ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 447/2020

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 19 iunie 2018 pe rolul Tribunalului Vâlcea, secția I civilă, sub numărul de dosar nr. x/2018, reclamanta S.C. A. S.A., societate în reorganizare judiciară, reprezentata prin B. SPRL și C. S.P.R.L. și prin Administrator Special Dr. D., a chemat în judecată pe pârâta E., solicitând:

a) 6 supape aparținând mijlocului fix "compresor secundar 41C3", având număr de inventar x ce i-au fost predate de reclamantă în vederea efectuării lucrărilor de reparații conform Contractului nr. x și a anexelor la acesta încheiate în datele de 17 iunie 2010, 18 august 2010, 06 aprilie 2011, 07 decembrie 2011;

b) 6 supape aparținând mijlocului fix "compresor secundar 42C3", având număr de inventar y ce i-au fost predate de reclamantă în vederea efectuării lucrărilor de reparații conform Contractului nr. x și a anexelor la acesta încheiate în datele de 17 iunie 2010, 18 august 2010, 06 aprilie 2011, 07 decembrie 2011;

c) 6 supape aparținând mijlocului fix "compresor secundar 43C3", având număr de inventar w ce i-au fost predate de reclamantă în vederea efectuării lucrărilor de reparații conform Contractului nr. x și a anexelor la acesta încheiate în datele de 17 iunie 2010, 18 august 2010, 06 aprilie 2011, 07 decembrie 2011;

d) 6 supape aparținând mijlocului fix "compresor secundar 44C3" având număr de inventar z, ce i-au fost predate de către reclamantă în vederea efectuării lucrărilor de reparații conform Contractului nr. x și a anexelor la acesta încheiate în datele de 17 iunie 2010, 18 august 2010, 06 aprilie 2011, 07 decembrie 2011;

La termenul de judecata din data de 09.11.2018, instanța a invocat, din oficiu, excepția necompetentei instanțelor romane.

Prin Sentința civilă nr. 1.278 din 09.11.2018, Tribunalul Vâlcea a admis excepția necompetenței instanțelor române și a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. A. S.A., ca inadmisibilă, întrucât nu este de competența instanțelor române.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut, în esență, următoarele:

Reclamanta, în calitate de beneficiar și pârâta, în calitate de prestator, au încheiat contractul de prestări servicii nr. x din 03.06.2010, prin care pârâta s-a obligat la revizia (servicii și lucrări de mentenanță) și, implicit, reparația compresoarelor x, aflate în instalația PIP din cadrul Diviziei Petrochimice din comuna Bradu, jud. Argeș, aflată în proprietatea reclamantei.

Așadar, părțile au încheiat un contract de prestări servicii.

Potrivit art. 17 din contract, intitulat "jurisdicție și legislația aplicabilă", "oferta și acceptarea ei sunt guvernate exclusiv de legea engleză. Orice problemă privind diferendul sau interpretarea va fi trimisă:

A) sau arbitraj la Camera Internațională de Comerț din Londra (ICC), în prezența a trei arbitri și în conformitate cu normele procedurale F.;

B) orice instanță dintr-un oraș în care MP (pârâta în prezenta cauza) are un birou, în conformitate cu legile judiciare din acea țară’’.

Prin prisma dispoziției contractuale mai sus menționate, litigiile derivând din contract vor fi soluționate fie pe calea arbitrajului la Camera Internațională de Comerț din Londra (ICC), fie pe cale judiciară, de către o instanță dintr-un oraș în care pârâta are un birou, în conformitate cu legile judiciare din acea țară.

În condițiile în care, în contract, părțile au stipulat o clauză atributivă de competență, menționată la art. 17, prin prisma dispozițiilor art. 25 alin. (1) din Regulamentul UE nr. 1.215/2012, competența poate reveni fie Camerei Internaționale de Comerț din Londra (ICC), în cazul în care litigiul ar fi soluționat pe calea arbitrajului, fie instanței dintr-un oraș în care pârâta are un birou, în conformitate cu legile judiciare din acea țară, în cazul în care prezentul litigiu ar fi soluționat de o instanță judecătorească.

Or, din moment ce reclamanta s-a adresat unei instanțe judecătorești, în speță Tribunalului Vâlcea, nicidecum unei instituții de arbitraj, s-a arătat că, în speță, devin aplicabile dispozițiile art. 17 lit. b) din contract, în conformitate cu care prezentul litigiu trebuie soluționat de o instanță dintr-un oraș în care pârâta are un birou, în conformitate cu legile judiciare din acea țară.

