condițiile de exercitare a acțiunii în contencios administrativ, astfel încât recursul va fi admis, iar sentința civilă nr. 122 din data de 25 aprilie 2025, pronunțată de Curtea de Apel București – Contestații Electorale va fi casată în parte. În rejudecarea cauzei, va fi admisă excepția lipsei interesului reclamantului A. în susținerea cererii de anulare a Deciziilor Biroului Electoral Central nr. 590D/2025, nr. 627D/2025, nr. 629D/2025 și nr. 663D/2025 și va fi respinsă această cerere de anulare, ca rămasă fără interes.

În raport de această soluție, Înalta Curte apreciază că nu se mai impune o analiză a argumentelor recurentului – reclamant privind interesul său care ar fi generat de dorința acestuia de înlăturare a considerentelor sentinței atacate referitoare la Decizia Biroului Electoral Central nr. 627D/2025 și nici argumentele subsumate de recurent motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1), pct. 8 din C. proc. civ. ce privesc Deciziile Biroului Electoral Central nr. 590D/2025, nr. 627D/2025, nr. 629D/2025 și nr. 663D/2025.

c. Analizând, în continuare, criticile aduse de recurentul - reclamant soluției instanței de fond de respingere, ca neîntemeiată, a cererii de anulare a Deciziei BEC nr. 214 D/2025, subsumate de partea recurentă motivului de casare/nelegalitate reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte le consideră nefondate, pentru considerentele dezvoltate în cele ce urmează.

Înalta Curte reține că, prin cererea adițională depusă la data de 23.04.2025, reclamantul a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune prin care a solicitat anularea Deciziei BEC nr. 214D/2025, susținând că, prin demersul intimatului – pârât de respingere, ca neîntemeiată, a întâmpinării înregistrate cu nr. x/09.04.2025, reclamantul ar fi fost vătămat într-un drept al său ori într-un interes legitim (în sensul art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004).

Prin decizia intimatului – pârât indicată supra au fost respinse, în esență, (i) atât solicitarea petentului de încetare a practicii BEC de a publica conținutul plângerilor ce fac obiectul lucrărilor aflate pe ordinea de zi, anterior soluționării acestora, cât și (ii) solicitarea de extindere a domeniului de aplicare teritorială a ordinelor de eliminare a conținutului ilegal privind campania electorală din mediul online la nivelul tuturor statelor membre ale Uniunii Europene.

Cererea de chemare în judecată din demersul judiciar pendinte și motivele de recurs au vizat, însă, doar soluția dată de Biroul Electoral Central celei de-a doua solicitări indicate mai sus.

Astfel, ceea ce se urmărește, în realitate, în cauza pendinte, este verificarea caracterului justificat sau nejustificat al refuzului intimatului – pârât de a admite cererea recurentului – reclamant de extindere a domeniului de aplicare teritorial al ordinelor de eliminare a conținutului ilegal privind campania electorală din mediul online în toate statele Uniunii Europene.

Conform art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004 refuz nejustificat de a soluționa o cerere constă în exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane, iar, potrivit lit. n) al aceluiași articol din Legea nr. 554/2004, excesul de putere se materializează în exercitarea dreptului de apreciere al autorităților publice prin încălcarea limitelor competenței prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor și libertăților cetățenilor.

Contrar celor afirmate de recurent, Înalta Curte reține că judecătorul fondului a stabilit, în mod legal, că autoritatea publică emitentă a Deciziei BEC nr. 214D/2025 nu a acționat discreționar, cu exces de putere, atunci când a apreciat oportun să respingă solicitarea recurentului – reclamant de extindere a domeniului de aplicare teritorial al ordinelor de a acționa împotriva conținutului ilegal, emise în considerarea prevederilor art. 17 alin. (5) din O.U.G. nr. 1/2025, la întreg teritoriul Uniunii Europene, prima instanță aplicând, în esență, în mod corect, criteriile de evaluare a raportului legalitate – oportunitate incident în cauză.

Înalta Curte observă că Decizia BEC nr. 214D/2025 a fost emisă în aplicarea prevederilor art. 17 alin. (5) din O.U.G. nr. 1/2025 privind unele măsuri pentru organizarea și desfășurarea alegerilor pentru Președintele României din anul 2025 și alegerilor locale parțiale din anul 2025, ce conțin o normă de trimitere la dispozițiile art. 9 din Regulamentul (UE) 2022/2.065. În cuprinsul acestui articol legiuitorul național a arătat că deciziile Biroului Electoral Central prin care sunt admise plângerile cu privire la campania electorală prin intermediul platformelor online foarte mari reprezintă ordine de a acționa împotriva conținutului ilegal în sensul sus indicatului articol din Regulamentul (UE) 2022/2.065.

