ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1426/2021

Ședința publică din data de 9 iunie 2021

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 09.11.2018 pe rolul Tribunalului Vâlcea, secția I civilă, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâta S.C. B. S.R.L., reprezentată prin lichidator judiciar C. S.P.R.L., solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să constate "inopozabilitatea-caducitatea" și "lipsirea de efecte în vederea cărora au fost încheiate" a hotărârii nr. 1/12.02.2009 a asociatului unic al S.C. B. S.R.L., a actului adițional nr. x/12.02.2009 și a actului constitutiv nr. 1362/12.02.2009 și să dispună radierea din registrul comerțului a încheierii nr. 882/17.02.2009, pronunțată de judecătorul delegat la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Vâlcea.

Prin întâmpinarea înregistrată la dosar la 10.12.2018, pârâta a solicitat introducerea în cauză a Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Vâlcea și a administratorului societății, asociatul unic D..

La 14.12.2018 reclamanta și-a completat cererea de chemare în judecată, arătând că acțiunea inițială vizează și constatarea nulității absolute a cesiunii a 416 părți sociale, pe care D. și le-a însușit prin actul constitutiv modificat nr. 1362/12.02.2009, fără a se încheia un contract de cesiune, fără consimțământul său și în lipsa unui preț.

Prin încheierea nr. 1/11.01.2019, secția I civilă a Tribunalului Vâlcea a admis excepția necompetenței sale funcționale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea secției a II-a Civile a aceluiași tribunal, secție pe rolul căreia dosarul a fost înregistrat la 21.01.2019, sub nr. x/2018*.

Prin încheierea din 13.03.2019, Tribunalul Vâlcea, secția a II-a civilă a dispus introducerea în cauză, în calitate de pârâți, a Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Vâlcea și a administratorului special al S.C. B. S.R.L., D..

La data de 01.04.2019 reclamanta a formulat o nouă cerere adițională, prin care a solicitat obligarea pârâtului D., fost administrator statutar al pârâtei S.C. B. S.R.L., la suportarea prejudiciului în cuantum de 2.260.587 RON, reprezentând contravaloarea celor 416 părți sociale, stabilit prin sentința nr. 1155/21.06.2010, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, secția comercială și de contencios administrativ Fiscal. Apreciind că la crearea prejudiciului a contribuit și soția pârâtului, E., în calitate de fost administrator, în prezent decedată, reclamanta a chemat în judecată și pe fiii acesteia, F. și G..

Pârâtul D. a depus întâmpinare, invocând, în temeiul art. 204 C. proc. civ., decăderea reclamantei din dreptul de a modifica cererea de chemare în judecată, precum și inadmisibilitatea introducerii sale în cauză. A mai invocat puterea de lucru judecat a hotărârii pronunțate în dosarul nr. x/2017 al Tribunalului Vâlcea, secția a II-a civilă și lipsa de interes a reclamantei.

Prin încheierea din 10.04.2019, Tribunalul Vâlcea, secția a II-a civilă a respins ca tardiv introdusă cererea de completare a acțiunii, iar prin încheierea din 22.05.2019 a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Vâlcea, invocată de reclamanta A..

Prin sentința nr. 776/31.05.2019, Tribunalul Vâlcea, secția a II-a civilă a respins excepțiile autorității de lucru judecat, lipsei interesului și lipsei calității procesuale active, dar și acțiunea, astfel cum a fost completată și a obligat-o pe reclamantă la plata către pârâtul D. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.000 RON.

Împotriva acestei sentințe, A. a declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

La 27.09.2019 apelanta a renunțat la judecata motivului din cererea de apel vizând nulitatea actului juridic al cesiunii și obligarea pârâtului D. la suportarea prejudiciului de 2.260.587 RON.

La 27.11.2019 apelanta a invocat nelegala compunere a instanței de apel, susținând că dosarul nu a fost repartizat aleatoriu, excepție respinsă de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal prin încheierea din 04.12.2019, cu motivarea că la dosar se află dovada repartizării aleatorii.