Din actele dosarului nu a rezultat că pârâta ar avea un birou în Râmnicu Vâlcea sau într-un alt oraș din România, aspect de natură a atrage competența unei instanțe din Râmnicu Vâlcea sau dintr-un alt oraș din România, astfel încât competența soluționării prezentului litigiu aparține unei instanțe străine.

Față de considerentele mai sus expuse, prin prisma dispozițiilor art. 132 alin. (4) C. proc. civ., Tribunalul Vâlcea a admis excepția necompetentei instanțelor române, invocată din oficiu și a respins cererea de chemare în judecată ca inadmisibilă, întrucât nu este de competența instanțelor române.

Împotriva sentinței a formulat recurs reclamanta S.C. A. S.A., solicitând admiterea acestuia, casarea sentinței, trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.

Prin încheierea din data de 11 iunie 2019, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a declinat competența funcțională de soluționare a recursului în favoarea secției I civile.

La data de 11.06.2019, Curtea a invocat din oficiu, față de obiectul și natura litigiului, excepția necompetenței funcționale de soluționare a recursului a secției a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Analizând cu prioritate excepția invocată, instanța a constatat că prin prezenta acțiune, aflată în faza procesuală a recursului, se tinde la apărarea dreptului de proprietate pretins de către reclamantă asupra celor 24 de supape aferente compresoarelor secundare 41C3, 42C3, 43C3, 44C3 ce i-au fost predate în vederea efectuării lucrărilor de reparații conform Contractului nr. x și a anexelor la acesta încheiate în datele de 17 iunie 2010, 18 august 2010, 06 aprilie 2011, 07 decembrie 201.

În structura Curții de Apel Pitești funcționează două secții civile, situație în care colegiul de conducere stabilește obiectele din sistemul ECRIS corespunzătoare fiecărei secții, astfel cum prevede art. 19 alin. (1) lit. g) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești.

Prin Hotărârea nr. 5/2016, Colegiul de Conducere al Curții de Apel Pitești a stabilit ca, începând cu data de 15 martie 2016, în vederea echilibrării volumului de activitate între cele două secții civile, dosarele în materia litigiilor cu profesioniști, indiferent de tribunalul care le-a soluționat pe fond, să fie soluționate de secția a II-a civilă; hotărârea își produce efectele și în prezent, neintervenind alte modificări în perioada ce a urmat după adoptarea ei.

Stabilind criteriul de departajare a competenței între cele două secții civile ale Curții de Apel Pitești, s-a apelat, așadar, la un criteriu ce ține de natura litigiului, urmând ca litigiile în materia litigiilor cu profesioniști să fie atribuite secția a II-a civilă, în timp ce celelalte litigii de natură civilă propriu-zisă să fie soluționate în continuare de secția I civilă.

Prin urmare, s-a arătat că determinant în stabilirea competenței materiale procesuale a celor două secții este criteriul ce ține de natura litigiului, iar nu exclusiv calitatea persoanelor implicate în proces, aceea de profesioniști. Concluzia este determinată atât de hotărârea colegiului, menționată anterior, cât și de interpretarea dată în soluționarea recursului în interesul legii prin Decizia nr. 18/2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, care a statuat astfel:

"competența materială procesuală a tribunalelor/secțiilor specializate se determină în funcție de obiectul sau natura litigiilor de genul celor avute în vedere cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ., cu modificările și completările ulterioare".

În consecință, s-a reținut că, punând în discuție stabilirea și modul de exercitare a dreptului de proprietate, litigiul de față nu are natura unui litigiu cu profesioniști, de genul celor avute în vedere cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, ci aparține materiei civile lato-sensu, propriu-zise, ce revine în competența de soluționare a secției I civile a Curții de Apel Pitești, conform hotărârii menționate a colegiului de conducere.

Prin încheierea din 19 decembrie 2019, Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, a admis excepția necompetenței funcționale invocată de instanță din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea în favoarea secției a II-a civile, de contencios administrativ și fiscal din cadrul Curții de Apel Pitești. A constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru a-l soluționa.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că în structura Curții de Apel Pitești funcționează două secții civile, secția I civilă și secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, iar prin Hotărârea nr. 5 din 10 martie 2016 emisă de Colegiul de Conducere al Curții de Apel Pitești s-a stabilit că, în vederea echilibrării volumului de activitate între cele aceste două secții, începând cu data de 15 martie 2016, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, judecă toate dosarele în materia litigiilor cu profesioniști, indiferent de tribunalul care l-a soluționat pe fond.