Conținutul normativ al prevederilor O.U.G. nr. 1/2025 nu relevă reglementarea, de către legiuitorul național, a unei soluții legislative referitoare la o situație anume determinată a dimensiunii spațiale specifice acestei normei, în sensul de a indica un teritoriu particular în care și-ar produce efecte sau consecințe juridice, astfel încât, conform prevederilor art. 15 alin. (3) din Legea nr. 24/2000, devine incidentă reglementarea-cadru în materie.

O atare reglementare este cea cuprinsă în prevederile art. 7 alin. (1) din C. civ., conform cărora actele normative adoptate de autoritățile și instituțiile publice centrale se aplică pe întreg teritoriul țării, afară de cazul în care se prevede altfel. Se mai reține că excepția reglementată de art. 8 din C. civ. vizează exclusiv raporturilor juridice de drept privat, în dreptul public fiind recunoscută stricta aplicare teritorială a normelor juridice.

Într-un atare context, din perspectiva verificării caracterului justificat sau nejustificat al refuzului și a marjei de apreciere pe care intimatul – pârât a avut-o în examinarea solicitării respinse prin emiterea Deciziei BEC nr. 214D/2025, nu trebuie omisă stricta dimensiune teritorială indicată în precedent a normei naționale în considerarea căreia a fost emis actul administrativ atacat.

Nici analiza Legii nr. 50/2024 privind stabilirea unor măsuri pentru aplicarea Regulamentului (UE) 2022/2.065 al Parlamentului European și al Consiliului din 19 octombrie 2022 privind o piață unică pentru serviciile digitale și de modificare a Directivei 2000/31/CE (Regulamentul privind serviciile digitale), precum și pentru modificarea și completarea Legii nr. 365/2002 privind comerțul electronic nu generează o altă concluzie.

După cum a reținut și instanța de fond, relevanță în cauza pendinte prezintă și prevederile art. 4 lit. f) din Legea nr. 50/2024, ce definesc ordinul de a acționa împotriva conținutului ilegal, ca fiind actul administrativ prin care o autoritate sau o instituție publică ori o autoritate judiciară dispune, în temeiul dreptului aplicabil al Uniunii Europene sau al dreptului intern aplicabil care este conform cu dreptul Uniunii Europene, ca furnizorii de servicii intermediare să acționeze împotriva unui anumit element sau a mai multor elemente de conținut ilegal, dar și cele ale art. 8 alin. (1) din Legea nr. 50/2024, ce arată că: "(1) Ordinul de a acționa împotriva conținutului ilegal ce se emite de autoritatea relevantă care deține competențele în sectorul ori domeniul vizat de respectivul ordin în conformitate cu prevederile cadrului normativ național în vigoare trebuie să îndeplinească cel puțin condițiile prevăzute la art. 9 alin. (2) din Regulament".

Analizând, în continuare, dispozițiile art. 9 alin. (2) lit. b) din Regulamentul (UE) nr. 2022/2065, se reține că, prin acestea, legiuitorul european a stabilit că "domeniul de aplicare teritorial al ordinului respectiv, pe baza normelor aplicabile din dreptul Uniunii și din dreptul intern, inclusiv din Cartă, și, după caz, a principiilor generale de drept internațional, este limitat la ceea ce este strict necesar pentru atingerea obiectivului său".

Prin paragraful 31 teza finală a Regulamentului (UE) nr. 2022/2065 s-a arătat că un atare regulament nu oferă temeiul juridic pentru emiterea unor astfel de ordine și nici nu reglementează domeniul de aplicare teritorial al acestora sau asigurarea respectării lor la nivel transfrontalier, iar în paragraful 36 teza finală s-a arătat că, în special într-un context transfrontalier, efectul ordinului ar trebui limitat, în principiu, la teritoriul statului membru emitent, cu excepția cazului în care caracterul ilegal al conținutului decurge direct din dreptul Uniunii sau a cazului în care autoritatea emitentă consideră că drepturile în cauză necesită un domeniu de aplicare teritorial mai larg, în conformitate cu dreptul Uniunii și cu dreptul internațional, ținând cont și de interesele curtoaziei internaționale.

Se mai reține că aspectele dezvoltate în paragrafele din preambulul Regulamentului sunt esențiale pentru înțelegerea voinței legiuitorului european, preambulul fiind parte din structura acestuia și un element de tehnică legislativă ce prezintă un rol de esență în interpretarea teleologică a normei, după cum s-a arătat constant în jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene, însă efectele elementelor expuse în aceste paragrafe nu pot fi extinse într-o manieră care să atingă aceleași valențe precum cele ale prevederilor concrete ale Regulamentului (articolele Regulamentului). Pe cale de consecință, aspectele învederate de legiuitorul european în paragrafele preambulului Regulamentului (UE) nr. 2022/2065 au rolul de a ajuta la interpretarea prevederilor normei, printre care se numără și art. 9 alin. (2) lit. b) din Regulamentul indicat supra.