La termenul din 04.12.2019 instanța de apel a pus în discuție insuficienta timbrare a cererii de apel.

Prin decizia nr. 700/A-C/16.12.2019, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins excepția insuficientei timbrări a apelului, notând că apelanta a renunțat la a susține criticile vizând nulitatea cesiunii de părți sociale și repunerea în situația anterioară prin recuperarea prejudiciului de la pârâtul D. și a respins ca nefondat apelul.

Împotriva acestei decizii, A. a declarat recurs, solicitând casarea ei și trimiterea cauzei, spre o nouă judecată, instanței de apel.

În motivare, a susținut că instanța de apel nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale.

În acest sens, a arătat că, prin încheierea din 04.12.2019, instanța de apel i-a respins excepția privind nelegala compunere a instanței, fără să facă dovada că la dosar se află încheierea si procesul-verbal întocmit în procedura repartizării aleatorii a cauzei, limitându-se la a indica drept dovadă a repartizării aleatorii procesele-verbale regăsite la dosar.

În opinia recurentei, sistemul de repartizare aleatorie a dosarului de apel a fost viciat.

În acest context, a susținut că instanța avea obligația să arate în ce măsură distribuirea aleatorie a dosarului este o realitate sau o ficțiune și dacă algoritmul utilizat în aplicația H.. respectă dispozițiile art. 53 din Legea nr. 304/2004.

De asemenea, a subliniat că nu a fost asigurată transparența actului de justiție, neexistând la dosar dovezile repartizării aleatorii impuse de art. 95 din Regulamentul de ordine interioară a instanțelor judecătorești, potrivit căruia încheierile și procesele-verbale întocmite în procedura repartizării aleatorii a cauzelor sau în situațiile de modificare a compunerii completului de judecată se depun la dosarul cauzei, iar copii de pe acestea, certificate de persoana desemnată cu repartizarea aleatorie sau, după caz, de grefierul de ședință, se păstrează în mape separate. La dosarul cauzei se depun și copii de pe hotărârile colegiului de conducere prin care este modificată compunerea completului de judecată, certificate de grefierul de ședință.

A mai susținut recurenta-reclamantă că încălcarea dispozițiilor legale referitoare la compunerea sau constituirea instanței atrage nulitatea absolută a hotărârii pronunțate.

Potrivit recurentei, o dovadă a faptului ca instanța nu a dat dovadă de imparțialitate o reprezintă anularea ca insuficient timbrat a apelului, în condițiile în care achitase taxa de timbru în conformitate cu prevederile legale, raportat la obiectul acțiunii.

În continuare, a arătat că principiul distribuirii aleatorii a cauzelor este un efect al garanțiilor solicitate de Comisia Europeană privind imparțialitatea și echitatea procedurilor judiciare și este subsumat dreptului la un proces echitabil, garantat de Constituție, a evocat dispozițiile art. 11 și 53 din Legea nr. 304/2004 și O.U.G. nr. 7/2019 și a subliniat că nerespectarea acestui principiu constituie o încălcare a prevederilor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

A mai susținut recurenta-reclamantă că în mod nelegal a obligat-o instanța de apel la plata cu titlu de taxă judiciară de timbru a sumei de 13.055,50 RON.

În opinia autoarei căii de atac, curtea de apel a interpretat greșit dispozițiile art. 23 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 80/2013, pe care le-a raportat în mod eronat la cele ale art. 3 alin. (2) lit. a) din același act normativ, deși cererea de chemare în judecată nu este evaluabilă în bani.

În acest context, a arătat că cererea sa de reexaminare a taxei judiciare de timbru a fost nelegal respinsă, de vreme ce este neevaluabilă în bani acțiunea având ca obiect constatarea nulității actelor prin care i s-a "luat" dreptul de moștenire asupra celor 416 părți sociale, în baza unei hotărâri a asociatului unic, care nu a fost înregistrată în registrul comerțului și nu a fost publicată în Monitorul Oficial al României, pentru a i se da posibilitatea, conform art. 61 și 62 din Legea nr. 31/1990, să formuleze opoziție.