În raport de aceste aspecte și în aplicarea prevederilor art. 3 alin. (2) C. civ., ale art. 8 din Legea nr. 71/2011 de punere în aplicare a C. civ., referitoare la noțiunea de "profesionist", a constatat că determinant în stabilirea competenței funcționale a celor două secții civile din cadrul acestei instanțe este criteriul ce ține de calitatea părților implicate în procese, aceea de profesionist, sens în care un litigiu cu profesioniști este de competența secției a II-a a Curții, chiar dacă litigiul ar avea natură civilă, atâta vreme cât obiectul său vizează acte/fapte încheiate/săvârșite în desfășurarea activității comerciale, de profesionist, ori decurgând dintr-o astfel de activitate, indiferent ce tribunal a judecat în primă instanță cauza.

S-a arătat că nu se pot avea în vedere prevederile art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, și nici interpretarea acestor prevederi dată prin Decizia nr. 18/2016 pronunțată în recurs în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiției.

Aceasta deoarece Colegiul de Conducere al Curții de Apel Pitești a avut în vedere, pentru adoptarea Hotărârii nr. 5/2016, echilibrarea volumului de activitate al secțiilor, iar nu delimitarea competenței între secții, în raport de natura civilă/cu profesioniști a cauzelor (aspect care nici nu s-ar fi putut dispune, cum s-a discutat în cadrul Colegiului, prin soluția propusă ca alternativă, cea a trecerii unui judecător de la secția a II-a la secția I).

În plus, s-a arătat că și dacă s-ar avea în vedere natura litigiului dedus judecății, criteriu în raport de care s-a declinat competența în favoarea acestei secții, se constată că este vorba de un litigiu în materia celor cu profesioniști, iar nu unul civil.

Astfel, deși acțiunea este intitulată revendicare, prin care reclamanta solicită obligarea pârâtului la restituirea unor bunuri, în realitate nu este vorba de o acțiune reală care tinde la apărarea dreptului de proprietate asupra bunurilor mobile, ci de o acțiune personală, în răspundere contractuală, prin care se tinde la obligarea pârâtului la restituirea a 24 de supape aferente unor compresoare secundare, predate de reclamantă în vederea efectuării lucrărilor de reparații, conform contractului comercial încheiat între cele două părți, profesioniști, în derularea relației comerciale dintre ele, având ca obiect servicii și lucrări de mentenanță a utilajelor folosite de reclamantă în desfășurarea activității, bunuri nerestituite după efectuarea reparațiilor.

În raport de toate aceste aspecte, văzând că natura litigiului este aceea a unuia cu profesioniști și având în vedere prevederile legale sus-menționate, precum și Hotărârea nr. 5 din 10 martie 2016 emisă de Colegiul de Conducere al Curții de Apel Pitești, s-a constatat că în cauză competența de soluționare a acesteia aparține secției a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal din cadrul Curții de Apel Pitești.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) și 136 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Cererea de chemare în judecată din prezentul litigiu are ca obiect restituirea a 24 de supape predate pârâtei în temeiul contractul de prestări servicii nr. x din 03.06.2010, prin care pârâta s-a obligat la revizia (servicii și lucrări de mentenanță) și, implicit, reparația compresoarelor x, aflate în instalația PIP din cadrul Diviziei Petrochimice din comuna Bradu, jud. Argeș, aflată în proprietatea reclamantei.

În motivarea cererii, reclamanta a susținut că, în calitate de beneficiar, a desfășurat o relație comercială cu pârâta E., în calitate de prestator, concretizată prin încheierea unui contract de prestări servicii, având ca obiect revizia (servicii și lucrări de mentenanță) și, implicit, reparația compresoarelor x aflate în instalația PIP din cadrul Diviziei Petrochimice din Comuna Bradu, județul Argeș, proprietatea reclamantei. Se arată că pârâta refuză să restituie cele 24 de supape, invocând faptul că reclamanta nu și-ar fi îndeplinit obligația de plată a contravalorii serviciilor prestate de către aceasta asumate prin contract, astfel cum a fost acesta modificat prin anexe.

Cauza a fost soluționată, în fond, prin Sentința civilă nr. 1.278 din 9 noiembrie 2018, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, secția I civilă.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.A. cu a cărui soluționare a fost învestită Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal.

Dispozițiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competență atunci când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

Potrivit art. 136 alin. (1) C. proc. civ. dispozițiile prezentei secțiuni privitoare la excepția de necompetență și la conflictul de competență se aplică prin asemănare și în cazul secțiilor specializate ale aceleiași instanțe judecătorești, care se pronunță prin încheiere.