Or, atât prevederile acestui text din cuprinsul Regulamentului în discuție, cât și aspectele învederate în teza finală a paragrafului 36 din preambulul Regulamentului UE) nr. 2022/2065 subliniază un drept de opțiune al autorității emitente în a aprecia ceea ce este strict necesar pentru atingerea obiectivului ordinului de a acționa.

În exercitarea acestui drept de opțiune, intimatul – pârât a apreciat că nu se impune admiterea solicitării formulate de reclamant prin întâmpinarea înregistrată cu nr. 764/BRC/P.R.2025/09.04.2025, iar o atare exercitare a dreptului de apreciere nu are natura juridică a unui refuz nejustificat.

Din această perspectivă, Înalta Curte subliniază că O.U.G. nr. 1/2025 a fost adoptată tocmai în scopul organizării și desfășurării alegerilor pentru Președintele României din anul 2025, iar în preambulul acestui act normativ este evocată expres Hotărârea CCR nr. 32 din 6 decembrie 2024 la care face trimitere recurentul – reclamant. Or, câtă vreme soluțiile apreciate de însuși legiuitor ca fiind apte și suficiente pentru atingerea scopului trasat prin Hotărârea CCR nr. 32/2024 sunt chiar cele reglementate prin O.U.G. nr. 1/2025, iar prin acest act normativ nu sunt reglementate prevederi speciale derogatorii de la art. 7 din C. civ., nu se poate aprecia că emiterea Deciziei BEC nr. 214D/2025 a fost realizată cu exces de putere.

Înalta Curte subliniază că marja lăsată la libera apreciere a intimatului - pârât, ce se subsumează noțiunii de puterea discreționară, reprezintă un drept al administrației publice aferent exercitării activității sale, în virtutea căruia aceasta poate recurge la orice mijloc de acțiune în limitele competenței sale stabilite legal și poate alege între mai multe soluții posibile, pe cele pe care le consideră eficiente pentru satisfacerea interesului public general și realizarea scopului legii.

În acest sens, Înalta Curte reține că instanța de contencios administrativ poate interveni în dreptul de apreciere al autorității publice doar sub aspectul limitării puterii discreționare atunci când se demonstrează, de către persoana interesată, că aceasta a fost uzitată abuziv, fără justificare legală, respectiv cu depășirea criteriilor de proporționalitate. Astfel, ceea ce instanța verifică nu este dacă măsură adoptată era singura sau cea mai adecvată posibil, ci doar dacă aceasta are un caracter vădit inadecvat în raport cu obiectivul pe care instituțiile competente îl urmăresc, or, în cauza de față, în raport de aspectele menționate anterior nu poate fi reținută teza unui caracter vădit inadecvat.

Înalta Curte reține că respingerea solicitării de extindere a domeniului de aplicare teritorial al ordinelor de eliminare a conținutului ilegal privind campania electorală din mediul online vizează un scop legitim și are caracter adecvat, întrucât astfel se creează probabilitatea ca scopul măsurii să fie atins sau, cel puțin, ca atingerea acestuia să fie încurajată, favorizată, Deciziei BEC nr. 214D/2025 având un caracter proporțional, echilibrat, logic și bazat pe lege/normă.

Prin urmare, nu se poate reține incidența motivului de casare/nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prima instanță interpretând și aplicând corect normele de drept material relevante cauzei, astfel încât sentința civilă nr. 122 din data de 25 aprilie 2025, pronunțată de Curtea de Apel București – Contestații Electorale, va fi menținută și în privința soluției de respingere, ca neîntemeiată, a cererii de anulare a Deciziei BEC nr. 214 D/2025.

În raport de cele învederate în precedent, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborate cu cele ale art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., reținând incidența cazului de casare/nelegalitate reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., va admite recursul declarat de recurentul - reclamant A., va casa în parte sentința civilă nr. 122 din data de 25 aprilie 2025, pronunțată de Curtea de Apel București – Contestații Electorale și rejudecând, va admite excepția lipsei interesului reclamantului A. în susținerea cererii de anulare a Deciziilor Biroului Electoral Central nr. 590D/2025, nr. 627D/2025, nr. 629D/2025 și nr. 663D/2025 și va respinge această cerere de anulare, ca rămasă fără interes, menținând în rest sentința recurată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentul - reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 122 din data de 25 aprilie 2025 pronunțate de Curtea de Apel București – Contestații Electorale.

Casează în parte sentința recurată și, rejudecând:

Admite excepția lipsei interesului reclamantului A. în susținerea cererii de anulare a Deciziilor Biroului Electoral Central nr. 590D/2025, nr. 627D/2025, nr. 629D/2025 și nr. 663D/2025.

Respinge cererea de anulare a Deciziilor Biroului Electoral Central nr. 590D/2025, nr. 627D/2025, nr. 629D/2025 și nr. 663D/2025, ca rămasă fără interes.

Menține în rest sentința civilă nr. 122 din data de 25 aprilie 2025, pronunțată de Curtea de Apel București – Contestații Electorale.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 7 mai 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.