ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1193/2021

Ședința publică din data de 13 mai 2021

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 12 octombrie 2018 pe rolul Tribunalului Vâlcea, secția I civilă, sub nr. x/2018, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâta B. S.R.L. prin lichidator judiciar C.., solicitând instanței ca, prin sentința ce o va pronunța în cauză, să constate nulitatea absolută a noului act constitutiv fără număr și dată certă al B. S.R.L., înscris în circuitul civil la data de 24 iunie 2008în baza încheierii nr. 15.100/24.06.2008; nulitatea absolută a actului adițional nr. x din 30 iunie 2008; nulitatea absolută a actului constitutiv nr. 6450 din 30 iunie 2008; să dispună menționarea în Registrul Comerțului privind anularea acestora și publicarea în Monitorul Oficial al României; să dispună prin hotărâre judecătorească repunerea părților în situația participațiilor la capitalul social al B. S.R.L. la momentul 4 iunie 2008 când a decedat autorul D., asociat în societatea B. S.R.L. cu E..

La data de 15 martie 2019 reclamanta a formulat o nouă cerere, prin care a arătat că renunță la soluționarea capătului de cerere privind repunerea părților în situația anterioară a participațiilor la capitalul social, solicitând, în același timp, radierea din registrul comerțului a încheierilor nr. x/24.06.2008 și nr. x/02.07.2008.

Reclamanta a completat acțiunea inițială la data de 27 martie 2019, în sensul că a chemat în judecată, în calitate de pârâți, pe numiții E., F. și G., solicitând obligarea pârâtului E. la suportarea prejudiciului cauzat, avându-se în vedere împrejurarea că la crearea prejudiciului a contribuit și soția acestuia, H., în calitate de fost administrator căreia i-a transferat, cu titlu gratuit, cele 618 părți sociale, fără să achite contravaloarea acestora.

În acest context, reclamanta a apreciat că se impune chemarea în judecată a succesorilor lui H. care au acceptat moștenirea.

Prin aceeași cerere reclamanta A. a solicitat obligarea pârâtului E. la plata prejudiciului cauzat în sumă de 562.804 RON, sumă la care a fost obligată societatea pârâtă, reprezentând contravaloarea celor 618 părți sociale, statuată de art. 202 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 și care a fost avută în vedere la pronunțarea sentinței nr. 4984/10.12.06.2012, irevocabilă prin decizia nr. 1326/R-COM/10.04.2013 a Curții de Apel Pitești.

Reclamanta și-a întemeiat cererea completatoare pe dispozițiile C. civ. și ale Legii nr. 31/1990 privind răspunderea administratorului pentru prejudiciile cauzate prin fapte proprii ilicite.

Prin sentința civilă nr. 53 din 21 ianuarie 2019 Tribunalul Vâlcea, secția I civilă a admis excepția de necompetență funcțională a secției I civile și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A. și pe pârâta B. S.R.L. prin lichidator judiciar C.., având ca obiect constatare nulitate act nulitate absolută act constitutiv, în favoarea secției a II-a civile a Tribunalului Vâlcea.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea, secția a II-a civilă, sub nr. x/2018*, la data de 5 februarie 2019.

Prin sentința nr. 1289 din 4 noiembrie 2019, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, secția a II-a civilă, s-a respins cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții B. S.R.L. (în insolvență) prin lichidator judiciar C.., E., F. și G.; reclamanta a fost obligată la plata sumei de 1.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, către pârâtul E..

Împotriva acestei sentințe reclamanta a formulat apel, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin decizia nr. 203/A-C din 5 iunie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, s-a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta A. împotriva sentinței nr. 1289 din 4 noiembrie 2019 a Tribunalului Vâlcea, secția a II-a civilă, în contradictoriu cu intimații-pârâți B. S.R.L. prin lichidator judiciar C.., E., F. și G..

La data de 4 august 2020 s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei nr. 203/A-C din 5 iunie 2020, pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Recurenta-reclamantă a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, apreciind că este incident motivul de casare reglementat de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Intimații-pârâți G., E. și F. au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată, fără a face dovada existenței și întinderii lor. De asemenea, au invocat excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamantei, în contradictoriu cu acești pârâți și excepția lipsei calității lor procesuale pasive.

Recurenta-reclamantă a formulat răspuns la întâmpinare la data de 2 noiembrie 2020.

Conform art. 493 alin. (2) - (4) din C. proc. civ., în forma în vigoare la data începerii procesului, deci, anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 310/2018, a fost întocmit un raport asupra admisibilității în principiu a recursului, raport care, după analiza în completul de filtru, a fost comunicat părților, cu mențiunea că acestea pot depune punct de vedere la raport în termen de 10 zile de la comunicare.

La data de 8 februarie 2021 recurenta-reclamantă A. a depus la dosar punct de vedere la raport, arătând, în esență, că este neîntemeiată opinia magistratului-asistent raportor în ceea ce privește achitarea taxei judiciare de timbru în sumă de 4.516,52 RON.

Ulterior, prin rezoluția din 17 martie 2021, s-a fixat termen la data de 13 mai 2021 pentru examinarea stadiului recursului.

Recurenta-reclamantă a depus concluzii scrise la data de 28 aprilie 2021.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția insuficientei timbrări a recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte reține următoarele:

Articolul 1 din O.U.G nr. 80/2013 statuează că acțiunile și cererile adresate instanțelor judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru, care se datorează atât de persoanele fizice, cât și de persoanele juridice.

În conformitate cu art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, taxele judiciare de timbru se datorează și se plătesc anticipat, iar, alin. (2) al aceluiași articol prevede că în măsura în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, părții i se pune în vedere, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ., obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării.

Totodată, art. 486 alin. (2) din C. proc. civ. prevede că la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, iar, alin. (3) teza I al aceluiași articol stabilește că această cerință este prevăzută sub sancțiunea nulității.

Potrivit art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, "în cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, pentru cereri și acțiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puțin de 100 RON; în aceeași ipoteză, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 RON", iar conform art. 33 alin. (1) din același act normativ, "taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege".

În aplicarea acestor texte de lege, instanța supremă constată că prin adresa comunicată la 9 septembrie 2020 (la domiciliul indicat prin cererea de recurs - dosar), recurentei-reclamante i s-a pus în vedere, în procedura de filtrare a recursului, să completeze taxa judiciară de timbru cu suma de 4.516,52 RON și să depună la dosar dovada achitării acesteia, sub sancțiunea anulării recursului.

La data de 14 septembrie 2020 recurenta-reclamantă a formulat cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru.

Prin încheierea din 7 octombrie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2018, s-a respins cererea formulată de petenta A. privind reexaminarea taxei judiciare de timbru, încheiere care a fost comunicată petentei la data de 26 octombrie 2020, astfel cum rezultă din dovada de comunicare aflată la dosarul de recurs.

Înalta Curte constată că recurenta-reclamantă A. nu și-a îndeplinit obligația de a achita, în completare, taxa judiciară de timbru în sumă de 4.516,52 RON, datorată conform art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, până la termenul de judecată din 13 mai 2021, când a rămas în pronunțare cauza, astfel încât devine incidentă sancțiunea nulității recursului.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 486 alin. (3) teza I, raportat la art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei nr. 203/A-C din 5 iunie 2020, pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca insuficient timbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează ca insuficient timbrat recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei nr. 203/A-C din 5 iunie 2020, pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 13 mai 2021.