În continuare, a prezentat pe larg argumentele pentru care apreciază că se impune constatarea nulității și ineficacității actelor juridice prin care i-au fost "luate" 416 părți sociale și a susținut că în mod greșit i-a impus instanța de apel să timbreze cererea de apel cu suma de 13.055,50 RON, raportat la valoarea capătului de cerere vizând obligarea pârâtului D. la restituirea contravalorii părților sociale, care nu a fost analizat de tribunal.

A apreciat recurenta-reclamantă că în mod nelegal i-a fost anulat apelul ca insuficient timbrat.

În susținerea caracterului neevaluabil în bani al acțiunii, a reiterat situația de fapt și a prezentat etapele procesuale anterioare ale litigiului.

La 22.05.2020 intimatul-pârât D. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ca nefondat a recursului.

La 09.06.2020 intimata-pârâtă S.C. B. S.R.L., reprezentată prin lichidator judiciar C. S.P.R.L., a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului, în raport cu motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. și excepția inadmisibilității, raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În temeiul art. 493 C. proc. civ., Înalta Curte a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului; acesta a fost depus la dosar și, în urma analizării lui de către completul de filtru, a fost comunicat părților, care au fost înștiințate asupra faptului că în termen de 10 zile de la comunicare puteau să depună puncte de vedere la raport; doar recurenta-reclamantă și-a prezentat punctul de vedere.

Prin încheierea din 07.04.2021, completul de filtru a respins excepția nulității recursului și a admis în principiu recursul, acordând termen în ședință publică, în vederea soluționării lui. A mai reținut că excepția inadmisibilității, invocată de intimata-pârâtă prin întâmpinare, nu este proprie recursului, întrucât nu urmărește, prin ea însăși, respingerea căii de atac.

Se cuvine menționat, cu prioritate, că potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins.(...)".

Analizând decizia atacată, prin prisma criticilor de nelegalitate invocate, Înalta Curte reține următoarele:

Prin memoriul de recurs depus, autoarea căii de atac critică decizia atacată prin prisma motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocând nelegala compunere a instanței de prim control judiciar în lipsa încheierii și procesului-verbal întocmite în procedura repartizării aleatorii a cauzei în condițiile art. 95 alin. (10) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, ale art. 11 și art. 53 din Legea nr. 304/2004.

Cu titlu preliminar, instanța supremă reține că deși recurenta a invocat incidența ipotezei de la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., critica de nelegalitate evocată se circumscrie cazului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., așa încât controlul de legalitate urmează a se realiza prin raportare la acest motiv.

Examinând susținerile recurentei-reclamante, Înalta Curte constată că, în realitate, autoarea căii de atac critică hotărârea recurată prin prisma prevederilor art. 95 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, aprobat prin Hotărârea nr. 387/2005 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.

Or, față de data înregistrării dosarului pe rolul Curții de Apel Pitești, în vederea soluționării apelului, 10.09.2019, dispozițiile incidente în cauză sunt cele prevăzute de Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, aprobat prin Hotărârea nr. 1375/2015 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 970/28.12.2015.

În acest context, instanța supremă reține că potrivit art. 11 din Legea nr. 304/2004, "Activitatea de judecată se desfășoară cu respectarea principiilor distribuirii aleatorii a dosarelor și continuității, cu excepția situațiilor în care judecătorul nu poate participa la judecată din motive obiective."

Articolul 53 alin. (1) din același act normativ prevede că repartizarea cauzelor pe complete de judecată realizează în mod aleatoriu, în sistem informatizat.