În speță, condițiile prevăzute de textul de lege anterior menționat sunt îndeplinite având în vedere că dezînvestirea reciprocă a operat între două secții ale Curții de Apel Pitești, anume între secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal și secția I civilă, instanța în fața căreia s-a ivit conflictul.

Cu privire la problema de drept referitoare la competența funcțională a tribunalelor specializate (Argeș, Cluj, Mureș) în soluționarea litigiilor cu profesioniști, altele decât cele la care se referă art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ., cu modificările și completările ulterioare, competență determinată exclusiv de calitatea de profesionist (fost comerciant) a părților procesului civil, în raport și cu prevederile art. 228 alin. (2) din Legea nr. 71/2011, cu modificările și completările ulterioare, ținând seama de lipsa unui criteriu legal pentru atribuirea competenței în aceste litigii, Înalta Curte de Casație și Justiție, în soluționarea recursului în interesul legii, a pronunțat Decizia nr. 18/2016.

Prin această decizie, a fost admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curții de Apel Pitești și, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 226 alin. (1) și art. 228 alin. (2) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ., cu modificările și completările ulterioare a stabilit:

"Competența materială procesuală a tribunalelor/secțiilor specializate se determină în funcție de obiectul sau natura litigiilor de genul celor avute în vedere cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ., cu modificările și completările ulterioare."

Înalta Curte de Casație și Justiție, a statuat, având în vedere dispozițiile art. 3 din C. civ. și art. 8 din Legea nr. 71/2011, că toți profesioniștii, indiferent de statutul lor juridic (întreprinzător, persoană fizică sau juridică, ce desfășoară o activitate organizată, cu sau fără caracter lucrativ, indiferent că este vorba despre regii autonome, societăți, companii naționale, asociații, fundații, societăți agricole, liber-profesioniști ori societăți profesioniste), sunt supuși regulilor de drept civil, și nu unor reguli speciale.

S-a reținut că art. 35 alin. (2) și art. 36 alin. (3) din Legea nr. 304/2004, republicată (așa cum au fost modificate prin Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., cu modificările și completările ulterioare), prevăd expres că, în cadrul curților de apel și în cadrul tribunalelor funcționează "secții sau, după caz, complete specializate pentru cauze civile, indiferent de obiectul lor sau de calitatea părților".

În mod asemănător, dispozițiile art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, cu modificările și completările ulterioare, stabilesc drept criterii în funcție de care se pot înființa, în cadrul secțiilor civile, complete specializate pentru soluționarea anumitor categorii de litigii obiectul și natura acestora, prezentând o enumerare exemplificativă a patru categorii de litigii, textul neindicând in terminis, în afară de natura și obiectul litigiului, alte criterii în funcție de care se pot înființa, în cadrul secțiilor civile, complete specializate ori, după caz, tribunale specializate.

Înalta Curte a reținut că, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 226 alin. (1) și art. 228 alin. (2) din Legea nr. 71/2011, cu modificările și completările ulterioare, pentru determinarea competenței materiale procesuale a tribunalelor/secțiilor specializate, trebuie să se țină seama de criteriile legale referitoare la obiectul sau natura litigiilor, de genul celor avute în vedere cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, cu modificările și completările ulterioare și că revine în acest scop judecătorului, ca prim interpret al legii, rolul de a decela elementele comune, cum sunt cele avute în vedere de legiuitor la stabilirea celor patru categorii de litigii exemplificate, și de a aprecia asupra competenței materiale procesuale proprii în soluționarea litigiului cu judecata căruia a fost învestit.

Prin Hotărârea nr. 5 din 10 martie 2016, emisă de Colegiul de Conducere al Curții de Apel Pitești, s-a dispus ca începând cu data de 15 martie 2016, secția a II-a civilă să preia toate dosarele în materia litigiilor cu profesioniști.

În speță, Înalta Curte reține că se solicită restituirea unor bunuri predate în temeiul unei relații contractuale, în cadrul unei activități ce are legătură cu specificul activității comerciale desfășurate de cele două societăți, astfel că litigiul poate fi calificat ca fiind cu unul cu profesioniști în sensul legii pentru a se putea face aplicarea Hotărârii nr. 5/10.03.2016, adoptată de Colegiul de Conducere al Curții de Apel Pitești, care atribuie astfel de litigii în competența secției a II-a civile, de contencios administrativ și fiscal.

Pentru argumentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 februarie 2020.

GGC - ED