Respectarea principiului repartizării aleatorii este asigurată prin aplicarea art. 101 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești aprobat prin Hotărârea nr. 1375/2015 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, potrivit căruia:,,(1) Repartizarea cauzelor se va efectua în sistem informatic prin programul H.. (2) În cazul în care repartizarea în sistem informatic nu se poate aplica din motive obiective, repartizarea cauzelor se efectuează prin metoda sistemului ciclic. (3) Repartizarea aleatorie în sistem informatic se realizează o singură dată, urmând ca în situațiile în care pe parcursul desfășurării procesului apar incidente procedurale să se recurgă la regulile stabilite în prezentul regulament. (4) Cererile referitoare la un dosar repartizat aleatoriu se judecă de același complet dacă prin lege nu se prevede altfel. (5) Pentru aplicarea criteriului aleatoriu, completele se vor constitui la începutul fiecărui an și se numerotează pe instanță sau, după caz, pe secții, ținându-se seama de materiile în care judecă, de specializarea completelor și de stadiul procesual în care se află cauzele. Modificarea numărului completelor de judecată sau schimbarea judecătorilor care le compun se va putea realiza doar pentru motive obiective, în condițiile legii. (6) Toate modificările aduse compunerii completului de judecată ori repartizării dosarelor în condițiile prezentului regulament vor fi evidențiate în programele informatice de repartizare aleatorie. (7) În situațiile de modificare a compunerii completului de judecată, copiile după încheierile, hotărârile colegiului de conducere și procesele-verbale se păstrează în mape separate. (8) Un dosar se consideră repartizat aleatoriu chiar și în situația în care un singur complet poate soluționa o cauză, dacă această situație se datorează unor motive obiective. (9) Ori de câte ori se impune excluderea unui complet de la repartizarea aleatorie, aceasta se dispune de președintele de secție sau de președintele de instanță, după caz."

Conform art. 116 alin. (2) al aceluiași Regulament, "La instanța de control judiciar, dosarele se transmit persoanei desemnate cu repartizarea aleatorie în vederea repartizării pe complete. Dispozițiile referitoare la înregistrarea cererilor și alocarea numărului în aplicația H. la prima instanță se aplică în mod corespunzător pentru căile de atac, dacă legea nu prevede altfel."

Așadar, principiul repartizării aleatorii presupune distribuirea dosarelor, prin intermediul sistemului informatizat H. sau, cu titlu de excepție, potrivit metodei ciclice, completul de judecată fiind stabilit în mod aleatoriu (după o succesiune nepredictibilă), cu excluderea factorului decizional uman, dintre mai multe complete de judecată înființate în prealabil și care se bucură de stabilitate.

În forma anterioară intrării în vigoare a Hotărârii nr. 1375/2015 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești prevedea la art. 95 alin. (10) obligativitatea întocmirii încheierilor și proceselor-verbale în procedura repartizării aleatorii a cauzelor sau în situațiile de modificare a compunerii completului de judecată, precum și a atașării acestor acte la dosarul cauzei.

După adoptarea Hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1375/2015, această prevedere nu a mai fost preluată în noul Regulament de ordine interioară al instanțelor judecătorești; altfel spus, începând cu data intrării în vigoare a noului regulament, întocmirea documentelor sus-menționate în procedura repartizării aleatorii nu s-a mai impus, verificarea respectării acestui principiu efectuându-se prin raportare la datele pe care sistemul informatizat H. le furnizează.

În aceste condiții, examinând actele dosarului, Înalta Curte constată că dovada repartizării aleatorii a cauzei în apel se regăsește la dosarul curții de apel, aceasta fiind reprezentată de fișa imprimată din sistemul sus-menționat în care se menționează repartizarea aleatorie a cauzei.

Totodată, analiza încheierii din 04.12.2019 relevă că instanța de prim control judiciar, constatând existența dovezii repartizării aleatorii a cauzei, în mod legal a respins excepția invocată de autoarea căii de atac în apel.

Prin urmare, criticile recurentei-reclamante care privesc acest aspect sunt nefondate.

Un alt motiv pentru care autoarea căii de atac a apreciat că se impune casarea deciziei atacate se referă la interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 23 alin. (1) lit. b), raportat la art. 3 alin. (2) lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013.

În argumentare, a arătat că instanța de apel, în mod greșit a reținut caracterul evaluabil în bani al acțiunii și a obligat-o să achite o taxă judiciară de timbru care, în opinia sa, este nelegală, fapt ce ar fi determinat anularea căii de atac ca insuficient timbrate.

Nici această critică nu este fondată.

Contrar susținerilor recurentei-reclamante, analiza deciziei atacate relevă că excepția insuficientei timbrări nu a fost admisă, ci a fost respinsă, apelul declarat de autoarea căii de atac fiind soluționat pe fond de către instanța de prim control judiciar.

Totodată, aspectele sesizate de recurenta-reclamantă cu privire la modul de stabilire a taxei judiciare de timbru nu pot fi primite în această etapă procesuală, atât prin prisma dispozițiilor art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013, cât și prin prisma efectului puterii de lucru judecat a încheierii din 08.10.2019, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2018.

Astfel, potrivit art. 39 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 80/2013, "Împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, reclamantul poate face cerere de reexaminare, la aceeași instanță, în termen de 3 zile de la data comunicării taxei datorate. Cererea de reexaminare este scutită de la plata taxei judiciare de timbru. Cererea se soluționează în camera de consiliu de un alt complet, fără citarea părților, prin încheiere definitivă. (…)."

Prin Decizia nr. 7/2014, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit, în interesul legii, că "partea în sarcina căreia s-a stabilit obligația de plată a taxei judiciare de timbru poate formula critici care să vizeze caracterul timbrabil al cererii de chemare în judecată exclusiv în cadrul cererii de reexaminare, neputând supune astfel de critici controlului judiciar prin intermediul apelului sau recursului."

Împotriva unei astfel de încheieri, nu se mai poate exercita vreo cale de atac de reformare, nici pe cale separată și nici o dată cu fondul, iar aspectele dezlegate prin încheierea definitivă pronunțată în temeiul articolului anterior menționat intră în puterea lucrului judecat, neputând fi repuse în discuție de aceeași parte în căile de atac exercitate împotriva hotărârii pronunțate cu privire la fondul litigiului.

În speță, împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, recurenta-reclamantă și-a exercitat dreptul de a contesta modalitatea de stabilire a taxei judiciare de timbru în condițiile textului de lege enunțat, aspectele sesizate prin memoriul de recurs făcând obiectul controlului judecătoresc în procedura reexaminării prevăzută de art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013, iar prin încheierea 08.10.2019 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal cererea de reexaminare a fost respinsă.

Din această perspectivă, având în vedere că susținerile recurentei-reclamante privind caracterul neevaluabil al acțiunii au format obiect al controlului judecătoresc în procedura reexaminării reglementată de art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013 și au primit o dezlegare prin încheierea sus-menționată, definitivă în condițiile alin. (2) din același articol, acestea nu mai pot face obiectul controlului de legalitate în recurs.

Nici această critică nu demonstrează nelegalitatea deciziei atacate.

În finalul memoriului de recurs, autoarea acestuia a expus pe larg situația de fapt și opinia sa asupra soluției care ar fi trebuit pronunțată.

Examinarea argumentelor prezentate, în măsura în care acestea excedează chestiunea caracterului timbrabil al apelului, scapă cenzurii instanței supreme, căci aduc în dezbatere aspecte de eventuală netemeinicie. Or, controlul în recurs este unul circumscris doar la aspectele de nelegalitate.

Având în vedere considerentele expuse mai sus, Înalta Curte constată că decizia atacată se dovedește legală, niciuna din criticile recurentei nejustificând casarea ei, motiv pentru care, în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

Stabilind, astfel, culpa procesuală a recurentei-reclamante, care a căzut în pretenții, Înalta Curte o va obliga, în baza art. 453 alin. (1) C. proc. civ., la plata către intimatul-pârât D. a sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei nr. 700/A-C/16.12.2019, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Obligă recurenta-reclamantă la plata către intimatul-pârât D. a sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 9 iunie 2021.